150 matches
-
câmpii de disperare și trece granița - doar va da de un cer mai ospitalier! Această ticăloșie adâncă în care zace țara de atâta vreme nu împiedică întru nimic pe miniștrii Maiestății Sale de a se duce pe la băi sau prin vilegiaturi de luni întregi. Prețioasa d-lor sănătate are trebuința de cele mai mari îngrijiri. Daca perceptorii esecută fără milă și fără lege, atât mai rău pentru aceia cari nu-și plătesc dările! Regatul se ține cu cheltuială; trebuiesc lefuri mari
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
atât mai mult cu cât asta ținea locul acțiunii înseși de a construi. Era luna iulie, și Felix, după terminarea examenelor, visa de-a binelea să meargă undeva la țară, deși nu prea știa cum. Otilia nu pomenea nimic de vilegiatură, abia sosită cum era din străinătate, mai ales că ea, neavând nici o putere și nici un ban, aștepta totul de la întîmplare, ca un copil. Întâmplarea era de obicei Pascalopol, care plecase acum pentru câtva timp să vadă moșia. Într-o zi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
abia îi mai recunoaște scrisul cu litere lungi și ascuțite. Acum, când nu-și mai amintește vocea lui obișnuită, ci doar aceea șuierătoare, gâjâită, sufocată cu care i-a zis din ușă : Drum bun... Era gata pregătită să plece în vilegiatură, la Sinaia, cu tante Margot și cu oncle Alexandre. În vara aceea, i se explicase, Muti avea să rămână cu Papa la București, de-aceea la ferestre nu apăruse obișnuita hârtie albastră care se îngălbenea de soare până la întoarcere. Dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
caprifoi, o floare cu degete albe, cuminți, lipite rușinos unul de altul și cu o limbă înspicată, pufoasă de polen : — Cum o cheamă pe floarea asta ? întreabă ea. — Chèvrefeuille, răspunde neatentă Muti, strângându-și liseuza pe umeri. — ...La Govora, în vilegiatură, a început flirtul, continuă Muti și se uită împrejur, ușor neliniștită : privirea unei mame care se teme că i s-a rătăcit copilul ? Privirea unei femei care se teme că a fost auzită ? Yvonne n-o ascultă, înțelege tot, dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ea să înțeleagă - hélas ! - că lumea nu se mai întoarce niciodată înapoi ? Că nici el n-are să se mai întoarcă din acea depărtată călătorie despre care i-a vorbit Muti atunci când, pe neașteptate, au adus-o înapoi, de la Sinaia, din vilegiatură ? — De ce miroase așa ? întrebase când intraseră în hall. Mirosea, într-adevăr, a ceva neobișnuit în hall și în toată casa : mirosea a flori amestecate, dar a prea multe feluri de flori, și a ceară, și a tămâie, ca-ntr-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
curiozitate... Aceasta este cea mai veche amintire a lor, pentru care nu s-a ivit până acum ocazia fericită ca să i-o reamintească. — Vă reamintiți, nu ? Atunci când unchiul a voit să vă convingă să mergeți totuși în vara aceasta în vilegiatură... Vă propusese, dacă nu mă înșel, o excursie la Măldărești, dar ați obiectat că nu suportați acum automobilul... — Să vă înșelați, când este vorba de a vă reaminti ceva ? în această privință, desigur, nu există niciun risc ! De mult ne-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
trecută, când au ieșit după dejun cu toții să ia cafeaua în chioșc, et, soudain, Sophie la regarda dans le blanc des yeux, elles s’entendirent du regard... — Haai, Ștefan, măcar vara aceasta, începuse ea. Vara aceasta, măcar, să plecăm în vilegiatură dacă în vara cealaltă nu știm care ne mai poate fi soarta... Altminterea, abia se ținea să nu râdă. Ștefan venise până aici cu șervetul atârnat la gât și ea îl lăsase, ca să se amuze de neatenția lui. Ca de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
minunea lumii ! Facem spectacol cu servitorii ! Adevărul este că Sophie nu știe de glumă ! — Haaai, Ștefan, a miorlăit ea din nou, măcar la Sinaia, măcar o săptămână... — Ei, poftim, pufnise el. V-am spus că nu poate fi vorba de vilegiatură în vara aceasta... Și începuse să-și desfacă de la gât șervetul. — Haaai, Ștefan, insistase ea din nou. Singură insista ! Sophie tăcea, se evanta, își dădea aere de martiră și de imparțială. Iarăși și iarăși, aceleași lucruri... V-am spus că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și fiind prea târziu, ai alergat la croitor, cu o birjă de piață. Cum într-o parte mâneca nu venea bine, în răstimp ai mers să dejunezi la birt. Lume amestecată, mai multă ca de obicei, mulți reîntorși precipitat din vilegiatură. Iarăși ți-a trecut prin cap de ce să-ți fi spus Sophie vino mai devreme mâine ? Te-ai putea aștepta la imprudențe din partea ei, exaltări nesănătoase și chiar penibile, ceea ce nu ți-ai fi închipuit acum doar câțiva ani, când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
