797 matches
-
ultima literă din cuvânt/ De foame de frică de frig", partitură ce i-ar fi plăcut lui Constant Tonegaru. S-ar zice, la o lectură înșiruind pagini că, mai îndată decât purul fior al lamento-ului, pe poetă o atrag virtualitățile sunetului în sine alcătuitor de sugestii imagini, ciocnirea rimelor pe foaia albă de pe care lipsesc pătrățelele jocului de șah. De altmintedri, un condensat poem, Gambitul reginei pune pe tapet o asemenea partidă: "Calul regelui tău vine din lume/ Cu trei
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
Memoriei. Scrisorile din Negru pe alb au în centru personaje cu existență istorică atestată, cunoscute chiar de autor (Un poet necunoscut, Lumînărică, Calypso); se relatează întîmplări de călătorie (Catacombele Mănăstirii Neamțu, Pelerinagiu); alteori, la baza scrisorilor se află documente cu virtualitate literară, pe care prozatorul le reproduce și după aceea le stilizează (Statistica lupilor, Un proțes la 1826 sau hilara legendă despre originea țiganilor, relatată de Bogonos în încîntătoarea bucată Pentru ce țiganii nu sunt români). Negruzzi ne încredințează că a
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
avea o formă cu totul moldovenească; adică era mai elegant și covîrșind măsurile obiceiului; un frumos băiat ca de 16 ani, striga neîncetat padi, padi cu un glas ce răsuna ca piculina între instrumentele unui orchestru". Scriitor mai degrabă al virtualităților decît al realizărilor, Negruzzi rămîne instalat în proza pașoptistă pe un loc din care nimeni nu-l mai poate clinti. Mai toată proza moldovenească de după el va aplica modelul oferit de Negruzzi, îi va prelua și spiritul, beneficiind, pînă tîrziu
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
între tentația descriptivă și somațiile irepresibile ale tonului cromatic. Peisagistica lui din această perioadă, interioarele și naturile statice, cu toate că sînt protejate în absolut ca niște repere cu o anumită identitate, în economia strictă a imaginii ele par mai curînd o virtualitate pe care materia cromatică o poartă în sine, decît o structură preexistentă pe care culoarea o identifică și o comentează. Din această pricină, nimic nu este aici exterior, nimic nu există în sine, ci totul se coagulează după niște legi
Ion Țuculescu sau despre ieșirea din timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9759_a_11084]
-
nerăsplătită/ singură" (duc în brațe cartea). Sau: "in// veșmânt în iarbă/ păstrînd evlavios/ căldura altui trup// alb in// în tine intru lent/ ca într-o moarte de apoi/ în care cred" (in). O precipitare de senzații domoale trădează starea antecontemplativă, virtualitatea sa melancolică sugerînd configurarea unui destin: "zeul sevei// un miros de pânză curată/ de pâine necoaptă de abur/ arome de clei de cireș și de var în/ septembrie când calm/ pomul cuprins de moarte se lasă tăiat/ împânzit de furnici
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
devină tic." (p. 65). Iar dacă un peisaj "se brobonează cu dramele învăluite pe care le-a adăpostit" (p. 75), "dispoziția, de sorginte romantică fără îndoială, de a debita năstrușnicii" (p. 82) e o adevărată perlă de umor involuntar. Mănoasele virtualități, principiul zăbavei, filozofeme și mediteme, diverse modalități de glăsuire, pajiștea de talente, făuriștea, vânjoșenia, izbutiri expresive, părelnicia gravă: iată tot atâtea combinații nefericite de cuvinte, stridente la orice lectură, cu atât mai mult într-un limbaj critic minim modernizat. Speri
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
dar irelevante pentru cei care nu au trăit aceeași experiență. Din cauza acestei ignorări a cititorului, Ioan Răducea se condamnă la ceea ce s-ar putea numi un autism literar. Ni-l putem imagina plimbându-se singur prin casă și monologând: „...Eu, Virtualitatea Mea Neprețuită și Închiriată cu Ora, am curs cum are banul, numai el plătește ce nu face și invers, în a șaptea călătorie ești așa de lăsat în pace că îți trec cu vederea chiar dacă le furi călătoria, trenul personal
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se pună în funcțiune și să se întâmple în fine tot ceea ce se poate întâmpla. Tehnica este natura fără om, natura abstractă, redusă la ea însăși, exaltându-se și exprimându-se pe sine, autodezvoltarea sa, în așa fel încât toate virtualitățile și potențialitățile incluse în ea trebuie să fie actualizate, pentru ele și pentru ceea ce sunt ele, pentru dragostea lor față de ele însele, pentru ca să se facă tot ceea ce poate fi făcut, adică tot ceea ce natura va putea deveni. Este vorba de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
singura sa manifestare și singura sa înfăptuire posibile, este cultura, adică ansamblul tuturor experiențelor în sensul de toate experimentările prin care viața conduce la realitatea unei "prezențe" în ea, în efectuarea sa fenomenologică incontestabilă, tot ceea ce poartă în sine ca virtualități, "dorințele" și "necesitățile" care exprimă natura sa originară. Cultura nu rezultă niciodată dintr-o decizie, decizia vieții de a executa asupră-și anumite transformări, anumite "experiențe" tocmai, cu scopul de a aprecia ulterior efectele acestora. Orice decizie de acest gen
