143 matches
-
Travaliul și dorința de a face explorarea acestora aparține Însă cititorului. Cunoscînd-o pe autoare, pot spune că este sensibilă la demolarea caselor vechi care dădeau culoare, suflet, autenticitate orașului. Reiese În vreun fel din poemul de mai sus această atitudine? Vituperează autoarea În apărarea patrimoniului periclitat? O podidesc lacrimile cînd vede sacrilegiul? Categoric, se abține. Poate că am putea-o ghici acum, cînd știm despre ce e vorba, În postura melcului retras cu discreție, cu toate regretele sale, În cochilia unui
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
urbană, piața și donatorii, ar putea fi și un sneryu. Kireji-ul și kigo-ul Îl recomandă totuși ca haiku. La fel ca și ironia care, deși frustă, este extrem de subtilă. Chiar dacă se resimte În el o amară critică socială, autorul nu vituperează la modul imprecației politice, de obicei, cu cît mai țipătoare cu atît mai stîngace și mai vulgară (cel puțin pentru un haiku). Cine stă la coadă la urzici? În primă instanță, tot natul (truditorilor) dornic să-și Împrospăteze sîngele ostenit
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
au avut cu siguranță, ca orice manifestări medievale similare, În primul rând un caracter social și religios. Ele au creat o puternică imagine negativă, o tradiție cărturărească, istoriografică și chiar legislativă, vehementă ca atitudine, Îndreptată Împotriva răsculaților, acei rustici infideles, vituperați În textele medievale. Dar ea era În primul rând imaginea specifică unei elite sociale (și nu etnico-naționale), respectiv a nobilimii exasperate de răzvrătirile țăranilor. Ulterior Însă, țăranii vor ajunge să fie identificați cu românii, analogie pe care o vor face
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Theodorescu, în care decelează „clișee decadente”, pentru ca apoi să denunțe „caracterul reacționar al teoriei autonomiei esteticului” și să respingă, în meticuloase analize, concepția lui E. Lovinescu. Împotriva „reabilitării camuflate a estetismului” și a citării lui Lucian Blaga (de către I. Negoițescu) vituperează în 1958 Ov. S. Crohmălniceanu, iar Liviu Călin relevă „tendințele nesănătoase” ale unei reviste „de provincie”. Progresele și regresele revistei sunt accentuate în anchetele și „mesele rotunde” organizate: Literatura nouă și actualitatea (12/1957), Probleme actuale ale criticii (4/1958
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
altă parte, incomod, perechea la 60 de ani două genți mari-mari, el s-a întins pe haină lîngă fereastră, tu suportă mirosul picioarelor bătrînei, te-a și apostrofat că stai cu nasul în ele, ca o pupăză stă în mijlocul sălii! vituperează baba, bărbatul în picioare ascultînd mirat despre el, neliniștită cîrdășie! moșneagul trage la mîna scriitoare, călugărul a fugit într-o clipă, elocvența însăși aceștia, și nu ce susțin, dar ce includ în preț, plata în ceea ce ești! mărturie pentru clipa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
îi deosebea pe intelectuali de ceilalți, ci educația și specificul preocupării lor, ce le permiteau dobândirea aptitudinilor de "înțelegere interpretativă". Oricine poate, căzând în capcana lui Benda, să se imagineze într-un privilegiat, dar iluzoriu, punct zero ideologic de unde să vitupereze și să-i acuze pe intelectualii ce își înțeleg și își asumă determinările și acționează potrivit lor. Însă nimeni nu poate ignora faptul că, în orice comunitate politică, la actul puterii se vor găsi și intelectualii. Pornind de la acest fapt
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
secetă și prăpăd” prin care înota: „vremuri de învălmășag și zăgazuri rupte”, „amărîte și falimentare”, „strîmtorate și necăjite”, „de arșiță sceptică și libertină”, de „vastă apostazie la modă”. Vremuri anormale, eronate, de zguduiri, excese, violențe: „Stridența și înfrigurarea vieții actuale - vitupera autorul romanului Papucii lui Mahmud în articolele sale duminicale - sînt minciună și deșertăciune”.8) „Epoca petrolului, a exportului bănos, a industriilor acumulate (trusturilor - n. m.), a marilor firme și bănci” - va scrie și Tudor Arghezi - „a împins (și la noi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
gândesc la o pandemie. Multă lume nu numai că nu l-a dezavuat pe CVT, dar s-a și complăcut, complice, în marea lui bălăcăreală. Neașteptat și trist, mulți s-au regăsit în falsa lui virilitate, în dezinvoltura cu care vitupera pe oricine, în "curajul" lui de a spune lucruri de nespus, în tupeul lui zgomotos și obscen, părând că o secțiune importantă din societate este la fel, chiar dacă nu îl și urmau efectiv la vot. Nu în ultimul rând, s-
