167 matches
-
În mare (Rabie). Scenariul se repetă În alte poeme: Întîlnirea amanților, fuga, urmărirea și pedepsirea celor care nesocotesc legile haremului. Marea este mormîntul pasiunilor tinere și imprudente. Este, totodată, promisiunea unei reîntîlniri, promisiunea unei răscumpărări În altă existență, mai pură, virginală, desfătătoare... O piedică (o imensă piedică) și o libertate care duce la curmarea, prin violență, a iubirii. Marea devine, astfel, la Bolintineanu, o metaforă-cadru, o metaforă-matrice, spațiul imaginar În care extazul și moartea stau În aceeași barcă. Există Însă și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cînd tresare lina Propontide Sub al aurelii tinerei sărut, Scînteind la focul stelelor splendide Semănate-n fundul cerului plăcut Colo se arată niște insolite, Strălucind la raza stelii lui Lial, Astfel ca un negru cuib de alunițe Care Încunună sînul virginal. Muntele Olimpul cu a lui cunună De ninsori eterne se zărește-n fund; Albele-i cosițe strălucesc la lună, Se răsfrîng pe sînul golfului profund. Însă cadrul dulce, care ne răpește Peste Propontide, se schimbă-n Bosfor: Arta cu natura
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se schimbă-n Bosfor: Arta cu natura acolo s-unește Să formeze cadrul cel mai răpitor.” Într-adevăr, acesta este Bosforul lui Bolintineanu: spațiu imaginar, compus ca un decor de teatru printr-o sinteză a tuturor formelor de relief (forme virginale), strînse În jurul mării, centru iradiant, matricial. Poetul dă o sugestie despre natura artificială a acestui spațiu („aici domnește blînda poezie”, „arta cu natura acolo s-unește”), Însă indirect, fără a avea conștiința artificialului. Arta participă la viața materiei, În forma
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de lumină. Albul (dalbul), frecvent pînă la teroare În poeme, face parte din aceeași familie de atribute. E starea inocentă a materiei. E faza sublimă a pasiunii: sublimul voluptății și al purității, două noțiuni care la Bolintineanu merg Împreună. Numai virginalul poate trăi beția voluptății. În Conrad dăm peste „azurita ceață”, În Macedonele, marea și cerul (eterul) „unesc azurul lor” și, tot acolo, sufletul Îndrăgostit zboară ca fluturele prin „deșertul azuros”... Să revenim la „lichidele cîmpii”... unde sufletul proscrisului Conrad se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
recurența motivului virginității. „Vergural” este un atribut care se atașează ușor de obiect, indiferent de natura lui. Zorile, pasiunile, formele de relief sînt tinere Într-o bună parte din poemele lui Bolintineanu; femeia din seraiurile Bosforului are, totdeauna, „un farmec virginal” (Rabie), zorii sînt tineri („tinerile zori”), tînără este și mustrarea („cu tînără mustrare”), ochiul se desfată pe „vergine sînuri”, visele se nasc „dulci și tinerele”, legiverul (azurul) este fraged. Dumbrava, de asemenea, e fragedă și umbroasă, inima Înamorată este legănată
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
e fragedă și umbroasă, inima Înamorată este legănată de „tinere plăceri”. În singurătate, poetul melancoliei voluptuoase vede pretutindeni o tânără părere”, frumusețea este la el „jună”, Îndrăgostitul din O noapte de amor mărturisește că a plutit toată viața „prin imagini virginale”. Fericit este acela care răpește amorului „tinerele-i răsfățuri”. Îmbătate, sublime sînt simțurile aceluia ce vede: „Lumina dimineții [ce] se varsă În eter”. În golful Smirnei, grenadul, mirtul, olivierul și laurul se concurează În parfumuri și În culori de aur
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
stă „În al său palat”, probabil tot la masă, Misail din Cupa lui Ștefan prezidează un banchet și ține discursul lui dureros „În timpul mesei”, evident. Mihai, Învins În luptă, părăsit de oameni și de natură, este condus de o „voce virginală” Într-o colibă unde se află o masă și o copilă cu buze de rubin. „TÎnăra copilă”, toarnă, de bună seamă, eroului „la masă În cupă vin”. Eroul crede, atunci, că viața este dulce... Masa este locul și timpul meditației
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
revoltă, repertoriul cultural obișnuit e departe de a-i satisface spiritul de contradicție. Multe rânduri ale ei sunt fragmente dintr-un posibil Dicționar de simboluri În răspăr: Luna e, după capriciile mele, grasă, galbenă, fleșcăită și gravidă, iar nu suplă, virginală și argintie. La fel și deosebirea dintre aprilie și august, dintre starea mea fizică de acum și starea mea fizică viitoare. Acum luna a suferit o metamorfoză rapidă (Înlesnită) de vagile aluzii imprecise din primul rând, devenind o lalea, șofran
