181 matches
-
Virgil, pă Tămăior. Bine, îți aduc eu țigări când ți-oi aduce și medicamentele. Mă gândeam că astea îs vorbe de popă bat... Cum mi-o da el țigările cu gardianul lângă el? Și prima dată mi-o băgat pă vizetă o legătură de țigări, că nu era’ la pachet, numa’ vărsate. Și zic: Măi fraților, câte vreme o’ ține din ele nu vă bateți capul, luați-le, și când or trece alea dau alarma la fabrică să ne trimeată măgăreața
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
unul nu. Și de-acolo de unde era caloriferul ăla vinea un șoarece. Apoi ce rămânea din mâncare... îi păstram. Și dacă mâncam arpacaș, îi dam și lui câte un pic, că vinea și mânca... Și m-o’ văzut gardienii pe vizetă, și o’ zis că de-i mai dau mâncare... m-or băgat la izolare... la șo’reci... Și cum am lucrat la telefoane, aveam o căciulă de-ale cu clape, sistem de-ăla rusăsc, da’ nici n-am mai adus
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
că îi foc și chestii în cameră... Și-apoi o-nceput pompierii să le baje apă, da’ n-o reușit, că ăștia o băgat toate saltelele-n geamuri și n-o putut băga. Pă urmă locotenentul major Istrate o deschis vizeta și o tras cu automatul în cameră, și-atunci i-o demoralizat... Și-apoi gardienii o împins ușa și paturile alea de le-or pus ei la ușă, și o’ intrat înăuntru. Dup-aia i-o’ scos afară, i-o
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
l-o’ făcut bine și i-o făcut și proteză, mina. Am stat multă vreme... mai mult de șase luni în cameră cu el. Și-avea patul așa, și-aici era ușa, și nu gardianul nu mă putea vedea pe vizetă nicecum. Și io în fiecare zi dormeam până la ora șepte... Da’ la cinci trebuia să te scoli și să șezi pe bancă... Da’ gardienii nu prea aveau voie să deschidă ușa până când se făcea apelul, și pă vizetă nu mă
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
vedea pe vizetă nicecum. Și io în fiecare zi dormeam până la ora șepte... Da’ la cinci trebuia să te scoli și să șezi pe bancă... Da’ gardienii nu prea aveau voie să deschidă ușa până când se făcea apelul, și pă vizetă nu mă putea vedea. Mai țineți minte nume de gardieni de la Gherla? Nu... Că tăți avea poreclă... Cu noi în fabrică era unu’, mi se pare că-l porecliseră deținuții „Bubi”. Și era’ maiștri civili... Era unu’ la sala de
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
nepotul lui Pache, acela care scria cântări bisericești. Am vorbit multe-multe cu el, că nu eram de acord în sensul că el în fiecare zi avea o rugăciune... Să ducea în unghiul mort al celulei, să nu fie văzut de la vizetă, și se ruga... Știi? Și își făcea rugăciunea la perete, și printre altele îl invoca pe Dumnezeu și pentru a-i distruge pe comuniști, să-i facă praf și pulbere... și nu știu ce. Și i-am spus: Părinte, nu vă supărați
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
erau numai somități, numai foști demnitari ai României: fostu’ ambasador în Rusia, Camil Demetrescu, fostu’ atașat în Italia, Costică Torosian, preasfințitul episcop Dragomir, 33 dă popi... În camera asta, tot ca să-și bată joc de ei, mâncarea se servea pe vizetă, pe o gaură făcută în ușă, și în gamelă. Și trebuia să te miști repede. Ori toți acolo erau foarte bătrâni, erau fosile, domnule... Aveau toți între 10 și 15 ani de pușcărie executați deja... Și... m-au numit pe
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
prind ăștia și mai iau vro bătaie dracu’ pe-aici! Și-am bătut în ușă. Prima dată vine Ștefan ăsta cu Bărbuică... Era noaptea, peste 12 noaptea... Trop-trop pe sală... Care bați, mă? Eu, la 48 domne! Și vine, deschide vizeta: Bă, futu-ți dumnezeu’ mătii! Vrei să te omor în bătaie? Ce mă deranjezi? Domnu’ locotenent, zâc, venim de pe drum, n-am mâncat de două zile. Făceți-vă pomană, poate a mai rămas pe la bucătărie ceva arpacaș... ce-o fi
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
o dubă și ne-a dus la Constanța. Pe drum, însă, io am transpirat de-am dat cre’ că cinci-șase kile de apă jos prin transpirație... Când ne-a băgat acolo la Spitalu’ Județean, , tot așa, pregătit pentru deținuți, cu vizete la uși, cu tot, ne-am bucurat și noi de puțină odihnă... Am stat o săptămână și ceva acolo... A doua zi a’ vrut să mă trimeată înapoi că datorită transpirației zic eu și eliminării apei ășteia din corp... n-
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
