181 matches
-
fi luat-o la fugă spre casă, aceasta ar fi fost direcția pe care ar fi ales-o instinctiv. Calea cea mai ușoară pentru a ajunge la drum ducea pe la turn, din cauza unui torent adânc ce se prăvălea într-o viroagă plasată între drum și stâncile dinspre sat, nu prea greu de traversat pe lumina de zi, dar foarte riscant în întuneric. Hartley poate că nici nu știa de existența torentului. M-am cățărat, alunecând continuu, strigând din când în când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să fi fost revărsările lui Hartley doar semivisurile exaltate ale unei femei isterice? Ce gândea Ben cu adevărat? Am hotărât să cobor pe drum și să mă întorc la turn. Mi-au trebuit cinci minute de precaută cățărare ca să traversez viroaga cu torentul, și pe urmă am pornit să alerg îndărăt, strigând mereu, până când am trecut de casa mea și am ajuns la turn pe drumul de unde puteam vedea luminile hotelului Raven. Nimic, nici țipenie de om. Se întunecase de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai puțin decît cinci supraveghetori autoritari, care Își urlau părerile și Întîrziau munca pirotehniștilor, care, la rîndul lor, nu erau nici ei chiar niște muncitori model. Am Încercat să ne păcălim foamea mergînd să Înotăm În rîul care curgea prin viroaga de sub noi, Însă apa era foarte rece și nu am putut sta Înăuntru prea mult, nici unul dintre noi nefiind prea rezistent la frig, după cum v-am mai spus. PÎnă la urmă, după una dintre poveștile noastre triste pe care le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pe francezi, "îmboldiți de vocea sau de biciul vizitiului, ei pornesc ca din pușcă... slabi în aparență în momentul plecării, aproape fără suflu, ei se ridică la chemarea vizitiului... și, odată plecați, aleargă fără să-i poată opri ceva, nici viroage, nici munți, nici gropi, nici pâraie" etc. Tot de la Bellanger poate fi rătăcirea în noapte în căutarea unei locuințe, diversele accidente de parcurs într-o țară necunoscută etc., episoade ale unui traseu mai mult sau mai puțin obligatoriu într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
când găinile s-așază, Stăpânul casei a ieșit posac Și unde mama pâlpâia de groază El pe toți șapte i-a băgat în sac. În urma lui, fugind după desagă, Cățeaua da-n nămeții de pe drum... Răpindu-i puii, apa din viroagă Scâncea curgând sub botul ei, acum. Lesnea (1957) Într-o dimineață, lâng-un pătul de ierburi aurii, o cățea puse șapte mici pui ruginii. Până spre seară i-a îngrijit, i-a pieptănat cu limba ei, goi. Zăpada topită curgea sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vreo cincisprezece ani, avocat la Botoșani și București. Participă în 1913, ca voluntar, la campania militară din Bulgaria, iar mai târziu la războiul din 1916-1918. Va consemna aceste experiențe în volumele Amintirile unui fost holeric (1914; Premiul Academiei Române) și Prin viroage și coclauri (1922). În 1940 și 1941 funcționează ca ambasador la Atena, preocupându-se, printre altele, de drepturile românilor macedoneni. A făcut parte din mișcarea legionară și, condamnat de regimul comunist în 1949, își sfârșește zilele în închisoare. Pasionat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
merită menționată ampla și substanțiala lucrare istoriografică P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării (I-II, 1936), cu unele capitole, cum ar fi cel dedicat Junimii, de interes documentar. SCRIERI: Amintirile unui fost holeric, București, 1914; Prin viroage și coclauri, București, 1922; Pe aripa vremei, București, 1923; Întâmplarea cea mare, București, 1927; Trecute vieți de doamne și domnițe, I-III, București, [1932] - [1939]; ed. I-II, București, 1999; Farmece, București, 1933; Acum o sută de ani, I-II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
istoria politică a țării, I-II, București, 1936; Domnița Alexandrina Ghica și contele D’Antraigues, București, 1937; Dincolo de zbuciumul veacului, București, 1939; Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane, București, [1943]; Rădăcini, București, [1947]. Repere bibliografice: Camil Petrescu, „Prin viroage și coclauri” de Const. Gane, RVVR, 1923, 1; Perpessicius, Opere, XII, 200-202, 495; Pompiliu Constantinescu, „Întâmplarea cea mare”, SBR, 1927, 9; Octav Șuluțiu, „Farmece”, „Axa”, 1933, 15; N. Iorga, [„Trecute vieți de doamne și domnițe”. Raport], AAR, partea administrativă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