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de tip muzical, de verlaineenii preferând expresia difuză, "solubilă în aer", poetul Cuvintelor potrivite aspiră, dimpotrivă, să dea corp vagului, să materializeze inefabilul, regândind, distilând și personalizând, făcând sesizabilă rotația aștrilor interiori. Alte motivații vin în sprijin: Am căutat cuvintele virginale, cuvintele puturoase, cuvintele de râie; le-am avivat rănile cu sticlă pisată și le-am infectat pe unele complet; și cum de la ele la azur e o distanță directă, o corespondență, am făcut pe cale artificială și cuvinte oglinditoare sau străvezii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
răspîndită, potrivit căreia Domnul „s-a folosit de pîntecele Maicii Domnului ca de o pungă #balantion##”, În sensul că a trecut prin Maria ca printr-un canal, fără s-o atingă sau să fie atins de trupul ei. Cu privire la nașterea virginală a lui Cristos, Fotius comentează: „Aducîndu-și cu el din Înalt și trupul, a trecut prin ea #prin Fecioară## ca printr-un canal (hos dia solenos) și #spun ei## această Fecioară curată și neîntinată, după nașterea MÎntuitorului a mai născut și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fără să mai lase vreo Îndoială că acești t’ondrakeci erau adopționiști și totodată infirmă cu desăvîrșire posibilitatea ca ei să fi fost paulicieni. Ei credeau că Isus Cristos nu este Fiul lui Dumnezeu, că nașterea lui nu a fost virginală și nici concepțiunea lui imaculată, și că Dumnezeu l-ar fi adoptat drept Fiu al său la vîrsta de treizeci de ani, cînd s-a botezat În Iordan. În consecință, botezul ortodox al pruncilor trebuia abolit și rezervat numai adulților
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
căi complet separate. Un adopționist dintre cei simpli (cum n-au fost, nici nu mai e nevoie s-o spunem, teologii din Antiohia și, cu siguranță, n-a fost Pavel din Samosata) ar refuza să dea crezare poveștii despre nașterea virginală a lui Isus, fiindcă ea se dovedește perfect inutilă: pînă la treizeci de ani, Isus n-a fost decît un om ca toți ceilalți, născut dintr-o femeie ca toate celelalte. Este, de asemenea, foarte limpede motivul disprețului pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cina zeilor este anunțată de imensul clopot imperial. Fantezia lui M. Robescu crește printr-o aglomerare de elemente care dau sentimentul de sfârșit de lume, ca ploaia și ninsoarea, sau dintr-un sentiment enigmatic și tulburător de univers sublim, efervescent, virginal și arhaic. Al. Piru pune "Viața și petrecerea" sub semnul lui Dosoftei ca titlu dar și ca epocă de ev mediu, cu bărbați grei în armuri, cu prințese în blănuri de vidră, cu luptători îngenuncheați, cu femei pribege care se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
univers în esență livresc devine sinonimă cu efortul de corijare a unui real contondent, imposibil de asumat până la capăt. Procedeul e, pe jumătate doar, deconspirat la finalul unui demn Protest: "Am amestecat otrăvuri să binecuvântez/ mizeria umană c-un aer virginal/ și în conformitate, adesea am schimbat/ distanțele focale la ochelari de cal". Convingerea subsecventă că singurul refugiu poetic rămâne reveria propriei supraviețuiri prin artă ("Voi supraviețui marilor cataclisme/ într-un coș de hârtii/ din biblioteca municipală" Eroism) se prelungește, discret
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să se cutremure adevărul întregii ființe, adevărul întreg care cuprinde toate dimensiunile și care se arată sub forma unei epifanii."60. Revenind la importanța textului, fie el excesiv intelectualizat, până la ermetism, sau, dimpotrivă, senzorial pe alocuri, rafinat până la neputință, sau virginal și sălbatic e cert că acesta reprezintă puntea de legătură, între realitatea intimă, personală și cea obiectivă, exterioară, a autorului. Ceea ce nu impune, textul sugerează, prin intermediul metaforelor, care pot trăda, la rândul lor, idei și sentimente. Textul va deveni, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dominantă este puterea imagistică a sugestiei: "Cine-a numit/ Auriu/ Această culoare/ A extazului frunzelor,/ Această triumfătoare/ Țară a nimănui/ Dintre viață și moarte,/ Această beatitudine/ Învăluind în vegetala-i lumină/ pământul,/ Cu mireasmă de fructe/ Dezgolite pe crengi/ În virginală/ Și grea impudoare?// Cine-a îndrăznit/ Să dea un cuvânt/ Celei mai limpezi/ Și-adânci nemuriri/ Spre care curgem,/ Nedemne de atâta speranță,/ Cu toții,/ Printre ciorchini înțelepți/ Și zănatice ramuri subțiri?/ Tăceți!/ Tăceți și-ascultați/ Silabele ierbii foșnind/ În lumina
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
francofonia și pentru că, deși aparent glosocentrică, de fapt, ea configurează o identitate pornind de la elemente multiple și nu întotdeauna convergente sau armonioase. Împodobită cu straie monolinguale, dar pentru a vorbi despre multiculturalism și alteritate... Cu sălbăticie apărată în puritatea sa virginală, acasă la ea, dar pe alte meleaguri asociată constant și voit cu activitatea cea mai creatoare, cea care îi redă unei limbi vivacitatea și bogăția ei primordiale. Suprem paradox, poate, acesta al logicii de excluziune: Hexagonul a făcut din franceză