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Paul Goma, un Dorin Tudoran, un Mircea Dinescu și încă doi-trei, nu mai mulți, disidenți) și-au schimbat semnul și sensul. Nu cine strigă acum în gura mare ne impresionează, nu cei care cer, mereu, câte ceva, care mărșăluiesc, polemizează, protestează, vituperează... Sunt prea mulți ca să ne mai surprindă. Ne șochează, în schimb, cei care tac, cei care nu cer, cei care nu vituperează. Sunt atât de puțini, încât au ajuns să pară niște excentrici. Iar ceilalți, grosul nonconformismului conformist, tind să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
cine strigă acum în gura mare ne impresionează, nu cei care cer, mereu, câte ceva, care mărșăluiesc, polemizează, protestează, vituperează... Sunt prea mulți ca să ne mai surprindă. Ne șochează, în schimb, cei care tac, cei care nu cer, cei care nu vituperează. Sunt atât de puțini, încât au ajuns să pară niște excentrici. Iar ceilalți, grosul nonconformismului conformist, tind să modifice conturul ideii (valorii) morale. Sistemul de referință etică s-a reconfigurat în jurul unui centru politic sau civic și pe vectorul unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Un „patriot“ (I) Summit-ul NATO desfășurat la București a fost un eveniment dintre acelea care, de regulă, li se întâmplau altora. Cu un deceniu în urmă, dacă l-am fi văzut organizat la Praga ori la Budapesta, am fi vituperat împotriva Occidentului care ne-a abandonat în sfera de influență rusească. Și ne-ar fi mâhnit atitudinea americanilor, pentru care mereu am avut o slăbiciune, fără să ne bucurăm însă de reciprocitate. Acum, când George W. Bush și Traian Băsescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
sufletul, am văzut cu uimire că Leonida Lari își perora curajosul discurs de la cea mai jenantă tribună, cea câștigată prin vot democratic de Partidul România Mare, unde i s-a alăturat curând uitatul prin pușcării Ilie Ilașcu, iar Grigore Vieru vitupera cam în aceeași vecinătate, împotriva mai tinerilor confrați democrați, Emilian Păun Galaicu, sau Vitalie Ciobanu, acuzându-i de servilism față de Occident. A fost între timp tratatul cu Rusia, tot mai accentuata lor sărăcie și a noastră și sutele de mii
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
în curând, de jure, și le pune în mod curent. Nu că am scrie mereu și cu voluptate, toți, doar despre Irinel Columbeanu și Monica lui, cheltuindu-ne ingeniozitatea lingvistică și bogăția ideatică în a-i ironiza, sau a-i vitupera, sau a le lua apărarea, cum se îngrozea, de altfel pe bună dreptate, în emisiunea lui de la Realitatea, dl. Andrei Pleșu. Există un autism, aveam de gând să spun, o izolare, un provincialism în felul nostru de a vorbi mereu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
elucubrezi cu asupra de măsură! BUCUREȘTI FAR WEST Daniel CRISTEA-ENACHE Un „patriot“ (II) În decembrie 1989, când regimul Ceaușescu a căzut, Corneliu Vadim Tudor s-a aflat în fața unei răspântii. Să-și exprime în continuare dragostea fierbinte pentru foștii Conducători, vituperând împotriva noului climat, democratic. Ori să-și pună cenușă în cap pentru activitatea lui anterevoluționară, căindu-se pentru contribuția la edificarea monstruosului cult al personalității ceaușiste. Dacă alegea prima variantă, Corneliu Vadim Tudor s-ar fi regăsit astăzi în acea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
cu sute, dar nu se găsea (nu se „băga“) nimic? A fost mai bine în anii ’90, când salivai, sărac lipit, în fața unor vitrine ispititoare? Trezește-te, omule, la realitate, revino-ți din gândurile atât de negre și nu mai vitupera împotriva consumerismului! Dacă ești cu adevărat credincios, du-te la biserică, la slujbă, calcă-te acolo în picioare cu credincioșii fervenți și practicanți! Ce cauți la Mall, ce cauți la Hypermarket? Iar dacă ești, ca și mine, un cetățean onest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
aceeași temă, în dorința de a atenționa pe cei interesați de altfel de operațiuni, prezintă pericolele iminente de falimentare a mărunților jucători la bursa hausse încă într-un articol de fond, Creditul mobiliar și presa Capitalei ("Timpul", 23 iulie 1881). Vituperînd deșănțata publicitate făcută unei astfel de întreprinderi de către o anumită presă, una direct cointeresată, ține să precizeze: Ceea ce contestăm însă este că speculația ar fi un element folositor în economia generală a unui popor. Ea e legal corectă, ea poate
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
înăuntru) al celei de-a șaptea zi a creației, sancționînd, exasperat, raționalismul excesiv care a golit de sensurile ei sacre și l-a făcut pe omul mediocru să trăiască, dar să nu înțeleagă, ziua de Duminică. Noica nu înceta să vitupereze, împotriva curentului, inteligența goală, cea care nu depășește etica (în ordine spirituală) și igiena (în ordinea vieții). Premisa însemnărilor lui Noica era de tot cunoscută: Ziua de Duminică este una sfințită. Omul contemporan, judeca filosoful, ar trebui să nu lucreze
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
