180 matches
-
de cauză în ce priveste nevinovăția lui Gaston, îl eliberează și îi oferă armamentul necesar că acesta să ia parte la bătălia finală. Hélène așteaptă deznodământul bătăliei. Tabloul 2. Valea Josafat. Contele sosește victorios, în compania unui luptător necunoscut purtând viziera caștii coborâta. Acesta se acoperise de glorie în lupta unde arborase drapelul cruciaților pe ruinele Ierusalimului recucerit. Luptătorul necunoscut este nimeni altul decât Gaston, care își dezvăluie identitatea și solicită dreptate. Roger, care participase și el la bătălie, este adus
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
constituții, precum cavalerul În armură. Și știi ce pățea acela, odată căzut de pe cal? Rămânea lat, dând din mâini și din picioare ca un gândac până ce turcul lăsa cangea cu care-l trăsese jos și-i strecura hamgerul printre zăbrelele vizierei... dacă nu-l vindea la târg. La Nicopole ori Varna s’au Îmbogățit... - Ce, voi n’aveți legi? - Ba da, dar ale noastre sunt nescrise, și tocmai de asta respectate cu strictețe. Natura, cea care le a dat, nu iartă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cavalerul nu luptă singur. El face parte dintr-un grup de aproape 30 de bărbați care atacă împreună formînd o linie strînsă (le conroi). Pentru a rezista asaltului adversarului, armele defensive se dezvoltă și ele. Fiecare combatant poartă coif cu vizieră, o cămașă de zale grea, coiful simplu (cască conică care-i apără capul), apoi scutul, pavăză de lemn întărit în centrul său de o armătură metalică. Această nouă scrimă cavalerească impune, pe lîngă un echipament costisitor, care face necesară posedarea
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
unul de consilier lucid. Numai că Domnia sa preferă să îl suie încă o dată pe dl Constantinescu într-o șa de ciulini, să-i pună în dreapta o ciuvică drept lance și în stânga un gogoșar drept scut. Apoi, îi trage peste chip viziera de carton și, aprinzând cu bricheta coada mârțoagei de paie, strigă din toți rărunchii: „Pă ei, Milucă, fă-i praf!”. De cine se alege încă o dată praful nu mai contează, atâta vreme cât dna Petre are pe cine da vina pentru „mlaștina
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
pluteau la vale leșuri Însângerate. La celălalt mal stătea Bertold și-i făcea lui, Conrad, semne să treacă dincolo. Bertold, cu armura lui strălucitoare, era călare pe un armăsar alb cu harnașament argintiu. Dar fața nu i se vedea. Sub viziera ridicată a coifului nu se zărea decât o pată nelămurită. Tânărul prinț se trezi speriat. Se ridică dintr odată dintre pernele Înalte de mătase cu flori albastre și-și spuse că tre buie să-l Încunoștințeze pe fratele lui de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
coroană de patlagele.“ (Generalul Coletti la 1835) Fratele rămas la vatră pizmuia, pesemne, norocul celui plecat la Paris, unde și alții, în vremea aceea, învățau cu fervoare alfabetul artei heraldice: Cea de gintilom deviză știi acum a combina Și pe viziera voastră câte creste a săpa? Știi ce însemnează: nouă, șeapte, șase, cinci și trei? Știi când trebuie piezișe și când drepte să le nchei? Dar coroana de dasupra, când va fi de prinț, câți colți O să aibă? Dar de ducă
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
se vor astupa automat, ca niște valve și „forțele interne” se vor concentra, ca la o alarmă, spre apărarea cu „orice preț” a integrității, a „onoarei” vechilor idei și judecăți. Un turnir medieval În care eroii vor fi cei cu viziera coborîtă și lancea În vânt; iar „lașii” sau „perdanții” - cei care vor ezita „să se apere sau să atace!” Cei care „vor Întârzia să Înțeleagă”, cu riscul de a părea cretini sau proști. 42 Rațional-irațional, iată un cuplu antinomic de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
în rame subțirele nu se mai vedea, poate că nici nu fusese vreodată acolo, cu toate că ar fi putut să bage mâna în foc că o văzuse și o citise, în grabă de străjeri înalți, cu atitudine morocănoasă, coifuri țuguiate, argintii, vizierele ascund ochii (vigilenți sau, poate, doar plictisiți în fața afluxului de cavaleri, târcoveți, circari și vânzători ambulanți), însă el ridică din umeri și se întreabă în gând dacă are filme de rezervă, are, în rucsac așteaptă și un aparat digital, de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
