208 matches
-
Ovid Densusianu, pe linia unui latinism francofil de sensibilitate neoclasică. Declarat simbolistă, longeviva publicație Vieața nouă (1905-1925) va milita - la fel de dogmatic ca și adversarele ei tradiționaliste - pentru modernitate și citadinism. „Simbolismul” ei e, de fapt, un academism modern, atras de vitalismul solar al lui Verhaeren și Vielle-Griffin, iar versul liber e cultivat în ideea unei armonii ritmice superioare celei romantice. Lipsa de gust modern a directorului, dogmatismul său îngust și mediocritatea majorității colaboratorilor vor precipita însă revolta antiacademistă a tinerilor „independenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
originalității moderne: descoperirea de teritorii literare noi, pictura de medii sociale neexplorate. În 1913, tînărul Vinea face o apologie vibrantă a lui Maxim Gorki („Alexei Maximovici Peșkov“, în Facla, an V, nr. 87, 3 ianuarie 1914), cu trimiteri în linia vitalismului nietzschean, vestind apariția unei „noi credințe”: „astăzi e scriitorul celebrat, primit solemn în țara care îl gonise; e filozoful ultimelor doctrine, deși niciodată nu s-a gîndit să profeseze o credință. E frate spiritual - cu toată deosebirea dintre ei - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
socialistă și sindicalistă - de sorginte soreliană - a Italiei post-Risorgimento și, pe de altă parte, estetismul „independenților” decadenți (Marinetti a fost inițial un discipol al lui Gabriele d’Annunzio), sursele filozofice asumate fiind intuiționismul lui Bergson, pragmatismul lui William James și vitalismul lui Friedrich Nietzsche. Poemele lui Whitman și Verhaeren (cu ale sale „orașe tentaculare”) au reprezentat, la rîndul lor, repere semnificative. Elogiul industriei și al maselor proletare, mitologia revoluționară și anticlericalismul se asociază unei voințe naționaliste de regenerare a măreției Romei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
11 mai 1912), urmat de „Supllement...“, text intitulat „Variații pe manifestul viitoriștilor (paradox critic)“. Davidescu făcea însă o distincție între „părțile bune” ale curentului, care „vor rămîne” (fermentul novator, antipaseismul, antisentimentalismul) și doctrina filorăzboinică, agresiv imperială a acestuia, identificînd în vitalismul ei anarhic o „psihologie morbidă”. În 1914, comentatorul revine - tot în Noua revistă română, vol. XV, nr. 10, 9 feb. 1914, la rubrica „Însemnări“ -, cu un text despre „Ultimul manifest al viitoriștilor“ unde înregistrează simptomele de „banalizare” a curentului. Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
deveni o interfață intelectuală, un intermediar între modernismul moderat al Sburătorului, expresionismul autohtonist și neo-bizantinismul de la Gîndirea, stînga ruralistă - colorată modern - de la Viața românească și cele mai radicale publicații avangardiste (75 HP, Integral, Urmuz, unu), fără a uita - după 1927 - vitalismul mistic al „tinerei generații”. Prin activitatea gazetărească a lui Ion Vinea (colaborator ocazional și la Viața românească, și la Gîndirea), dar și prin B. Fundoianu și Felix Aderca, gruparea se va situa în locul geometric descris de alte reviste mai „populare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca prima parte a manifestului, cel de-al doilea palier al său, „afirmativ”, indică intențiile grupării. Ieri - întuneric, azi - și mai ales, mîine - lumină... Citadinism, industrialism, non-figurativism, abstracționism purist și esențialist (ca expresie a unui „nou clasicism”), neo-primitivism, activism antipoliticianist, vitalism antiromantic și antisentimental, artă colectivă — sînt deziderate constructiviste, din care nu lipsesc însă (a observat în studiul său și Ov. S. Crohmălniceanu...) ingredientele expresioniste („economia formelor primitive”, „teatrul de pură emotivitate”). Finalul este tipic futurist („romanescul să rămînă obiectul reporterilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un amplu