331 matches
-
cancer hepatic; -infuzie din herba de rostopască (Chelidonium majus) cu efect decongestiv hepatic; -infuzie din herba de sunătoare (Hypericum perforatum) cu acțiuni antiinflamatoare hepatic; -infuzie din herba de zburătoare (Epilobium angustifolium) și din herba de pufuliță (Epilobium hirsutum) cu proprietăți vindicative În ciroza hepatică; -decoct din herba și rădăcini de păpădie (Taraxacum officinale); - decoct din herba de ventrilică (Veronica officinalis); -decoct din fructe de armurariu (Silybum marianum), bogate În silimarină, cu efecte hepatoprotectoare și de vindecare a sechelelor după lezarea țesuturilor
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
care se unge cu ulei de ricin sau cu alifie de gălbenele. Ameliorarea bolii se datorește proprietăților hemostatice, cicatrizante și puternic astringente, explicate prin conținutul ridicat de taninuri și rezine. * Decoctul din scoarță de salcie (Salix alba) are aceleași proprietăți vindicative ca și decoctul din scoarța de stejar. *Infuzie concentrată de plop negru (Populus nigra) (15-20 g muguri zdrobiți În 1 litru apă clocotită); se infuzează 10 minute, se strecoară și se toarnă În baia de șezut, având proprietăți antiseptice, cicatrizante
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
face comerț „...cu cereale și tinichigerie”, a povestit următoarele: „Mercuri la 7 a curentei am văzut că s’au adunat la Herșcu Naht o mulțime de țărani cari cereau să le dea pământ (subl.ns.)”. De teama mulțimii înfuriate și vindicative, arendașul Nacht s a ascuns, firește, așa că, după cum relatează martorul întâmplării, „...au năvălit în casă mai mulți oameni între care i’am cunoscut pe D. Stratan, Gheorghe Potcoavă, Mihalache Rusu, Ion Crăciun și V. Bulgaru (...)”. Fiind luat prin surprindere, se
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
dintre C.Al.C. și Gara Huși sau Uzina electrică era de domeniul trecutului, etc. Dar, cel mai prost lucru posibil, în opinia sa grav și iremediabil afectată de imaginea sumbră a unui „tătuc al popoarelor democrate” foarte supărat și vindicativ pe slugile cu grade sau fără care nu puteau sau nu reușeau să-i execute ordinele de maestru al asasinatului, era altul și anume: „(...) Cetățenii sovietici continuă și până acum să funcționeze în autoritățile românești (corect, instituțiile românești, n.a.), cum
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
a repezit c-o falcă-ceriu și cu una-n pământu spre presupusul loc de chin și suferință al „fraților”. Imediat o ia din loc și un TAB al armatei, din a cărui turelă se ițește bustul unui căpitan nervos și vindicativ. În zgomotul sinistru al motoarelor Diesel, coboară cu viteză scările care duc din strada Mihail Kogălniceanu spre sediul miliției și ia o amenințătoare poziție de luptă, cu cartuș de calibrul 14,5 pe țeavă. Toți ar vrea să intre în
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
așezate în fruntea unei puzderii de plachete apărute aproape concomitent: 16 milioane, Scrisori de pe front, Torente, Clocot. Plânsete de clopot. Răsărit de soare, Balade, Doftana, Balada celor patru mineri (1949). Frapează totuși, ca notă dominantă, nu festivismul, ci vehemența mesajului vindicativ. Din vechiul fond resentimentar al liricii care striga revolta față de împilarea și umilințele țăranului, se nutrește acum un activism incitator, slujind ideologiei ce propovăduia învrăjbirea, ura de clasă: „Mai e-ntuneric încă-n țară, / Fasciștii stau la pândă iar, / Și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
o viață. Câți suntem în stare să conchidem că, pentru tot ce am gândit și am trăit aiurea jumătate din viață, vina e la noi, nu la alții? Cetățeanul, care s-a enervat că eu nu eram eu, a devenit vindicativ. Mă privea dușmănos, și lumea din jurul nostru s-a rărit brusc, presimțind scandalul. „Te rog, Petrică - îl îngâna soția, care probabil că-i știa năravul -nu te ambala. Nu te da în spectacol.“ Femeia știa ce știa, pentru că bărbatul m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
bani. Nu-mi mai pasă. Am scăpat de paguba de Laur, am rămas numai cu tăticuțu’ meu. O să mâncăm bine mereu și nu mai contează ce-o să fie la iarnă, și iar o ia de la capăt, cu un glas din ce În ce mai vindicativ pe măsură ce simte câtă plăcere Îmi face: Nu, nu ești deloc bătrân! Ești vânos și frumos! Îmi place căpățâna aia a ta de taur când mi se-ndeasă Între țâțe! Când mă uit la tine cât ești de frumos, simt cum mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
frumos profilată, edificiului aflat în plină construcție al istoriografiei românești contemporane. O istoriografie tânără, "normală", profesionistă, inteligentă și liberă, în substanța ei (spre deosebire de mulți dintre cei care au precedat-o și printre care nu ezit să mă prenumăr), de frustrări vindicative, complexe de superioritate sau vocații misionare. În cadrul acestei noi istoriografii, școala de istorie culturală de la Iași se afirmă ca o voce puternică și distinctă, iar Cătălina Mihalache ca una dintre reprezentantele ei de marcă. Lectură plăcută și instructivă, tuturor celor