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
tragedii. Având un prieten, acesta trezește gelozia fratelui ei marcat de un puternic complex oedipian, gelozie care-l conduce la sinucidere. În urma acestui sinucideri de-vine amanta iubitului ei de atunci împlinind un act care nu se consumase decât ca virtualitate în mintea fratelui legat ombilical de sora sa. Moartea lui Martyn, accidentală - tânărul pus în fața imaginii celor doi amanți se dă imprudent prea mult înapoi și alunecă peste o balustradă -, devine obiectul unei vinovății care o marchează pe Anna și
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
o machetă alcătuită din ștanțe de tip ideal cărora nu mai trebuie decît să le găsească o materie bună de modelat. În plus, între lumea creată și modelul ei există mereu o regiune intermediară, o zonă-tampon care face legătura între virtualitatea ideilor și realitatea terestră. Această zonă-tampon este cerul. Cerul nu e o metaforă inofensivă, ci este chiar sediul speciilor inteligibile ale lucrurilor concrete, cu alte cuvinte e matrița de care se folosește Dumnezeu pentru a plămădi ființele din lume. Să
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
în primul rând, asupra războiului. Iar dacă așa stau lucrurile, piesa vorbește despre degradare, umilință, umilințele la care suntem supuși. Prin urmare, pentru un civil războiul înseamnă violență împotriva firii sale, împotriva civilității sale, împotriva situației sale de outsider, împotriva virtualității sale de outsider." Vă mențineți părerea și acum, după vizionarea spectacolului? Z.T.: Întrutotul. Am scris această piesă în timpul războiului din fosta Iugoslavie. Aparțin generației care nu a avut parte de experiența unui război mondial. În 1956 aveam doi ani
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]
-
abstracțiuni desăvîrșite, concepte imaculate al căror destin tainic este actul întrupării. Ideologia artei devine, astfel, un vast tratat despre epifanie. Noțiuni precum: verticală, orizontală, acțiune, repaos, înălțime, stabilitate, excentric, concentric, rotație, punct, centru, mișcare, linie etc. etc. ies abrupt din virtualitatea lingvistică, din convenția lor lexicală, și se preschimbă în imagini, în arhitecturi, în repere senzoriale. Într-un mod paradoxal și greu de reprezentat în cadrele unei imaginații de tip fabulatoriu, pictorul reface aici, prin Cuvînt și prin Linie, adică prin
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
cauză merită a fi prețuită "măcar pentru faptul - fie el și fapt de strictă curiozitate - că nu avem prea mulți cardinali și, deci, astfel de memorii sunt marfă de tot rară", în pofida împrejurării că, în realitate, între legitima ei dublă virtualitate de "memento", și de "best-seller", "nu prea s-a întîmplat niciuna, nici - cu atît mai puțin - alta". Cu aceeași coparticipare ocazională la pietate (ca și cum ar fi intrat într-o biserică să se închine, în ținută de stradă, întrerupîndu-și presantele treburi
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
simpla colecție de articole critice să nu conducă numaidecât la un principiu istoric. Negoițescu își pune judecățile cap la cap, nu, așa cum ar fi indicat, corp la corp. Episoadele nu comunică între ele decât accidental. Narațiunea globală rămâne, deci, o virtualitate. Faptul indică altceva decât greșeala tehnică de la nivelul lianților. Anume imposibilitatea tactică a viziunii. Aduși în timpuri mai recente, autori de felul lui Alecsandri își pierd cu totul dimensiunea istorică. Devenit contemporanul nostru, poetul de la Mircești nu-și mai este
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
pare a fi o inversiune parodică a crucificării, detaliu ce poate duce la concluzia unei revanșe parabolice în numele lui Christos, prin substituția ironică a referentului cu oponentul (i.e.un francmason, Bufonul Fortunato). Dacă urmărim atent cele două seturi distincte de virtualități tematice, putem vedea validitatea conceptului de conversie anasemică, din eseul derridean, în acest context. Lucrul (sensul) care este adus în criptă - tema unei simple răzbunări personale, cauzate de numeroasele insulte - nu se poate opune Lucrului (Sensului) care, încorporat, inclus criptei
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
Prin urmare, locul unde el își zidește victima nu sugerează o structură unitară, ci un complex de trei structuri autonome, cu centre de greutate diferite. În mod analog, textul devine o rețea trilaterală, desfășurată în interiorul unui scenariu epic cu trei virtualități semantice. Așa cum cripta rămîne pentru povestire o metaforă a textului care se extinde, povestirea însăși, ca text, implică o poetică a criptei care se deschide. În acest proces deconstructiv sui generis trebuie căutată vocația romantică a lui Poe. Textul urmează
