478 matches
-
neuitat. Ai impresia că versanții muntelui au luat foc și flăcările pâlpâie în pâlcuri dese de jos până sus. O cromatică, uneori în contrast alteori în armonii împodobește Valea Iadului de o parte și alta, începând de la apa rece a vijeliosului râu și până la hotarul cerului de un albastru rece. Verdele brazilor, galbenul, ruginiul sau pe alocuri un roșu aprins al foioaselor, cenușiul stâncilor ce-și scot pe alocuri frunțile printre arbori și albastru cerului creează o imagine ireală, de basm
ŢINUTUL ÎNĂLŢIMILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364020_a_365349]
-
melodii și versuri. A înșirui tot ceea ce a izbucnit din inima profesorului dirijor și compozitor Mihai Drimbe, zbuciumată până la ultima palpitație, tot ce a descătușat în muzica lui, nu se poate, pentru că destinul i-a întins pulbere stelară pe bagheta vijelioasă. A avut o familie frumoasă în mijlocul căreia a redobândit liniștea risipită fără măsură, pe scenă, cu trude, surâsuri și suspine. Orașul Buhuși și-ar frânge propria-i tulpină dacă l-ar uita vreodată. Muzicianul și-a lăsat freamătul lăuntric și
MIHAI DRIMBE. A ÎNVEŞNICIT MUZICA PE FRUNTEA UNUI ORAŞ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363287_a_364616]
-
de lup... Și cât de benefic ar putea fi până la urmă, impactul acestei adaptări, asupra vieții sociale. Să vezi atunci cum s-ar mai strecura unii pe lângă alții cu gesturi delicate, ca și cum ar executa un menuet, pentru că o apropiere mai vijelioasă, s-ar putea asemăna cu încălcarea brutală a teritoriului personal și ar declanșa automat, dezvelirea caninilor. Mari, tăioși, sclipitori! Nici nu s-ar mai ajunge la tonurile acute ale certurilor aprige, ce zgârie timpanele vecinilor; un mârâit în surdină ar
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
nu urmărească mai multă putere și plăcere decât ceilalți, egoismul cel rău, iubirea pătimașă de sine și numai de sine scapă din lanțurile cuviinței și datinilor bune și se repede sălbatic asupra bunurilor lumii. În acest fel, societatea se face vijelioasă, veșnic tulburată, neliniștită la lucrul ei, lipsită de siguranță în păstrarea roadelor lui și împiedicată în cugetarea mai înaltă. Oamenii se simt tot mai departe unul de altul, legăturile ce sunt siliți să încheie nu mai sunt decât false și
OMUL POLITIC de GIGI STANCIU în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361161_a_362490]
-
mai mare dragul să-i privești. În aer, răcoare și un dulce miros de fâneață. O mierlă râde în frunziș, apoi zboară fâlfâind din aripi. De departe se aude vuietul apelor Râului Doamnei și zgomotul cascadei de la moara primarului, apa vijelioasă învârte apoi paletele turbinei de la centrala electrică a industriașului tăbăcar Ghiță Ardei. Din dinamul ei pleacă, prin cabluri agățate pe stâlpi de lemn, curentul electric în satul ce a fost cândva al Basarabilor, devenit acum, în perioada dintre cele două
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
a așezat peste ochii mei si o voce ca un clinchet de clopoțel s-a auzit de aproape: "ghici, cine-i ?" ...Bucurie mare, îmbrățișări, săruturi și treptele până la etajul unu, apoi camera ce i se rezervase. Gânduri năstrușnice-mi treceau vijelios prin cap și graba ei în a se deplasa până sus ori potopul de îmbrățișări nebunești și săruturi pasionale de îndată ce am închis ușa, mă încurajau să cred că toate se vor transforma într-o realitate plină de farmecul extraordinar al
SECVENŢE DE IERI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364126_a_365455]
-
