796 matches
-
singularităților" tutelare ale literaturii române. Eminescu joacă, în opinia lui Theodor Codreanu, un rol analog cu cel al lui Rimbaud și Mallarmé în poezia franceză. "Pur și simplu este vorba la Eminescu de o altă direcție întru modernitate, ale cărei virtualități s-au regăsit la toți marii noștri scriitori din ultima sută de ani, ca semn al originalității unei culturi. E timpul să ne eliberăm de eroarea că românii îl "fetișizează" pe Eminescu dintr-un complex retardatar" (p. 186). Aceasta este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
căutând în van să-i muște de moarte, pe Gardienii cei demult trecuți la cele veșnice! Drept în fața oglinzii, cu el, partenere! Așa...! Urât ești, mă, scârboșenie! Ripugnante! zice Iepurele, taxând cu promptitudine revelația aspectului real al Profesorului, reflectat în virtualitatea nemincinoasă, din spatele sticlei argintate: Un saurian, o târâtoare din iad, o licorcă, o încrucișare elementală abominabilă, între un balaur și o salamandră, sub ai cărei solzi lați, ca de cărbune, mocnea și se hrănea un foc fără sfârșit! Lovește! Lovește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cerută, care ar fi rămas astfel în posesia lui. Ironic, el conchide că banii îngropați într-o grădină, plasați într-o bancă sau împrumutați unui prieten există la fel de puțin din punct de vedere substanțial și că nu sunt decât o virtualitate de care trebuie să râzi... Onorurile? Ce să faci cu ele? La ce bun să-ți consacri existența participării la concursuri, câștigării unor premii de elocință sau de retorică, de poezie sau de gimnastică? Ți se schimbă viața în esența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
reviste filosofice - dacă nu m-aș teme de false interpretări”. În fapt, aria preocupărilor e mai extinsă, îmbrățișând și alte domenii în afara celui filosofic. Colaborează cu studii D.D. Roșca (Note pentru o introducere în filosofia lui Hegel), Dan A. Bădărău (Virtualitățile noțiunilor, Schopenhauer influențat de pozitivism), I. Petrovici (Comemorarea lui Spinoza, Metafizica în filosofia contemporană), Petre Andrei (Marx și Durkheim), Nicolae Bagdasar, Gh. I. Brătianu, C.I. Botez, Cicerone Iordăchescu. Științele sociale sunt abordate mai ales de Petre Andrei (Problema claselor sociale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288158_a_289487]
-
încăierare. Stârnesc, de dimineață până seara, scandaluri de care-mi vine să roșesc, provoc necunoscuți, răstorn totul în calea mea Ă dar toate astea, vai, doar în închipuire” (I, 247). În fine, să-și reproșeze Cioran că agresiunea rămâne o virtualitate?! Există la el un întreg complex al violenței, care presupune deopotrivă accese de furie, remușcări, posibilele abțineri, furia împotriva lașității de a ceda impulsurilor sau, dimpotrivă, de a le cenzura, în fine, disperarea de a fi ceea ce este. Există o
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mine o formă de violență Ă un mod de a-mi scoate în evidență cruzimea netradusă în fapt” (I, 342). Dar Cioran e deopotrivă furios că nu poate să scrie și că riscă să rămână, în fond, el însuși o virtualitate, asemenea rataților, pe care-i admiră, dar printre care, totuși, n-ar vrea să se găsească. „Tragedia mea, o spune la un moment dat, este de a fi fost un ambițios. Discern când și când urmele aspirațiilor și nesăbuințelor mele
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de împotriviri. Triumful științei și tehnicii e atât de impresionant, încât binele pe care l-ar putea așterne asupra planetei e ținut în suspensie din cauza autoepatării și a delirului tehnolatru ce tulbură adesea și împuținează conștiințele. Omenirea deține azi, ireversibil, virtualitatea propriei ei distrugeri. Față de această perpetuă și apocaliptică primejdie, se impune o lărgire a conștiinței în spirit umanist. Aceasta nu se poate fără o cultură clasică, ceea ce înseamnă neapărat o cultură literară. Nu puțini sunt cei care consideră cultura literară
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și fatalismul, chiar dacă afirmă caracterul legic al devenirii istorice. Într-un sens, ideea că libertatea e necesitatea înțeleasă poate fi considerată un „amor fati”, dar este acel caz de „fatum” pe care ți-l faci, adică trebuie să discerni dintre virtualități pe cea mai pozitivă, pe cea mai fecundă, pe cea mai conformă rațiunii. — Sunteți un marxist? - Cred că da. Marxismul, care este, cum se știe, o doctrină radicală și revoluționară, are totodată o forță integratoare și conservativă (nu conservatoare) prin
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