regim? Când a murit Stalin eram în Galați. A’ tras cloapete, că auzeam cloapetele trăgând... Știu că la moartea lui, mai era câte un milițian mai bun dintre aceia care ne păzeau pe sală. Și cum era ușa, avea o vizetă de aia mică, băgam castronul, ne punea mâncarea și ne băga iară înapoi. Și mai întreba câte unu’ de ce trage cloapetele mereu și i-a spus că a murit Stalin... Atâta am auzit că trăgeau cloapetele, da’ nu rețin în
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
să-mi țin maxilaru... rămâneam cu gura așa... Mi-o îndreptam! Așa bătaie luam... Păi vreo două săptămâni am fost bătuți în continuu... Și de două ori pe zi te scotea la anchetă să recunoști ce vroiau ei. Veneau... deschideau vizeta: Cutare. Îți dădea ochelarii și te duceai cu el. Și acolo: Spune, care-i treaba!? Ce a făcut cutare? Întreba de alții... Și eu: Nu știu. Eu l-am luat pe nu știu în brațe și nu am spus nimic
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Canalul, început cândva cu pușcăriași, a fost terminat cu așa-zișii oameni liberi care au fost împinși treptat - prin foame, prin frig și prin întuneric - până la limita de rezistență și au fost vegheați încontinuu de ochiul securității, îndreptat ca prin vizetă asupra tuturor. După ce țăranii fuseseră decimați de mizerie, satele au început să fie și ele îngropate peste noapte, asemenea morților. Ca semn că Dumnezeu își întorsese fața de la noi, nici un preot și nici un credincios nu s-au așezat în fața altarului
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
cu vreo câteva zile înainte pe Em.V. (Emanuel Vidrașcu), fost avocat și profesor, bun cunoscător de latină și greacă, trimis în judecată pentru a fi redactat ordinul de zi "Vă ordon, treceți Prutul". Doi dintre deținuți, complici, trec în dreptul vizetei, s-o astupe. S-ar putea în orice clipă să vină gardianul, să se uite, dar acum când celulele, pe rând, sunt scoase la plimbare, ori aduse înapoi, e puțin probabil. La repezeală dar cu acea iscusință preoțească unde iuțeala
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Iritat de comportamentul nesupus, ironic și agasant al deținutului, gardianul, aflat pe culoarul secției, l-a tras cu putere de mînă atunci cînd încerca să facă un schimb de mărfuri (țigări contra conserve) cu un deținut din celula alăturată prin vizete, izbindu-i capul de zidul celulei, dislocîndu-i cutia craniană în fața celorlalți zeci de deținuți din celulă, care asistau îngroziți, dar pasivi la spectacolul crimei. Deținuții au fost amenințați că vor păți același lucru în cazul în care vor spune presei
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
cioburi, sîrme sau gîndaci), disprețul față de regimul bolnavilor și al celor de alte religii, în hrana cărora sînt puse intenționat grăsimi de porc sau cantități nepermise de sare, servirea într-un mod neatractiv (aruncată în silă în castronul scos prin vizetă), prepararea ei fără minimele ingrediente care îi pot da un gust bun (condimente, ceapă, usturoi, bulion etc.), interdicția unor feluri de mîncare elementare considerate un lux nepermis (salate, cartofi prăjiți, pește, fructe) etc. Nu întîmplător în unele închisori sosirea mîncării
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
dar încă nu îndrăznea să dea drumul bucuriei. Știu unde e și e tocmai ora potrivită!" Ajunseră gâfâind și cu obrajii congestionați. Silvia sună și așteptară cu inima bătându-le tare, schimbând surâsuri complice. Într-un târziu, cineva invizibil deschise vizeta și le privi lung prin grilă. Silvia care, stând în plină lumină, nu-l distingea pe interlocutorul ei, explică precipitat ce le aducea acolo. Tăcere. Vizeta se închise. Se uitară una la alta perplexe: trebuiau să facă stânga-mprejur? Nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu inima bătându-le tare, schimbând surâsuri complice. Într-un târziu, cineva invizibil deschise vizeta și le privi lung prin grilă. Silvia care, stând în plină lumină, nu-l distingea pe interlocutorul ei, explică precipitat ce le aducea acolo. Tăcere. Vizeta se închise. Se uitară una la alta perplexe: trebuiau să facă stânga-mprejur? Nu, după complicate manevre de încuietori și lanțuri, ușa grea se deschise și o călugăriță le invită să intre într-o încăpere austeră, cu pereții goi, ferestre
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