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ascunse, trăitul și localul, obișnuitul și zilnicul. Împotriva totalității istoriei, pluralismul memoriei explodează"22. În ciuda sentințelor care opun istoria și memoria 23, critica istoriografică a reacționat la noua provocare oferind observații atente asupra unor posibile deficiențe: abordările evazioniste, terapeutice sau vindicative 24, monologurile insuficient documentate sau reașezările oportuniste, de complezență, în umbra unei idei generoase dar imprecise 25. Unii au identificat sub titulatura memoriei o nouă industrie de succes sau, altfel spus, reambalarea celei mai vandabile oferte a istoricilor 26: ea
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
problema Marii Uniri. În contextul fricțiunilor naționaliste româno-maghiare, acutizate la mijlocul anilor '80, regimul a încurajat, parțial, rememorarea campaniei românești din Ungaria, mai mult în zona istoriografiei propagandistice. După 1989, manualele de tranziție au regăsit vechea interpretare, cu virtuți deopotrivă naționaliste, vindicative și anti-comuniste80. Dar și acest "adevăr istoric" al luptelor din 1919 a fost trunchiat, extras din contextul general al intervențiilor militare în toate zonele limitrofe regatului român. Evenimentele din Basarabia și Bucovina au fost ocultate, povestirea reducându-se la momentul
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
început la 22 iunie 1941281. Ordinele de zi ale mareșalului și fotografiile conducătorilor țării veniți pe front țineau, și aici, locul jurnalelor de actualități. Ultima propoziție, "Vom fi ce am fost și încă mai mult decât atâta!", patrona o imagine vindicativă, cu Mihai Viteazul intrând triumfător în Alba Iulia. Supralicitând, autorul își finaliza pledoaria printr-o listă de "ciuntiri și recuceriri de hotare românești" începută cu pierderile lui Decebal din 102, continuată cu suferințele Imperiului Asăneștilor, cu problema Pocuției, cu intermitenta
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
se înstrăinează de ceilalți revoluționari români exilați, cufundat în lectura Bibliei (pe care o traduce, parțial, și o comentează), se consideră profetul neînțeles și nerecunoscut de poporul pe care el l-a „mântuit”. Îndrumătorul a devenit un proroc îndurerat și vindicativ, de o neobișnuită vehemență pamfletară la adresa prea numeroșilor săi dușmani. Firea sa egolatră și dominatoare nu i-a îngăduit asocierea de lungă durată cu oamenii de valoare ai epocii, cu care a avut, nu o dată, idealuri comune. Poezia lui H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
că legalitatea este în conjurată de pasiune“ - „Adunarea Deputaților. Sesiunea extraordinară. Ședința de la 22 iulie 1876“, MOF., nr. 178, 13/25 august, p. 4492), nu a întrunit decât 29 de voturi pentru, majo ritatea Camerei lăsându-se târâtă de sentimente vindicative care nu au putut fi frânate de rațiune și inteligență. 77. „Adunarea Deputaților. Sesiunea extraordinară. Ședința de la 23 iulie 1876“, MOF., nr. 180, 15/27 august 1876, p. 4537. 78. Manolache Costache Epureanu spusese cuvintele amintite de Bacalbașa cu ocazia
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
existente în țară și efectele negative ale reducerii acțiunii informative. În perioada respectivă organizația „Totul pentru Țară” efectua o propagandă întinsă la nivel național elogiind asasinii lui I. G. Duca și menținând o stare de spirit „mereu tendențioasă și înverșunat vindicativă”, prin amenințări la adresa șefilor de autorități. Curentele religioase și cele politico-sociale „prind rădăcini” din ce în ce mai întinse în mediul rural. Stiliștii din Moldova și Basarabia, semnalați în județele Vaslui, Neamț, Baia, Putna și Bălți, au trecut „la anarhie” prin nesocotirea autorității de
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
al morții: într-adevăr, alături de sufletele pașnice și binevoitoare ale strămoșilor, se arată figuri pline de angoasă, fantasme neîmpăcate ale morților de moarte violentă, sufletele uitate și lipsite de consolarea riturilor memoriei, spiritele îndurerate ale copiilor nenăscuți. Sunt considerate suflete vindicative și periculoase, care Îi hărțuiesc pe cei vii, aducând boli și moarte. Stă în puterea acelor itako să dea glas plângerii lor, să le elibereze de durere sau chiar să le alunge prin rituri de exorcizare”. respectarea acestor veritabile specialiste
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
loc remarcabil l-au ocupat plantele cu proprietăți medicinale, dăruite de Natură În mod gratuit. La acestea s-a apelat În mod permanent, timp de milioane de ani, cu speranța vindecării multor suferințe fizice și psihice. Folosirea plantelor În scopuri vindicative se confundă, ca vechime, cu prima vârstă a omenirii, respectiv din epoca de piatră, atunci când se utilizau remedii instinctive Împotriva bolilor. Din acea perioadă au fost selectate din Natură anumite „buruieni de leac”, eficace contra durerilor de stomac, ficat sau
