2,160 matches
-
șaselea plic câștigător. Sentiment cu Ducu Bertzi Un prieten drag „Agendei“ - Ducu Bertzi a fost alături de timișoreni și cu această ocazie. Cu o voce caldă a cântat „Suflet fără chei“ și a trecut repede la un altfel de ritm, mai vioi, cu melodia „Mândra me“, cu influențe din zona natală a artistului, Maramureș. La întrebarea „indiscretă“ a amfitrioanei, despre identitatea personajului feminin din „M-am îndrăgostit numai de ea“ - fără de care nu poate respira - artistul cu zâmbetul pe buze a răspuns
Agenda2003-13-03-supliment () [Corola-journal/Journalistic/280857_a_282186]
-
mă iertați, "răii noștri", oameni cu experiență, să facem față, stiti, inamicului, - nu-i frumos ce spun, - dar inamicu-i inamic, si trebă să-i facem față, prin orice. Și zicînd acestea, arată un barbat nu prea înalt, cărunt, cîrlionțat, foarte vioi și care umblă printre oameni de colo pînă colo și aia se veseleau. Preotelul îi spusese reporterului că pe acela îl chema Ghiță Amăriei și că era șofer și venea tocmai din Ialomița, si ialomițenii ăștia sînt altfel decît ardelenii
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
zicîndu-i popii, sub patrafir, ce face, iar popa spunîndu-i că astea sînt lucruri diavolești, se lașase. La sfatul popii. Și mai ales că avea copil. Copilul care se trezise între timp era o fetiță de vreo trei ani și ceva, vioaie și avînd pe mutrita ei murdară expresia unei frumuseți îndepărtate, exotice, cum arată, ca indienii de vită nobilă, unii zlătari mai ales de pe la poalele munților. Fetiță se dăduse jos din căruță și, în loc de păpușă, se juca cu o bucată de
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]
-
în real (efecte derizorii ale apocalipsei virtuale) este, de fiecare dată, iluzia referențiala, trecerea personajelor fie și pentru o clipă, dincolo de ecranul protector al Machinei. Însă după douăsprezece texte excelente, încercînd, autoironic, să evite o morală pretențioasa sau o "răsucire vioaie pe poante", auctorele cedează inițiativa unui cuplu de personaje (un "meditator" și elevă să refractara oricărei metodologii didactice), care încheie cam demonstrativ și sentențios cartea: ă"Si atunci cînd se vor termina orele astea (...) atunci ce va fi?" " Tot ce
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
Mă bat cu cei de dinafară/ Și cred că semăn cu o fiară/ Sunt blînd cu tine/ Și mai pierd/ O lacrimă/ Din cînd în cînd/ Dar ce frumos să vezi/ Bărbat/ Plîngînd!" (p.50) - poezia aceasta amintește de ritmul vioi al idilelor coșbuciene, aproape ca într-un remake. Avem, în acest volum, imaginea unui autor care, pe de o parte își reduce universul la cîteva date fundamentale, "Credință/ Iubire/ Poezie/ Restul.../ E deșertăciune." (p.131), iar pe de altă parte
Poezia și deșertăciunea by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17229_a_18554]
-
cele existente. Este ca și cum, într-un cerc de persoane care se întîlnesc periodic și se cunosc bine (să nu ne amăgim: cumpărătorii de asemenea reviste sînt o familie nu prea numeroasă la scară națională, vine cineva mai bine informat, mai vioi, cu o foame culturală sănătoasă, înghițind și digerînd rapid noutățile din domeniu, propunînd alte subiecte de discuție sau altă viziune asupra celor vechi. Asta nu poate decît să învioreze atmosfera, să facă întîlnirile mai pasionante, mai dinamice, mai antrenante. Cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
într-un no man's land ideatic, unde își pierd autonomia și contururile și apar diverse contaminări, melanjuri." [...] "eu?", mă pronunț, "eu!", mă imaginez redus la simpla pronunție, "eu!eu!eu!", tac, însă scriu, asta fac. Sînt foarte viu! Chiar vioi. Aerul matinal îmi stimulează starea de înviorare pe care mi-o provoacă și mi-o întreține această gimnastică scripturală" (p. 17). Și, totuși, deși aceste proze sunt elaborate în acord perfect cu ideologia "textuării", autorul preconizează sau visează "un text
Aluviuni textuale by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17298_a_18623]
-
