54,565 matches
-
voinței autorului. De aici nevoia de poezie, nici ea lăsată de capul ei să-și exubereze fără cenzură frivolitățile. Îmbujorările se simt la tot pasul. Cel mai sever cenzor al lui Ion Pop este el însuși." Binefaceri de partid și vise parlamentare Cu luni în urmă, cînd premierul Adrian Năstase a anunțat că guvernul vrea să ofere copiilor la școală un corn și o cană de lapte, Cronicarul a pus o piatră albă la activul executivului. Chiar dacă a crezut și crede
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14810_a_16135]
-
muscă cu adevărat mare. Enervat de amintirea acestei Întâmplări luă conținutul din recipiente, aruncându-l ca de obicei În groapa din grădină. Apoi după ce spălă totul și se curăță În fugă, se culcă la loc. De data asta dormi fără vise.
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
prin găurile unui/ instrument de suflat/ deschizînd toate ușile/ toate păpușile// cum ochiul deschide/ pe lanuri vide/ privirea-colivie/ de apă vie// Trec prin dormitoare/ strigat din sicrie de o floare/ Cu buciumul umbrei dogoritoare/ chemat la spînzurătoare/ Am traversat prin vise/ încăperile promise/ Pînă la pod/ am ajuns la nod/ Pereții cîntau Ave/ Lemnul își adîncea gropile-epave/ ceața întărea părerile/ lumina își trimitea galerele/ Treceau prin somnul meu/ cu lopeți de săpat, aplaudînd mereu// Privirea-mi spăla inorogi/ Măști la care
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
trăiește, un cîine fioros care omoară un copil, o tînără care face dragoste cu tatăl adoptiv, personaje care fug de ele însele, pe o insulă a uitării și a alinării... Un fel de telenovelă de autor și de artă! Obsesii, vise, coșmaruri, luxuriant, torid, prolix... Ideea leit-motiv e că există un punct în care, aflîndu-te, poți să schimbi întreaga poveste, întreaga viață. În stilul lui, Medem vorbește tot despre "ziua Raței moarte", ziua renașterii posibile și imposibile. Post Scriptum. În altă
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
Act se stimulează libertatea, creatoare și interioară. Unul dintre cele mai importante lucruri la începutul unui drum care li se pare teribil și minunat. Teatrul Act a ajuns un reper, un spațiu de emulație care strînge, în jurul lui energii, dorințe, vise, speranțe, care stabilește ierarhii în continuă mișcare și nu bate nimic în cuie. Decît valoarea. Stagiunea care s-a încheiat a atras atenția în mod special cu un program pe care s-a mizat foarte tare: spectacole-lectură. S-au tradus
Generozitatea artistului de cursă lungă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14829_a_16154]
-
chiar în conflict deschis, Despre ucenicie este o carte remarcabilă, vie și profundă în aceeași măsură, melancolică și încurajatoare fără a fi, însă, nici sceptică și nici arogantă. Pictorul, ca om și ca făptură creatoare, ca ființă limitată și ca vis neîntrerupt, are aici una dintre cele mai bogate înfățișări din întreaga noastră literatură despre artă. Iar textul însuși, redactat cu multă grijă, are și el calități expresive intrinseci, fără ostentație și fără fasoane.
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
modernă". Cu o remarcabilă larghețe, Șerban Cioculescu punctează metamorfoza poeziei care, dintr-un discours al conștiinței rațiocinante, exploatînd poncifurile sentimentului, trece într-o viziune a registrului sufletesc în ansamblu, compus însă din "motive fragmentare și discontinue": "impresii, sentimente, stări de vis, stări subconștiente și iraționale". Neîndoios, rațiunea rămîne un pilon al acestui ansamblu al psihicului omenesc, fără a-i reveni însă, în creație, un rol exclusivist, exterminator al clarobscurului, și nici măcar cel de-a încifra inutil, cum se mai întîmplă, "de
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
chibrituri/ auzeam acizii ridicați pe scripeți/ scîrțîitul ruginii prin fețe desfigurate de flash-ul dușmăniilor minerale", notează poetul într-un loc; iar altundeva, vizionarismul terifiant alunecă spre grotesc: "oasele mele se învechesc în carnea continuu înflorind/ scheletele albe transfigurate sub visuri uitate / spasmul lor transparent."(p.24) Una peste alta, volumul lui Liviu Georgescu rămîne un amplu poem (imn?!) al "morții însorite ca o floare carnivoră", așadar și al credinței într-o viitoare resurecție, un volum foarte ambițios în intenție, dar
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
