149 matches
-
în evidență care formează baza fundamentală a existenței sale. " Prin râs, el vrea să-l determine pe spectator să arunce o privire lucidă asupra societății timpului său. Cu privire la Trilogia viligiaturii, el scrie, în prefața primei din cele trei piese, Patima vilegiaturii: "...Personajele principale ale acestor trei reprezentări, care sunt tot timpul aceleași, sunt un fel de persoane pe care am vrut să le vizez în mod special, adică de un rang civil nu nobil și nu bogat, pentru că nobilii și bogații
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tema familiei burgheze surprinsă prin ocheanul "caragialian". Din sfera problematicii domestice, un motiv caragialian recurent este cel legat de "partidele de plăcere", prezent cu alte semnificații în literatura postcaragialiană. De pildă, în piesa lui Mihail Sebastian, Jocul de-a vacanța, vilegiatura încetează să mai reprezinte o goană haotică după relaxare mimetică, o simplă schimbare de decor pentru aceleași deprinderi mondene. Stratagema lui Valeriu Cristea, de completă izolare spațio-temporală și renunțare la orice habitudini înrobitoare, urmărește veritabila deconectare și marcheză regulile unui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ridică deja. — Ați devenit foarte indiferent, he-he! îndrăzni el să observe cu slugărnicie. — Zău, nu mă simt prea bine, capul mi s-a făcut greu din pricina drumului, îi răspunse prințul încruntându-se. — Nu v-ar strica vreo câteva zile de vilegiatură, îngăimă sfios Lebedev. Prințul stătea în picioare, îngândurat. — Și eu, după ce mai rămân aici trei zile, plec cu toate odraslele la casa de vară, ca să nu-l pierd cumva pe puiul nou-născut, iar între timp aici niște meșteri o să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
seară, în jurul lui, pe terasă, se adunară destul de mulți musafiri: mai întâi veni Ganea, pe care prințul îl recunoscu cu greu, atât de mult se schimbase și slăbise între timp. După aceea apărură Varia și Ptițân, aflați și ei în vilegiatură la Pavlovsk. Cât despre generalul Ivolghin, acesta era de găsit în casa lui Lebedev aproape permanent; se pare chiar că se și mutaseră în același timp. Lebedev încerca să nu-l lase să intre la prinț și îl ținea pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
jumătate de oră la ușă și trage cu urechea la discuțiile dintre el și prinț, lucru pe care, desigur, îl adusese la cunoștința prințului... — Parcă ți-ai pus în gând să mă ții sub cheie, protestă prințul. Măcar aici, în vilegiatură, vreau să fie altfel și te asigur că voi primi pe oricine și voi pleca unde voi avea chef. Fără cea mai mică îndoială! zise Lebedev, dând din mâini. Prințul îl privi insistent din creștet până în tălpi. — Lukian Timofeevici, dulăpiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nu pot să nu vă previn, Aglaia Ivanovna, că din partea lui e doar șarlatanie, credeți-mă, strecură repede generalul Ivolghin, care stătuse ca pe ace, dorind din răsputeri să înceapă cumva discuția; se așeză lângă Aglaia Ivanovna. Desigur, continuă el, vilegiatura are drepturile și plăcerile ei și primirea acestui neobișnuit intrus pentru tâlcuirea Apocalipsei este o idee ca toate celelalte, chiar o idee extraordinar de inteligentă, însă eu... Mi se pare că mă priviți mirată, nu-i așa? Generalul Ivolghin, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de flori pe etajerele de lângă ferestre și cu încă o ușă de sticlă, în peretele din fund, care dădea spre grădină. Imediat intrară Adelaida și Alexandra, privindu-i întrebătoare și nedumerite pe prinț și pe mama lor. De obicei, în vilegiatură, domnișoarele se trezeau cam pe la ora zece; numai Aglaia, în ultimele două-trei zile, își luase obiceiul să se trezească puțin mai devreme și ieșea să se plimbe în grădină, totuși nu la ora șapte, ci la opt sau chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Burdovski nici nu mai avu ce spune, omul fiind liniștit și modest. Nina Alexandrovna și Lebedev îi făcură prințului observația că, dacă nunta tot era hotărâtă, ce rost avea ca s-o facă la Pavlovsk, ba încă în sezonul de vilegiatură, monden, într-un mod atât de public? N-ar fi mai bine la Petersburg și chiar acasă? Prințul înțelegea prea bine unde băteau toate aceste spaime; dar răspunse scurt și simplu că așa ține neapărat Nastasia Filippovna. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fluviului Neva, la vărsarea acestuia în Golful Finic. 36. Aghiotant pe lângă împărat; rang inițiat de Ekaterina a II-a în 1775. 37. În fosta casă a lui Tarasov se afla închisoarea datornicilor. 38. Orășel din fosta gubernie Petersburg, localitate de vilegiatură. 39. Această crimă a avut loc într-adevăr în orașul Tambov, la 1 martie 1868, și a fost comentată pe larg în presă. Șase persoane (soția și mama comerciantului Jemarin, fiul de 11 ani, o rudă, bucătăreasa și portarul) au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
