117 matches
-
de Însemnele regalității, Napoleon devine imens: simbolul secolului său, o minte pentru viitor. Individul puternic este Întotdeauna simplu și calm. Din moment ce două livre de titluri de noblețe nu mai pot Înlocui totul, din momentul În care fiul nelegitim al unui vilegiaturist milionar și un om talentat au aceleași drepturi ca și fiul unui conte, e limpede că singurul lucru care ne deosebește este valoarea noastră intrinsecă. Așa au dispărut diferențele din societatea noastră: nu mai există decât nuanțe. Cunoașterea uzanțelor, eleganța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
au revărsat hohote de râs și vorbe batjocoritoare; niște câini adormiți, care Îi ignorau până și pe cei mai răi bețivani, s-au repezit la mine mârâind; niște țânci de-o șchioapă m-au arătat cu degetul mămicilor nedumerite; niște vilegiaturiști cu vederi largi m-au Întrebat dacă prind viermi pentru momeală; și Într-o dimineață, pe o Întindere de pământ sterp, luminată de arbori yucca Înalți, Înfloriți, În apropiere de Santa Fe, o iapă mare și neagră m-a urmărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe o anumită poartă albă și, puțin mai Încolo, acea mâzgălitură făcută parcă de idiotul satului, maxima „Prudența este prietenul Pasiunii“ notată cu un scris aspru, binecunoscut mie. Odată, la apusul soarelui, lângă râul portocaliu și negru, un tânăr dacinik (vilegiaturist) cu o biciușcă În mână s-a Înclinat când a trecut pe lângă ea; ea a roșit ca fetele din romane, dar a spus doar, chicotind amuzată, că nu s-a urcat În viața ei pe un cal. Altă dată, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
unei bune părți din primăvara Însorită și vântoasă din Crimeea, moartea absurdă ne dădea târcoale. La două zile, pe cheiul alb de la Ialta (unde, după cum vă amintiți, „Doamna cu cățelul„ a lui Cehov și-a pierdut lornieta În mulțimea de vilegiaturiști), diverși oameni inofensivi, după ce li se atașau În prealabil greutăți la picioare, erau Împușcați de durii marinari bolșevici, importați din Sevastopol În acest scop. Tata, care nu era inofensiv, ajunsese Între timp la noi, după câteva aventuri periculoase și, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
făcut-o, ca în ziua aceea când un vecin de pe plajă s-a încăpățânat să pună la maximum volumul radioului. Zâmbi amintindu-și scena. A lăsat-o pe Lola cu vorba în gură, s-a ridicat nepăsător, a ajuns până la vilegiaturist, a apucat radioul minuscul și l-a aruncat în apă, cum făcea când era copil cu pietrele foarte plate, reușind să le facă să sară de mai multe ori pe suprafața liniștită înainte de a se scufunda definitiv. A fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
multe ori pe suprafața liniștită înainte de a se scufunda definitiv. A fost un spectacol ciudat. La primul salt, aparatul a părut că scoate un urlet, dar apoi a continuat cu o muzică stridentă până când apele s-au închis peste el. Vilegiaturistul și-a ridicat descumpănit fața, a făcut gestul de a protesta cu tărie, a măsurat într-o clipă statura dușmanului său, i-a studiat expresia rece și a ales să se trântească din nou cu gura în jos, considerând incidentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
urmau să aibă loc abia peste un an. Whisky-ul era excelent, de contrabandă sau din import, la fel ca și țigările, proaspete și aromate. Dădu pagina. O blondă frumoasă cu sânii dezgoliți împodobea un reportaj despre noile obiceiuri ale vilegiaturiștilor de pe plajele de la Saint-Tropez. Apărea și o fotografie mică a lui Brigitte Bardot, deja uzată și ofilită de vreme, dar încă ispititoare. Îl cuprinse o blândă toropeală și lăsă ziarul să-i cadă din mâini și muzica să-i mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
două cărți, și pe acelea silabisindu-le. Biblia și un ceaslov de rugăciuni, cu foile îngălbenite și pătate de muște, care stătea, de obicei, pe pervazul ferestrei dinspre curte. Poate duritățile unei existențe care nu era deloc trandafirie decât pentru vilegiaturiștii încîntați să descopere un Ev Mediu prelungit nu foarte departe de șoseaua națională ce leagă Sibiul de Brașov, poate grijile o făcuseră să se închidă din ce în ce mai mult în sine. Îmbătrânise repede, cum îmbătrîneau femeile din Lisa, supuse unor munci grele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ambulanți, veniți în număr mare, „ca la iarmaroc”: „Nu-i tocmai elegant să vezi în centrul orașului numai ciocălăi de porumb și coji de pepeni”, observa autorul notei din numărul citat mai sus al „Bacăului”. Sau cîini turbați și porci „vilegiaturiști”. „Chiar atunci cînd sînt frumoși și grași, aspectul lor de pe străzi depreciază civilizația tîrgului”.11) De altminteri, cum am mai spus, unii încă negau că aceasta ar exista: „Incontestabil că - scria, exasperat, un avocat și ziarist - Bacăul nostru este unul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cuvânt auctorial, și nu de "agronom". Eroul lovinescian se plimbă pe aceleași cărări, în peisajul binecunoscut, care (știm deja) adoarme conștiința și mângâie sufletul ca un narcotic plăcut. Atmosfera e însă dinamizată de apariția unui factor neprevăzut un grup de vilegiaturiști (oameni neancorați în peisaj) ce aduc lui Bizu vestea senzațională că un "rumân" oarecare s-a spânzurat de crengile copacului "sub care el însuși se așezase odinioară, într-o clipă de zbucium". Profund tulburat, fiul armurierului începe să se gândească
