291 matches
-
12 mai 2017. VIORI DECADENTE Am folosit Vioara decadentă a Prințului Poet Și te-am înșelat. Corupătoarea armă - Artă a nesocotinței - dorea doar aventura. Un DO de sus lua frâiele îngemănate cu surâsul tău. Tu?! Tu mi-ai adus cântările viorii cu ciocârlii Suflând la saxofonul firii. Era o aventură cu flaut Și cu bujorii din chipul tău. Toate se-ngânau Cu ciorchinii de stele - cerul din ochii mirați Ai nopții ce-a trecut. Mistere de femeie, Amintiri din Roza Vânturilor
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
martie, 2017 ... Citește mai mult VIORI DECADENTEAm folosit Vioara decadentă a Prințului Poetși te-am înșelat. Corupătoarea armă -Artă a nesocotinței - dorea doar aventura.Un DO de sus lua frâiele îngemănate cu surâsul tău.Tu?! Tu mi-ai adus cântările viorii cu ciocârliiSuflând la saxofonul firii. Era o aventură cu flautși cu bujorii din chipul tău. Toate se-ngânauCu ciorchinii de stele - cerul din ochii mirațiAi nopții ce-a trecut. Mistere de femeie,Amintiri din Roza Vânturilor. Pasăre - Poemîn sunetele de
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
a-ncolțit de mult, ploaia caldă îl răsfață vântul pletele-i răsfiră într-un dans seducător nici un pictor n-ar putea să pună pe a lui pânză căprioarele gingașe alergând către izvor ce spectacol minunat, vântul își trece arcușul peste corzile viorii, graurii sunt lăutarii dealul își întinde brațul să fie ușor urcușul iarba pe câmpuri valsează pe-ale operelor arii Referință Bibliografică: ploaia de primăvară / Doina Cotescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1931, Anul VI, 14 aprilie 2016. Drepturi de
PLOAIA DE PRIMĂVARĂ de DOINA COTESCU în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381259_a_382588]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > COLȚUL MEU Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 1944 din 27 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului colțul meu de libertate cu brândușe viorii primăvară pe furate te aștept din nou să vii colțul meu de frumusețe și cu flori ce dau în pârg ce vin să îmi dea binețe și să fugă apoi în târg colțul meu de răi pictat unde îngerii se
COLȚUL MEU de DORA PASCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380833_a_382162]
-
Toate Articolele Autorului VIORI DECADENTE Am folosit Vioara decadentă a Prințului Poet Și te-am înșelat. Corupătoarea armă - Artă a nesocotinței - dorea doar aventura. Un DO de sus lua frâiele îngemănate cu surâsul tău. Tu?! Tu mi-ai adus cântările viorii cu ciocârlii Suflând la saxofonul firii. Era o aventură cu flaut Și cu bujorii din chipul tău. Toate se-ngânau Cu ciorchinii de stele - cerul din ochii mirați Ai nopții ce-a trecut. Mistere de femeie, Amintiri din Roza Vânturilor
VIORI DECADENTE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380914_a_382243]
-
puritate, în așteptarea frigului, a fulgilor de zăpadă și a celor mai frumoase sărbători ale anului. Mașina gonea și prin mintea mea treceau versurile poetului român George Bacovia, cel care mărturisea că mai întâi a făcut muzică și „după strunele viorii a făcut versuri”; cel care a redat sentimentul iubirii culcușit în odaie, aparat de frigul iernii, poetul burgului Bacău din țara mea România, unde zăpadă se așterne curând în straturi mari: „Te uita cum ninge decembre.../ Spre geamuri, iubito, privește
2016 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374353_a_375682]
-
o artistă suplă ca firul trandafirului, (un nume predestinat), gingașă încât ar părea firavă dacă nu i-ar fi oglinzile privirilor și continentul inimii locuri cu mistere și exclamații! Este o artistă sensibilă, discretă ca șoapta de seară și norul vioriu urcând din valurile mării. Melodicitatea de mătase a vocii sale, cursă lin din liniști reconstruite în susur, înviorează ca roua pe frunză, învelește cu mângâiere și surâs pe cine-o ascultă, cu luminare plăcută pe cine-o vede. Dacă azi
CARMEN TRANDAFIR. TAINA TRANDAFIRULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374634_a_375963]
-
și întunecat. Era o fată de nici douăzeci de ani, slăbuță, cu un păr bogat, auriu împletit în două cozi groase ce-i coborau până la brâu. Fața era albă, doar vreo câțiva pistrui aurii îi stropeau obrazul, dar ochii mari, viorii erau grei de tristețe și parcă ușor înlăcrimați. Maria sparse momentul de vrajă: -Dar tu, fată, la cine mergi, că nu ești de pe la noi? -Of, așa e, nu sunt de pe aici, nici nu știu măcar unde o să ajung. Sunt o
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373311_a_374640]
-
