131 matches
-
iese pe ușă. Punctual, tăcut, riguros, păi, nici dacă ar fi avut o slujbă, cu puțin până-n șase e pe malul bălții, cu gândul la o ploaie de o zi și-o noapte care ar înviora stuful ăsta opărit de vipie. El e zi de zi aici, așteptând ploaia sau chemând-o, ca și cum l-ar plăti cineva pentru asta, Rafaele, te-ai sonat, da, o slujbă, inevitabil te mai gândești și la asta. Anul trecut a avut ultima slujbă, dar parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
crescând din intersecția bulevardelor spre piață și spre gurile de metrou, de o parte și de alta a șinelor de tramvai care însoțesc traficul prin aerul încins, saturat de gaze de eșapament și de huruit de motoare, învortoșând și vânzolind vipia într-un bazar tentacular ce-ți reamintește la fiecare pas că trebuie să mănânci. Zi și noapte să ni se spună încontinuu, prietene Mărgărit: trebuie să mănânci, da, și să bei, să te îmbraci, să te tratezi, să te distrezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se transforma atunci într-un țipăt înfiorător de omenesc, în vreme ce răcnetul universal al celorlalte continua cu nepăsare. înverzite din nou, buruienile ridicau moțuri noroioase. Prin șesul plin de apă șerpuia calea ferată. Pe movile, alături de ea, se înălțau cantoane. în vipie șinele clipeau, părând că intră de-a dreptul în văzduh. Cu alunecări scânteietoare ca o horbotă nestatornică, un balaur de fier se pierdea în zare. Numărând traversele, o copilă de doisprezece ani călca veselă pe terasament. Părea un pițigoi scăpat
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pentru că mașina care m-a luat împreună cu alți festivalieri de la aeroport a virat dreapta de pe autostradă. Nici n-a ajuns în oraș. N-am văzut nici o turlă, nimic. Îmi pare rău? Nu, Praga e pentru altă dată. Cred că, după vipia de la București, cel mai mult mă bucur că mi-e frig. Umblu cu haina de blugi pe mine, câteodată mai plouă și atunci închei toți nasturii. Se face repede frumos, apoi iar plouă. Când e soare, e cald, dar norii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
nu mai știu unde le-a citit... Suflete, fii gata să urcăm, Taborul Soarele și luna au orbit în piscuri. Când, atunci, splendoarea și-a vărsat zaporu Peste spăimântate, negrele lor discuri. Ci pe noi, schimbații mai presus de îngeri, Vipiile sacre slobozi azi ne lasă... Doar atât să spunem, tari, fără de-nfrângeri: Noi copiii Slavei, ne’nturnăm acasă... ” - Ce frumos!... Sublim de frumos!... murmură Iorgu căzut în extaz. Oare, unde le-am citit, unde?!... se întrebă el. Ah, da, da
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
profilurile abstract colțuroase ale oțelarilor lângă lingurile lungi cu care scormoneau în furnal. Îmi amintesc că lumina șuvoiului de oțel topit făcea ca bobițele de sudoare să strălucească pe fruntea lor asemenea unor mărgăritare de preț. Tot așa încinse de vipie erau și femeile de la seceriș din cadrul alianței clasei muncitorilor cu țăranii care își legau baticul cu nodul la spate, în așa fel încât torpoarea de iulie să fie mai ușor de îndurat. Femeile țărănci erau tinere: din câmpia Bărăganului ele
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Adică un atentat la interesul public. Căldură mare, vecine! Turtiți de căldurile de Sîn'Petru, politicienii liberali tropotesc retoric pe tema retragerii din Irak și pun de-un atentat la interesul național și de-o anemiere a politicii externe. În vipia verii politica românească se agită cu pulsul alandala și transpiră înjurând zdravăn prin Parlament, construiește moțiuni și dă drumul la expresii colorate. Pe căldură Geoană îi interzice lui Iliescu să folosească cuvântul pol și se năpustește asupra puterii stârnind, cel
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
fac o reverență lu fundătura și m-am dus afară de-a domneștelea, să trag văzduhu-n pept. Nu lăsați matale să mă pun pe iordane: În noaptea aia, coloana dă mercur a bătut recordu la săritura În nălțime; d-atâta vipie, oamenii să hlizeau nentrebați. După masă, valu dă foc a insolat vreo nouă gagii. Făceți-vă gându dă cum iera piesaju: pă mine, care aveam bot păros, mă trecea toate nădușelile și mă chinuia talentu să-mi dau jos capdeursu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lui, la vâlvătăile vetrei, stăpânind lângă inimă vinul. —Săracă breaslă! a suspinat el. (Am înțeles că e vorba de breasla noastră a pescarilor.) Când vin Dunările mari, mă îneacă. De ce mă înecați? Așa