articol al lui Emil Riegler-Dinu, „Semne noui (Literatura, arta și sportul/Oameni noui/ În căutarea unui nou stil de viață)“, deplasează idealul futurist al „sportsman-ului” și exaltarea stilului constructivist către o mitologie biologistă a tinereții, impregnată de vitalismul nietzschean. Rezultă un discurs antisistem (antiparlamentarist, antipoliticianist, antiburghez) fascinat de soluții politice extrem(ist)e. Punînd elogiul stilului de viață ultramodern în slujba unui ideal politic antiplutocratic și antimodern, textul lui Riegler-Dinu se apropie de linia radicală a Cuvîntului naeionescian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ei și i-a denunțat toate insuficiențele. În consecință, poeții sînt absolut liberi s-o nesocotească, atît pe ea cît și instrumentul ei specifc: limbagiul. De aci, toată anarhia în concepția și tecnica formală a școalelor de artă modernistă”. Influența vitalismului nietzschean și a ideii „Supraomului” e prezentă în „glorificarea libertății și forței neîngrădite” sau în „individualismul anarchizant” al futurismului și expresionismului. În fine, „Prin rolul excepțional pe care Freud îl acordă inconștientului și instinctelor, se stabilesc raporturi directe între psicanaliză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în tendința lor de a se autonomiza de viață, se constituie în zonă aparte, creîndu-și o bază rațională, pe cea vitală pierzînd-o. Astfel, nu există în fond decât o axiologie raționalistă. Și etica se simte bine numai pe fundamente raționaliste. Vitalismul, punând accentul pe imanență, a suprimat dualismul, adică reazemul teoretic al eticii. Devenirea a fost astfel reintegrată în drepturile ei, adică în rosturile ei de a crea și distruge fără nici o răspundere. Toate viziunile de viață care dezvăluie sensul imanent
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
apelul la „creația abstractă, corsar, plictiseala biciuită pînă la exasperare, cartea-fulger, cartea-miracol, cartea-afiș, cartea-hangar de avioane”. „Ritmul vremii” și ritmul cărții trebuie să comunice, așadar, pînă la identificare, - iar, Întrucît suntem sub zodie constructivistă, ce mai păstrează puternice note de vitalism futurist, expresia acestei relații e mereu frenetică, paroxistică. Imaginea pe care Voronca o oferă acum despre „epocă” este a unui spectacol neîntrerupt, Într-o desfășurare vertiginoasă, pe măsura dinamicii mașiniste. Peisajul citadin e o perpetuă feerie, o imensă scenă tumultoasă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
la contribuție În alcătuirea discursului poetic, ceea ce primează e freamătul interior al unei subiectivități agitate și efervescente: „Înțelesul” - scrie poetul - „trebuie perceput cu antenele ființei Întregi, mai presus de inteligență și logică”, poezia e funciarmente „ritm”, tradus În termenii unui vitalism exacerbat, pe care fluxul imagistic e chemat să-l Întrețină: „Poemul țipă, vibrează, dizolvă, cristalizează, umbrește, zgîrie, Înspăimîntă sau calmează. Imaginile se Îmbulzesc nu În comparații sterpe, ci În asociații-fulgere, frunziș În noapte. Orice vers e o sumă de noi
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
care le face să merite a fi camaradele noastre. În categoria aceasta o clasez pe Pica. De multe ori m-am gândit că dinamismul nostru poate fi considerat ca având analogie cu acela al eroilor stendhalieni, care și ei cultivă vitalismul, în special Fabrice del Dongo. £Resping această apropiere cu energie, pentru că eroi de tipul Fabrice sau Julien Sorel sunt tocmai aceia cu care mă feresc să semăn. Popoarele îmbătrînite se semnalează prin astfel de simboluri. Exaltarea vitalității fără nici o rezervă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
