566 matches
-
se păstrează ""Condica sfintei mănăstiri Solcăi"", unele cărți aduse de Vartolomei Măzăreanul din Rusia, un tetraevanghel slavon îmbrăcat în catifea roșie și având mențiunea că a fost ""cumpărat de Constantin Roșca mare vornic și l-au ferecat fratele său Ghoerghe vistiernic și Vasilie mare armaș și l-au dat sfintei mănăstiri din Solca"", o candelă de argint cu inscripția ""Vartolomei, arhimandrit din Solca 1772"", precum și un felon de culoare cărămizie, împodobit cu numeroase icoane, cruci și ornamente de fir de aur
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
s-a născut pe 24 iunie 1621 și a murit pe 8 ianuarie 1693, în Paris. A fost politician, poet, reprezentant al barocului regal polonez și al stilului marinist, vistiernic al Marii Coroane, staroste de Tuchola, conducătorul grupării profranceze și strămoșul lui Stanisław August Poniatowski, ultimul rege al Poloniei. s-a născut în anul 1621 în Wiśnicz, în apropiere de Cracovia, într-o familie calvinistă, cu blazonul Leliwa. Rădăcinile familiei
Jan Andrzej Morsztyn () [Corola-website/Science/328113_a_329442]
-
are acces la diverse cercuri sociale, ce includ curtea regală. Începând cu anul 1649, devine curtean, în anul 1656 secretar al regelui. Începând cu anul 1658 îndeplinește funcția de stolnic. În 1660, devine staroste de Małogoszcz, iar in anul 1668, vistiernic al Marii Coroane. În acea perioadă, a participat la multe misiuni diplomatice și negocieri - în Ungaria (165), Suedia (1655), Austria (1656). Semnătura sa apare în Tratatul de la Oliva. Între anii 1667-1683, Morsztyn devine staroste de Tuchola. A luptat în seria
Jan Andrzej Morsztyn () [Corola-website/Science/328113_a_329442]
-
sub denumirea de Stârceni. Într-un document din 22 martie 1621, Alexandru Ilieș întărește schimbul de moșii: Mitropolia Moldovei da satul Stârceni Ținutului Sucevei și primește satul Udești de la Ionașco Gheghea. Mai tarziu, în anul 1662, sătul ajunge în proprietatea vistiernicului Iordache Cantacuzino. În catastiful general al tuturor banilor pe care i-a dat vistiernicul de pe toate moșiile sale se arătă: 60 sate întregi, 15 jumătăți de sate, 2 jirebii, 33 fălci de vie în valoare de 14.300 galbeni, 650
Comuna Fântânele, Suceava () [Corola-website/Science/301952_a_303281]
-
schimbul de moșii: Mitropolia Moldovei da satul Stârceni Ținutului Sucevei și primește satul Udești de la Ionașco Gheghea. Mai tarziu, în anul 1662, sătul ajunge în proprietatea vistiernicului Iordache Cantacuzino. În catastiful general al tuturor banilor pe care i-a dat vistiernicul de pe toate moșiile sale se arătă: 60 sate întregi, 15 jumătăți de sate, 2 jirebii, 33 fălci de vie în valoare de 14.300 galbeni, 650 galbeni pe Fântânele și pe Boșotiani. În anul 1803, sătul Fântânele aparținea pitarului Iordache
Comuna Fântânele, Suceava () [Corola-website/Science/301952_a_303281]
-
care a îndeplinit împreună cu Marele Spătar Constantin Costache funcția de caimacam al Moldovei în perioada septembrie - octombrie 1726, între sfârșitul celei de-a treia domnii alui Mihail Racoviță și prima domnie a lui Grigore II Ghica. A fost fiul Marelui Vistiernic Ion Sturdza și a primei sale soții "Irina Bucium". S-a căsătorit în 1716 cu "Sanda Paladi" cu care a avut împreună șapte copii (cinci băieți și două fete): Prima menționare a lui apare în "„Cronica Anonimă a Moldovei”" a
Sandu Sturza () [Corola-website/Science/332239_a_333568]
-