am ales cu vreo cîteva zile înainte pe Em. V., fost avocat și profesor, bun cunoscător de latină și greacă, trimis în judecată pentru a fi redactat ordinul de zi "Vă ordon, treceți Prutul" (...) Doi dintre deținuți, complici, trec în dreptul vizetei, s-o astupe. S-ar putea în orice clipă să vină gardianul să se uite, dar acum cînd celulele, pe rînd, sînt scoase la plimbare ori aduse înapoi, e puțin probabil. La repezeală dar cu acea iscusință preoțească unde iuțeala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
clanța e numai afară. Fără înfiorătoarele unelte ale torturii, Securitatea știe a te tortura altfel, Tortura prin Timp. Omul și Timpul, nimic altceva: umple-l! Ore, zeci de ore fără drept de a te așeza, de a dormi, urmărit prin vizetă din douăzeci în douăzeci de secunde. "Timpul, unealtă invizibilă care nu lasă urme, mai puțin chiar decît bastonul de cauciuc. Timpul, darul cel mai de preț; și dușmanul cel mai necruțător cînd e izolat și abstract, cînd nu mai e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unor anchete foarte dure, va fi ucis, după modelul Pitești, în celulă, de doi deținuți de drept comun instrumentați de Securitate. Cum își amintește un subofițer din arestul I.G.M. din calea Rahovei, Dan Popa, care sesizat de zgomote, vede prin vizetă o scenă de coșmar: "Înăuntru se afla domnul Ursu, care era dezbrăcat, răstignit de paturi precum Iisus Cristos și bătut peste testicule cu un creion sau o bucată de lemn. În acel moment se afla în niște chinuri groaznice. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
înfricoșătoare pe care le auzeam veneau de la o persoană în vîrstă de șaizeci, șaizeci și ceva de ani, nu mai rețin. Sînt treisprezece ani de atunci și nu mai rețin vîrsta domnului Ursu. Pînă în momentul în care am deschis vizeta de la ușa camerei respective, a celulei, se auzeau numai zgomote, bufnituri care proveneau probabil de la lovituri de pumni și de picioare". Fiul disidentului, ing. Andrei Ursu, cheamă în instanță pe cei care au ordonat asasinatul politic asupra părintelui său. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
într-o tiranie socială, chiar dacă e prizonier undeva într-o temniță; nu avem, și nu numai în literatură, cazul atâtora care „au devenit liberi” astfel, deși orizontul lor era un zid de ciment sau o ușă de metal cu o vizetă și paznicii lor niște ființe rudimentare, fericite de a avea „un om viu sub mână”?! Și dacă această „veșnică revenire a unei trăiri-tip” este „cheia” destinului, a „libertății profunde” a unui individ, altfel sortit, ca și alte milioane, unui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
doua zi, dus fiind la baie cu un alt deținut, acesta a rămas uimit de mine declarându-mi că tot spatele meu era vânăt, înnegrit de atâtea lovituri. În timpul nopților mă obligau să dorm cu fața la intervalul dintre paturi pentru ca prin vizeta ușii de la celulă cu o lanternă puternică să reflecteze asupra feței mele ca să mă tulbure și noaptea în somn. Mai mult de 6 luni m-au lăsat singur în celulă. Introduceau castronul cu mâncare spunând: „Ia, tu, banditule!”. Bănuiesc că
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
perioadă cu un vrej vârtos scos din salteaua de paie am zgâriat peretele și ușa metalică vopsită, făcând semnul crucii; în fața acestor cruci mă rugam „Calea Crucii”, și mișcându-mă dintr-un loc în altul, securiștii m-au privit prin vizetă și la unul din controalele zilnice văzând că am zgâriat pereții m-au întrebat: „ - Ce-ai făcut aici?” „ - Niște cruci.” „- De ce?” „- Ca să mă închin în fața lor”. Atunci cu o cheie metalică ce o avea în mână a zgâriat pereții ca să
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
consta dintr-o groapă mare, sub cerul liber, cu traverse de scânduri groase... Altă dispoziție bizară: trebuia să te adresezi brigadierului numai în poziție de drepți - deși respectivul putea fi cel mai mare criminal! Camerele erau în continuu supravegheate prin vizetă, wc în colțul camerei, în văzul tuturor! Și... pentru ce acest regim, aceste pedepse?! Motive născocite, închipuite, căutate!... Acestea sau atâtea alte pedepse erau aplicate deținuților pentru ca toți care aveau să treacă prin închisorile comuniste, să nu le uite toată
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]