poftim noi! Când e secetă, mă uscă vipia, de mi se lipește burta de șale. De ce mă frige și mă usucă? Căci e voia sfântului soare! Dacă intră apa cu rânduială și pun gard, are crapul înțelepciune de se ferește de vârșele mele. Să fii tu al naibii de crap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un crâmpei de umbră, însă căldura necruțătoare a soarelui era mereu pe urmele lor. Muncitorii alergau după autobuzele arhipline, suportând în interiorul acestora adevărate băi de aburi; funcționarii își zoreau pașii pentru a ajunge cât mai repede la serviciu, bănuind că vipia se va înteți cu fiecare clipă ce trece. Pretutindeni, lumea era alertată de căldura ce se anunța ca excesivă, de nesuportat, de-a lungul întregii zile. Vânzătorii de răcoritoare, cu tonetele pregătite cu tot dichisul, așezau cu grijă sucuri între
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
murdărie învechită. Jos, în curtea învăluită de întuneric, prinse a-l tăvăli, gol, scheletic, cu viața abia pâlpâind în el, prin noianul de zăpadă care, sub razele Lunii în ascensiune, începu să scapere albastru a geruială siberiană. Tologindu-l prin vipia omătului, ce-i ardea pielea palmelor, ca o combinație de acizi, Vladimir declanșă o tumultuoasă acțiune de fricționare, frământându-l când sus pe gâtul lui fragil, când pe pieptul scofâlcit, pe burta scobită, pe picioarele numai os învelit în piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ațică. Câteva furnici alergau pe pamblica lată, rozulie. Parcă rătăciseră drumul și zoreau în neștire spre niciunde. Cu bidineaua Ramurile, dese, ale castanilor înalți, dinspre bisericuța de lemn, triau, parcă, razele soarelui. Le lăsau să cadă molșeșite, lipsite de dogoarea vipiei, chiar peste cele cinci cabine ale toaletelor ecologice de pe aleea ducând spre capătul celălalt al părculețului, spre stația autobuzelor pentru stadion. De pe banca pe care se așezaseră, singura mai ferită de duhoarea răzbind dinspre cabinele acelea, urmăreau cum vidanjorul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de vară, filtrând aproape complet lumina soarelui. Mesele mici și discrete, ridicate pe un fel de podină din lemn negeluit, se înșirau de-a lungul pereților îmbrăcați în verdeață. Zgomotul și așa slab al micului orășel dispăruse complet iar față de vipia din drum, aici domnea o răcoare plăcută. În afară de el nu se mai afla nici un client acolo și un chelner în vârstă, mai mult lat decât înalt îi ieși zâmbind cu gura până la urechi în întâmpinare. Poftiți, bine ați venit, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în mine. Filmul parcă nu voia să se mai termine odată. Pe mine mă treceau sudori reci. Apoi apăru genericul de final, cu: „Filmat în Hollywood, S.U.A.“, iar „și dacă“-urile căzură ca popicele. Am ieșit din cinematograf tremurând din cauza vipiei de afară. Am remarcat că plecasem de la El Nido fără revolverul din dotare și fără cel de calibru 45, pe care-l păstram ilegal. Am făcut cale întoarsă pe străzi lăturalnice și le-am luat cu mine. Apoi m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
târziu că inundația asta de mâini nu era lucru curat și, după ce ne-au prins, am anunțat la poliție." "Niște tîmpiți", gemu, mai neînduplecat ca niciodată, Ulpiu. Dinspre Palatul Regal, simțea cum soarele îi bombarda creștetul cu cocoloașe de căldură. Vipia îi schilodea florile. Detaliile planșelor schițate până atunci nu-l ajutau la nimic. Dacă ar fi dorit să surprindă un indiciu cât de cât prețios, numai releveul tălpii tipului de doi metri ar fi trebuit mărit, pe puțin, la doi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
atunci nu-mi trecuse prin minte ideea că Hollinger ar fi putut să se sinucidă - o sacrificare de proporții wagneriene care putea fi pe placul unui producător de film: el și necredincioasa lui soție pierind laolaltă cu amanții lor În vipia monstruoasă. I-am spus lui Hennessy, cînd s-a Întors ducînd o tavă cu pahare: Zici că nu-i nimic de-al lui Alice Hollinger În casa asta. Și nu ți se pare ciudat? Hennessy turnă licoarea blondă În pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cumpărau de la Obor un sac de faină și unul de mălai, două sute de chile de cartofi, așezau murături la butoi și așteptau ammdoi iarna. Salcâmii rari ai Cuțaridei îngălbeneau. Frunza lor rotundă suna trist seara. Câmpul învinețea. Ierburile opărite în vipiile verii se măcinau. Din cerul leșiatic cădea câte un stol de brabeti, împrăștiindu-se pe pământul tare. Nu mai soseau nici căruțele. În noiembrie, toată frumusețea aceea pălită se despuia. Maidanul își schimba culoarea. Scoarța roșcovană căpăta o dungă cum