de ceară, descifrând sensuri abstracte din ecouri rotunde. Mirosi a ploaie de vară, a iubire dată în pârg și a mine. Mă voi învălui într-un vals albastru și mă voi pierde în tine că un cântec scris pe coapsă viorii. Tu răsfață-mă între două culori, pictează-mi enigme pe piele cu verde din grădinile de sus, șterge rutină de pe obrazul meu și fă-mă să fiu ce nu știu că sunt. Referință Bibliografica: Dezlegare / Lăură Hubati : Confluente Literare, ISSN
DEZLEGARE de LAURA HUBATI în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371495_a_372824]
-
Era o zi senină, ca și azi (Tu, chintesență-a zilelor senine !) Se destrămau păduri de sumbri brazi În urmă, pe cețoasele coline. Călătoream, de mult, către apus, Când drumul m-a adus într-o câmpie Greu adâncită-n umbra viorie A codrilor ce-o străjuiau de sus. Și te-am zărit. Departe, în amurg, Fixai curbura unui spațiu, care Înainta treptat în înserare Cu soarele și neclintitul burg. Stăteai pe pod, sub ziduri. Te-am iubit Acolo chiar, pe dalele
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
Așa îl plângeau femeile pe Călin, așa veneau și plecau de la el. Iar bărbații?.. Îi cam luaseră frica. Mai ales atunci când cânta pe la nunți. Pentru că el nu cânta cu vioara, el iubea cu vioara. În mâna lui, arcușul transmitea corzilor viorii vibrațiile pătimașe ale sufletului său. Simțea femeile care sufereau din lipsă de iubire. Acele femei neglijate de soți, bețivi sau posaci, brutali ori nevolnici, bărbați cu suflet uscat sau măcinat de alte patimi. Sau, bărbații așa zis foarte „ocupați”. Bărbați
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
se tânguia la atingerea ușoară cu arcușul. Cu note înalte sau abia șoptite, arzătoare, făcea declarații de iubire, pentru ca apoi, să zvâcnească prin note zglobii, șugubețe, în arabescuri jucăușe. Și ce voce minunată avea!.. Cum ducea el arcușul pe corzile viorii! După cum erau cuvintele cântecului, arcușul aluneca lin pe corzi, ca o dulce mângâiere și vioara îi răspundea alintându-se drăgălaș. Apoi, la o zvâcnire fermă a arcușului, bărbătească, vioara îi răspundea ca o iubită în extaz, cu sunete săltărețe, incitante
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
aia e! Hai să facem rost de osânză! Când respectivii au plecat, el și-a ascuns vioara și a pus în locul ei, vioara colegului. Bărbații ranchiunoși s-au întors în scurt timp cu osânza și, pe furiș, au uns corzile viorii la vedere și arcușul. După terminarea pauzei, cei doi, foarte veseli au strigat la Călin: -Ia cântă, mă, magraoane, un cântec de jale și dor! Vino-aici, la masa noastră! Călin a zâmbit, a luat vioara și le-a cântat
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
lungă, bleo; pe umeri o carpă, iar pe cap o frumoasă pălărie albă cumpărată recent. Dar ce frumoasă - avea să-și amintească poetul această scenă -ce plină, ce amabilă era! Fața ei de-o albeață chihlimbarie, întunecată numai de-o viorie umbră, transparițiunea acelui fin sistem venos, ce concentrează idealele artei în boltita frunte și-n acei ochi de-un albastru întuneric, care sclipesc în umbra genelor lungi și devin prin asta mai lungi, mai întunecoși, mai demonici. Părul ei blond
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
mergem! Să ne pregătim! -Daaaaa! Cele două amazoane o luară înaintea prințesei și dispărură în întunericul care se lăsă peste împrejurimi. Aerul sărat al serii se simțea tot mai puternic în plămâni. Talestri porni, cu pași înceți, spre han. *** Arcușul viorii sărea pe strune, iar cele două dansatoare din grupul amazoanelor își onduiau corpurile armonioase în ritmuri orientale. Era o combinație extrem de apetisantă pentru petrecăreții din acea seară adunați în crâșma din han. Vinul curgea pe mese. Mulți s-ar fi
LA HANUL LUI PORO DIN HISTRIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347476_a_348805]
-
mayaș respectat cu strictețe de păgânii creștini încă nebotezați în apa închipuirii. Cuvintele nu au chip, au nimburi doar, halouri răsfrânte, au sunete mute, au cântec de lebădă. Ecoul lor străbate genunile. Îngândurată suplețe, « între cer și pământ / o linie viorie » (Doar cinci secunde). « Măsura timpului revărsării » - în clipa divină - marele mister al cuvintelor nenăscute. Ce dor, ce dor ne e de propriile cuvinte! De sângele lor albăstriu prelingându-se laolaltă cu lacrimile în extazul și nefericirea de a fi! Un
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
liniștea și așteptarea celorlalți. Posacă și tăcută Iulia își strângea cât mai mult pătura pe lângă corp, încercând din răsputeri să tremure cât mai puțin vizibil. Se așezase lângă balustradă între Mona și Nicoleta, scrutând orizontul. Cenușiul cerului devenea tot mai vioriu, se oglindea în unda apei, care se metamorfoza și ea, căpătând culori ciudate. Ușoare nuanțe roșcate începură să se vadă pe linia orizontului, devenită între timp albastru-violet. La început culorile erau anemice, dar pe parcurs se transformau, devenind aprinse. În stânga