culcă pe-o coastă. În umbra pădurii ne hodinim un timp, apoi pornim și mergem iar multă vreme. În sfârșit într-un târziu ieșind la drum mai omenesc, dăm de căruțele regimentare, care au rătăcit și ele pe drumurile și viroagele din dreapta trupei, le lăsăm în urmă, încredințați că nu mai avem mult și coborâm la Hârlău. "Mult mai avem? mult? întrebăm pe un trecător. Nu. Vreo doi chilometri..." Suntem, veseli de această știre dar mergem două ceasuri suind și coborând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cele mai alese. Nu numai un medic cercetează pe suferinzi. Li se fac din nou toate analizele și se procedează la observații, care îngăduie să se găsească cel mai bun regim și tratament pentru bolnavi. Stau și-ascult dintr-o viroagă, Cu auzul aromit, Cum în asfințit se roagă Un cuc singur și mâhnit. Timpul nostru e al poporului muncitor care și-a câștigat drepturile împotriva profitorilor și a celora care huzureau fără a munci. 23 Mai "Pravda" (21 Mai) Primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dalele de piatră ori e întipărită pe un meteorit, pe Piatra neagră de la Mecca. În fața acestui plan bicolor, nu mă pot împiedica să-l opun pe Tatăl care cântărește, taie și tranșează, Madonei care-și pleacă fruntea și zâmbește pruncului. Viroagă versus grădină. Pietrele lapidării și lemnul supliciului. Scrierea colțuroasă, numai cu consoane, și cea grecească, mai rotunjită, pe care vocalele o fac mai suplă. Nordul câmpenesc și sudul cu aspect de deșert. Hristos n-a vrut să arunce prima piatră
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
creșterea în condiții optime. Un grad mare de pericol îl constituie aversele, când mari cantități de apă cad în scurt timp, formând șuvoaie, torenți care spală solul, facilitează eroziunea și distrugerea straturilor granulare a acestora și formarea de anțuri și viroage. Iarna, stratul de zăpadă constituie o rezervă importantă de apă pentru agricultură, însă atunci când zăpada se topește brusc, pe pante se formează viituri puternice care spală solul, producând mari pagube în agricultură. în zona noastră, zăpada cade neuniform, în funcție de circulația
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
o pădure), Bobeica (un deal cu pante repezi), Fundu Văii (locul situat pe valea pârâului Fruntești care curge de la apus spre răsărit, venind din pădurile de la Zarea Poienilor (sat în comuna Parincea), Pornituri (indică alunecări de teren, dând naștere la viroage, teren accidentat, impropriu culturilor agricole) și Arcerea care desemnează un loc cu poiene, viroage, un imaș. S-ar putea ca denumirea să poarte în sine un cuvânt turcesc. Ceair (în Oțelești - cier), loc de păscătoare pentru cai. Caii nu pășteau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pârâului Fruntești care curge de la apus spre răsărit, venind din pădurile de la Zarea Poienilor (sat în comuna Parincea), Pornituri (indică alunecări de teren, dând naștere la viroage, teren accidentat, impropriu culturilor agricole) și Arcerea care desemnează un loc cu poiene, viroage, un imaș. S-ar putea ca denumirea să poarte în sine un cuvânt turcesc. Ceair (în Oțelești - cier), loc de păscătoare pentru cai. Caii nu pășteau împreună cu vitele, cu oile niciodată, aveau locuri separate care puteau fi îngrădite. Surprinde în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
imperceptibil spre supranaturalul pur. Construcțiile substantivale și verbale preiau sugestii din imaginarul cadaveric, atmosfera exală morbiditate, într-un spectacol al contorsionării vegetale: "Cu cât da să se îndrepteze, cu atât se pierdea mai mult prin niște curpeni încâlciți, prin niște viroage în care putrezeau copaci trăsniți și printre niște gropnițe din care ieșeau, cum ies oasele din stârv, rădăcini nălbite și întoarse". Peisajul terestru este reflectat, specular, de un tablou onomatopeic al elementelor dezlănțuite: "furtuna nu crăpa deloc în ploaie sănătoasă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vino hrisov și mărturisește câte slove ne sunt încrustate pe dește câte peceți stau nedesfăcute cât întuneric în cămara istoriei pute (22 iunie 2008) Ritual (pillatiană) amurg - se termină și iunie se strânge ziua în petunie se înverzesc broscuțele-n viroage și crapă vinurile vechi în doage pe prispa verii am prânzit cu greieri e timp destul trecutul să ți-l treieri pillatian s-adormi într-o castană și ghimpii morții să ți-i scoți din rană dar vine iulie - înfricoșatul
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