infirmat însă brutal toate aceste iluzii. Iar o bună parte din literatura central-europeană își trage seva din rememorarea nostalgică a acestui timp al iluziilor și speranțelor sau din dezamăgirea și sentimentul de alienare care au urmat momentelor de destrămare a viselor. Scriind despre visele și amăgirile scriitorilor pe care îi analizează, Cornel Ungureanu intră pentru o clipă în pielea lor. Ajunge să se identifice cu modul lor de a gîndi, să înțeleagă organic opțiunile lor, iar atunci cînd devin imperioase, despărțirile
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
toate aceste iluzii. Iar o bună parte din literatura central-europeană își trage seva din rememorarea nostalgică a acestui timp al iluziilor și speranțelor sau din dezamăgirea și sentimentul de alienare care au urmat momentelor de destrămare a viselor. Scriind despre visele și amăgirile scriitorilor pe care îi analizează, Cornel Ungureanu intră pentru o clipă în pielea lor. Ajunge să se identifice cu modul lor de a gîndi, să înțeleagă organic opțiunile lor, iar atunci cînd devin imperioase, despărțirile lasă în urmă
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
unui ziar, de fapt putea fi deslușit un singur cuvânt: "proletari". R. deschidea larg ferestrele ca să atârne perdelele și atunci pătrundea în odaie zgomotul orchestrelor de mineri, care seara treceau prin oraș. În prima noapte când Dulapul a participat la visele noastre, n-am putut adormi multă vreme. Mâna lui R. tot rătăcea fără somn peste abdomenul meu. Apoi am avut un vis. De atunci am început să avem vise comune. Am visat o liniște desăvârșită și totul era în ea
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
odaie zgomotul orchestrelor de mineri, care seara treceau prin oraș. În prima noapte când Dulapul a participat la visele noastre, n-am putut adormi multă vreme. Mâna lui R. tot rătăcea fără somn peste abdomenul meu. Apoi am avut un vis. De atunci am început să avem vise comune. Am visat o liniște desăvârșită și totul era în ea asemeni ornamentelor din vitrinele magazinelor, și în liniștea asta eram fericiți, deoarece eram peste tot absenți. Dimineața n-a fost nevoie să
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
treceau prin oraș. În prima noapte când Dulapul a participat la visele noastre, n-am putut adormi multă vreme. Mâna lui R. tot rătăcea fără somn peste abdomenul meu. Apoi am avut un vis. De atunci am început să avem vise comune. Am visat o liniște desăvârșită și totul era în ea asemeni ornamentelor din vitrinele magazinelor, și în liniștea asta eram fericiți, deoarece eram peste tot absenți. Dimineața n-a fost nevoie să ne povestim visul, a fost de ajuns
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
am început să avem vise comune. Am visat o liniște desăvârșită și totul era în ea asemeni ornamentelor din vitrinele magazinelor, și în liniștea asta eram fericiți, deoarece eram peste tot absenți. Dimineața n-a fost nevoie să ne povestim visul, a fost de ajuns un singur cuvânt. De atunci nu ne-am mai povestit visele. Într-o zi am constatat că în casa noastră nu mai era nimic de făcut. Toate se aflau la locul lor, curățate și dichisite. Îmi
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
ea asemeni ornamentelor din vitrinele magazinelor, și în liniștea asta eram fericiți, deoarece eram peste tot absenți. Dimineața n-a fost nevoie să ne povestim visul, a fost de ajuns un singur cuvânt. De atunci nu ne-am mai povestit visele. Într-o zi am constatat că în casa noastră nu mai era nimic de făcut. Toate se aflau la locul lor, curățate și dichisite. Îmi încălzeam spinarea la soba fierbinte și mă uitam cu luare aminte la șervețele. Dar în
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
spinarea la soba fierbinte și mă uitam cu luare aminte la șervețele. Dar în modélele lor din bumbac nu domnea buna rânduială. Cineva făcuse cu croșeta orificii în continuarea materialului. Prin aceste orificii am privit Dulapul și mi-am amintit visul. De la Dulap venea respectiva liniște. Stăteam unul în fața celuilalt și eu eram acel ceva slab, mobil și trecător. Dulapul pur și simplu se reprezenta pe sine. Era în mod perfect ceea ce era. Am atins cu degetele mânerul neted și Dulapul
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
și intram în Dulap, închizând pe tăcute ușa după mine. Înăuntru nu avea nici o importanță ce parte a zilei este, ce anotimp, ce an. Întotdeauna era catifelat. Mă hrăneam cu propria mea respirație. O dată m-am trezit noaptea dintr-un vis greu ca zăduful și am dorit Dulapul ca pe un bărbat. Am fost nevoită să-mi împletesc mâinile și picioarele cu trupul lui R., să mă țin strâns de el, ca să pot rămâne pe loc. R. spunea ceva despre vis
