120 matches
-
a textelor din prima secțiune a cărții, care iradiază întregul imaginar liric al autorului. De aici, atmosfera similifabuloasă specifică, dar și fiorul transcendenței pline, în cazul său. De aici, anxietatea difuză ori stranietatea contagioasă transmisă de poemele în care ritmurile vitaliste ale cosmosului sunt pe nesimțite anulate de meditativul greu. Astfel se întâmplă, spre exemplu, în Vânătoarea bursucilor, poem al suferinței de a se ști altfel, de a trăi în pofida regimului despotic al pseudonormalității (lectura în cheie politică a textului este
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
raportare este posibilă, în cazul său, grație unei extreme acuități a privirii (de altfel, motivul predilect în volumul de debut poetic al lui Popa-Homiceanu, Sintagmele ochiului, Editura Universitas XXI, Iași, 2003, este chiar ochiul), dar mizează foarte mult pe elanurile vitaliste ale ființei. Amprenta cea mai vizibilă în această poezie este de altfel cea blagiană, după cum o dovedește cumulul de motive preluate și prelucrate cu sfiiciune firească: "sămânța proscrisă", vara "pârguită de semne", trupul "vifor satanic", "imensa muțenie", "cenușa" agonizândă a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
simultan de două sisteme ontologice: naturalul sau organicul și tehnologicul, adesea alăturat culturalului. În oricare dintre aceste structurări, corpul uman și artefactul sunt întrețesute în mod literal-material: mașinii i se atribuie funcții organice, în protezarea cibernetică, sau chiar o viziune vitalistă, în viața artificială, în timp ce perspectiva asupra ființei umane este reconstruită în funcție de noile tehnologii ale corporealității virtuale. În această direcție, o serie de constructe, în aparență paradoxale, emerg în modelele actuale ale tehnoculturii, precum sintagma „natură asistată de calculator”. Natura reconstruită
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sonorităților eminesciene în poeziile cu formă fixă (sonete). Poarta cetății propune un univers pe deplin structurat, din coordonatele căruia poetul va porni în mai multe direcții, fără a le părăsi cu totul vreodată. Ezitarea între interogații și ipoteze, între pulsiuni vitaliste și fatalism, pe axa a două simboluri - pădurea și cetatea -, instituie o poezie misterioasă, care obține efecte din impactul ideilor cu concretul și din sugestia unui spațiu opac, neguros, unde cunoașterea rațională nu are acces. Forța evocatoare a naturii nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
modelul stănescian, al poeziei abstracte, conceptuale, conduce la construcții artificioase, lipsite de originalitate. Nu întâmplător, laitmotivele sunt cuvinte-metaforă, precum numele, semnele, urmele, sângele, timpul, piatra, sufletul, focul ș.a., relativ uzitate de mai toți poeții șaptezeciști. Cealaltă tonalitate exersată este una vitalistă, senină, în poeme „concrete”, simple, care cântă, în modul cel mai spontan, misterul lumii și al vieții. Un exemplu paradigmatic ar fi Din senin, care deschide volumul Pragul de sus (1979), aici fericirea existențială asociindu-se cu aceea de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287245_a_288574]
-
interesantă și promițătoare, încercau să nu-i uite limitele. E ceea ce a frînat, poate, dezvoltarea ciberneticii în Franța. J.S. Cibernetica nu s-a dezvoltat bine în Franța deoarece a apărut imediat opoziția medi-ilor oficiale, din motive legate de predominanța concepțiilor vitaliste. Toate elitele intelectuale s-au opus ciberneticii. Eu personal consider cibernetica o tehnică. Nu e o știință, ci o tehnică foarte ingenioasă și mai ales productivă, dar e doar o tehnică. Una dintre mașinile pe care le-am inventat la
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
s-a interesat de cibernetică. B.C. Erați atras de matematică sau de electronică? J.S. Nu în mod deosebit. Cibernetica mi-a trezit efectiv interesul pentru aceste domenii. B.C .Mi-ați spus că mediile oficiale erau ostile ciberneticii din cauza concepțiilor lor vitaliste. Ce înțelegeți prin asta? J.S. Chiar dacă există elemente "materiale" pentru a susține gîndirea, nu se consideră că această facultate ar ține de domeniul materiei. Paul Cossa, spre exemplu, care era un catolic fervent, a afirmat că încercarea de a explica