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
demnă, nici artă expresivă, nu facem decât să ne încurcăm unii pe alții. E pericolul permanent și trebuie vegheat asupra toxicității lui. Gorki este unul din autorii la care vă opriți din când în când. Acum faceți un popas la Vilegiaturiștii. Întotdeauna când am citit schițele lui Gorki m-am speriat de neprevăzutul reacțiilor umane, pe care vagabonzii gorkieni le au. Ei nu caută să înțeleagă viața, ci pur și simplu nasc viață care trebuie înțeleasă. Și cu aceeași dorință de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
neliniștitoare pe care le naște lumea aruncată în creația sa. Caut posibilități de expresie scenică a acestor întâmplări "plicticoase" în care se așteaptă, se vorbește, se trăiește și totodată se scurge timpul devorând aceste ființe mâncate de propria lor viață. Vilegiaturiștii, text căruia îi caut o expresie scenică într-un spectacol al Teatrului Bulandra, este o parabolă despre ideal și realitate, despre trezie politică într-un climat de apatie generală. Este piesa intelectualilor care nu fac nimic pentru "a însemna" epoca
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
prin accentul pe afectivitate, de direcția caragialiană, componente ale tipologiei și ale tematicii lui Mihail Sebastian sunt încă tributare marelui înaintaș.222 Personaje ca Bogoiu, Madame Vintilă, călătorul și soția lui sunt tipuri caragialiene (micul funcționar, cocota adulterină, cuplul de vilegiaturiști) mai adânc personalizate și umanizate, iar anumite scene dezvoltă în același sens găunoasele și sincopatele pseudoconversații din "șarjele de atelier" ale lui Caragiale: Ștefan: Capricii. [...] I-ai vorbit? Bogoiu (evaziv): Daa... Ștefan: Și? Bogoiu (același joc): dee... Ștefan: Cam puțin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la orice habitudini înrobitoare, urmărește veritabila deconectare și marcheză regulile unui joc de-a fericirea, prin reconstituirea unui cadru paradisiac, efemer, dar preferabil viețuirii anchilozate în rutină. Față de armonia acestui microfalanster de vacanță instituit la vila Weber, intrusa pereche de vilegiaturiști care descind parcă direct din schițele caragialiene Tren de plăcere, Cură la apele Văcărești, Lună de miere, se profilează în toată vulgaritatea, contrastul evidențiind cantonarea derizorie a acestei lumi în fiziologicul alimentar și erotic, lipsa orizontului poetic sau a dorinței
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu Traian Boeru. Eram copleșit de un sentiment straniu: după atîția ani de trudă la biografia lui Iorga, aveam cum să-l întîlnesc pe asasinul lui. Conducînd pe autostradă, mașina în care ne aflam se pierdea într-o mare de vilegiaturiști, toți îndreptîndu-se spre sud. Erau alte vremuri, într-o Germanie nouă reprezentînd o generație nouă. Și iată-l pe Boeru. După prezentările de rigoare, am încercat să-mi amintesc imaginile pe care le văzusem pînă atunci reprezentînd un tînăr într-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai ivit niciodată. M-am întors la München împreună cu dna Boeru, în noaptea de vară înstelată și senină. Conducînd pe autostradă spre nord, drumul era aproape pustiu, în vreme ce din sensul opus se scurgea un flux continuu de faruri. Valul de vilegiaturiști continua să se rostogolească spre plajele Mediteranei. În clipa în care am plecat, actuala doamnă Boeru a început să tune și să fulgere cu furie. A afirmat cu tărie că ea nu este legionară. Mai mult (subliniind totuși că nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
neutră”. Peste Leitha și Dunăre, la numai câțiva kilometri spre est, se Întindea „cealaltă” Europă, cu securiști și sărăcie lucie. Distanța dintre cele două se reflecta de minune În contrastul dintre gările vieneze: dinamica Westbahnhof, unde oamenii de afaceri și vilegiaturiștii luau expresuri moderne, lucioase cu direcția München, Zürich sau Paris, și sinistra, neprimitoarea Südbahnhof: un loc ponosit, mizer și oarecum periculos, În care străinii fără un sfanț coborau din garnituri vechi și murdare, sosite de la Budapesta sau Belgrad. Așa cum cele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]