Acasa > Poeme > Devotament > AMOR SIBERIAN Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1591 din 10 mai 2015 Toate Articolele Autorului Prin Siberii înghețate Vijelioase și-austere, Prin taigale grizonate Înzăpezite și mizere, Printre lacuri glaciare Ce emană frig, durere, Se prelinge-o umbră ștearsă Pogorâtă dintre ghețuri, Un bărbat cu barba deasă Se preumblă printre cețuri. Plânge sufletul într-însul, Plânge lăcrimând amarnic, El
AMOR SIBERIAN de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368035_a_369364]
-
ambele ne hipnotizează. „Hoinari pe pământ, cutreierăm drumuri și pustiuri, uneori ne târâm, alteori mergem drept și ne călcăm în picioare”, nemuritoare vorbe spuse de un nefericit, K.H. Primejdioasă e foamea. La orele prânzului , o brișcă de nobil burlac intra vijelios pe poarta hanului să caute suflete moarte. Pe când Michelangelo scria memoriile unei gheișe ... Un pian mecanic la curtea regelui David, din turnul sinucigașilor căzu, însângerat, un porumbel, poți pune stavilă Pacificului în mișcare? Incest, delir, orice ar fi, eu tot
PROZĂ AMARĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367456_a_368785]
-
în miezul verii - sub semnul Soarelui, îngemănat cu steaua polară a lui Ernest Hemingway, Aldous Houxley, Marin Preda, Dumitru Radu Popescu, George Enescu -, Corneliu Leu a luat în piept cu frenezie vâltoarea vieții, dovedindu-se un vajnic înotător prin apele vijelioase ale unor timpuri mereu în schimbare. Trece rapid și sigur, ca un precoce, dar temerar căpitan de cursă lungă, prin Liceul Mircea cel Bătrân din Constanța, aruncându-se, cu pasiune, patos și luciditate, în nobila, dar dura profesie de jurnalist
CORNELIU LEU – LEONIN, ARGINTUL VIU de DAN LUPAŞCU în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366783_a_368112]
-
Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 211 din 30 iulie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU DISIDENTULUI Lui Paul Goma Pe mine nu m-au trimis în Gulag... m-am mutat, mai demult, pe undeva, prin păduri să ascult simfoniile vijelioase ale rădăcinilor să aflu cum au ajuns Licuricii maturi - pe mine nu m-au trimis în Gulag dar pe frunte mi-au pus tichie verde să mă recunoască, prin deșert, Homer și Osiris, când în pustiu mă voi pierde - pe
ELOGIU DISIDENTULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366897_a_368226]
-
răscolire a simțurilor, de încrâncenare... Tresărea și tresălta în jocul său, fără reguli scrise, fără întrerupere, iar eu o acompaniam cu plăcere. Nu aveam timp să gândesc și singurele reacții erau conduse de simțurile trupului și de fluidul ce circula vijelios prin el. Strânsoarea picioarelor mele cu ambele mâini și lăsarea ei pe spate cât mai tare, acompaniată de niște sunete nefirești, mi-au anunțat descătușarea fiarei din lanțuri. Cum nici eu nu eram prea departe, am strigat fără să vreau
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
fugit ca să nu mă angajez prea mult. Eram însurat. Mă gândeam că pentru cariera mea era mai confortabil un cămin liniștit, în care să pot lucra la muzica mea, decât o viață alături de neliniștile, de patetismul ei, de forța ei vijelioasă. Mă inhiba, îmi deturna pur și simplu gândirea. Mă eneva prin directețe. Vrei să spui că-mi era frică? Mă simțeam ca un animal amenințat în echilibrul lui. Mă temeam să nu mă anexeze talentului ei. Și eram otrăvit de
O CARTE DESPRE INTREBARI SI MOMENTE HOTARATOARE, SEMNATA DE MIRELA ROZNOVEA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367180_a_368509]
-
șoptea că era nebună de iubire pentru el, strângându-se mai tare la pieptul său și strivindu-și sânii neliniștiți și fierbinți de pieptul lui, provocându-i dorința până la punctul de a-și pierde mințile și a exploda sub pulsațiile vijelioase ale sângelui. Era ucraineancă și era perfecțiunea personificată a frumuseții feminine. La terminarea dansului a acceptat invitația lui și au băut șampanie, sărbătorind beția simțurilor care îi cuprinsese pe amândoi. Fata a acceptat să-l întâlnească la sfârșitul spectacolului. El
