365 matches
-
pag. 73), "tipul de receptare a lumii căreia îi aparține personalitatea lui Eminescu" temă ce pune în mișcare tipuri fundamentale, între care Dante și Dostoievski. Spiritul propriu controversei e surdinizat, fără acute din seria celor terestre, profesorul Theodor Codreanu, deși vivant când pune mâna pe condei, nu omoară pe nimeni dintre detractorii lui Eminescu, "caii săi pe bătaie", oferindu-le posibilitatea de a pieri pe limba lor. "Lista" sa, căci există una de-o imparțialitate dătătoare de friguri, bate mai mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
generozitate. Am împlinit cincizeci și patru de ani. M-am trezit uimită de visul de azi-noapte: un tânăr negru, cu un trandafir roșu, se uita la mine zâmbitor! Era o bucurie în ființa lui și o așteptare erotică. Un tablou vivant, pictat de zeul somnului chiar pentru mine! Visul m-a consolat de faptul că n-am primit nici un semn de viață de la Eva (Bonnier) în legătură cu cartea mea de nuvele. M-am tot gândit dacă nu cumva „suedeza” mea e prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să i se vadă cărțile. La pocher, de asemenea, era astral. În preajma vârstei de douăzeci de ani, am avut o scurtă perioadă când am urmărit, în particular, cu efort și fără succes, să devin un om de societate, un partener vivant, și invitam de multe ori amici la câte un joc de pocher. Seymour participa adeseori la astfel de ocazii. Ar fi fost greu să nu știi când era plin de ași, pentru că, așa cum îl descria sora mea, ședea rânjind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
în povestire, introducerea personajului, elemente de atmosferă și portret). Urmează apoi b (elementul de tensiune, realizat prin apariția unui incident sau a unei scene descriptive), care pregătește c (adevărata intrigă, și d (punctul culminant; de regulă, marcat printr-o scenă vivantă, o insistență vădită și amplă). Urmând un drum constant ascendent, întrerupt (sau, mai degrabă, relansat) de 2-3 incidente, până la atingerea climaxului (punctul culminant), tensiunea epică se rezolvă într-un deznodământ (de obicei, scurt și dinamic). Finalul reprezintă ultima propoziție - o
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
fie motorul mașinii, fie mă împiedica pur și simplu să ies pe poartă. Nu cred în semne, dar ceva se întâmplă aici, în casa Cuviosului Agafton. Prea se leagă toate, prea să potrivesc” (Formula AS, nr. 691, p. 19). Scenele vivante. Orice rezumat este sec și neconvingător. O scenă recompusă din interior, cu amănunte și o anume teatralizare a întâmplării sporește impresia de viu, de strălucire și autentic. Mai concret spus, pe cititor nu-l interesează afirmația unui fost deținut politic
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
spuneam și în alt capitol, el poate fi realizat printr-o multitudine de procedee: o imagine puternică, o constatare simplă și percutantă, o scenă în mișcare. Important este locul și descrierea sa. Chiar dacă începem cu o întâmplare, cu o scenă vivantă, tot la descrierea locului vom ajunge. Urmează introducerea personajului, cu tot ce înseamnă acest lucru: elemente de portret, descrierea ambientului casnic, mici detalii autenticiste (un gest, un tic, o replică spumoasă). Prin personaj, ajungem la poveste. Dezvoltăm secvențele povestirii, lărgim
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
corectiv transformă operele de artă în "epifanii neutralizate"441, calitativ superioare celor din timpurile străvechi în care s-ar părea că "zeitățile antice ar fi apărut fugitiv la locurile lor de cult"442, respectiva apariție devenind "cu prețul carnației ei vivante"443 o garanție a permanenței acestora. Același autor atrage atenția: "Operele de artă din care apariția a fost extirpată nu sunt decât învelișuri goale de conținut, mai degrabă decât simpla existență, pentru că ele nu servesc la nimic."444 Acestea au
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
putem vedea urmând traseul propus de autor de la Odiseea lui Homer la întreaga operă a lui Kafka, cu repere în povestea bătrânilor Filemon și Baucis, în arhitecturile dorinței așa cum se văd ele într-o povestire de Mandiargues și una de Vivant Denon, în spațiul ospitalier al castelului care-l găzduiește pe hoinarul Rousseau, în legenda Sfântului Iulian primitorul în versiunea lui Flaubert, în secretul și constrângerile presupuse de ospitalitate, bine surprinse într-o povestire de Camus, într-un roman de Vercors
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