aflată în arhiva Decanatului din Ipotești, însă informațiile nu corespund datelor istorice și arheologice. Domnitorul respectiv trecuse la islamism, chipul său din tabloul votiv din biserica Mănăstirii Probota fiind înnegrit. În anul 1611, în timpul domniei lui Constantin Movilă (1607-1611), vel vistiernicul Nicoară Prăjescu, împreună cu cneaghina Maria, și copiii lor, au înnoit (refăcut) Biserica "Sf. Nicolae", dându-i forma pe care o are astăzi. El a pus o pisanie cu următorul text: ""Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
El a pus o pisanie cu următorul text: ""Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh s-a început și s-a făcut acest hram în numele Ierarhului Sfântului Nicolae și l-a înnoit pan Nicoară Prăjescul vel vistiernic și cneaghina lui, Maria, și copiii lor în anul 7119 (1611)"". Boierul Nicoară Prăjescu era unul dintre cei mai puternici și bogați boieri ai Moldovei, deținând dregătorii înalte în Moldova medievală: vel logofăt (1606), vel vistiernic (1610). El a primit
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
pan Nicoară Prăjescul vel vistiernic și cneaghina lui, Maria, și copiii lor în anul 7119 (1611)"". Boierul Nicoară Prăjescu era unul dintre cei mai puternici și bogați boieri ai Moldovei, deținând dregătorii înalte în Moldova medievală: vel logofăt (1606), vel vistiernic (1610). El a primit mai multe moșii de la domnitorul Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606). Biserica a fost menționată în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea în mai multe acte. În perioada medievală, în jurul bisericii a existat un cimitir parohial
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
cu următorul text: "“Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh s-a început și s-a zidit acest hram în numele Sf. Ierarh Nicolai de voievodul Iliaș 1546-1551, fiul lui Petru Rareș și l-a reînoit dumnealui vel vistiernic Nicoară Prăjescu în anul 1611.” În anii 1974-1980, s-a restaurat după proiectul D.M.I.A. București, în zilele Prea Fericitului Patriarh Iustin, a Înalt Prea Sfințitului Teoctist, mitropolitul Moldovei și Sucevei, arhitect proiectant Nicolae Diaconu, pr. ic. stvr. Severin Brăteanu
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
ai domnitorului erau boierii de sfat, care alcătuiau Sfatul domnesc. Aceștia erau în număr de șapte sau opt și anume: marele logofăt, vornicul Țării de Jos, vornicul Țării de Sus, hatmanul oștii, marele postelnic, marele spătar, marele paharnic plus marele vistiernic. Dintre aceștia, primul ca rang boieresc era marele logofăt. Acesta prezida toate sfaturile boierești, discutând pricinile pentru care s-a cerut sfatul boierilor și înștiințându-l pe domnitor cu privire la hotărârea adoptată. El era singurul boier care prezenta domnitorului rugămințile boierilor
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
iar populația alcătuia 13,9% din numărul total al populației țării în 2001. La 25 km sud-est de orașul Bălți, pe râul Soloneț este situată vechea localitate românească Drăgănești. Satul a fost atestat documentar la 1475 ca fiind proprietate a vistiernicului de Suceava, Nicolae Drăgan. Pe moșia Drăgăneștilor au apărut ulterior mai multe sate, printre care: Rădoaia, Izvoare (Drăgăneștii-Noi), Sacarovka, Nikolaevka, Kirilovka, Valea-Rădoii, Valea-Norocului (Glückstal, colonie germană) ș.a. Datorită rezistenței opuse de săteni regimului comunist, biserica cu hramul Sf. Nicolae nu
Județul Bălți (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/297189_a_298518]
-
Vrancei - o încercare îndrăzneață de a li se răpi vrâncenilor pământul. Aceasta a dat naștere unei lupte pentru drepturile lor. În luna ianuarie 1801 domnitorul Moldovei, Constantin Al. Ipsilanti, uzând de un mijloc obișnuit de cotropire a domnilor fanarioți, dăruiește vistiernicului său lordache Roset Roznovanu "tot ocolul locului Vrancei de la ținutul Putnei, ce este cu sate pe dânsul" sub pretext că "au rămas din vechile vremi dreapta moșie domnească nedată danie nimănui". Vrâncenii nu au izbutit decât cu prețul a mari