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
îl inspiră. Nu știu să ceară Universului lumină, trăiesc în întunericul sumbru al milei lumești, al josnicului nimic, care îi înconjoară. De aceea fac rău, iar răul nu este numai cel faptic, ci și cel gândit. Gândurile negre se ridică vijelioase în ceruri și coboară ca un trăsnet pocnind ființa celui supus, precum un blestem. Ce poate fi blestemul? O acumulare de energii malefice într-un sistem - omul, ființa în interiorul căreia se sting și se aprind ideile ca becurile în beznă
CAPITOLUL 1) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349597_a_350926]
-
text scris de... - Nu ne interesează cine a scris, agent tontovan. Nu te obrăznici! - Am înțeles, să trăiți! Nu asta era vorbulița, domnule... - Să taci, prăstăvanule! N-ai tu minte câte stele am eu pe umăr! se oțărî căpitanul, ieșind vijelios din sală, după ce-și adună câteva hârtiuțe citite la instructaj și simți atingerea aspră a treselor ce indicau gradul profesional pe epoleții bluzei. Se albi la față, auzind hohotele de râs ce izbucniseră în urma sa, dar nu se-ntoarse
D ALE POLIŢIEI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349171_a_350500]
-
evident, bere am și acasă. La plecare primisem un sfat “Nu ratați mocănița de pe Valea Vaserului, e singura din țară”. Ne-am conformat și nu ne-a părut rău. Traseul are cam 30 km, e paralel cu Vaserul, o apă vijelioasă și, cum drumul urcă destul de mult, pleci dintr-o pădure de foioase și cobori sus (antipleonasm) într-una de brazi. Trenulețul merge cu 10-12 km pe oră, așa încât faptul că vagoanele sunt deschise nu deranjează. Ba dimpotrivă, poți face sute
UN CONCEDIU EPIGRAMATIC de DAN NOREA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349337_a_350666]
-
răscolire a simțurilor, de încrâncenare... Tresărea și tresălta în jocul său, fără reguli scrise, fără întrerupere, iar eu o acompaniam cu plăcere. Nu aveam timp să gândesc și singurele reacții erau conduse de simțurile trupului și de fluidul ce circula vijelios prin el. Strânsoarea picioarelor mele cu ambele mâini și lăsarea ei pe spate cât mai tare, acompaniată de niște sunete nefirești, mi-au anunțat descătușarea fiarei din lanțuri. Cum nici eu nu eram prea departe, am strigat fără să vreau
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
pădurea, departe, în toate zările, iar nori mari și tulburi să se îngrămădească pe spinările neguroase ale dealurilor. Baierele ninsorilor să se dezlege, să ningă întâi cu fulgi mici, apoi cu fulgi din ce în ce mai mari, într-un dans desăvârșit, învârtit, vânturând vijelios. Fulgii de zăpadă să năpădească pământul, coborând mari din cerul cenușiu, fâlfâind în taină ca niște păsări misterioase, acoperind totul deopotrivă, potecile, copacii și pădurile. Să ningă astfel trei zile neîntrerupt, până să se așeze peste tot grămezi de zăpadă
CUM SĂ FIE ZĂPADA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347697_a_349026]
-
și peste Cetatea Vulturilor pe care azvârli un munte de zăpadă și gheață spre disperarea bieților prieteni ai lui Mărțișor. După ce străbătu și Țara Norilor, lăsând în urma ei troiene de zăpadă plutitoare, ajunse în creierul munților, la răscrucea vânturilor. Intră vijelioasă în chilia lui Moș Vreme, cu viscol și troiene spulberate. - De ce-mi tulburi lucrarea, blestemato? se răsti la ea Moș Vreme. Vai de viețile astea care se-nfiripă în viscolul tău! Nu-ți ajung urgia și nenorocirile pe care
