19,273 matches
-
de invidiat pentru tinerii prozatori de astăzi, din păcate, prematur sau excesiv preocupați de experiențe de tot soiul și, cred, nepermis de indiferenți față de ceea ce se numește stil. Să fie oare pasiunea pentru muzica clasică (remarcată la toți "târgoviștenii") de "vină?! Încercarea scriitorului de Tudor Țopa, despre care aflăm din nota biobibliografică că pregătește al treilea său roman, lansează și o plăcută provocare mai ales cititorului care, la apariția primei ediții, nici măcar nu era născut. Tudor Țopa, Încercarea scriitorului, ed. a
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
apăsa însă, camera asta mică, prea mică numită și dormitor, te duce cu gîndul la un soi de cavou. Se mai întîmplă, mai cu seamă după ora nouă și jumătate, destul de des i se întîmplă... La o adică, e numai vina lui. Ce i-ai fi putut reproșa femeii? Dacă în primii cinci ani nu l-a dus capul să-și schimbe viața, mai apoi i-ar fi fost ceva mai greu. Magdalena a așteptat și ea sărmana și l-a
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15477_a_16802]
-
mai mult sau mai puțin legitime, liderii unguri nu s-au sfiit să dea țara pe mâna unei puteri corupte până la fibră, abuzivă și animată de tot mai puternice pulsiuni dictatoriale. Din campion al democrației, U.D.M.R. pare să de-vină, cu zi ce trece, o anexă a planurilor totalitare ale partidului de guvernământ. Las deoparte incredibila luare de poziție a d-lui Frunda (a elegantului, manieratului, spiritualului, europeanului domn Frunda): întrebat ce părere are despre ideea ca demnitarii să-și
Stridența cu ifose democratice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15484_a_16809]
-
occidentale cât sunt ei de persecutați. Data viitoare când am să-i aud, și când dezastrul la care au croșetat cu voluptate se va fi instalat, n-am să ezit să le-o spun de la obraz: "Astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu este-așa?"
Stridența cu ifose democratice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15484_a_16809]
-
handicap ar însemna, neapărat, mimarea "normalității"... Intuind, parcă, eroarea, autorul îi lipește acestui final o declarație concluzivă, a copilului, extrasă ca dintr-un jurnal vizual ( cu frînturi risipite și în restul filmului): "deci după părerea mea nimeni nu are nici o vină, trebuie să-mi duc crucea mai departe, să lupt, și totul va fi bine". O concluzie potrivită nu numai acestui film, dar și unei întregi cinematografii cu handicap. Noro, O producție Artis Film România și Compania Română de Radio și
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
spre casă și zăresc pe stradă tărăboi mare. Vecinii se ceartă cu doamna Nuți, cea căreia îi achităm, lunar, banii pentru gaze. Facturile sînt enorme, oamenii sînt depășiți, supărați, disperați și nervoși. Omit faptul că doamna Nuți n-are nici o vină. O vîr în curte repede cu aerul unui nobil salvator. Apreciază. Văd nota mea. Îmi smulg părul din cap, îmi trag palme, mă arunc pe jos, mă tăvălesc, mă ciupesc de obraz, mă ridic, dar nu scot un sunet. Scot
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15521_a_16846]
-
Bernea de a repune pe picioare acestă instituție, cît am apucat să văd din interiorul clădirii respiră bun-gust și e cu totul și cu totul altceva decît muzeele etnografice cu ștergare roșii pe pereți. în același timp și probabil fără vina celor care au gîndit proiectul, MȚR e și un loc numai bun de speculat de către descurcăreții într-ale culturii, de către cei care studiază cu frenezie țăranul român dacă s-ar putea cît mai departe de colbul satului tradițional. Cum n-
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
cu imaginarul, într-un țesut de nedesfăcut. Înștiințat că va fi judecat, eroul angajează după pertractări sinuoase un avocat, primește convocarea în fața unui tribunal, care însă nu e cel știut, oficial, ci revendică pentru desfășurare întruniri semiclandestine în subterane. Fără ca vina sa, ce pare gravă, să fie definită, el e dator, ca să se poată apăra, să-și bată capul singur pentru a stabili ce i se impută. Evenimentele se precipită, tonul narațiunii reflectă accentuarea dramatismului, cercul se strînge implacabil. În derularea
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
de mai multe ori, aruncă afară rufele curate sau murdare, se mai defectează poate, dar, una peste alta, el n-are personalitate, n-are viață, este o instanță, un tribunal, orice, numai o persoană vie nu. Probabil asta este și vina noastră sau a lor, a criticilor care, de 40-50 de ani, așa i-au învățat pe autori. Eu, unul, am ajuns la recenzii și la critica de întîmpinare întîmplător. Am început, la 18-20 de ani, prin a scrie poezie și