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
fenacetină, methoxyfluran, amfetamide, indoprofen, sulfoniluree, fenilbutazonă, corticosteroizi și multe altele, au impus excluderea lor din listele oficiale ale produselor chimioterapeutice. Deși puterile curative ale florei medicinale erau aruncate În umbră, marea majoritate a pacienților și-au păstrat Încrederea În metodele vindicative ale plantelor medicinale, având chiar rezerve față de medicamentele de sinteză chimică. În prezent, este depășită perioada În care unii medici susțineau, În mod subiectiv, că fitoterapia poate fi etichetată drept un tratament empiric cu „buruieni pentru leacuri băbești și
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
cancer hepatic; -infuzie din herba de rostopască (Chelidonium majus) cu efect decongestiv hepatic; -infuzie din herba de sunătoare (Hypericum perforatum) cu acțiuni antiinflamatoare hepatic; -infuzie din herba de zburătoare (Epilobium angustifolium) și din herba de pufuliță (Epilobium hirsutum) cu proprietăți vindicative În ciroza hepatică; -decoct din herba și rădăcini de păpădie (Taraxacum officinale); - decoct din herba de ventrilică (Veronica officinalis); -decoct din fructe de armurariu (Silybum marianum), bogate În silimarină, cu efecte hepatoprotectoare și de vindecare a sechelelor după lezarea țesuturilor
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
care se unge cu ulei de ricin sau cu alifie de gălbenele. Ameliorarea bolii se datorește proprietăților hemostatice, cicatrizante și puternic astringente, explicate prin conținutul ridicat de taninuri și rezine. * Decoctul din scoarță de salcie (Salix alba) are aceleași proprietăți vindicative ca și decoctul din scoarța de stejar. *Infuzie concentrată de plop negru (Populus nigra) (15-20 g muguri zdrobiți În 1 litru apă clocotită); se infuzează 10 minute, se strecoară și se toarnă În baia de șezut, având proprietăți antiseptice, cicatrizante
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
o constituție liberală pe care ei înșiși n-o practică în țara lor”. într-un alt raport, din 7 noiembrie 1831, Blutte emite considerații puțin măgulitoare la adresa țăranului român. Acesta din urmă era comparat cu negrii din Indiile occidentale, leneș, vindicativ, nepăsător de viitor și muncind numai cât să-și asigure existența imediată. Era aceasta consecința stării grele în care se găsea de mai bine de un secol și pentru remedierea căreia nu mai avea nici o speranță. Consulii protestează și împotriva
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Dumnezeu „adevărat”, izolat într‑o pleromă atopică, Tatăl, și un Demiurg slab, înșelător, ușor fanfaron, considerat creatorul lumii materiale. Marcion ajunge chiar să distingă între Dumnezeul Vechiului Testament și cel al Noului Testament, reproșându‑i celui dintâi caracterul crud și vindicativ. Se cuvine amintit, fapt remarcat de Antonio Orbe în introducerea comentariului său, că adversarii lui Irineu din cartea a V‑a nu sunt în mod direct grupările eretice, ci preoții ortodocși* atrași de interpretarea spirituală a Scripturii, cu toate consecințele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
avem în vedere cronologia aproximativă a câtorva scrieri. Opera asupra căreia ne vom apleca, Diuinae institutiones, a fost scrisă între anii 304 și 311, în perioada imediat următoare persecuției lui Dioclețian, pe când Lactanțiu se afla la Nicomidia. Cât despre pamfletul vindicativ De mortibus persecutorum, acesta a fost redactat în anii 314‑315, imediat după marea schimbare. Epitoma la Instituțiile divine, o reelaborare rezumativă, după cum vom vedea, a amplei lucrări anterioare, datează din perioada de sfârșit a vieții sale (320‑325). Materialul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
al istoriei lumii, eveniment care pune capăt oricărui regim politic, deschizând calea unei „cristocrații” paradisiace. În urma dispariției acestui ultim imperiu pământesc se va instaura „Imperiul” lui Cristos, Împărăția cerurilor. Lactanțiu are o perspectivă diferită asupra lucrurilor, semipăgână și mai curând vindicativă. Ideea de revanșă și chiar de răzbunare străbate multe din scrierile sale, pre‑ sau postconstantiniene. În ochii lui, dispariția Romei lasă loc, nu Împărăției cerești, ci unei alte împărății pământești, cea a Levantului. Este vorba de o ultimă translatio imperii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sale lucrări publicate, Sărbătoare de neuitat (The Moveable Feast), era tot un fel de jurnalism literar. În principiu, este un memoriu despre anii pe care i-a petrecut la Paris. Dar, prin povestirile despre alte personaje, cum ar fi portretul vindicativ al Gertrudei Stein, se poate încadra și în jurnalismul literar, pentru că este orientat spre exterior, spre mediul social, și nu spre interior, adică spre subiectul memoriului. Mary Hemingway a observat și ea că o mare parte din lucrare vorbea despre
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]