obicei vulgar. Invazia oralității familiare mi s-a părut de la început semnificativă și utilă mai ales prin aspectul ei subversiv: în măsura în care contrasta cu dominația publicistică a tonului serios-birocratic sau a celui liric-sămănătorist, dinamitîndu-le clișeele. în momentul de față, cînd stilul vioi pare să fi cîștigat bătălia, e probabil nevoie ca excesele sale ludice să fie din cînd în cînd temperate. Extinderea tonului colocvial în presă e pîndită de altfel de un pericol destul de serios: autorii articolelor pot pierde conștiința diferențelor dintre
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
lipsesc totuși "inadvertențele" - intenționate - din biografia personajului, iscînd suspiciuni și nedumeriri cititorului mai puțin dus la școala perversă a literaturii, neconcordanțe ce periclitează unitatea ansamblului, fără a o distruge însă. O primă plăcere stîrnită la lectură este dată de curgerea vioaie a frazelor - firească, ne vom zice, căci, la urma urmei, cea care le notează (bătrînul pretext al jurnalului!) este o sprințară fată, trăindu-și o adolescență tîrzie, dar nu mai puțin nărăvașă. Însă nici atunci cînd juna va deveni "doamna
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
de un climat specific, de izolaționism și suspiciune. Un prim obiectiv al lui Leo Butnaru îl reprezintă existențialul, acel "nivel zero" de la care pornește creația literară, ce reprezintă demarcația sa de propriile-i teme. Cu aerul unei divagații, al unei vioaie amalgamări de reprezentări și considerații, poetul sugerează complexitatea unei vieți în care contradicțiile, defel puține și lipsite de însemnătate, pot fi asumate nu doar pe partea lor dramatică, ci și pe cea relativizantă, jovială. Badinînd, își dă la iveală un
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
avea prin urmare o bibliotecă, o grijă de cărturar delicat pentru cărțile lui, cumpăra din strădaniile lui cărțile preferate, pe care cititorii intelectuali adeseori le caută gratuit, ca un drept al torturii că citesc. Cartea îl ține pe Gheorghe Tăflan vioi, conștiincios, sever cu sine și gînditor". Întrebarea retorica ce urmeaza este edificatoare pentru visul livresc-muncitoresc al poetului: "N-ar trebui să aibă orice muncitor o bibliotecă, pentru el și pentru familia lui?" Alt lucrător, rudă sufletească a lui Gheorghe Tăflan
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
și chiar dacă bravezi c-un zîmbet. Ori poate gîndurile o duc la Winnie, cea îngropată în nisip - căreia totuși capul îi este mereu afară - și la Willie, aparent (și relativ) dotat cu libertate de mișcare, deci - din nou - de opțiune. Vioi sau tîrîș, abia mișcîndu-se spre Winnie se îndreaptă întotdeauna Willie. Cîte fete are, prin urmare, Penelopa? Virtual, cam tot atîtea cîte sînt ispitele întîlnite în cale de Ulise. Ispite și ocoluri/ocolișuri care tocmai de aceea și apar: ca sa il
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]
-
și vag amuzat, mi-a răspuns: "Nu e nici o grevă, domnule! Aici se vând bilete pentru tombola!" Umilit de lipsă mea de perspicacitate, m-am îndepărtat în grabă, dar nu fără să mai arunc câte o privire înapoi, spre mușuroiul vioi de "gamblers", spre gloata organizată în jurul mirajului îmbogățirii (sau măcar al câștigului) fără muncă. Aici am ajuns. Nu e ziar să nu facă reclamă unor concursuri tentante pentru bizonul care nu știe cum se câștigă banul, nu e post de
Bingosex, bingolene, bingocinism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17581_a_18906]
-
Maria, avînd tot ochi umezi, albaștri. v v v Generalul, (nu-i mai spun numele) ieșit la pensie de mult de tot și care a luptat că sublocotenent în cel dintîi război mondial, un bătrîn de aproape 90 de ani, vioi, lucid, fercheș, curat, bine îngrijit totdeauna apare des la redacție cu poezii, ca și Elvira Bogdan, răpoasata, Dumnezeu să-i odihnească. Toți se poartă cu fostul general cu cel mai mare respect și cu înțelegerea datorată vîrstei sale atît de
Per modo di dire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18202_a_19527]
-
mâine mai dispus / Domnul să te aibe-n pază/ Sărut dreapta. Și s-a dus./ Ajungând în colț, ca vântul / Sa-ntâlnit cu Calistrat / Care ntreabă:Ei, Prea Sfântul / De păcat te-a dezlegat?/ -Încă nu, răspunse Arvinte / Foarte vesel și vioi / Dar aflai de la Părinte / Încă trei adrese noi!