la o lacrimă. Au dispărut căruțele brăilene, fabuloasele lor coșuri pictate. Au dispărut rotarii, șaretele, docarele domnești. Plutesc tot mai întunecat pe un drum care-mi colindă sufletul. Dumnezeule, și câte povești cu căruțe care și-au rupt roțile în viroagele drumului spre Brăila! Convoaiele ducând grâu la vânzare în Oborul Mare îngreuiau pământul cu cântecul dulce al roților. Iar când intrau pe drumul ceairului, șinele de fier își uneau șuietul lunecos cu adierea ovăzului sălbatic. Faraoancele cântă acum numai în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6920_a_8245]
-
în vremea de apoi". Tot moș Dobre, un fel de staroste al înțelepciunii și eresurilor dar și al codurilor omeniei, ne deslușește ce e Tragă Șerpilor din Pădurea Boancelor: un fel de sălaș negru al duhurilor necurate, un labirint de viroage și smârcuri bântuite de Ucigă-l toaca, de stârvuri și târâtoare sub care s-ar fi îngropat o comoară. De care află prin mărturia ocnașului Buzdrună negustorul de vite Schuster și comandantul poliției imperiale, Werner, amândoi din Sibiu. Legătură cu
Aventuri la apa Teleormanului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17107_a_18432]
-
și spre tufele de tisă din fața hotelului Kinlochrua. Dincolo de acestea, drumul devenea o alee pe jumătate acoperită de ferigi. Urca anevoios, din ce în ce mai sus, printre bolovani și tufe, pînă cînd Coulter se opri și zise triumfător: — Uite! Erau pe buza unei viroage care cobora spre apa unui pîrîiaș. Fusese folosită ca groapă de gunoi și era pe jumătate acoperită de cutii, oale sparte, cenușă și cîrpe putrede. Thaw se uită la toate acestea cu plăcere și zise: — A, dar sînt destule lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ce ți s-a-ntîmplat? Ascunzătoarea asta n-are nici un rost. E prea aproape de cărare. Toți o pot vedea. Nu-i secretă. Coulter îl străfulgeră pe Thaw cu privirea, apoi puse mîna pe acoperișul din linoleum, îl smulse și-l aruncă în viroagă. — Ce faci? țipă Thaw. — N-are rost! Ai spus-o singur! O dobor! Coulter dădu un picior zidurilor și împinse canistrele în viroagă. Thaw îl urmări abătut pînă cînd nu mai rămaseră decît niște stinghii și un zăngănit depărtat. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe Thaw cu privirea, apoi puse mîna pe acoperișul din linoleum, îl smulse și-l aruncă în viroagă. — Ce faci? țipă Thaw. — N-are rost! Ai spus-o singur! O dobor! Coulter dădu un picior zidurilor și împinse canistrele în viroagă. Thaw îl urmări abătut pînă cînd nu mai rămaseră decît niște stinghii și un zăngănit depărtat. N-ar fi trebuit să faci asta. Am fi putut să-i încropim un camuflaj din ramuri și alte chestii care ar fi ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Cretinule! Mama ta de cretin! — Mama ta de cretin dobitoc! strigă Thaw. — Mama ta de cretin dobitoc și căcăcios! urlă Coulter și dispăru printre copaci. Meditînd sumbru la ascunzătoare, care fusese bună, Thaw o luă pe drum în direcția opusă. Viroaga adunase toate pîraiele din mlaștină pe fundul ei, unde se prăvăleau și șopoteau printre bolovani, frunze și cîntecele mierlelor, dar Thaw nu dădea atenție peisajului. Gîndurile îi căpătaseră o aromă plăcută. Pe față i se așterneau rînd pe rînd expresii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înverșunare și înflăcărare, iar uneori își mișca imperativ un braț. Odată rosti cu un surîs sumbru: „Regret, doamnă, dar nu ați înțeles în ce situație vă aflați. Sînteți prizoniera mea“. Trecu ceva vreme pînă să-și dea seama că lăsase viroaga în urmă, dar în teritoriul deschis și liniștit al mlaștinii se simțea o stare de neliniște pe care visele cu ochii deschiși nu aveau cum să o ignore. Zgomotul principal venea dinspre apa care curgea liber și maroniu, auriu-maroniu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fi stat pe un scaun. Umbrela strînsă era lîngă el. — Acum că ți-ai tras sufletul, zise el întrocîndu-se, spune-mi ce crezi despre priveliște. Thaw se ridică. Mlaștina se întindea la poale, cu oi, ca niște picățele, păscînd, cu viroage năpădite de tufe și fîșia verde a coastei dincolo de ele. Satul era ascuns după copacii viroagei celei mai mari, dar prezența lui era marcată de acoperișul hotelului, înconjurat de conifere, și de capătul unui dig care intra în Atlantic. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zise el întrocîndu-se, spune-mi ce crezi despre priveliște. Thaw se ridică. Mlaștina se întindea la poale, cu oi, ca niște picățele, păscînd, cu viroage năpădite de tufe și fîșia verde a coastei dincolo de ele. Satul era ascuns după copacii viroagei celei mai mari, dar prezența lui era marcată de acoperișul hotelului, înconjurat de conifere, și de capătul unui dig care intra în Atlantic. La stînga, între plajă și drumul alb, clădirile căminului arătau ca niște piese pe o tablă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]