întrecerile socialiste" și la viața "nouă" a tineretului scumpei patrii a lui Roler. În acest context de respingere a oficialismelor de toată mâna, în numărul din noiembrie 1957 este inclus un eseu bătăios de critică literară iscălit "Logofătul Dracula", care vitupera avalanșa floricolă a versurilor din "Cuvântul nostru". Sub acest pseudonim va continua subsemnatul să colaboreze aici, până în anul următor. Într-unul din numere, neîmblânzitul Logofăt a scris pamfletul Cretinul uriaș,care viza paranoia de politruc bolșevic a lui Mihai Beniuc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
operă întemeiată pe izvoarele naționale, ci apelînd la mitologia clasică, rapsodiile fiind "de bunăseamă simple păcate ale tinereții". Este admirată lupta țării în munți, contra ocupanților, trecerea de nevoie de la "a opune provocării înțelepciunea, violenței violența înțelepciunii". Occidentul va fi vituperat pentru indiferența afișată față de suferințele Răsăritului. Numeroase erau dovezile indiferenței Apusului la atrocitățile noilor stăpîni ai Răsăritului, atmosferă care îl determină să-și prețuiască destinul de exilat și de om liber. Atunci, în iulie 1957, a realizat, încă o dată că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și critici cu autoritate, sau reviste literare de prestigiu se complac în cîte o strategie sau alta, întîrziind, prin acest ocol malign, revenirea în fire a valorilor abătute, surghiunite printr-un fel de trafic al complezenței". Dacă în Dimpotrivă sînt vituperate atîtea condeie neinspirate și aservite unei puteri vremelnice, în Semnul mirării, spiritul critic e un regal al măsurii, în care toate cele cu adevărat valoroase pentru literatura și cultura națională, editate și afirmate în aceiași ani în care proletcultiștii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
din partea familiei, ucigașii lui Gheorghe Ursu au fost condamnați la închisoare, dar, ce ironie, în absență, poliția nereușind să-i afle la domiciliu, spre a-i aresta ei continuă să fie în țară, dar nu li se dă de urmă (?!). Vituperează intelectualii, cu deosebire pe cei occidentali, care alegeau fără constrîngeri comunismul, față de cei din țările comunizate. Petiționari ai absolutului, cum îi numește Monica Lovinescu, intelectualii occidentali vedeau promisiunea Paradisului terestru în doctrina comunistă, instaurată în Rusia de extrema stîngă prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Comuniștii, foștii tovarăși de drum, simpatizanții, progresiștii, stîngiștii, adică acei intelectuali din Occident, refuzînd să tragă concluziile ce se impun după catastrofa comunistă, îi apar ca niște moștenitori confortabili ai necinstei intelectuale ce devenise sub comuniști o lege". Aici este vituperat Sartre, întruchipare a dezastrului cultural de după război, admirator al lui Castro, Mao etc., care afirma într-un interviu: "Un regim revoluționar trebuie să se dezbare de un număr de indivizi care-l amenință și nu văd alt mijloc decît moartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
1944, cu sprijinul Uniunii Sovietice, eliberatoarea noastră, a întreprins treptat o operă vastă de redresare, eliminînd exploatarea castei parazitare din trecut, statornicind ca temei al vieții înnoite munca liberă, adăugînd toate elementele de progres material și intelectual în folosul poporului". Vituperînd trecutul negru, faptul că poporul muncitor a suferit pretutindeni (se observă viziunea internaționalistă n. n.) povara marii perversități crîncene: constituții și legi în serviciul nedreptății, exploatării și asupririi, scriitorii progresiști fiind cei care au lăsat mărturie în opera lor despre această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tendențiozitatea (citiți "situarea pe pozițiile clasei muncitoare") anulează valoarea estetică a poeziei. În concluzie, Breslașu era sfătuit să caute surse de inspirație "mai potrivite" (citiți "atemporale"), de pildă, biblica legendă a lui Iov, pentru a nu altera puritatea artei sale". Vituperînd astfel de teorii dușmănoase, se pronunță în contra "artei pentru artă", lozincă ce înseamnă în fond "artă pentru burghezie". Pledează pentru poezia-manifest (numită peste ani de Nichita Stănescu, cosmetizant, poezie ocazională), iar identitatea tematică nu o crede un handicap, poeți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o fericire, biciuitoare, antrenantă, deschizătoare de perspective și ferestre cele ale gîndului, ale jertfei, ale orbecăirii după adevăr, fertilele incertitudini față de plictisitoarele binefaceri ale lumii hedoniste și indiferente. Răul este o opțiune personală, un argument al libertății. Alegerea ne aparține. Vituperează înțelegerea proastă a zicerii lui Iisus: Dați deci Cezarului cele ce sînt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sînt ale lui Dumnezeu. Frază folosită în orice regim totalitar. Steinhardt dă textului Cristic o bună tălmăcire: dăm Cezarului, adică Statului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]