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
care ne ducea pe munți/ când copacii erau mulți/ și pe umeri purtai șalul/ și cu frunzele pe frunte/ vânturile porneau balul?/ Mai trăiește, oare, calul care ne ducea pe munți?" Când tiparele se topesc, sonul e ludic, se supune virtualităților vocalei: "Cetate brună,/ trup ireal./ Ușor egal/ aerul sună.// Vale cu deal/ totul se-adună./ Ci, noapte/ bună în ideal.// Ușor, egal." (ușor, egal) Cenestezic simțite, elementele se desfășoară simfonic, lumea este o feerie risipind frunzare și ghirlande de roze
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
de lemne schema facilă a trecerii de la potență la act, voi ajunge să-l privesc ca pe o înduioșătoare speranță ratată, ca pe un talent ancestral care, nu se știe din ce ghinioane sociale, nu a reușit să-și manifeste virtualitățile. Cînd de fapt el nu avea asemenea virtualități. Ideea că un om este pluripotent din născare și că are deschise toate căile de afirmare a personalității sale este cuceritoare, dar ireală. Dacă nu e ireală, atunci putem fi fericiți: Dumnezeu
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
la act, voi ajunge să-l privesc ca pe o înduioșătoare speranță ratată, ca pe un talent ancestral care, nu se știe din ce ghinioane sociale, nu a reușit să-și manifeste virtualitățile. Cînd de fapt el nu avea asemenea virtualități. Ideea că un om este pluripotent din născare și că are deschise toate căile de afirmare a personalității sale este cuceritoare, dar ireală. Dacă nu e ireală, atunci putem fi fericiți: Dumnezeu e un spirit filantropic în sens democratic, împărțind
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
pe care poezia o punctează obsesiv. E la mijloc dorința descoperirii unui rost ontic, a așezării ființei pe portativul destinului, fapt ce răspunde însă în increat. Palparea divinității cu antenele lăuntrice duce la regretul de-a fi. Neantul, receptacul al virtualităților netraduse în act, izvor al tuturor posibilităților, așa cum apare în poetica mallarmeană, e un soi de mîntuire inversă, retrospectivă: "Arătînd fără rest, / întregind ceea ce suntem cu de unde venim / și spre Cine ne ducem, fără margini, fără punct, / în traiectorii, în
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
Fecunditate mă conjuri / Cu lacrima ta să mă fac arbor pentru un sicriu?" (Reîncarnarea sfintelor naturi). Postura pietății revine atunci cînd Miron Kiropol își mărturisește, în sesizante accente, așteptarea. Aceasta reprezintă o abstragere din circuitul prezentului, o dăruire în contul virtualității, deci un sacrificiu sui generis. Nădăjduind, crezi în ceva, recunoști o transcendență căreia îi aduci o ofrandă lăuntrică: "Sunt în așteptarea fără început și fără sfîrșit, / Într-o virginitate fără himen / Cu viermii ca virginitate. / Fiarele vizitează trupul născut / De
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
caracter - iar în stabilirea raporturilor dintre cauză și efect se află pe unul din ultimele locuri, la întrecere cu meteorologia și cu istoria literară. Despre citirea gîndurilor, nici pomeneală! Dar năzărelile copilului, mă întreb acum, nu răspundeau totuși unei anume virtualități? în partea noastră de lume, disimularea e practicată sumar și simplist, așa încît a-i ghici cuiva gîndurile nu e deloc o treabă dificilă. Privindu-i, bunăoară, la televizor pe oamenii politici, întregul lor mecanism psihic, după 2-3 minute, este
Arheologie lexicală by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7126_a_8451]
-
Și aici avem cîteva mari scheme compoziționale, care privesc deopotrivă verticala, diagonala, înscrierea centrală în nuclee ovoidale, orizontala activă și niciodată pe aceea statică, pasivă. Cu alte cuvinte, formele lui Zaica se nasc din lumea elementară a geometriei, din infinita virtualitate a punctului, a liniei drepte și curbe, deschise și închise, dar din lumea unei geometrii care își neagă atît natura axiomatică, vocația abstractă a egalității pure cu sine, cît și aspirația întrupării, tentația eșecului în constrîngerile precare ale materiei. Din
Dorel Zaica, între materie și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7325_a_8650]
-
nu lipsește nici cealaltă dimensiune a sălbăticiei: cruzimea. Este de apreciat felul în care regizorul o strecoară în poveste, pe de o parte, fără a transforma wild story-ul într-un soporific, pe de altă parte, fără a-l brusca păstrând virtualitățile pedagogice. Relația dintre vulpe și fetiță durează până în momentul în care copilul transformă dragostea în posesie, ceea ce se traduce cu un cuvânt simplu pentru animal, un cuvânt pe care nu-l poate exprima, dar care răzbate din comportamentul său decis
Cum visează vulpile fetițe cu chibrituri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7348_a_8673]