capătă numeroase variante moderne la Rafael Alberti, Giorgios Krommidas, Vassili Karist, Giono, Johnson Eyvind, Iakovos Kambanellis, Ernst Schnabel, Vassilis Vassilikos, Alberto Moravia și alții. Relația între ospitalitate și erotică, destul de prezentă în Odiseea face obiectul unor povestiri de La Morlière, de Vivant Denon și de Mandiargues, ocazie pentru Alain Montandon de a studia arhitecturile dorinței în imaginarul ospitalității. Spațiul primitor este aici și spațiul erotic și, într-un text de La Morlière, la arhitectură - un labirint de budoaruri - se adaugă mobilele și decorurile
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este dilema virtuții a cărei ambiguitatea La Rochefoucauld o demonstrase deja. Momentele "periculoase", "ocaziile" profită de vulnerabilitatea omenească. Or nimic mai potrivit decât un decor propice care uluiește, dezarmează și surprinde pe oaspetele stupefiat și stânjenit: tânărul erou al lui Vivant Denon este o astfel de victimă: "am fost mirat, încântat, nu mai știu ce s-a întâmplat cu mine și am început cu adevărat să cred că e o vrajă"230. Efectul paradoxal al unei astfel de îmbinări voluptoase este
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care nu prezentăm decât câțiva prin expresiile vocii; acești termeni sunt în cazul de față: surpriza, admirația, mirarea, alarma, spaima, groaza etc.233 Plăcere, așteptare dejucată, amăgire, secret, emoții ale corpului 234, iată ce ne îngăduie să deschidem povestirea lui Vivant Denon care ne va folosi de exemplu Fără continuare, în versiunea ei din 1812 mai interesantă decât cea din 1777235 , mai libertină și mai cinică. Cea din 1812 prezintă un tânăr a cărui naivitate întărește stupoarea 236. Denon nu povestește
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
prezintă un tânăr a cărui naivitate întărește stupoarea 236. Denon nu povestește o istorie, este vorba doar de o întâlnire amoroasă, absolut gratuită și fără viitor. Nu vom merge până acolo încât să spunem, așa cum o face Claude Lougnot în Vivant Denon: un roman 237, că autorul anticipează într-un anume fel tehnicile narative ale Noului Roman, dar vom recunoaște originalitatea unei narațiuni care ca și la Sterne sau Diderot termină prin a se șterge, a se anula ea însăși. Damon
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și dacă nu e nimic altceva decât un efect de surpriză, cel al unei seducții care se pune în scenă, ironizându-se totdată. Am căutat care este morala acestei aventuri dar n-am găsit niciuna". Astfel se termină povestirea lui Vivant Denon. Surpriza se vede mai întâi în hiatusul dintre aparență și esență, între chip și mască (și totuși suntem în acel limbaj dublu care în sitemul libertin este obișnuit)238, cu alte cuvinte în jocul pudorii, decenței, al voalării codurilor
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
distanța dintre corpuri..."250. Doamna de T... nu face altceva atunci când își conduce amantul de o zi din spațiul liber al pavilionului în cabinetul ei secret, care se deschide către o "grotă", un fel de ascunziș încărcat de pernuțe. Dacă Vivant Denon ne arată o noapte în care lanternele luminoase ale dragostei nu sunt decât luminițele încântătoare ale plăcerii și în care surpriza este fondată pe neprevăzut, cu Casa cea mică de Jean- François Bastide, surpriza este în mod evident și
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Espaces romanesques du XVIIIe siècle, PUF, 1997). 226 La Morlière, Angola, Histoire indienne, Desjonquères, Paris, p. 92. 227 Ibid., p. 77. 228 Ibid., p. 70. 229 J. Sgard, " Noțiunea de rătăcire la Crébillon", în XVIIIe siècle, nr. 1, 1969. 230 Vivant Denon, Point de lendemain, Folio-Classique, Gallimard, 1955, p. 58. 231 Ibid. p. 56. 232 Moritz August von Thümel, Reise in die mittäglichen Provinzen von Frankreich, 10 Teile, Leipzig, 1791-1805. 233 Extrait de l'Encyclopédie, Denis Diderot, Œuvres complètes, Le clube
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
lor și ciudățenia capriciilor lor". Dorat a fost considerat de către unii ca fiind el însuși autorul iar editorii au întreținut acest echivoc. Denon nu reacționează și abia în 1812 el reia textul, semnând doar cu inițialele. E foarte posibil ca Vivant Denon să nu fi acordat importanță acest mic text, sacrificându-i paternitatea în schimbul unei carierea oficiale care ar fi tolerat cu greu un text libertin (condamnat mai târziu în 1868 pentru "ultraj" la adresa moralei publice și "bunelor moravuri". 236 Nu
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
nici de versiunea prescurtată a lui Balzac și cu atât mai puțin de Amanții de Louis Malle (turnat în 1959) la care există o continuare fiindcă Jeanne Moreau pleacă cu tânărul cu mașina Citroën. Vom cita ediția lui Michel Delon, Vivant Denon, Point de lendemain urmat de Bastide, La Petite maison, Folio-Classique, Gallimard, 1995. 237 Claude Lougnot, Vivant Denon: un roman, Editions de l'Armaçon, 1995. 238 "Ca și sentimentele, conjuncțiile de coordonare par niște ornamente de care libertinii știu să