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
tot ce faci, te întoarce spre nevinovăția din timpul prunciei. Porțile sufletului sunt mai larg deschise încât, scânteile de lumină și căldura își găsesc calea mai usor spre semenii lor. Trăirile sufletești rămân vii, nu îmbărânesc în ritmul trupului. Strunele viorii inimii mai pot spune taine în șoapte, gura mai poate gusta nectarul florilor de suflet, mai poate să soarba roua de pe flori, urechea mai poate să asculte un cântec lin, uitând de tot și toate, ochiul mai poate să se
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
Publicat în: Ediția nr. 804 din 14 martie 2013 Toate Articolele Autorului vreau să scriu câte-un poem în fiecare zi dar când m-apropii de masa de lucru cuvintele se ascund de mine prin firide camera capătă culoarea cerului vioriu și mâinile mele se prefac mărgăritare iar eu mă risipesc în bobițe de nisip dintr-o clepsidră spartă în timp ce soarele își frânge paleta de băierele cerului atunci iubita vine din absurd luminată de o rază de soare și mă mângâie
VREAU SĂ SCRIU... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345252_a_346581]
-
pe care alergăm după o gumă ce ținea de „mingie” când timpul alungam îmi amintesc duios de vara-n care iubirea ne-a ajuns sub teiul verde unde-am așteptat din ochi-ți un raspuns îmi amintesc de rochia-ți viorie în vis când te vedeam și cum în suflet vântuia pustie când trist te părăseam mă năpădesc tramvaie, troleibuze în care mă urcăm mă aduceau, ursuze călăuze să bat la tine-n geam îmi amintesc de toamnă cea târzie îmi
BILINGUAL POEMS (1) / POEME BILINGVE (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345339_a_346668]
-
Viața-i ascunsă-n recif de corali. CHAGALL Erau acolo tristeți și bucurii, Ulițe strâmbe erau, Vii între vii, Oameni pluteau în aer, pe nori, Stelele mai cădeau, albe culori, Eu mai zăream, cumva, umbre târzii, Mici croitori, coșari, viori viorii, Cum i-arăta Chagall, melodios, Parcă erau scrisori, albumul roz, Parcă am fi cu toți triști-veseli scripcari, Peste o mie de ani, din nou coșari? Dar cel mai sus zbura mireasa mea. NEDIVINA COMEDIE În loc să privim în față Oamenii, privim
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377050_a_378379]
-
Viața-i ascunsă-n recif de corali. CHAGALL Erau acolo tristeți și bucurii, Ulițe strâmbe erau, Vii între vii, Oameni pluteau în aer, pe nori, Stelele mai cădeau, albe culori, Eu mai zăream, cumva, umbre târzii, Mici croitori, coșari, viori viorii, Cum i-arăta Chagall, melodios, Parcă erau scrisori, albumul roz, Parcă am fi cu toți triști-veseli scripcari, Peste o mie de ani, din nou coșari? Dar cel mai sus zbura mireasa mea. NEDIVINA COMEDIE În loc să privim în față Oamenii, privim
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377047_a_378376]
-
tot ce faci, te întoarce spre nevinovăția din timpul prunciei. Porțile sufletului sunt mai larg deschise încât, scânteile de lumina și căldură își găsesc calea mai ușor spre semenii lor. Trăirile sufletești rămân vii, nu îmbătrânesc în ritmul trupului. Strunele viorii inimii mai pot spune taine în șoapte, gura mai poate gusta nectarul florilor de suflet, mai poate să soarbă roua de pe flori, urechea mai poate să asculte un cântec lin, uitând de tot și toate, ochiul mai poate să se
SCRIERILE ELENEI BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376393_a_377722]
-
văi se pierde. Ecoul, doar răspunzând; Un vânticel cald adie, Întorcând fumul pe horn. Plânge, zău, vița de vie, Crapă mugurii la corn... Și în tril de turturele Zburdă mieii pe imaș. Mireasma de gălbenele Îmbată un fluturaș! Colina îi viorie Cu brânduși de primăvară. Ce farmec, ce armonie Plutește-n amurg de seară! Referință Bibliografică: Ce farmec, ce armonie / Cornelia Neaga : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2269, Anul VII, 18 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cornelia Neaga
CE FARMEC, CE ARMONIE de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375846_a_377175]
-
Era o zi senină, ca și azi/ (Tu, chintesență-a zilelor senine!)/ Se destrămau păduri de sumbri brazi/ În urmă, pe cețoasele coline.// Călătoream, de mult, către apus,/ Când drumul m-a adus într-o câmpie/ Greu adâncită-n umbra viorie/ A codrilor ce-o străjuiau de sus.// Și te-am zărit. Departe, în amurg,/ Fixai curbura unui spațiu, care/ Înainta treptat în înserare/”...(ibidem). Integrabil aceleiași poezii a ființei, erotismul este o purificare a Sinelui care se va desăvârși după
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]