autorul în capitolul VI). Metoda sa este aceea a triangulației sau, cu termenul lui Ortega, a pluralității perspectivelor ceea ce-i permite să identifice noua ordine care ar putea să triumfe prin experiențele generațiilor postcomuniste și deci un nou tip de vitalism în spațiul românesc. Acesta ar permite revenirea la pragul de mare densitate spirituală pe care societatea românească l-a probat în perioada interbelică. Studiul densităților spirituale are o tradiție ilustră. Weber a identificat ordinea capitalistă modernă și noul vitalism (ascetic
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de vitalism în spațiul românesc. Acesta ar permite revenirea la pragul de mare densitate spirituală pe care societatea românească l-a probat în perioada interbelică. Studiul densităților spirituale are o tradiție ilustră. Weber a identificat ordinea capitalistă modernă și noul vitalism (ascetic) legat de aceasta printr-o astfel de metodă (a pus în corelație inventivitatea tehnologică în spațiul european cu etica protestantă și a descoperit la intersecția acestor două fenomene o nouă ordine și un nou vitalism axiologic, adică o densitate
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
capitalistă modernă și noul vitalism (ascetic) legat de aceasta printr-o astfel de metodă (a pus în corelație inventivitatea tehnologică în spațiul european cu etica protestantă și a descoperit la intersecția acestor două fenomene o nouă ordine și un nou vitalism axiologic, adică o densitate spirituală inconfundabilă). Masurarea influenței valorilor asupra vieții sufletești la scara unei generații este cadrul experiențelor identitare. Acestea se distribuie variabil în spațiu, atestând o regularitate a propagării spațiale pe care Horațiu o cercetează cu o fină
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
scriitorului care s-a și grăbit, de altfel, să-i contrazică pe curioșii vânători de amănunte picante (nu altfel va proceda Lovinescu). Adânc ancorat în viață, În căutarea timpului pierdut nu rămâne, totuși, un roman tributar exclusiv bergsonismului (i.e. antiintelectualismului, vitalismului). Îndatorat în mare măsură și idealismului, și tradiției de tip galic, cartezian, Proust anticipează de fapt și unele postulate ale fenomenologiei, de vreme ce explorează sursele primare ale psihicului fără a renunța la ordine, la sens. De aceea s-a și spus
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
spune împreună cu el că distincția aceasta dintre memoria voluntară și memoria involuntară "nu numai că nu figurează în opera domnului Bergson, ci este chiar contrazisă de ea"26 (suprapunerea dintre "subiectul" și "obiectul" cunoașterii depășește, la Proust, momentul dinamic al vitalismului bergsonian, atingând treapta extatică a transfigurării și a conștiinței de sine). Dar, dincolo de eroarea semnalată, Camil Petrescu interpretează abuziv (tot în cheie "bergsoniană") însăși poetica romanului proustian, roman al cărui mecanism de producere s-ar datora numai "structurii afective" ce
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Seciu, textul acesta pasional prevestind o carieră era certificatul de liberă-trecere spre marea poezie. Pereche cu inspiratul Descântec de ploaie era un Dans în ploaie, în regie subtil-fascinatorie; în fapt, nu mișcarea exterioară, nu spectacolul în sine focalizează atenția, ci vitalismul, un tumult vivace de expresie modernă. Un Blaga detonator, copleșit de "prea mult suflet", clama expresionistic: "Dați-mi un trup / voi munților, mărilor". La Ana Blandiana, tinerescul "dans" se vrea un salt cosmic: Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze de la tâmple
