121 matches
-
semne ale declanșării unui nou război) îngăduie-mi să mor pentru Ardeal și pe pământul Ardealului”. Soarta a hotărât ca eu să cad rănit de glonțul vrăjmaș pe pământul la fel de scump al Basarabiei - martire. în „Hoții de aur”, același pamflet vitriolant îndreptățit împotriva Societății Gold Corporation care, în cârdășie cu unii neromâni vor să jecmănească poporul român exploatând și distrugând o nestemată a patrimoniului național și mondial Roșia Montană. „Au venit de peste țări și mări hoții de aur, să ne fure
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
La vîrsta împlinirilor actoricești, Constantin Pușcașu vine cu dezamăgiri, resemnări și tristeți reprimate pentru ca dosarul dramatic al fericitului-nefericit să cîștige în firesc. Atins puțin de monotonie în partea de supușenie a rolului său, actorul izbucnește convingător, patetic, puțin caraghios și vitriolant, cînd băierile constrîngerilor cedează. Este C. Pușcașu adevărat, omenesc și înduioșător în părțile din registrul de farsă tragică ale piesei. Cînd soția, resemnată și înțelepțită, dorește să abdice, Poetul îi răspunde cu un eseu lung și metaforic, răspunzător pentru lungime
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cere să fie Încă și fără Încetare nemăsurat pentru a fi delegitimat, numai astfel va fi reprezentat În mod fildel. Philippe Muray Enormul În literatură este deci un mod de reprezentare. O spune unul dintre eseiștii cunoscuți pentru antimodernismul său vitriolant. Reprezentarea prin exacerbare nu Înseamnă deci minciună, ci revelarea adevărului ascuns În defetismul care caracterizează astăzi atitudinea față de lume, o atitudine „slabă”, aidoma trăsăturilor ființei postmoderne. Literatura angajată a ultimilor ani este una pentru care limbajul reprezintă doar suportul mesajului
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
etc. Plecând însă de la un astfel de pretext, Dumitru Spătaru chiar dă impresia, în cele mai reușite dintre "amicalele" care încheie Caii ninsorilor, că vede lumea în maniera autorilor vizați. În numeroase alte cazuri, penelul autorului parodic devine, din empatic, vitriolant. Rezultatul laboriosului proces parodic devine astfel o eboșă de portret prea puțin amical, dacă nu caricat de-a binelea. Autodeclaratul "cămătar de semne" nu iartă viciile prea puțin literare ale unora dintre confrații întru poezie, fixându-le o dobândă nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din volumul Piața Tien An Men II (1991), inspirat de episodul Piața Universității. Acum, ca și în cărțile ulterioare - Manevrele de toamnă (1996), Insomniile bătrânului (2000), Vizita maestrului de vânătoare (2002) -, S. urmărește o fuziune între alegoria morală și pamfletul vitriolant. Suavitatea caligrafică face loc formelor rugoase, microarmonia devine reportaj postapocaliptic, iar seninătatea se lasă inundată de fluide biloase: „Manevrele de toamnă vor arăta / cât de supli suntem în rezolvarea problemelor vitale / vor arăta că știm să extragem esențe subtile din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
reface în câțiva ani, „arzând etapele”, traseele unor discuții occidentale de câteva decenii) au conferit disputelor ideologice din sfera publică un aer suplimentar de irealitate, de inadecvare la problematica presantă a României, de gratuitate ludică (fără a exclude însă campaniile vitriolante de „demascare”). Radicalismul multor luări de poziție este, pe de altă parte, tipic culturilor afectate de perioade lungi de izolare și suspendare a exercițiului gândirii libere: „tenorii” aflați în competiție tind să adopte adesea cauze extreme, în care se angajează
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
nimenĭ nu póte nega că istoria patrieĭ [...] trebuie să serve institutoruluĭ inteligent ca mijloc de stimul al simțirilor mărețe, [...] ca hrană de întărire a iubiriĭ de țară, mai presus de orĭ-ce" (ibidem, pp. 77-78). Nu fără temei circumstanțial, inspectorul denunță vitriolant propunerile de a dirija educația istorică pe făgașul umanitarismului ca "utopii fanteziste eterate" care, în pofida idealismului lor naiv, constituie în fapt un atentat împotriva simțământului național (p. 78). În condițiile în care țările vecine, rivale geopolitice ale încă plăpândului stat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Weber, 1995, p. 115). Cartea lui Z. Ornea, în care face o fizionomie a spiritualității extremiste prevalente în Anii treizeci, conține o impresionantă colecție de citate culese din publicistica epocii și reproduse in extenso, care reușesc să șocheze lectorul prin vitriolantele vituperații adresate programului reformator urmărit de generația pașoptistă. Democrația, la pachet cu toate instituțiile sale constitutive - parlamentarismul, sistemul electoral fundamentat în instituția votului universal, pluripartidismul - este denunțată violent ca un sistem politic iremediabil viciat, o importație din occidentul decadent moral