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
timpul când libertatea de creație, problemele artei și literaturii deveniseră centrale în viața societății și cei mai mari revoluționari s-au dovedit a fi artiștii plastici noncomformiști, poeții - "formaliști" etc. Lucrurile se petreceau astfel nu din inițiativa noastră, ci din vina autorităților, care nu doreau să recunoască libertatea de creație și tuturor încercau să le impună realismul lor socialist. Un fenomen paradoxal în Occident, concomitent: avangardiștii erau aproape toți parcă aleși pe sprânceană, comuniști, iar la noi eram considerați în afara legii
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
Alexandru Paleologu, cel care își mărturisise această colaborare încă din 1990 într-o smerită spovedanie publică, dar lipseau orice referințe legate de parlamentarii PRM și PSD. în felul acesta dl. Paleologu s-a văzut pus la stîlpul infamiei pentru o vină mărturisită (fără ca cineva să reamintească acest aspect destul de neobișnuit pentru societatea românească de azi), PNL a intrat în alegeri cu un nemeritat handicap de imagine, în vreme ce alde Ilie Neacșu, Corneliu Vadim Tudor, Mihai Ungheanu sau Eugen Florescu sînt și azi
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
plan pur economic. Cât despre o mai îndepărtată ochire în viitor, indiferent sub ce cort ne-am adăposti: " Nu a fost, nu este și nu va fi niciodată în lume o societate ideală a prosperității generale și aceasta nu din vina unor răuvoitori, ci în virtutea legilor obiective ale existenței." Dacă, în ceea ce privește convingerea lui Aleksandr Zinoviev că "după ce a făcut praf comunismul în "Est", Vestul a apucat-o și el în aceeași direcție, dar pe căi proprii numite, în ideologie și propagandă
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
interesul pentru împlinirea datoriilor ei neonorate" (p.400). Până la urmă, criticul se mulțumește doar cu problematizarea și cu exprimarea amărăciunii că proza românească a rămas cu atâtea goluri. E. Negrici își dă și el seama că, până la urmă, nu din vina optzeciștilor prozatorii generației lui Breban și-au consumat energiile aiurea: „Dintr-o teamă exagerată de represiune și sub pretextul înviorător al salvării culturii, scriitorii noștri - noi cu toții, de fapt - au sacrificat marile adevăruri ale ființei și au practicat o artă
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
gulag, revoluție etc. n-ar avea succes, chiar dacă ar sta pe același raft cu Orbitor. Numai prozatori în stare să-l scrie să avem! Asta înseamnă, în fond, postmodernismul față de care criticul se arată atât de sceptic. Revenind, nu e vina optzeciștilor că au grăbit mersul unei literaturi „care numără abia câțiva balzacieni, un singur mare realist și nici un veritabil proustian", cum nu e vina lui Urmuz că a publicat în același an cu acel „singur mare realist". Eternul complex al
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
Asta înseamnă, în fond, postmodernismul față de care criticul se arată atât de sceptic. Revenind, nu e vina optzeciștilor că au grăbit mersul unei literaturi „care numără abia câțiva balzacieni, un singur mare realist și nici un veritabil proustian", cum nu e vina lui Urmuz că a publicat în același an cu acel „singur mare realist". Eternul complex al literaturii noastre! Iar că poeții și prozatorii de alte orientări ar fi fost „din ce în ce mai puțin motivați" într-un climat cultural în care optzeciștii au
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
ascunde va fi pus la dispoziția tribunalului. Procesul este absolut și prin faptul că el nu rămâne între limitele vieții acuzatului; dacă pierzi procesul, îi spune unchiul lui K. "vei fi șters din societate și toate rudele tale împreună cu tine"; vina unui evreu o conține pe aceea a evreilor din toate timpurile; doctrina comunistă asupra influenței originii de clasă înglobează în greșeala acuzatului greșeala părinților și a bunicilor. În procesul pe care-l intentează Europei pentru crima colonizării, Sartre nu-i
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
fie. Privește în blidul pe masa-nsorită: chip straniu de pești. Că peștii sînt muți, altădată-am crezut. Cine știe? Nu-i, totuși, un loc unde, fără-acel grai, o ursită ce-ar fi pentru pești, să vorbești? II, 28 O, vino, du-te. Tu, copilo,-ncheie figura dansului, și-o clipă doar, în constelația ce-n dans scînteie, ca Firea, surd ordonatoare,-n har s-o depășim vremelnic. Căci, atentă, ea s-a urnit cînd a cîntat Orfeu. Tu încă de