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
într-o vară (Un sfredel într-o scândură uscată...) Și sus, prin crengile de nuc, se rătăcea În fiecare sară altă stea. CLAUDIA MILLIAN, ALFRED MOȘOIU Poezia Claudei Millian se caracterizează printr-o viziune decorativă a lumii, fastuoasă, exotică, desfășurare vitalistă de tapete și mătăsuri cu figuri de o mare imaginație a coloritului. Alfred Moșoiu (1890-1932) face elogiul florilor în spirit simbolist, însă anemic. O singură dată are un accent delicat: ..Un clopot bate-n mine și-l ascult, Și crește
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în suflet, Și în magiun fantoma trecutului răsfierbe. Sintaxa singulară și dificilă, fără început și fine, îngrămădirea aproape monstruoasă de imagini-cifru pe un text sărac în idei au motivat clasarea poetului printre dadaiști și "integraliști" (1903- 1946). RADU GYR Tot vitaliste sunt și poeziile lui Radu Gyr, însă pletorice, vociferante. Toamnă oltenească e o replică mai haiducească la Aci sosi pe vremuri a lui Ion Pillat: O, de-ați fi în Dolj cu mine și-ați uita cu toți de tîrg
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
al lui Eminescu, asemeni căruia formulează fraze lirice de o îndrăzneață nuditate, trecând fără spaime prin păduri de proză. Din cauza gâlgâirii torentului liric, poetul nu poate consolida poemele, și volumul reprezintă în întregul lui o singură sonată informă. Poetica e vitalistă: Când voi izbi o dată eu cu barda, Această stâncă are să se crape Și va țâșni din ea șuvoi de ape! Băieți, aceasta este arta! Și într-adevăr, de-a lungul paginilor răsună chiote: Di! caii mei, Nu vă lăsați, Zburați
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de suliți / Luminoase, prin geamuri / [...] / Prin toate casele / Va intra Lenin / Zâmbind către oameni cu inima plină; / Satul / Va sclipi de atâta lumină, / Și nopțile lui / Vor fi fermecate.” Momentele de respiro ale patosului angajării - puține - aduc promisiunea unei lirici vitaliste, în acord cu marile ritmuri universale: „În mine vuia strigăt lung de cascadă - / Inimă curată în veci și nomadă. / Îmi venea să cuprind înaltul cu mâinile / Când își turna în mine fântânile.” Numeroasele volume ulterioare - Ritmuri române (1969), Sunt pionier
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]
-
70-’80: „Se-aude țara-n oameni și-n unelte, / Prin lanuri trece tânăr și visând zefirul / Și când orașele vuiesc de ritmuri proletare, / Chiar lângă lună cântă trandafirul.” O mențiune aparte merită Sonete mute (1969), în care regăsirea tonalității vitaliste a debutului este temperată de conștiința tulbure a chemării pământului: „Din fiecare cruce rumegată de carii / Se-aud vocile părinților ruginite și grele / [...] Sarea pământului îmi viscolește spatele / Cu steaguri împunse de bouri și putrede, - / Mă scufund în balade și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]
-
în felul de a privi lumea. Istoria ne arată că diferite științe au ridicat, în diverse perioade, pretenția de a fi unica sau suprema știință. Astfel, pentru Hobbes, fizica însemna totul, pentru Moleschott chimia, pentru Hegel logica, pentru Bergsen biologia vitalistă, în timp ce pentru Leibniz și Lotze o concepție despre lume concluzivă nu se putea obține, în general, decît aplicînd analogiile psihologice la existență. Humoristul privește, în concepția sa despre lume, chiar și conflictele ce se nasc între diferitele tentative de a
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