munte, îmbinate cu netezimea orizontală a teraselor, păduri de conifere cu siluete unghiulare, amestecate cu coronamente rotunjite ale foioaselor care dau o multiplă paletă de culori pe fondul totdeauna verde până dă zăpada al pajiștilor - a devenit o stațiune de vilegiatură cu plăcut climat montan, cu posibilități de mici excursii în împrejurimi, la Podul Brazilor, pe valea Miclăușa, la Doabra și Sălătruc, pe muntele Tomnaticul al cărui pisc de 1294 m străjuie această mare confluență ...” <footnote Victor Tufescu, op.cit. p. 119-120
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
unui „război civil* de lungă durată”, un război social înverșunat al cărui obiectiv este „exterminarea necruțătoare a dușmanului”. în 1907, el pleacă din nou în străinătate, colindând capitalele europene - Paris, Berlin, Bruxelles, Copenhaga, Geneva, Londra - și mai multe stațiuni de vilegiatură - Capri, Nisa, Lucenna -, ducând o existență dublă: aceea a unui mic-burghez trăind de pe urma rentelor sale și din fondurile partidului, și cea a unui lider care-și consacră viața pregătirii unei revoluții*. Ia parte la numeroase polemici în interiorul și în afara facțiunii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Iofan însuși). Concepută pentru a facilita controlul asupra locatarilor săi, „Casa de pe chei” a fost profund zguduită de epurările staliniste: între 1937 și 1953, 700 dintre ocupanții săi au căzut victime ale acestora. Elita beneficiază și de propriile locuri de vilegiatură. La Peredelkino, într-o pădure situată la 20 de kilometri de Moscova, treizeci de dacea sunt construite în 1936 pentru conducătorii Uniunii Scriitorilor, între care Pasternak, Ehrenburg, Babel. După arestarea acestuia din urmă, dacea sa îi este atribuită, în 1939
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
etc. - sunt parțial satisfăcute, datorită dezvoltării industriei ușoare, însă cota aferentă produselor alimentare rămâne încă foarte mare în bugetul familiilor, iar deosebirile sociale sunt în continuare fondate, în principal, pe accesul la anumite bunuri - automobil, haine occidentale, dacea, locuri de vilegiatură, alegerea școlii pentru copii. Transparența (glasnost) promovată de Gorbaciov* dezvăluie amploarea crizei - politică, economică și morală - în care alcoolismul, devenit vizibil datorită ei, este unul dintre simptome. Pentru a-i da o ripostă, este lansată, în 1985, o campanie vizând
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ameliorat antropic, Dobrogea pînzelor de pămînt vălurite, cf. geo bogza, peneplenă, liman panoul "Mlaștina Hergheliei", herghelia Mangalia caii arabi pur-sînge, marea desface sute de metri, începe orașul, semnale de la locomotivă, feroviare, distincție de zone funcționale pe fondul depozit, imobil de vilegiatură stația, aerul de Mediterană placat cu alb. Ora 12,25, în personalul automotor Mangalia Constanța, în stația Mangalia, socialul era marea, lumea care m-a născut creastă de val, marea de apă a împins la datoria de obște, în microdeschiderea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Caragiale și Vasile Alecsandri, iar uneori Iorga invita actori profesioniști de la București. Apoi lecturi poetice, concerte de muzică populară și spectacole de dansuri populare, toate conform conservatorismului artistic al sămănătoristului Iorga 217. Înalta societate bucureșteană își bătea joc de această "vilegiatură", numind-o "Neamul românesc" al lui Nicolae Iorga 218. Iorga a fost un membru activ al Ligii culturale, fondată în 1891 pentru menținerea contactelor culturale între românii aflați sub diferite stăpîniri străine și cei "liberi" și ca o reacție la
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
poem gândit într-o altă viață./ Ca niciodată și ca întotdeauna/ va fi vorba despre dragoste și despre dimineață", "Ei, dar cât te poți iubi cu o fată/ care e și țărancă și n-are decât paisprezece ani!..." (Poem în vilegiatură, Geo Dumitrescu). La Tonegaru, întâlnim aceeași intervinție retorică și în alte texte: " - Domnule paznic intervino să termin cu acest romantism,/ altfel mâine seară clarul Lunii mă îneacă precis." (Poem din sanatoriul dr. Zed). Și aici discursul se răsfrânge aupra lui
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se bucure în sfârșit de marea evadare. Cu chipurile luminoase și surâzând radioși, aceștia se îmbulzesc în "trenurile fericirii". Invadează plajele de pe coasta normandă sau cabanele din Vosgi și Alpi, provocând bombănelile foștilor privilegiați, nemulțumiți să-și vadă locurile de vilegiatură invadate de "țopârlani cu șapcă". Cei care nu-și permit, în ciuda biletelor de concediu oferite la preț redus, s-o șteargă pe undeva, se mulțumesc să meargă duminica la cafenea sau la pescuit, să trebăluiască pe lângă casă sau să grădinărească