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fi decât sexuală, ei neavînd altfel nici o legătură unul cu altul, venind de pe planete diferite. Sexul este acel element capabil să provoace coliziuni neverosimile din perspectiva stereotipurilor generale. Și să nu uităm că drama nu ar fi completă fără apariția virginală și zâmbitoare a Sublimei Soții, de neclintit la brațul soțului preaiubit. Sincer, am avut mereu o reală admirație pentru această jurnalistă frumoasă, deșteaptă și puternică, dar postura fermă și în același timp discretă pe care a adoptat-o de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
înfățișează o tânără cu un chip emaciat care, cu ochii închiși, semn al unei interiorizări profunde, încearcă să-și întoarcă fața de la o imagine angoasantă. Tunica subțire, semitransparentă, care-i acoperă bustul lasă să se întrevadă contururile unui corp tânăr, virginal, accentuând prin contrast expresia dureroasă a chipului mortificat. Această morbiditate spiritualizată de factură decadento-simbolistă este prezentă și la alți simboliști europeni, precum sculptorul polonez Biegas Boleslaw cu Chopin (1902), Marșul funerar al lui Chopin (1902), Spirit posedat (1902), Lumea (1902
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sâni, astfel că pistilul atinge aproape sfârcul acestuia. Întregul potențial de senzualitate derivă din detaliul floral și în acest sens, tabloul lui Pallady, precum și cel al Klimt, dobândește o dimensiune decadentă: floralul nu mai reprezintă o expresie a lilialității, purității virginale, precum floarea de câmp a pastoralelor diafane. Floarea de culoare albă este înlocuită cu o floare pretențioasă, de seră, cu un aspect care trimite numaidecât la anatomia genitală, printr-o apropiere voită de corporal, menită să sublinieze lumea deghizată vegetal
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Iătul - în viziunea poetului Mihail GĂOățanu - preferă acea insulă a interiorității. Se simte protejat de emoții, de suferință, de contactul cu „răul”. Nu „nașterea” este punctul nevralgic, adică ieșirea în lume, ci „despărțirea” de lumea de vis, de-acea puritate virginală. Un refuz de a pierde valorile acumulate de sistemul senzorial și perceptiv, în acea fază de făt. Teama de a nu pierde inocența. Sfiiciunea de a se confrunta cu nemiloasa (duplicitara) realitate. Acest ultim triptic, alcătuit din douăsprezece cânturi (cântece
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
mai mare implicare "subiectivă" și fără niciun criteriu estetic, probabil fiindcă intelectualul, frustrat în amor, ajunge să descopere în artă prilejuri de satisfacție... erotică 133. Iar planturoasa Igeea, cu sângele clocotindu-i în vine, nu are ce căuta în vecinătatea virginalei Madonna della Sedia. Amorezatul fără speranță o întrezărește mai curând în figurile pictate rudimentar de pe "frescurile" prerenascentiștilor de aici concluzia că arta primitivă e "sinceră" și mai "expresivă", deoarece ar reflecta direct "adevărul" sentimentelor 134. Ca în melodramă, de pildă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
speranța de a o găsi mai ispititoare decât ar fi ea, cu adevărat, "în realitate"165. Nu întâmplător, portretul femeii apare stilizat la extrem, în maniera canonică a erminiilor bizantine, pentru a sugera, prin figurația sa abstract-hieratică, impresia unei purități virginale, de imaterială și neliniștitoare frumusețe: "un trup mărunt, vaporos și gingaș; mîini subțiri cu degete străvezii; un chip de fecioară cu licăriri de opal și luminat de doi ochi mari negri de dedesubtul unei bolți încununate de suluri răzvrătite de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de dureroase... — Nu e soția directorului ? Atunci... încearcă să reintre studentul. Și-a păstrat și numele de fată. Sia o strigam noi. Sia Strihan. O cunosc de peste treizeci de ani. Frumusețe de-o puritate ciudată, așa era atunci. Imaginea liniștii virginale ! Ca la pictorii maladivi și suprarafinați... Dintr-o familie vestită, de care s-a rupt imediat după ce l-a întâlnit pe Hariga. Chelnerul cu trei sticle roșii în brațe se încrucișează cu pașii sfioși ai unui ins cu o figură
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cavaleru-naripat... Și în urma lui puicuța se uită cu nebunie. Suferințele lui Werther se urmează-n pieptu-i toate, De și nu ca el eroic vrea cucoșul să s-ucidă; El iubește - ea socoate cum portița să-i deschidă, Dar rușinea-i virginală de la scopu-i o abate. Nu, nu! Ca din întîmplare, ca dincolo rătăcită, "Să mă afle cumva noaptea și să-mi caute chichiță". Și când luna împle noaptea, trist, ea urcă o căpiță, Sare gardul și timidă lin pășește îndrăgită... Rămâneți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]