multiple și dramatice în procreere. Morgagni perfecționează tehnica disecției. Face măsurători cantitative și calitative, totul relaționând cu simptomatologia organului afectat. Clinicianul trebuie să fie un excelent anatomist și observator care să facă relația, între simptom-leziune-funcție. Rigoarea sa științifică invalidează concepțiile vitaliste, umoraliste. El unește perseverența, pasiunea medicală cu modestia, așa cum exprimarea sa unește claritatea, cu eleganța literară și consistența. Multe din ideile sale au rămas valabile și astăzi. Prezentarea afecțiunilor cardio-vasculare, vasculo-nervoase a maladiilor pulmonare cu simptomatologie, etiologie, complicații etc., probează
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medic consultant în capitala Franței. El își prezintă ideile medicale în cărțile: Nouvelle Doctrine des fonctions du corps humain; Nouvelle mécanique des mouvements de l’homme et des animaux; Traité des nouveaux éléments de la science de l’homme. Fiziologia sa vitalistă este distanțată de animism și de mecanicismul excesiv. Ca și Bordeaux, el susține că fluidul vital este prezent în toate organele și că interfuncționalitatea lor e asigurată de calitatea lor atractivă, în această armonie situându se sănătatea. Criticându-i pe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
constanta sa esențială: ironia. Cu această „armă”, mai mult decât o unealtă, P. s-a fixat în zona denumită de el însuși „calmul plat”, în toate timpurile prin care a trecut, deși acestea au fost deseori contradictorii: reculul proletcultismului, explozia vitalistă a lui Nicolae Labiș și Ioan Alexandru, revoluția metaforizantă a lui Nichita Stănescu, textualismul, revolta surdă a optzeciștilor, postmodernismul și toate celelalte tendințe ale liricii contemporane. Drapelul său, păstrat neabătut în banduliera ironiei, l-a ferit de orice contaminare și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
astăzi / apa muzicii funerare o styxul / era pe atunci încă un slăvit / loc al mântuirii și ochii tăi străluceau fericiți”. O melancolie delicată cutreieră acum versurile, structurând discursul liric și în același timp constituindu-se într-o contrapondere la retorica vitalistă, însoțită de gesturi ample, a poemelor anterioare: „Studiul profund al melancoliei / cere o masă de brad și / un câine roșu trebuie / să latre pe o mare neagră”. Poetul se retrage din lume și își concentrează atenția asupra muzicii îndepărtate, provenind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
una aflată sub semnul direct al acestei influențe marcând pictura sa de o atmosferă sumbră, nebuloasă, spectrală, specifică țărilor din nord și una pe care Karnabatt o vede ca manifestare a unui "temperament oriental", mediteraneean, unde predomină tonurile calde, pastelate, vitaliste, strălucitoare ale sudului. Pictura lui Loghi ar ieși, astfel, de sub influența germană, nordică, pe măsură ce se "încălzește" la lumina sudului mediteraneean: "Imaginație caldă de oriental, Loghi întrupează în culori, nu numai realități, ci concepții, visiuni de poet, crâmpee de vis, pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
discipolul își dădea seama că aerul neverosimil al salonului venea și din pricina fumului albastru de țigară, din ce în ce mai des, care întreținea în încăperea slab luminată de sfeștnice o semiobscuritate lăptoasă, de altar îmbâcsit de mirodenii, când deodată uitând de ciudata explicație vitalistă privirea îi era atrasă în altă parte. În fund, un obiect neobișnuit, o mobilă ciudată se profila în ceață. Era un tron, un adevărat tron, înalt și îngust, din lemn sculptat, umbrit de un baldachin cu ciucuri, având drept spătar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care se ridică peste ridicolul sentențelor magnifice. Scriitorul întreține în spirit decadent cultul artei care eufemizează un act crud, un ritual sângeros, la care fac aluzie atât difuza lumină roșiatică sau diferitele elemente decorative cu același cromatism, cât și explicația "vitalistă" a sacerdotului. Este aici și un supralicitat efect macabru, menit să confere întâlnirilor ceva din suspansul și teatralitatea unei mese negre. Oricum, oficiantul misterelor se vrea adorat în chip total, asemeni unei divinități păgâne căreia i se aduc sacrificii. Masca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]