care ne confruntă orice text, iar ficționalizarea - ca mecanism constructiv - Își dovedește funcționalitatea atât În discursul științific, cât și În discursul critico-teoretic sau filosofic. Apelul la modelul cosmologic devine așadar un fel de punct zero al referinței ficționale. Ficțiune și virtualitate Corin Braga: Dragi prieteni, ne Întâlnim din nou. Mihaela Ursa ne supune atenției un text care reprezintă, din câte am Înțeles, ultimul capitol al lucrării sale de doctorat și este de fapt o sinteză a acesteia. În orice caz, este
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
acum: o lume de ficțiuni. Nu știu dacă termenul ficțiune e potrivit aici, tocmai pentru că sensul tare al termenului este cel de invenție; or, cred că este preferabil - aceasta-i sugestia pe care vreau s-o fac - mai curând termenul virtualitate; trăim, cred, Într-o lume mai degrabă de realități virtuale, iar nu de ficțiuni. Îmi vine oarecum ușor să dau un exemplu chiar plecând de la planurile legate de Centrul de Cercetare a Imaginarului prezentate de Corin, care nu ne-a
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de realități virtuale, iar nu de ficțiuni. Îmi vine oarecum ușor să dau un exemplu chiar plecând de la planurile legate de Centrul de Cercetare a Imaginarului prezentate de Corin, care nu ne-a prezentat o ficțiune, o invenție, ci o virtualitate, o posibilitate cu o mare șansă de Împlinire. Sau, pentru a mai da un exemplu, În momentul În care intru În dialog cu o persoană pe Internet, e vorba de un dialog real, chiar dacă virtual, dar nu ficțional. Să spunem
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
intru În dialog cu o persoană pe Internet, e vorba de un dialog real, chiar dacă virtual, dar nu ficțional. Să spunem că eu Îi scriu lui Corin În Franța: deși nu-l văd, noi ne Întâlnim Într-un dialog cu virtualitatea, iar eu am din acea virtualitate un răspuns - este, așadar, o virtualitate care dă răspunsuri. Corin Braga: Desigur, Sanda face o distincție logică fundamentată. Totuși, nu sunt convins că Mihaela ar trebui să renunțe la termenul ficționalizare pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pe Internet, e vorba de un dialog real, chiar dacă virtual, dar nu ficțional. Să spunem că eu Îi scriu lui Corin În Franța: deși nu-l văd, noi ne Întâlnim Într-un dialog cu virtualitatea, iar eu am din acea virtualitate un răspuns - este, așadar, o virtualitate care dă răspunsuri. Corin Braga: Desigur, Sanda face o distincție logică fundamentată. Totuși, nu sunt convins că Mihaela ar trebui să renunțe la termenul ficționalizare pentru a-l Înlocui cu virtualitate. Conceptul de virtualitate
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dialog real, chiar dacă virtual, dar nu ficțional. Să spunem că eu Îi scriu lui Corin În Franța: deși nu-l văd, noi ne Întâlnim Într-un dialog cu virtualitatea, iar eu am din acea virtualitate un răspuns - este, așadar, o virtualitate care dă răspunsuri. Corin Braga: Desigur, Sanda face o distincție logică fundamentată. Totuși, nu sunt convins că Mihaela ar trebui să renunțe la termenul ficționalizare pentru a-l Înlocui cu virtualitate. Conceptul de virtualitate desemnează, În categorii foarte exacte, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
am din acea virtualitate un răspuns - este, așadar, o virtualitate care dă răspunsuri. Corin Braga: Desigur, Sanda face o distincție logică fundamentată. Totuși, nu sunt convins că Mihaela ar trebui să renunțe la termenul ficționalizare pentru a-l Înlocui cu virtualitate. Conceptul de virtualitate desemnează, În categorii foarte exacte, fără Îndoială, anumite raporturi specifice Între real și virtual, dar o face static, În timp ce termenul ficționalizare și ficțiune sunt mult mai dinamici, mai creatori, sugerând capacitatea culturii noastre postmoderne (sau de care
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
virtualitate un răspuns - este, așadar, o virtualitate care dă răspunsuri. Corin Braga: Desigur, Sanda face o distincție logică fundamentată. Totuși, nu sunt convins că Mihaela ar trebui să renunțe la termenul ficționalizare pentru a-l Înlocui cu virtualitate. Conceptul de virtualitate desemnează, În categorii foarte exacte, fără Îndoială, anumite raporturi specifice Între real și virtual, dar o face static, În timp ce termenul ficționalizare și ficțiune sunt mult mai dinamici, mai creatori, sugerând capacitatea culturii noastre postmoderne (sau de care va fi fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de genul „Ficționalizarea ca metodă cognitivă”. Teoretizările Mihaelei pe marginea ficțiunii reprezintă o Încercare de depășire a dihotomiei Între posibil, real, virtual și imposibil, și de aceea nu cred că ar trebui să renunțe la termenul ficționalizare În favoarea celui de virtualitate. Fără ca asta să Însemne că distincțiile pe care le-a făcut Sanda nu ar fi pertinente și nu acoperă subiectul; totuși, e vorba de o mutare de accent, de un alt fel de așezare a accentului În demersul Mihaelei. Horea