Enigme și controverse Maestrul simbolismului românesc Ion Minulescu. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_454]
-
revista 22, așa că a citit cu lăcomie numerele 33 și 34. A început, ca totdeauna, cu tableta lui Dan Perjovschi - perla de umor negru formată în fiecare săptămînă în jurul unor țăndări de actualitate. Nu obișnuita miștocăreală a gazetarilor cu condei vioi, nici ghiara caustică a "apucaților" justițiari, ci observațiile inteligent-amare ale unui artist căruia îi pasă ce se întîmplă cu ai lui. Numai la Tia Șerbănescu mai e de găsit acest tip de concizie spirituală și gravă în același timp. * Multe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16813_a_18138]
-
nou pe prima pagină a ziarelor europene. Dacă într-o parcare ungurească descoperi cu greu locul toaletei, cum treci de Nădlac sau de Turnu duhorile ascuțite, de urină azotificată, îți indică imediat tufișurile spre care "naturiștii" români aleargă în pas vioi la coborârea din autobuze sau din automobile. Nu are rost să vorbesc de calitatea șoselelor, de lipsa celor mai elementare semne de circulație sau de dispariția nonșalantă a diferenței între drum și șanț. Dacă brusca ruptură între civilizații e șocantă
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
umor (vezi sacul în care e scufundat pînă la gît, și cusut bine, întru imobilizare, un îndrăgostit, înainte de a rămîne, o noapte, singur cu iubita); avem și violență - bătălii desfășurate larg, pe cîmpia verde, sub cerul albastru, cu o muzică vioaie, ca un balet de epocă, să-i zicem "1776, Carolina de Sud, oameni căzînd ca muștele"; avem și dueluri; avem și crime; avem și măceluri - toporișca trosnește, ca pe un bostan, capul dușmanului; totul e stropit din belșug cu valuri
Mașini de război by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16866_a_18191]
-
Ieronim Tătaru, redactor șef adjunct - Stelian Oprea, redactor coordonator - Miron Oprea) e o publicație serioasă, dominată de spirit academic, și care își onorează numele în special în accepția lui din logica matematică. Fantezia, ludicul, subiectivitatea, umorul, într-un cuvînt stilul vioi ploieștean nu intră în formula acestei reviste ce pare alcătuită de universitari matematicieni și filosofi, cu gravitate și rigoare, dar fără éclat. În publicistica noastră culturală ea își rezervă de aceea un loc aparte, ca releveul unei construcții multifuncționale printre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
ordine: neogreaca, germana, rusa (cu forme aproape identice), pe ultimul loc franceza, nicăieri engleza. Un alt exemplu de concurență a surselor sau mai curînd a interpretărilor este adjectivul familiar freș: înregistrat în DEX 1996 (cu definiția "care nu este obosit; vioi"; "care exprimă prospețime, sănătate, tinerețe") ca provenind exclusiv din fr. fraîche (forma feminină a adjectivului frais). Un citat din presa ultimului deceniu demonstrează însă că, cel puțin pentru unii vorbitori (tot mai mulți, tind să cred), cuvîntul e pus în legătură cu
Între franceză și engleză by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15828_a_17153]
-
tinerei protagoniste. Nu se mai simte nevoia demonizării acelei perioade. Compromisul, funcția în acel regim își pierd din importanță. Mizele sînt mai �mici", dar universale: în locul crizelor de identitate, găsim crize de iubire; în locul psihologiei complexe, o notație precisă, cinică, vioaie; personajul de 25 de ani nu simte nevoia să-și explice sau să-și ascundă biografia. Nonșalanță, tupeu, fără frică de penibil, de locul comun - cam acestea ar fi, în același timp, calitățile și defectele Veronicăi A. Cara. Veronica A
Debut ratat interesant by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15854_a_17179]
-
La fel cum pictorii de mâna întâi suspendă durata, modelul din fața șevaletului, pătrunzând fără să știe în eternitate, care, fapt cunoscut, nici nu ne aparține, ea fiind treaba artistului sau a lui Dumnezeu... Nici aparatul-foto dus la ochi de insul vioi, ager, numai priviri rapid ațintite; nici alcătuirea mecanică a uneltei sale de luat imagini nu fac excepție de la regula meșterilor transfigurând realitatea până la o a doua ei geneză... Pe cine l-a tras în poză I. Cucu, acela nu se
Panorama scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15968_a_17293]
-
din graiul muntenesc, în care chiar dicționarul academic (DA) atesta existența unui uz metaforic pentru substantivul bididiu - "om mic, puțintel, dar sprinten la treabă"; glosarul lui D. Udrescu (1967, cu material din zona Argeș, cuprindea chiar adjectivul bididiu,-ie: "mititel, vioi, drăgălaș, simpatic": "E-o fetiță bididie". O verificare în Internet confirmă circulația actuală a cuvîntului, în primul rînd în mediul deținuților. Sensurile contextuale nu aduc mari surprize: îl regăsim pe cel specific - "Legile deținuților, legi nescrise, sunt respectate de catre aceștia
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
printre contribuțiile noastre la zestrea de curente literare și artistice contemporane mai găsim poporanismul și sămănătorismul, amîndouă integrate pînă la confuzie într-o puzderie de mișcări rurale și tradiționaliste de toate genurile. Dar totul succint, egal și internațional. O redesenare vioaie a hărții secolului XX așa cum nu l-am știut. Alain și Odette Virmaux - Dicționar de mișcări literare și artistice contemporane, traducere de Felix Oprescu, Editura Nemira, București, 2001, 224 pagini, f.p. O cartografiere a anilor '80-'90 în România este
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
de bucurie. Slavă Domnului, ziceau ei, acum o să-l bage la zdup pe ticălosul de Krista, ori o să plătească pînă ce i-or ieși ochii din cap. Dar iată că la proces s-au trezit cu Dymackova fără cîrje, alergînd vioaie, ca o zvîrlugă; și după ce i-a pupat mîna tatei, i-a mulțumit călduros, spunîndu-i că o călcase atît de frumos, încît acum nu mai șchioapătă deloc. Ce păcat, a zis ea, că n-a călcat-o cu treizeci de
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]