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ne-ar fi urmărit și el siluetele de fum, într-un târziu deplin contopite... Voi muri ocrotit de așteptarea tatălui meu pe acea bancă, topindu-mă poate în privirea lui, coborând întruna spre făptura lui de umbră ușor tremurândă în vipia unei depărtări care mereu și-a jucat dogoarea între noi, făcându-mi sufletul să se poticnească mereu pe drumul lung al vieții mele către înțelegere și mărturisire în fața tatălui meu. Cuvintele mi s-au poticnit mereu pe drumul spre tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
depărtări care mereu și-a jucat dogoarea între noi, făcându-mi sufletul să se poticnească mereu pe drumul lung al vieții mele către înțelegere și mărturisire în fața tatălui meu. Cuvintele mi s-au poticnit mereu pe drumul spre tatăl meu, vipia depărtării dintre noi mi-a zburătăcit gândurile, risipindu-le în jocul nepăsător al clipelor care tot veneau, și veneau, și veneau, încărcate întruna de minunile zădărniciei. Abia acum, când coborârea îngheață jocul amăgitoarei vipii, când în depărtarea drumului nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mereu pe drumul spre tatăl meu, vipia depărtării dintre noi mi-a zburătăcit gândurile, risipindu-le în jocul nepăsător al clipelor care tot veneau, și veneau, și veneau, încărcate întruna de minunile zădărniciei. Abia acum, când coborârea îngheață jocul amăgitoarei vipii, când în depărtarea drumului nu se mai văd nălucile jucându-și chemările, când crivățul doar flutură în fața mea albe marame, gândul că acolo, pe banca din fața băncii mele din parcul prin care trec aproape zilnic, a rămas și mă așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sau spre foarte îndepărtatul Ciad. Un bun soldat, și se presupunea că ei asta erau, avea obligația să supraviețuiască în asemenea circumstanțe, rezistând cât timp ar fi fost nevoie. Că sfârșeau înnebunind într-o asemenea singurătate și cu o asemenea vipie nu era o problemă care să intre în calculele celor ce dăduseră ordinul și care, în mod sigur, nu cunoscuseră niciodată, nici măcar de departe, Sahara. O picătură de sudoare, prima pe ziua aceea, i se scurse pe mustața groasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de păsări printre porumbei și canari, și iar se întorcea și lua un tramvai, zi de zi, an de an, țesând cu fire nevăzute prin aerul tot mai îmbâcsit al orașului o poveste neîmpărtășită. Ce căuta prin parcurile prăfuite, în vipia verii, în amurgul cu ciori al iernii? Ce căuta la orele de vârf în locurile unde se adună copiii mânjiți cu dulceață, să se bată pe trei bărcuțe ruginite într-un pătrat de praf, lângă vreo apă cu miros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
bine fetelor cu adevărat frumoase. În timp ce Gruia achita cumpărătura, cadâna cu mișcări de mladă În bătaia vântului a ambalat totul cu mare Îndemânare. L-a așteptat să se apropie și, Întinzându-i pachetul, l-a fixat cu privirea ca o vipie de vară, retrăgându-și palmele cu moliciune abia după ce Gruia, fără să-și dea seama, le-a acoperit cu ale sale... ― Poftiți, domnule doctor, și să le poarte sănătos. Vă mai așteptăm pe la noi - a vorbit ea cu o vibrație
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
i-am rugat să nu se expună, că vom avea o altă ocazie să ne vedem. Spre seară vremea s-a înnourat, a plouat un timp, subțire, dar e bun și atât, fiindcă a mai răcorit un pic pământul de vipia ce a fost. Deci semne bune, privind confortul termic. La T.V.R. apar știri și aspecte despre mari inundații în Germania, Polonia, Cehia și în România, prin Covasna și Harghita. Adevărată pacoste pe lumea necăjită! Marți, 10 august 2010. Va sosi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
inimă puținul grâu pus deoparte. Căpătă oleacă de putere din acele amintiri, se ridică, își regăsi complet toată puterea și scuipă în direcția acelei mutre în togă ce nu contenea să-l ancheteze: Du-te și trudește pe câmp sub vipia soarelui și sub biciul vântoaselor, și-o să vezi dacă ceea ce întrebi e important. Biserica s-a aranjat doar ca să-și piardă timpul, iar Regele a organizat tribunale numai de minți înguste. Mai scuipă odată, chiar dacă istovit. Țepușele îi țineau pleoapele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]