n-ar trebui, într adevăr, să-mi imaginez cu neliniște și plictiseală tot ce are să se petreacă peste două-trei ore, atunci când trăsurile au să înceapă să tragă pe rând la scară. Și vor apărea pe rând cei încă neplecați în vilegiatură, ca și cei întorși din pricina proastelor zvonuri și a propriului spirit de prevedere. Pentru că nu mai este vorba doar despre prețurile care cresc, despre zilele de post care s-au înmulțit, despre multele semne anormale și alarmante, toți știm pozitiv
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
adorm, m-am uitat la vrejul de iederă care taie fereastra în două. Totul ar fi putut fi evitat, m-am gândit atunci, cât stăteam în pat. Totul ar fi putut fi evitat dacă am fi plecat la timp în vilegiatură. Și din vina cui ne-am sufocat, ca nimeni alții, în luna lui Cuptor, în București ? în timp ce lumea, constrânsă de război, a descoperit că și plaja de la Constanța poate fi agreabilă, din vina cui am rămas aici, să ne sufocăm
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întreabă ce vor spune ceilalți despre el, când sunt atâția rezerviști mobilizați. Opiniile i se schimbă odată cu zilele săptămânii, una singură i-a rămas însă neschimbată, de trei luni și mai bine : să nu cumva să plecăm, din București, în vilegiatură. — Nici nu vreau să mai aud de cuvântul „vilegiatură“ ! răcnește. Și pe urmă își începe povestea favorită : cum ne prinde războiul cu geamantane, și doică, și copil mic, și madam Ana, și cutii de pălării peste țucal... Oh, devine incredibil
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atâția rezerviști mobilizați. Opiniile i se schimbă odată cu zilele săptămânii, una singură i-a rămas însă neschimbată, de trei luni și mai bine : să nu cumva să plecăm, din București, în vilegiatură. — Nici nu vreau să mai aud de cuvântul „vilegiatură“ ! răcnește. Și pe urmă își începe povestea favorită : cum ne prinde războiul cu geamantane, și doică, și copil mic, și madam Ana, și cutii de pălării peste țucal... Oh, devine incredibil de vulgar și în ruptul capului n-aș fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
decât mine ! Curiozitatea, și puterile mele au fost scăzute chiar în vremile cele mai bune... Iar acum, rareori mi se mai întâmplă să mai ies din casă... La timpul acesta nemaifiind cursuri, o parte dintre prieteni plecând cu îndrăzneală în vilegiatură... în celălalt colț al salonului, iritată de aluzia la vilegiatură, Sophie și-a închis evantaiul. Stă dreaptă în jeț, cu nările încordate. Iar Profesorul, cu ochelarii lăsați pe șaua nasului, lovește teancul de hârtii din fața lui cu coupe papier-ul ; n-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în vremile cele mai bune... Iar acum, rareori mi se mai întâmplă să mai ies din casă... La timpul acesta nemaifiind cursuri, o parte dintre prieteni plecând cu îndrăzneală în vilegiatură... în celălalt colț al salonului, iritată de aluzia la vilegiatură, Sophie și-a închis evantaiul. Stă dreaptă în jeț, cu nările încordate. Iar Profesorul, cu ochelarii lăsați pe șaua nasului, lovește teancul de hârtii din fața lui cu coupe papier-ul ; n-are nevoie să își îndrepte ochii spre ea ca să o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
viață ! Providențială a fost întâlnirea cu amicul Jorj Athanasiu, călărind alături de Ionel Brătianu ! Ei m-au trimis acasă ! Și atunci, după o călătorie istovitoare cu mașina, sute de kilometri, m-am trezit într-un București obișnuit : vară, cald, proiecte de vilegiatură. Sophie încă îmi mai reproșează și acum pentru cât de posomorât am stat seara, în grădină, la Fântâna Blanduziei. Mă irita însă sănătoasa poftă națională de râs care ne întovărășește dezastrele... Unii susțin că astfel am rezistat, eu mă întreb
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mare, încât erau gata a fi călcați în picioare. L-am rugat stăruitor să-și repete istorisirea și la dejunul pe care l-am luat împreună, dar Sophie nu a arătat prin nimic că și-ar aminti motivul atâtor certuri - vilegiatura -, iar după plecarea lui n-a vorbit cu mine în continuare. După-amiază am încercat să nu țin seamă de atmosfera neprielnică și să lucrez. Simt că orișice pagină întârziată este o vină, viitorul fiind atât de nesigur. Iată cinci ani