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
vis greu ca zăduful și am dorit Dulapul ca pe un bărbat. Am fost nevoită să-mi împletesc mâinile și picioarele cu trupul lui R., să mă țin strâns de el, ca să pot rămâne pe loc. R. spunea ceva despre vis, dar vorbele lui nu aveau nici un sens. Până la urmă, într-o noapte, l-am trezit. Nu voia să se dea jos din patul cald. L-am tras după mine și ne-am oprit în fața Dulapului. Era neschimbat, puternic și ispititor
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
acum nici măcar plagiată. Din acel sound, alcătuit de creatori care descifrau bine partitura și legile armoniei, se construia o stare privilegiată, o zonă fragil-subiectivă, un teritoriu interzis neinițiaților, o intimitate sonoră în care visai după legile și rigorile fantaste ale visului și îți construiai Legenda Personală pe măsura puterii tale de evaziune din realitate. Totdeauna anostă, previzibilă și conformistă. Continui să-mi spun că LP-ul Paolo Coelho, asonorizat în frumoasa poveste Alchimistul, este Legenda Personală a unui adolescent perpetuu. Adică
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
evaziune din realitate. Totdeauna anostă, previzibilă și conformistă. Continui să-mi spun că LP-ul Paolo Coelho, asonorizat în frumoasa poveste Alchimistul, este Legenda Personală a unui adolescent perpetuu. Adică a unei persoane care, cu superbă ostinație, nu părăsește teritoriul visului și al inițierii. Alchimia e arta de a căuta miezul fertil-inițiatic al Pietrei: Te voi numi Piatră iar pe această piatră voi clădi Biserica mea", căci a iniția în-seamnă, în primul rând, a începe. Miezul alchimic al pietrei, sugerează același
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
formații de rock, alături de care a străbătut întreaga America - de altfel soundtrack-ul de la "Novocaina.." este semnat chiar de el. În 1991 obține diplomă în regie & scenaristica la Columbia University cu "Arizona Dream", un scenariu despre pierderea unei iluzii, cea a visului american. Celebrul Emir Kusturica, îl citește și, entuziasmat de povestea conținuta, hotărăște să-l aducă pe ecran apelând la o distribuție strălucitoare: Johnny Deep, Faye Dunaway, Jerry Lewis, Lili Tylor și Vincent Gallo. Filmul, devenit imediat pentru o întreagă generație
Trei filme de vacanță by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14883_a_16208]
-
soldaților, să le intre puf în ochi!" Cartea însă nu este numai o colecție de monștri, pasajele de genul celor citate sînt departe de a fi gratuite. în lumea care și-a pierdut fundamentele, se văd semnele bolii. Pînă și visele intercalate parăzilor interminabile, cele în care Sophie se plimbă cu tatăl ei printr-o zi-vară eternă, sînt purtătoare de morb: "se strecurase boala ca un puf alb de pe copacii mari din fața școlii, care le intra în nas și în ochi
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
jos în păr și pe haine. îl respirau amîndoi și ea își ducea degetele mici la nas să se scarpine. Și-l scotea din ochi, puful alb, morbid, cu degetele mici ca niște rîme frumoase cu unghii". Pentru că nici în vis o lume perfectă nu poate fi intactă, Sophie și tatăl ei călătoresc fără oprire printr-un lan ireal într-o zi egală, atinși de o inexplicabilă boală, rătăcesc de fapt printr-o lume de dincolo, ei fiind "singurii locuitori ai
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
umbre, lumini, replici, reacții, viață: sînt fețele a doisprezece oameni singuri și orbi, rătăciți în neant. Tehnic vorbind, mirajul e desăvîrșit; spectatorul neavertizat nu realizează că înaintea lui nu sînt niște actori în carne și oase. Cultural vorbind, e împlinit visul lui Maeterlinck, de la 1890, de a înlocui, în teatru, ființa umană "cu o umbră, cu o proiecție de forme simbolice, cu ceva care să aibă aparența vieții fără să aibă viață" (Maeterlinck parcă definește, aici, cinematograful ce avea să vină
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
pe care nu numai romaniștii ar trebui să o studieze în amănunt. Aceeași virtuozitate, indelebila amprentă �foarțiană", poate fi descoperită de cititor în traducerea Baladelor lui Victor Hugo. în concepția hugoliană, �baladele... sunt niște schițe într-o manieră capricioasă: tablouri, vise, scene, povestiri, legende superstițioase, tradiții populare. Autorul a dorit să redea, prin ele, o palidă idee despre ceea ce vor fi putut să fie poemele primilor trubaduri din Evul Mediu - rapsozi creștini al căror singur bun fiind o spadă și chitara
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]