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
turnat în 1959) la care există o continuare fiindcă Jeanne Moreau pleacă cu tânărul cu mașina Citroën. Vom cita ediția lui Michel Delon, Vivant Denon, Point de lendemain urmat de Bastide, La Petite maison, Folio-Classique, Gallimard, 1995. 237 Claude Lougnot, Vivant Denon: un roman, Editions de l'Armaçon, 1995. 238 "Ca și sentimentele, conjuncțiile de coordonare par niște ornamente de care libertinii știu să se lipsească. Dragostea se reduce la o dorință și decența la un cod monden" (Michel Delon, op. cit
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
la aceasta în Rătăcirile inimii și minții: Această pasiune se năștea în mine printr-una din acele surprize care caracterizează în romane marile aventuri". 240 Vezi La surprise, selecția textelor de Bertrand Rougé, Cicada, Presses Universitaires de Pau, 1998. 241 Vivant Denon, Point de lendemain, p. 46. 242 Ibid, p. 53. 243 Ibid, p. 54. 244 "Ce noapte delicioasă, spuse ea, am petrecut împreună doar prin atracția plăcerii, ghidul și scuza noastră! Dacă anumite motive. Să spunem, ne-ar obliga să
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mâine, fericirea noastră, neștiută de natură, nu ne-ar lăsa, bunăoară, nici un nod de dezlegat... câteva regrete pentru care o amintire plăcută le-ar fi despăgubirea... Și apoi, la urma urmei, plăcere dar fără poticneli, necazuri și tirania unor obiceiuri" (Vivant Denon, op. cit., p. 53). 245 Trimitem la excelentul studiu a lui Ludovic Michel, La mort du libertin. Agonia unei identități romanești, Larousse, col. "Découvrir", "Jeunes Talents", 1993. 246 Vivant Denon, op. cit., p. 61. 247 Marmontel, "L'heureux divorce", în Contes
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
urma urmei, plăcere dar fără poticneli, necazuri și tirania unor obiceiuri" (Vivant Denon, op. cit., p. 53). 245 Trimitem la excelentul studiu a lui Ludovic Michel, La mort du libertin. Agonia unei identități romanești, Larousse, col. "Découvrir", "Jeunes Talents", 1993. 246 Vivant Denon, op. cit., p. 61. 247 Marmontel, "L'heureux divorce", în Contes moraux. 248 Dorat (Claude-Joseph), Les sacrifices de l'amour, 1771. 249 La Place (pierre-Antoine de), Les erreurs de l'amour propre, Londra, 1754, II, p. 17 (citat de către H.
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
images sont développées à la suite des interactions je - monde sans limites, la perception visuelle ou audible, mais ils se construisent basés sur un univers social, culturel, cognitif, éducatif. De la convergence de leurs imaginaires individuelles se développe un complexe ontique vivant, indépendant de la volonté individuelle. La dyade individu - société devient dans ce contexte la triade individu - société - imaginaire ou chaque entité est étroitement liée avec les autres (symbiose), mais aucune entité ne peut pas radicalement déterminer l'autre. Dans cette relation
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
noi probleme, a refuza oferta ce vine din percepția imediată, a crea ceva nou, a elabora noi relații, a te interoga asupra valului comun care Îi cuprinde pe toți, a elabora personal noi proiecte sau a face parte din colectivități vivante care pun realul În chestiune. Dar, mai ales, a reflecta, a te Îndoi. Poate face asta individul-masă, victimă a persuasiunii dirijate, produs al consensului? (27.11.2010) Mulțimi, mase, credințe Când vorbim de mulțimi, vorbim de credințe, mituri, religie, ideologie
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
inedită de la Dante Alighieri (1931). Ele vizează enciclopedismul (toți oamenii se trag din maimuță, „Numai Iorga știm prea bine / Că se trage din Larousse”) și depășirea competențelor (în discuție fiind omul politic și dramaturgul), ca și mitografia țesută în jurul statuii vivante a savantului, obnubilând spiritul critic. Epigramele din Vin și apă (1936) par să plece de la paradoxul amatorului de vinuri care se lasă convins de medici să meargă la o cură de ape la Karlovy Vary („Karlovy-Very-Dry”) și de la preceptul horațian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
moartea generalului de Gaulle, premierul francez Georges Pompidou, viitorul Președinte, a spus la radio La France est veuve. §§§§§§§§ Care uneori i se adresa Victoriei cu cuvîntul woman, iar ea accepta. ** Un bust din bronz al lui Brown, executat de son vivant de sculptorul Boehm, se afla în parcul de la Balmoral. La moartea lui Brown în 1883, Victoria i-a cerut poetului-laureat, lordul Tennyson, să scrie un epitaf pentru soclul bustului credinciosului servitor. Acesta s-a executat. Iată epitaful: Friend more than
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]