Comuna Bârsești, Vrancea () [Corola-website/Science/310930_a_312259]
-
-lea, familia boierească Sturdza a cumpărat moșia de la Ruginoasa de la Duca Vodă, stăpânind-o timp de aproape 200 de ani. La începutul secolului al XIX-lea, familia Sturdza stăpânea o moșie de 8.000 hectare la Ruginoasa. Proprietarul moșiei era vistiernicul Săndulache Sturza, un boier cu spirit întreprinzător, după cum reiese din mărturiile documentare ale epocii. În primul deceniu al secolului al XIX-lea, mai exact în anul 1804, marele vistiernic Săndulache Sturdza l-a angajat pe arhitectul vienez Johann Freiwald pentru
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
o moșie de 8.000 hectare la Ruginoasa. Proprietarul moșiei era vistiernicul Săndulache Sturza, un boier cu spirit întreprinzător, după cum reiese din mărturiile documentare ale epocii. În primul deceniu al secolului al XIX-lea, mai exact în anul 1804, marele vistiernic Săndulache Sturdza l-a angajat pe arhitectul vienez Johann Freiwald pentru a reconstrui vechea casă boierească de pe moșia Ruginoasa. După cum reiese dintr-o “samă” întocmită pe lunile noiembrie-decembrie 1804, arhitectul a primit banii necesari călătoriei sale în Moldova. El a
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
Biserica "Sfântul Nicolae" din Poieni este o biserică ortodoxă construită în anul 1841 de marele vistiernic Alexandru Balș în satul Poieni din comuna Schitu Duca (județul Iași, aflat la o distanță de aproximativ 20 km sud de municipiul Iași). Ea se află localizată în cimitirul satului, pe partea stângă a drumului național DN24 (Iași-Vaslui). Biserica "Sf.
Biserica Sfântul Nicolae din Poieni () [Corola-website/Science/318882_a_320211]
-
a drumului național DN24 (Iași-Vaslui). Biserica "Sf. Nicolae" din Poieni a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . După cum atestă pisania amplasată deasupra intrării în biserică, ctitorii acestui edificiu sunt marele vistiernic Alexandru Balș și soția sa, Elena (Elencu). Ctitorul bisericii, Alexandru (Alecu) Balș (26 iulie 1801 - 14 aprilie 1864), era fiul logofătului Constantin Balș ("Ciuntul") (1744-1828) și a îndeplinit următoarele demnități: vornic, mare vistiernic și logofăt. El a fost căsătorit de
Biserica Sfântul Nicolae din Poieni () [Corola-website/Science/318882_a_320211]
-
în biserică, ctitorii acestui edificiu sunt marele vistiernic Alexandru Balș și soția sa, Elena (Elencu). Ctitorul bisericii, Alexandru (Alecu) Balș (26 iulie 1801 - 14 aprilie 1864), era fiul logofătului Constantin Balș ("Ciuntul") (1744-1828) și a îndeplinit următoarele demnități: vornic, mare vistiernic și logofăt. El a fost căsătorit de două ori: mai întâi cu Casandra Cantacuzino-Pașcanu (1809-1851) și, din 1831, cu Elena (Elencu) Sturdza (1804-1854). Alecu Balș era unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova având 80.000 de fălci de
Biserica Sfântul Nicolae din Poieni () [Corola-website/Science/318882_a_320211]
-
Elena (Elencu), au fost înmormântați în curtea Bisericii "Sf. Dumitru" - Balș din Iași, osemintele lor fiind aduse ulterior în osuarul din peretele nordic al pronaosului bisericii sus-menționate. Biserica "Sf. Nicolae" din Poieni a fost construită în anul 1841 de către marele vistiernic Alexandru Balș și soția sa, Elena (Elencu), în timpul domniei principelui Mihail Sturdza (1834-1849) în Principatul Moldova. În apropiere de biserică, boierul a avut și un conac care a aparținut mai apoi și Principesei Ileana a României și a fost ulterior