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în doliu... Păi cât timp trecuse de când venise cu trenul de refugiați ? Poate un an... Poate câteva luni... Stai să socotesc... Geblescu și Larisa au venit în iunie, pe urmă noi am plecat la Balcic, ne-am întors precipitat din vilegiatură, din cauza zvonurilor rele... Care s-au și adeverit... A fost, da, ultima vară petrecută la Balcic... Când s-a cedat Ardealul de Nord eram în București, și atunci am fost convinși că va fi război... De asta nu se poate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ridică deja. — Ați devenit foarte indiferent, he-he! îndrăzni el să observe cu slugărnicie. — Zău, nu mă simt prea bine, capul mi s-a făcut greu din pricina drumului, îi răspunse prințul încruntându-se. — Nu v-ar strica vreo câteva zile de vilegiatură, îngăimă sfios Lebedev. Prințul stătea în picioare, îngândurat. — Și eu, după ce mai rămân aici trei zile, plec cu toate odraslele la casa de vară, ca să nu-l pierd cumva pe puiul nou-născut, iar între timp aici niște meșteri o să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
seară, în jurul lui, pe terasă, se adunară destul de mulți musafiri: mai întâi veni Ganea, pe care prințul îl recunoscu cu greu, atât de mult se schimbase și slăbise între timp. După aceea apărură Varia și Ptițân, aflați și ei în vilegiatură la Pavlovsk. Cât despre generalul Ivolghin, acesta era de găsit în casa lui Lebedev aproape permanent; se pare chiar că se și mutaseră în același timp. Lebedev încerca să nu-l lase să intre la prinț și îl ținea pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
jumătate de oră la ușă și trage cu urechea la discuțiile dintre el și prinț, lucru pe care, desigur, îl adusese la cunoștința prințului... — Parcă ți-ai pus în gând să mă ții sub cheie, protestă prințul. Măcar aici, în vilegiatură, vreau să fie altfel și te asigur că voi primi pe oricine și voi pleca unde voi avea chef. Fără cea mai mică îndoială! zise Lebedev, dând din mâini. Prințul îl privi insistent din creștet până în tălpi. — Lukian Timofeevici, dulăpiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nu pot să nu vă previn, Aglaia Ivanovna, că din partea lui e doar șarlatanie, credeți-mă, strecură repede generalul Ivolghin, care stătuse ca pe ace, dorind din răsputeri să înceapă cumva discuția; se așeză lângă Aglaia Ivanovna. Desigur, continuă el, vilegiatura are drepturile și plăcerile ei și primirea acestui neobișnuit intrus pentru tâlcuirea Apocalipsei este o idee ca toate celelalte, chiar o idee extraordinar de inteligentă, însă eu... Mi se pare că mă priviți mirată, nu-i așa? Generalul Ivolghin, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de flori pe etajerele de lângă ferestre și cu încă o ușă de sticlă, în peretele din fund, care dădea spre grădină. Imediat intrară Adelaida și Alexandra, privindu-i întrebătoare și nedumerite pe prinț și pe mama lor. De obicei, în vilegiatură, domnișoarele se trezeau cam pe la ora zece; numai Aglaia, în ultimele două-trei zile, își luase obiceiul să se trezească puțin mai devreme și ieșea să se plimbe în grădină, totuși nu la ora șapte, ci la opt sau chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Burdovski nici nu mai avu ce spune, omul fiind liniștit și modest. Nina Alexandrovna și Lebedev îi făcură prințului observația că, dacă nunta tot era hotărâtă, ce rost avea ca s-o facă la Pavlovsk, ba încă în sezonul de vilegiatură, monden, într-un mod atât de public? N-ar fi mai bine la Petersburg și chiar acasă? Prințul înțelegea prea bine unde băteau toate aceste spaime; dar răspunse scurt și simplu că așa ține neapărat Nastasia Filippovna. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fluviului Neva, la vărsarea acestuia în Golful Finic. 36. Aghiotant pe lângă împărat; rang inițiat de Ekaterina a II-a în 1775. 37. În fosta casă a lui Tarasov se afla închisoarea datornicilor. 38. Orășel din fosta gubernie Petersburg, localitate de vilegiatură. 39. Această crimă a avut loc într-adevăr în orașul Tambov, la 1 martie 1868, și a fost comentată pe larg în presă. Șase persoane (soția și mama comerciantului Jemarin, fiul de 11 ani, o rudă, bucătăreasa și portarul) au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]