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
mă duc să dau telefon... Am coborât la telefonul public. Am sunat la birou. Redactorul era la post. - Ghenrih Franțevici! E Okei! Tăticul rus, mama - estonă. Amândoi de la secția mecanică navală... - Ai o voce ciudată , - rosti Turonok. - Telefonul e de vină... Ghenrih Franțevici, trimiteți-l urgent pe Hubert cu banii. - Ce bani? - Pentru a-l stimula... Ca să-i pună copilului numele Lembit... Tatăl a fost de acord, contra douăzeci și cinci de ruble... Altminteri, spune el, îl numesc Adolf... *) E invenția mea. Goethe
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
desigur), dobîndind o nemeritată notorietate și, ceea ce e mai grav, dirijînd receptarea operei pe piste false: așa s-a întîmplat cu încercările de interpretare a lui Eminescu prin prisma teoriilor din fizica nucleară sau din matematicile superioare (protocronismul, bată-l vina!) și așa se întîmplă cu Bacovia care nu are deocamdată "fizicienii" lui, dar despre care toată lumea știe că este "simbolist", "decadent", "monocord", poetul toamnei, al tîrgului de provincie și al plumbului. Intrată în sfera de interese a noii critici, opera
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
a fost fărîmițată și ticăloșită printr-o lentă uzură, obținută pas cu pas, favorizînd cvasi-insensibil, cînd pe unii în dauna altora, cînd pe alții în dauna unora, și apăsîndu-i alternativ, cu o agresivitate savant dozată, dar întotdeauna implacabilă". O grea vină pentru o astfel de situație deplorabilă, consideră dl. Mihai Șora, o poartă pe umeri intelectualitatea românească: "De ce? Pentru că (...) în deceniul al optulea,(...) cînd situația României era de așa natură că Ceaușescu, întorcînd spatele Uniunii Sovietice și întorcîndu-se cu fața spre
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
se ivească) se strîng într-un ritm ciudat, prea agitat sau care pare că se stinge, într-o lume aiuritoare care se pierde într-o livadă minunată creată de Cristian Rusu, un scenograf despre care am aflat abia acum. Și vina este numai a mea. am revăzut: Lecția lui Victor Ioan Frunză de la Teatrul Maghiar din Timișoara, un superb concert de cameră al morții, veșnică, neobosită, care ne devorează pe fiecare "elev" în parte, martor sau protagonist la spectacolul vieții; Gaițele
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
redactor la Editura Enciclopedică, 1969-1977; redactor la revista Volk und Kultur, 1977-1986. Membră a Uniunii Scriitorilor din 1971. Membră a Pen-Clubului din 1995. Căsătorită cu poetul George Almosnino. Un fiu, Tiberiu Almosnino, prim-balerin la Opera Română. Cărți publicate: Poezie: Vina nu e a mea, 1968, Captivitatea cercului, 1970, Scrisori neexpediate, 1979, Opinii despre durere, 1980, Inima ca un pumn de boxeur, 1983, Piața cerului, 1986, Cântece, 1989, Dactilografa de noapte, 1996, Spitalul manechinelor, 1998, Capricii periculoase, 1998. Proză: Săpunul lui
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
are nici o legătură cu intrarea în NATO și cu Parlamentul de azi al României. Înțeleg că Priboi e iritat că dintre toți foștii securiști care au ajuns parlamentari despre el scrie presa cel mai mult. Dar cu ce e de vină presa că el și-a imaginat că nu se va afla ce a făcut pînă în '89? Că Priboi o ține pe-a lui ar fi de înțeles. De înțeles sînt și amenințările lui de tot felul. Chiar dacă nu știu ce comisie
România lui Priboi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14559_a_15884]
-
ca a noastră se pune problema dacă Ristea Priboi trebuie să plătească ori nu pentru trecutul său pătat. Numai în pustiul moral vegheat de fantoma lui Ceaușescu un astfel de individ devine parte a intimității prim-ministeriale. O fi, ea, vina, individuală, dar asumarea crimei comise devine parte din moștenirea urmașilor. Sau, în cazul nostru, a "consiliaților".
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
unei strategii care să revitalizeze cartea și lectura, totul se transformă într-un haos din care nu mai străbat decât contradicțiile. Pornind de la ceea ce se spune aici se pot alege - previzibil aș zice - trei tipuri de scriitori: cei care dau vina pe minister, economie, televiziune etc.(majoritatea), cei care realizează cât de cât că literatura însăși ar trebui înnoită, dar susținută și de strategii de promovare (cei mai puțini) și cei care n-au opinii foarte clare și care găsesc vina
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]