Biserica Sfântul Nicolae din Poieni () [Corola-website/Science/318882_a_320211]
-
Movilă și a celor trei episcopi ce l-au însoțit, Anastasie Crimca s-a retras din scaun la moșia sa Dragomirești, unde se afla o așezare monahală mai veche. Împreună cu rudele sale, marele logofăt Lupu Stroici și fratele acestuia, marele vistiernic Simion Stroici, fostul episcop Anastasie Crimca a zidit o biserică mică, din piatră, în cadrul schitului mai vechi, din lemn. Biserica avea hramul Sfinții Enoh, Ilie și Ioan Evanghelistul și a fost sfințită în anul 1602. Deasupra ușii de intrare în
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]
-
amplasată în satul Coșula (din județul Botoșani), la o distanță de 20 kilometri sud-est de orașul Botoșani. Pe aici se ajunge mergând 3 km pe un drum județean aflat la dreapta DN 28 B. datează din anul 1535, când marele vistiernic Mateiaș a construit aici un complex monahal. Ansamblul Mănăstirii Coșula a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2015, având codul de clasificare BT-II-a-A-01959 și fiind alcătuit din următoarele 7 obiective: Mănăstirea Coșula a fost construită
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
complex monahal. Ansamblul Mănăstirii Coșula a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2015, având codul de clasificare BT-II-a-A-01959 și fiind alcătuit din următoarele 7 obiective: Mănăstirea Coșula a fost construită în anul 1535 de către marele vistiernic Mateiaș, sfetnicul domnitorului Petru Rareș, pe malul stâng al râului Miletin. Ea a fost realizată în stilul arhitecturii feudale moldovenești. Biserica a fost pictată în frescă în perioada 1537-1538. Deasupra ușii pronaosului se află o pisanie cu următoarea inscripție în
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
feudale moldovenești. Biserica a fost pictată în frescă în perioada 1537-1538. Deasupra ușii pronaosului se află o pisanie cu următoarea inscripție în limba slavonă: ""Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh a binevoit dumnealui Matiaș Marele Vistiernic și a zidit hramul Sf. Nicolae la mănăstirea sa, pe Miletin; s-a început la 23 aprilie și s-a săvârșit în același an, anul 7043 septemvrie 8 zile"" (=1535). Ctitorul bisericii mănăstirii Coșula este vistiernicul și apoi logofătul Mateiaș
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
binevoit dumnealui Matiaș Marele Vistiernic și a zidit hramul Sf. Nicolae la mănăstirea sa, pe Miletin; s-a început la 23 aprilie și s-a săvârșit în același an, anul 7043 septemvrie 8 zile"" (=1535). Ctitorul bisericii mănăstirii Coșula este vistiernicul și apoi logofătul Mateiaș, fiul pârcălabului Grumaz. Acesta provenea dintr-o veche familie de boieri din Moldova. El a ocupat dregătoria de mare vistiernic în timpul primei domnii a lui Petru Rareș (1527-1538), prima sa menționare printre dregătorii sfatului domnesc având
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
a săvârșit în același an, anul 7043 septemvrie 8 zile"" (=1535). Ctitorul bisericii mănăstirii Coșula este vistiernicul și apoi logofătul Mateiaș, fiul pârcălabului Grumaz. Acesta provenea dintr-o veche familie de boieri din Moldova. El a ocupat dregătoria de mare vistiernic în timpul primei domnii a lui Petru Rareș (1527-1538), prima sa menționare printre dregătorii sfatului domnesc având loc într-un document din 3 martie 1535. În calitate de vistiernic, Mateiaș avea responsabilitatea administrării veniturilor țării dar și ale curții domnești. El a fost
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]