tuturor regimentelor, fie la cavaleria În armuri, care călărea strâns În jurul lui Katsuyori - nu se zărea nici un semn de declin. Katsuyori avea o supremă Încredere În sine Însuși, imaginându-și Castelul Okazaki deja În mâinile lui. Cu intarsiile aurii ale vizierei reflectându-i-se pe obrajii chipeși, acel tânăr general părea să aibă un viitor strălucit. Și, de fapt, chiar obținuse victorii, care ațâțaseră spiritul de luptă din Kai, chiar și după moartea marelui Shingen. Pornind din Kai În prima zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de a-și alege calea, se Îndreptau trupele lui Hideyoshi, În ziua a douăzeci și treia din Luna a Zecea. Spre apus. Spre apus. Era o răspundere grea. În timp ce călărea sub stindardul său cu tigva de aur, chipul umbrit de vizieră al lui Hideyoshi era tulburat. Avea patruzeci și unu de ani. Gura avea Întipărită o grimasă mută, pe când calul Înainta, neabătut. Praful adus de vânt acoperea Întreaga armată. Din când În când, Hideyoshi Își reamintea că avansa spre provinciile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
produs efecte obscure și uneori silnice. Și totuși există cel putin 50 de texte ce atestă talentul lui C. Th. Ciobanu, inventivitatea, proteismul sau archimboldesc și vocația reală a insolitului. Este vorba de poeme scrise cu garda jos și cu viziera trasă, arătând față umană a cavalerului inexistent: "Liane de legi găsesc pânză păianjenului/ despre cum n-aș ieși/ pe surpare-ncetinind cauza/ lovită de sunetul unui lanț,/ încă-i zic cerc aparent/ să-l încerc sau să-l ocolesc,/ oricum apărâmdu-mă
Un crepuscular by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17604_a_18929]
-
care și-a învins destinul la modul tragic al eroilor elini.” După cum E. Lovinescu, cunoscut în ultimele luni ale vieții, „ș...ț pare o efigie ștearsă, un fel de Don Quijote al literelor române, surprins în momentul când tocmai își scotea viziera și își lepăda lancea cu care dărâmase și înălțase o serie întreagă de mori de vânt.” Unele imagini surprind prin insolit și aruncă reflexe jucăușe peste un profil sobru, de-acum canonizat. Cine ar bănui, bunăoară, în: „Un băiețaș de
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
au fost smulși din pasivitatea senilă a pensiei ca să repare spițele și obezile diligențelor și să supravegheze înlocuirea arcurilor care ieșiseră prin piele. Armurierii au reînvățat cum se realizează șlefuirea și ungerea mănușilor din armură, a platoșelor pentru picioare, a vizierelor și a coifurilor de oțel, căci numeroși pairi tineri au insistat să asiste la încoronare în ținuta completă de luptă, indiferent cît de caldă ar fi fost vremea. Cei din industria textilă au instituit un schimb suplimentar în toate fabricile
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
ce n-au nici în clin, nici în mînecă, nici în buzunar nimic dulce... Mi-am luat însă speranța drept deviză, am brodat-o-n fir subțire de aura pe haina mea din piele de antilopă neagră și umblu, cu viziera trasă bine pe figură, ca un năuc beat de propanolol, printre morile de vînt (zefiri lunguieți și musoni rotunzi!). Ce-o fi să fie, numai să pot, din cînd în cînd, dormi un secol! * Strada. Un om mic, „umilit și
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]
-
grijă laolaltă într-o construcție sobră, în care orice frază pretinde o anumită semnificație, de obicei refractară percepțiilor nemijlocite. Declarațiile, teatralitatea, gesticulația generoasă îl frustrează, forțîndu-l să se baricadeze în parabole, în care însă are grijă să taie cîte o vizieră prin care să putem vedea, de ex., ce s-a putut întîmpla într-un "august istoric" și ce mai are loc după aceea: "august caligrafiind definiții // peste desișuri de agrișe și coacăze / zumzet domol de coleoptere se-aude / iar în
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
vreau altceva. Patetic, sună clopotele de aburi, Tîrziu coborîte peste auz. La rădăcina părului Argintul greu al lunii adînc plecată-n somn Cu pleoapele lăsate ca și lipite-n raze - splendori ce mă îmbracă-n armura nemișcării - Doar coiful cu viziera dantelată e semn al corpului meu de demult Doar coiful adunînd pletele risipite pe umerii strînși în argint Pînă la brațele lăsate în greutatea spadei. O lună somnoroasă abia simțită O lună de fum o lună aburind de melancolie Mă
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
și mă gândisem în treacăt că pasiunile mele nu sunt dintre cele mai profitabile. Viața rămâne doar cu armura ei invizibilă, pe care o poartă ca să se apere de ea însăși. De fapt, ea se retrage tot mai mult în spatele vizierei, până când nimic nu se mai poate vedea. Cât privește poezia, ea devine cu timpul din ce în ce mai complicată și trebuie pur și simplu trăită. întâmplare Ieri m-am întâlnit cu poezia pe malul plin de pietre al Loch Long. Locul era pustiu