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Carolina Ilica visarea diurnă, intensivă, rotunjește existența, diversificând, acreditând și inițiind în aventuri imaginare. Textul de realitate se întregește prin textul de ficțiune, ajungându-se la viziuni captivante. Intră în joc o semiologie complexuală (sub imperiul luminii); se configurează un vitalism naturant cu suprapuneri de zâmbet și candoare; prezidează o simbolistică a speranței și bucuriei. "Casă coroană de cireș" capul poartă peste zi "mărunte fructe, visele din zori..." Iubirea e benedicțiune, mântuire, eshaton primăvară perenă; plenitudinea se înfăptuiește la "lumina erotică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de vrei să te ridici, / Te culcă-n fân, acasă: doar țărâna / Parcă îți ia durerile cu mâna!" (Migrenă). O filozofie practică ancestrală, deci verificată, își probează perpetuu impulsurile. Un senzualism sănătos (dionisiac) traducând contacte cu materia, punctează impresia de vitalism, de plenitudinar cu baze milenare. A învăța să mori senin, împăcat, încorporându-te în anotimpuri, a înțelege că permanență și trecere, tangibil și amăgire coexistă firesc, iată un concis program ontologic intitulat Eutanasie: Să nu-mi aduc aminte de nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mediană a pieptului. În schimb, sufletul este răspândit în tot trupul. Spiritul gândește, el experimentează sentimentele; în ceea ce-l privește, sufletul corespunde principiului vital. Foarte adesea, chestiunea vieții la materialiști e neglijată. Păcat, pentru că uneori am găsi la ei un vitalism pe care tradiția fosilizată ne interzice să-l vedem în acțiune - dat fiind că prima opțiune trece drept antinomică în raport cu a doua... Și atunci, să fie oare Lucrețiu un vitalist? Da... Ciudat, dar fără putință de tăgadă, gândirea filosofului atomist
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cuvântul și poemul, sănătatea, boala, moartea. Să nu trecem pe lângă ceea ce doar o privire pătrunzătoare ne dezvăluie: chiar și neterminat, poemul De rerum natura începe cu cuvântul mamă și se încheie cu cuvântul cadavru... 7 O dialectică a forțelor. Acestui vitalism îi vom adăuga și o cinetică. Pentru că Lucrețiu propune o teorie a forțelor angajate într-o mișcare dialectică în care creația și distrugerea se opun. Forțele vitale își împart piața atomică cu forțe ale distrugerii. Primele creează viața, permit expansiunea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
este discutată cu specificații de origine, de definiție și de tipologie, de la analogia istorică om-mașină la miturile și ficțiunile contemporaneității și la concretizările contingente ale corporealității. De la ilustrările ficționale la „cyborgii printre noi”, noile paradigme ontologic-imaginale pendulează între mecanicism și vitalism, normalitate și anormalitate sau între monstruozitate și naturalețe. Teoriile inteligenței și vieții artificiale sunt analizate, demontate și privite cu ochi critic, de la testul Turing la virușii electronici. Protezarea ființei umane este unul dintre procesele hipertehnologizării, analizat cu predilecție, ca o
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a relației om-mașină. Astfel, cibernetica, așa cum este aceasta fondată în principal de Norbert Wiener („un umanist imprudent” - veri David, 1965Ă ca știință a informației, continuă analogia om-mașină, în același timp adăugând dimensiuni noi, încercând să pună capăt dualismului mecanicism vs vitalism. Vechea împărțire a lumii în teritoriul inanimatului (al fiziciiă și în cel al viului (al biologieiă este răstălmăcită și contorsionată în imaginea cyborgului, entitate mijlocită grație încorporării umanului de către știința ciberneticii. Abandonarea de către cibernetică deopotrivă a determinismului organic și a
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
lor este considerată sterilă și mimetică, lipsită de originalitate creatoare, de conștiință de sine, de dorință sau de intenționalitate. Redusă la rangul de obiect și privată de trăsăturile subiectivității, mașina computațională este descrisă în termeni strict operaționali, în ciuda tuturor metaforelor vitalismului și ale cognitivismului. Mai mult chiar, logica mașinilor este programată, astfel încât este, în mare parte, predictabilă și nu poate satisface imaginația umană artistică (vezi excepția programului Aaron cu privire la posibilitatea ca inteligența artificială să poate fi percepută drept creativăă. În fine
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]