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la poemul-sentență, în genul celor din primul său volum, dar frecvent textele sunt ceva mai ample și mai „construite”, caracteristice fiind, de pildă, Talpa ori Crucea. Poemele direct protestatare evoluează către pamflet, în desfășurări uneori narative, buf-baladești, înțesate cu metafore vitriolante și imprecații năprasnice, al căror principal obiect poate fi șeful regimului de dinainte de 22 decembrie 1989, coborât de pe soclul său găunos și ridiculizat prin echivalare cu personaje grotești, colorate cu umor acid sau negru, precum Popeye sau „piticul sulfamidă”, probabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
mondenă a lumii pariziene în minuscula mansardă din piața Odéon (în care a stat toată viața cu o chirie insignifiantă, beneficiind de stabilitatea legislativă franceză care i-a garantat contractul negociat în anii '50, spre disperarea proprietarului), precum și comentariul rafinat vitriolant, l-au făcut pe Cioran, ieri, ca și azi, extrem de popular și citit. Simpatia necondiționată, irațională câteodată, pe care o stârnește opera scepticului din Rășinari constituie un neașteptat exemplu că și Rațiunea poate genera adulație, că retragerea din fața reflectoarelor poate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ce calculator a plecat mesajul indiferent prin câte servere l-ar trimite acesta ulterior), să prolifereze orori, calomnii și minciuni în spațiul public al internetului este un scandal. Domnul Tănase, la fel ca și majoritatea zdrobitoare a jurnaliștilot, preferă excesul vitriolant și toxic oricăror forme de reglementare. Legea presei ar fi, în opinia lor, în orice formă ar fi ea redactată, o gravă suprimare a libertății, și, pe cale de consecință, e de preferat, fără discuție, "fărădelegea". Nu și în opinia mea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pe un tricou american. Fiindcă e șic! Faimoasele sale emisiuni cu Tănase erau, de aceea, savuroase când arta sa combinatorie era liberă și suverană, fără agende ascunse. Când Mambo Siria irumpea pe ecrane, umilind prin farmecul lor înțepător și textul vitriolant toată armata de vaci boite care hăuleau populăroase din folclorul nou, iar Dinescu improviza poetic texte cu "adrisant" politic, se crea acea efervescență a jocului pe care numai marii histrioni știu să o izvodească. Și care e rară! Când comentariul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
operă de pionierat în învestirea cu puteri literare a vorbelor fără perdea în contextul în care literatura noastră nu prea a reușit acest lucru până acum. Ar fi însă o capcană ca să reducem acest roman la nivelul primar, al limbajului vitriolant. Folosind o tehnică narativă impecabilă, Dan Lungu reușește să dea legitimitate artistică, adică să ne facă atenți și interesați de ea, unei lumi care nu părea a fi demnă de curiozitatea creatorilor. O lume a oamenilor obișnuiți, cu dramele, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
atunci când nu le poți înțelege"346. Regăsim în publicistica eminesciană expresii de o rară violență, crudități ale limbajului care au generat critici virulente la adresa jurnalistului. Invectivele la adresa oamenilor politici, caricaturizarea adversarilor în polemicile de idei, cultivarea insistentă a pamfletului, ironia vitriolantă sunt instrumente ale unei jurnalistici de atitudine, cu pondere distinctă în etapele activității publicistice. Obiectul polemistului Eminescu acoperă o problematică vastă, scopul scrisului său vizând o etică superioară, mostră a unei conștiințe gazetărești accentuate. În replicile pe care le dă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