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tot mai mult și au produs modificări importante în ritmul vieții colectivității (deplasările în concediu, migrațiile de la sfîrșit de săptămînă pun probleme foarte mari instituțiilor publice și celor pe care acestea îi deservesc) și în geografia umană a locurilor de vilegiatură (case vacanță, stațiuni pe malul mării, terenuri de camping, sate de vacanță etc.). Unele activități care odinioară erau privilegiul categoriilor înstărite ski, bărci cu pînze, chiar echitația și golful sînt practicate astăzi de o parte relativ importantă a populației. Cu
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
opozanți și, din ceasul acesta, se fac sforțări mari spre a se găsi terenul pe care să se poată întâlni opozanții de toate nuanțele. [agitarea cestiunii evreie] Dar vine vara cu vacanțele, cu tropicele, cu Parisul, cu Ostenda, cu toate vilegiaturile, iar bunii noștri boieri, conform și mai bunului lor obicei, aleargă în locurile răcoroase și plăcute, știind că acasă este cine să muncească pentru ei în arșița soarelui. Iar cât despre politică... se va vedea la toamnă. În timpul acestei vacanțe
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
spune de către cine a fost zidit turnul, dar stilul e un document al inculturii epocii. [fioroasa crimă din tabaci] În anul 1888 s-a întâmplat fioroasa crimă de la școala din Tabaci. Directorul școalei, anume Venescu, și cu soția erau în vilegiatură, fiindcă crima s-a petrecut la sfârșitul vacanței de vară; acasă rămăsese bătrâna mamă a lui Venescu și un copil mic al acestuia. Apoi erau doi servitori ungureni: bărbatul și femeia. Într-o dimineață, câțiva copii venind la școală pentru
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
se menține secretul. România mică a putut realiza România Mare, mulțumită lui Ion I.C. Brătianu, adevăratul ctitor al Daciei reînviate. 11 La 27 august 1916, România intră în război împotriva Austro-Ungariei, scopul mărturisit fiind eliberarea Transilvaniei. Mă aflam atunci în vilegiatură, la mănăstirea Agapia, din județul Neamț. Cînd clopotele de la biserică au început să sune îndelung și mai puternic ca de obicei, am înțeles că era anunțarea războiului nostru și chemarea oamenilor la mobilizarea generală. Momentul era mișcător. Tot satul din jurul
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
dvs. scrisori din 16 iulie*. Iertați vă rog, dacă puteți, această leneșă nonșalanță... și scuzați-i și pe colegii mei de la Uppsala, care neglijează în mod culpabil cererile dvs. de literatură. Presupun că domnii Abrahamsson și Widengren se află în vilegiatură și nu au primit scrisorile dvs. Dar trebuie să știți că suedezii sunt un popor primitiv care nu cunoaște deloc datoria de a răspunde la scrisori. Am expediat astăzi un exemplar al tezei lui Abrahamsson pe adresa dvs. Dacă socotiți
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în iulie-septembrie și scad din nou începând cu octombrie. Am stat la Les Boliches, la sud de Malaga, dar aproape toate satele, pe coastă și în munți, sunt încântătoare. E cald, dar fără umiditate, ceea ce este un avantaj față de majoritatea vilegiaturilor italiene, un vânt proaspăt dinspre Atlantic amestecându-se cu blândețile mediteraneene. Oamenii sunt mai simpatici decât italienii și francezii, amabili și ospitalieri, dar în același timp mândri și rezervați. Ne-am decis deja să ne petrecem acolo timpul când vom
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și restaurant”. Își pierde cu totul poezia și devine - practică. Mă bucur, că Îmbunătățești relațiile cu d. Havriș. Socotește-l bolnav și tratează-l ca atare, dragă d-le Dimitriu! Îl aștept pe d. M. Șerban să se Întoarcă din vilegiatura sa și eu să revin la Buftea, ca să mă pot ocupa și de rugămintea ce mi-a făcut. D-nelor Dr. Nica și Profira Sadoveanu le-am scris de mult și leam rugat să trimită la Flt. material documentar. D-na
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
colanul nesfârșit al viilor”. Fascinat de „orașul liniștit”, „curat și binișor întreținut”, el descrie aceste locuri pitorești, pe care le privea cu optimism: „Și acest cuib drăguț de frumuseți naturale e menit să fie în viitor un loc de adevărată vilegiatură, dacă edilii Hușilor vor înțelege acest important dar natural pe care îl are orașul lor, față de celelalte orașe de șes ale Moldovei. Sus la Dobrina, unde în bătrânul codru de stejari, de tei, plopi și frasini, în timpul celor mai călduroase
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]