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
maestru în ale pescuitului, inginerul Guță, din ale cărui mâini ieșeau muștele pe culori, momeala răpitorilor. Am călcat cu piciorul, de nenumărate ori, locul pe unde apele Argeșului, ieșite din turbinele centralei subterane, sunt mânate înapoi în albie, după ce ies vijelioase de sub munte. La peste o sută de metri sub pământ, curgeau tot timpul niște izvoare subterane, care ne udau până la piele. Totul era luminat. Două brigăzi de mineri, una dintr-o parte, cealaltă din alta, s-au întâlnit cu o
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361825_a_363154]
-
maestru în ale pescuitului, inginerul Guță, din ale cărui mâini ieșeau muștele pe culori, momeala răpitorilor. Am călcat cu piciorul, de nenumărate ori, locul pe unde apele Argeșului, ieșite din turbinele centralei subterane, sunt mânate înapoi în albie, după ce ies vijelioase de sub munte. La peste o sută de metri sub pământ, curgeau tot timpul niște izvoare subterane, care ne udau până la piele. Totul era luminat. Două brigăzi de mineri, una dintr-o parte, cealaltă din alta, s-au întâlnit cu o
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361826_a_363155]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > CURGÂND PRINTRE MALURI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 482 din 26 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului CURGÂND PRINTRE MALURI Semi glossă Curgând printre maluri domoale, Râul își duce apele vijelios, Așa au trecut privirile tale, Ca o boare de vânt furtunos! Da, orice clipă trece vrăjită, Se duce cu gândurile sale, Nu se oprește pe vreo orbită, Curgând printre maluri domoale. Totul trece alura nu-și schimbă, Uneori rămâne ceva
CURGÂND PRINTRE MALURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362049_a_363378]
-
furtunos! Da, orice clipă trece vrăjită, Se duce cu gândurile sale, Nu se oprește pe vreo orbită, Curgând printre maluri domoale. Totul trece alura nu-și schimbă, Uneori rămâne ceva misterios, Când mintea gândurile-și plimbă, Râul își duce apele vijelios. Dar a rămas o clipă-n contemplare, Iar vântul pornește din nou în rafale, Ca o răbufnire din liniști abisale, Așa au trecut privirile tale. Ți-ai schimbat părerea unanimă, Că aș putea să fiu mai arătos, Tu ai trecut
CURGÂND PRINTRE MALURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362049_a_363378]
-
vivacele brâuri argeșene, care s-au luat la întrecere cu năbădăioasa “Ciuleandră, potolite de elegantul “Dans al Fetelor”,asta fără să mai punem la socoteală vraja și ropotele de aplauze în urma dansurilor de o factură aparte specifică zonei Oașului, sau vijelioasele dansuri din Oltenia . Toate acestea au fost posibile numai în urma unor eforturi deosebite din partea tuturor membrilor ansamblului, cu repetiții după orele de program, uneori până la miezul nopții,și chiar mai târziu. Însă trebuie să recunoaștem că sacrificiile făcute au meritat
SCURT ISTORIC AL ANSAMBLULUI DOINA OLTULUI DE NICOLAE GHINOIU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365296_a_366625]
-
Votăm în pauzăăă, copii! strigă Sandu puternic înainte de a porni în fugă spre clasă dornic, ca întotdeauna, să fie primul. Se auziră două-trei afirmații de aprobare, mai multe țipete și grupul se năpusti după cel ce luase startul atât de vijelios. Nu-l ajunse nimeni până la ușa clasei și Sandu scoase un chiuit de bucurie ridicându-și brațele în chip de învingător... Cele două ore de după pauză au fost, cel puțin în mintea acelor elevi, cele mai lungi din semestrul ce
MUNTELE SIHAŞTRILOR (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365345_a_366674]