Vasile Baghiu by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/10251_a_11576]
-
vine, prin pact, înapoi. Adică jurnalele, biete hîrtii ude, culese din sticle undeva lîngă țărm. Despăturite ca mai modernele calendare, foaie în lungul altei foi, fac o voaletă prinsă peste veac. Dindărătul ei, chipuri de doamne. Nu mai vorbesc de viziere și de domni, deși - o! - țin și ei jurnale, fiindcă doar despre diariste, șase la număr, e, sub un titlu sobru, alb, Confesiuni ale eului feminin, studiul cel mai recent semnat Liana Cozea, de curînd publicat la Paralela 45. Să
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
în România și nu sînt de origine etnică română. Evident, nu exclud agitațiile a tot felul de nimeni, eternii paraziți și profitori ai tuturor turbulențelor, frustrați, veleitari, ratați, complexați, nulități patente ce-și trag peste figurile lor de estropiați cultural viziera de cruciați ai cauzelor nobile și ai principiilor generoase, aliindu-se din pur și jalnic oportunism fie unora, fie altora dintre cei prinși în vîltoarea carnagiului, ațîțîndu-l în mod iresponsabil, făcînd și făcîndu-se ecou, în speranța nemărturisită că vor cîștiga
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
pe lîngă lampadarul aprins, elegant, odihnitor, deranjează ochiul lumina de neon. Cît mai albă, lipsită de "irizări", e, cam tot timpul, în opoziție de fază. Farmecul ei, dacă putem găsi vreunul, este că, neavînd, ca să-i mai îndulcească tăria, o "vizieră" de mătase, te obligă, orice-ai face, s-o iei în seamă. Pe modelul, care nu începe, nici pe departe, cu această carte, al echilibrelor mereu instabile dintre "canon" și "reacțiune", concluzia e, de multă vreme, aceeași: "nemulțumiții pentru totdeauna
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]
-
al forțelor terestre, scrie. "Bereta este un acoperământ elegant, pe care vom continua să o purtăm cu uniforma de serviciu (pantalon albastru cu dungă galbenă și cămașă albă), dar utilitatea sa într-un mediu de lucru este limitată. Nu există vizieră, nu protejează de soare și nu absoarbe bine transpirația", a subliniat colonelul Thomas Collins. "Nu-mi place să port un ciorap mulat pe cap, care, în plus, îmi irită scalpul", a declarat un ofițer, Mark Vino, pentru cotidianul Army Times
Armata americană renunţă la beretă şi revine la caschetă () [Corola-journal/Journalistic/60317_a_61642]
-
al scriitorului Mihail Sebastian. Or, pentru asta, ar fi trebuit ca multe dintre aceste comentarii să aibă un real caracter analitic, dezvăluind continuitatea de jurnal dintre Fragmente dintr-un carnet găsit, De două mii de ani și Jurnalul asumat direct, cu viziera ridicată. În loc să conțină asemenea eseuri analitice, dosarele menționate conțin pe deasupra tot felul de fandoseli narcisiste ale unor comentatori, care, luînd ca pretext Jurnalul sebastianic, țin să se alinte cu propria „jidanitate” simbolică. (Nu oricui i se cuvine să vorbească despre
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
după gustul împăratului. - Degeaba cârtești, N'Gai Loon! Sunt o armată redutabilă! nu se putu totuși abține Bella să nu răspundă criticii celui mai apropiat sfetnic al său. Bătrânul se mulțumi să clatine dezaprobator din cap: - Noroc că atacă cu viziera coborâtă și nu le poate vedea nimeni fețele. Nu-s prea entuziaști, bombăni din nou N'Gai Loon. Bella râse ușor și se întoarse să privească spre Maestrul Ordinului quinților. Era replica îmbătrînită a celor cinci elevi ai săi: mușchii
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
la afișajele din gări. între timp nu mai citeam nimic normal, ca să nu-mi obosesc ochii. Vreo lună de zile, cât a ținut prodigiosul meu experiment, am avut acces la lumea textelor doar prin ferestruică, asemenea unui cavaler medieval prin viziera lui. Ziua înghițeam ore-n șir texte din care spiritul (și chiar litera) se evapora ca neofalina. Noaptea visam litere vî-jîind prin fața ochilor mei și mistuindu-se-n beznă. După o săptămână, firmele pe lângă care treceam pe stradă: Alimentara, încălțăminte
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
simplă librărie - e casa mea.” Ar fi teribil de impresionat, și de asemenea mișcat. Iar ăsta ar fi doar Începutul. În visul meu, mă lua apoi ucenic. „Urcam apoi rapid În ierarhie” - pînă la funcția de vînzător șef. Purtam o vizieră de protecție verde. Îmi plăcea mult cum Îmi stătea cu viziera aia, așezat la biroul de la intrare tîrziu În noapte, ocupîndu-mă de hîrțoage - aduceam destul de bine cu Jimmy Stewart În O viață minunată. Știrile din afara micii noastre lumi erau foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]