rostirea și în jocul actorilor. Mai presus de toate, el a contribuit plenar la afirmarea și consolidarea unui concept puțin agreat în epocă: cinemaul de autor. Întrega lui creație, densă, reflexivă prin excelență, oferă un rafinat discurs al esențelor. Până la vitriolantul De ce trag clopotele Mitică? al lui Lucian Pintilie, Alexa Visarion a rămas primul și unicul regizor de teatru care, după ce inovase, ba chiar revoluționase viziunea scenică a lui Caragiale, și-a propus să aducă și pe ecran o privire proaspătă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
La vîrsta împlinirilor actoricești, Constantin Pușcașu vine cu dezamăgiri, resemnări și tristeți reprimate pentru ca dosarul dramatic al fericitului-nefericit să cîștige în firesc. Atins puțin de monotonie în partea de supușenie a rolului său, actorul izbucnește convingător, patetic, puțin caraghios și vitriolant, cînd băierile constrîngerilor cedează. Este C. Pușcașu adevărat, omenesc și înduioșător în părțile din registrul de farsă tragică ale piesei. Cînd soția, resemnată și înțelepțită, dorește să abdice, Poetul îi răspunde cu un eseu lung și metaforic, răspunzător pentru lungime
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Ibrăileanu, E. Lovinescu, Pompiliu Constantinescu au văzut în autorul Momentelor un cinic decis să anihileze cu aciditatea vervei satirice societatea în care a trăit, moravurile și viciile unei lumi infernale cu instituții caricaturale și hibride care îi stimulau malițiozitatea râsului "vitriolant". Explicații caracterologice pentru prevalența satirei în opera lui Caragiale găsim, de pildă, la Garabet Ibrăileanu: ,,Bineînțeles Caragiale nu este un satiric din cauza obiectului zugrăvit, ci din cauza firii sale. Dacă era un umorist din fire, alegea altă lume, alte subiecte. Dar
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pseudonime ebraice (Ofir, Ha-shir sau Benjamin) tălmăcește din poeți de limbă idiș și redactează articole pe teme iudaice și sioniste în „Hatikvah”, „Hasmonaea”, „Bar Kochba”, „Lumea evree”, „Mântuirea”. Rod dintâi al entuziasmului pentru literatura franceză, dar și al unei viziuni vitriolante, de polemist, volumul Imagini și cărți din Franța reunește, în 1922, o parte din eseurile lui F. Prefața, unde se afirmă violent aservirea literaturii române față de cea franceză, va trezi reacția lui E. Lovinescu, care se va disocia ferm de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
lui Nicolae Vermont, la mondenele lui Teișanu devine sesizabilă poza. Pictorul chiar pune accent pe ea, introducând o anumită licențiozitate, o subtilă malițiozitate. Spre deosebire de Rops, desenul nu devine niciodată sarcastic, pictorul practică aluzia ca specie de eufemism grațios, fără mușcătura vitriolantă a acvaforte-urilor eroticii ropsiene. El nu depășește niciodată o anumită frontieră, cea care desparte mondenitatea frivolităților ușoare de creaturile damnate ale limburilor mondenității ropsiene. În La oglindă (pastel, 45,5 x 38 cm, 1911) avem un nud vaporos, așezat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nimenĭ nu póte nega că istoria patrieĭ [...] trebuie să serve institutoruluĭ inteligent ca mijloc de stimul al simțirilor mărețe, [...] ca hrană de întărire a iubiriĭ de țară, mai presus de orĭ-ce" (ibidem, pp. 77-78). Nu fără temei circumstanțial, inspectorul denunță vitriolant propunerile de a dirija educația istorică pe făgașul umanitarismului ca "utopii fanteziste eterate" care, în pofida idealismului lor naiv, constituie în fapt un atentat împotriva simțământului național (p. 78). În condițiile în care țările vecine, rivale geopolitice ale încă plăpândului stat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Weber, 1995, p. 115). Cartea lui Z. Ornea, în care face o fizionomie a spiritualității extremiste prevalente în Anii treizeci, conține o impresionantă colecție de citate culese din publicistica epocii și reproduse in extenso, care reușesc să șocheze lectorul prin vitriolantele vituperații adresate programului reformator urmărit de generația pașoptistă. Democrația, la pachet cu toate instituțiile sale constitutive parlamentarismul, sistemul electoral fundamentat în instituția votului universal, pluripartidismul este denunțată violent ca un sistem politic iremediabil viciat, o importație din occidentul decadent moral
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]