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pe care eu le consider astfel, nu prin vibrotext (deși, desigur, aș vrea ca textul meu să vibreze, eu nu l-aș numi vibrotext). Ficțiunea heterocosmică Mihaela Ursa: Aș vrea să răspund acum obiecției tale terminologice, Sanda. Tu optezi pentru virtualitate acolo unde eu văd ficțiune. Mai Întâi cred că avem noțiuni diferite despre genul și specia În discuție. Pentru mine, ficțiunea e foarte precis delimitată - ea desemnează mai ales ficțiunea heterocosmică despre care vorbește Doleäel, adică lumea care este posibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
eram, iar cineva a Început să-i scrie soțului meu În locul meu și a conversat Încă minute bune. Doru a conversat cât se poate de real cu o persoană inexistentă, care era de fapt ficțiunea mea. Sanda Cordoș: Pentru mine, virtualitatea este clasa, iar ficțiunea e una dintre specii. Mihaela Ursa: În plus, În epoca noastră virtualitatea are ea Însăși un sens foarte tare, care riscă și el să o mutileze. Mă refer la sensul strict de virtualitate a lumilor electronice
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
minute bune. Doru a conversat cât se poate de real cu o persoană inexistentă, care era de fapt ficțiunea mea. Sanda Cordoș: Pentru mine, virtualitatea este clasa, iar ficțiunea e una dintre specii. Mihaela Ursa: În plus, În epoca noastră virtualitatea are ea Însăși un sens foarte tare, care riscă și el să o mutileze. Mă refer la sensul strict de virtualitate a lumilor electronice, hiperreale. Revenind la observația despre spațiul american, unde postmodernismul ar Însemna numai și numai Derrida, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Cordoș: Pentru mine, virtualitatea este clasa, iar ficțiunea e una dintre specii. Mihaela Ursa: În plus, În epoca noastră virtualitatea are ea Însăși un sens foarte tare, care riscă și el să o mutileze. Mă refer la sensul strict de virtualitate a lumilor electronice, hiperreale. Revenind la observația despre spațiul american, unde postmodernismul ar Însemna numai și numai Derrida, unde fenomenologia europeană ar fi necunoscută, ca și teoretizările lui Vattimo și alții. Nimic mai fals. Cred că generalizăm aici un clișeu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
niște realia, niște universalii ontologice de nezdruncinat care ne depășesc, ne transcend, dar din care noi derivăm. Mihaela Încearcă mai degrabă să găsească o modalitate de amplificare a conceptului de ficțiune (Într-un sens foarte larg, eventual până la cel de virtualitate pe care Îl propunea Sanda) până la a-i da o percutanță și o eficiență de natură ontologică. Ea Încearcă să vadă partea noastră (care ține de lotul uman) de activitate ficționalizantă, felul În care reușim să modificăm și să transformăm
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
alt concept, creat de Michel Foucault și folosit foarte bine de Louis Marin, cel de heterotopie, care este opusul utopiei cam În același fel În care tu opui heterocosmia utopiei. Și heterotopiile ar fi spații alternative, dar nu izolate În virtualitate, În imposibilitate, ci alternative ca variante de realitate. Tot din bateria aceasta de concepte l-aș mai sublinia pe cel de ficționalizare, Însoțit de explicația „a crede fără credulitate” sau „a fi un om care crede fără ca În același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
noastră, nu-mi vine să accept distincția sau propunerea Sandei de a folosi virtual În loc de ficțional - pentru că eu sunt fixat pe o anumită distincție Între virtual și actual. Și anume, În momentul În care spui efectiv ceva, nu ești În virtualitate, ci În actualizare, În afirmare; or, atunci ne-ar trebui un termen, nu știu dacă semnificativ e bun (deocamdată nu găsesc altul), care să numească pur și simplu ceva actual, instituit, adică În act, de către subiect și care să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
asemenea, nu cred că avem de-a face cu o schimbare de paradigmă, de la justificarea superioară a realului În structuralism la o justificare a textelor În defavoarea realului, ci, mai aproape, de o acceptare a tuturor realităților acestora ca fiind nu virtualități, ci realități de sine stătătoare. Pentru mine nu contează dacă eu sunt schizofrenic și Anca nu există decât În mintea mea, iar restul de aici suntem reali, ci mai degrabă că Anca există În același grad de realitate pentru mine
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]