125 matches
-
și un titlu de canțonetă. Sau de poem eroic. Scăldată generos de apele Mediteranei, insula s-a aflat, din cele mai vechi timpuri, și în calea valurilor istoriei. Rând pe rând, ea a fost stăpânită de vandali, de bizantini, de vizigoți, de longobarzi, de pisani și de genovezi. Abia în anul 1768 a intrat, fără voia ei, în componența Franței, statut pe care îl are și în prezent. Se spune despre corsicani că ar fi făcuți din roca de granit ce
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
cele din urmă limbile proprii, ca urmare a procesului de bilingvism; unele dintre aceste împrumuturi s-au transmis, prin intermediul latinei, și limbilor romanice. Precizez că nu trebuie confundat termenul germanic cu german. Primul termen se referă la populațiile migratoare (goți, vizigoți, longobarzi), dinaintea constituirii limbilor germanice actuale, în timp ce german se referă la poporul german și limba lui actuală. Pe de altă parte, elementul germanic reprezintă superstratul limbilor romanice occidentale. Pentru română, acest rol l-a avut influența veche slavă. În stadiul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
și zice totdeauna "Serbia", neavând o noțiune clară a statului Jugoslav. N-ar putea spune precis cine este Lenin, de evenimentele din Spania n-are nici o idee și mi-a spus odată: "Ăia sunt nebuni de profesie, arabi împerecheați cu vizigoți. Pentru mine Spania se confundă cu Cervantes și Goya. Cine-i ăla Franco? Refuz să-l înregistrez. Vorbește-mi de Churriguera!"¤ De multe ori mi-am făcut un examen serios de conștiință și am ajuns la concluzia că am o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-o la Bizanț din cauza unor intrigi puse la cale cu un scrib, iar ea, ca să se elibereze, a trimis la Atila un mesaj în care îi cere să o ia de soție. Ca dotă, i-a promis întreaga Galie, cu tot cu vizigoți, care de ani de zile s-au așezat acolo, într-o provincie numită Aquitania: o treabă, de altfel, foarte dreaptă, fiindcă vizigoții ne plăteau nouă tribut pe vremuri și, prin urmare, sunt încă sub autoritatea lui Atila. însă, după cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
parvenit ultimul tău mesaj, situația se schimbase: din depeșele sosite în zilele acelea din toate regiunile invadate se înțelegea acum limpede că frontul principal al războiului era concentrat la miazănoapte. Atila are de gând să-i spulbere, înainte de toate, pe vizigoți, înțelegi? Și are toate motivele, căci recunoaște în ei adversarul cel mai puternic și mai periculos. Misiunea pe care o încredințase gepizilor și lui Shudian-gun al tău nu era aceea de a coborî în Italia, ci de a acoperi provizoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Etius. Maliban făcu semn către armata aliniată, dar nu spre aripa stângă romană, ci în direcția vizigoților: — Sosesc, spuse simplu. Privind într-acolo, Sebastianus văzu, cu surprindere, înaintând spre colină o unitate masivă de cavalerie. — După steaguri, par a fi vizigoți! constată Datianus. — Da. Probabil că Theodoric a acționat din proprie inițiativă. Nu după mult timp, cavalerii aceia ajunseră pe creasta colinei. Sebastianus fu bucuros să vadă că îi conducea inimosul Thorismund, fiul cel mare al lui Theodoric. Tânărul părea întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tabăra lui Ambarrus, Sebastianus trecu printre multe grupuri de soldați ce porniseră să sape mari gropi comune, în care urmau să fie azvârlite pur și simplu, toate la un loc, cadavrele, de acum înțepenite, ale celor căzuți: romani, huni, alani, vizigoți, ostrogoți, turingieni, burgunzi. întinderea aceea desțelenită era toată o înșiruire de cratere, umplute cu o rapiditate impresionantă și imediat acoperite sumar cu câteva lopeți de pământ. Grămezi de trupuri erau încontinuu stivuite în apropierea gropilor, în așteptarea acelei sumare înhumări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
20 în Imperiul român. Mai tarziu, încăpățânarea și forță popoarelor de la nord de Dunăre, care în mod repetat au atacat partea occidentală a Imperiului, au dus în final la căderea Romei, iar dacă îi aducem în discuție pe cimbri și vizigoți popor care a locuit multă vreme lângă Dunăre 21 și alte triburi germanice, pe huni și pe slavi, se poate vedea că toate aceste popoare au folosit bătrânul fluviu drept cea mai potrivită cale pe care s-au îndreptat spre
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
Acești invadatori nu se gândesc decât cum să devină romani - adică, de fapt, creștini și iudeo-greci - prin cultură și mod de viață. în 406, mase de migratori trec Rinul și pătrund în Imperiul Roman; hunii îi împing spre Roma pe vizigoți, care dau îndărăt în momentul loviturii de grație. Sfârșitul este totuși aproape: în 476, la Roma, ultimul împărat al Occidentului, Romulus Augustulus, este înlocuit de un rege al herulilor, Odoacru. Imperiul Roman de Apus dispare. Pentru prima oară, un imperiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
aparență decât o realitate, renaște în Germania, mai întâi sub domnia lui Carol cel Mare, apoi a lui Otto și Frederic. Alături se înfiripă două națiuni îFranța, dominată de franci, și Rusia, dominată de vikingi), precum și nenumărate principate întemeiate de vizigoți în Spania, de saxoni în Germania și Flandra, de lombarzi în Italia. Această istorie este de fapt a noastră: și astăzi Franța, Rusia, Italia, Spania și Anglia poartă numele unora dintre invadatorii lor din acea epocă; în privința Germaniei, aceasta poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pierdeau În barba Hoitarului. Nu i-ai ajutat? Întrebă Logan, arătând spre containere. Hoitarul scutură din cap, cu părul lui lung legânându-se Înainte și Înapoi, ca o draperie funerară. Vocea Îi era chinuită și joasă. — Cum să-i ajut pe vizigoți să despoaie Roma? Coborî din mașină și păși peste buruienile strivite și peste iarbă spre adăpost. Ușa era deschisă, astfel că faruruile lui Logan cădeau pe podeaua goală din beton. Mormanele de animale moarte dispăruseră. Un adăpost era gata, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
procesele de datare a unor evenimente istorice pornind de la numere întâmplătoare...și pe care subiecții le știau ca fiind întâmplătoare! Astfel, Russo i-a întrebat pe 500 de studenți la MBA când a fost învins Attila de romani și de vizigoți. Pentru a-i încurca în darea răspunsului, le-a cerut studenților să genereze ei înșiși un prim număr adăugând 400 la ultimele trei cifre ale numărului lor de telefon. Numărul astfel generat, cuprins între 400 și 1399, era evident fără
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
ferestre, iubito și, din nou, tăcerile vin ca zăpezile, încât aproape orice duce gândul înapoi la satul natal, ale cărui zvonuri numai el, poetul, le aude, după cum tot el le poate recepta pe cele străvechi, ale copitelor cailor călăriți de vizigoți, străbătând Caucalandra, și pe care eul liric îi urmărește, închis într-un trunchi de arin, cu sufletul rătăcind spre Danubius. Aspirații frânte, renunțări născute din teama anticipativă de neîmplinire (steaua - sic! - care-o caut poate nu e), frunze căzând peste
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
teritoriile dintre Nistru, Carpați, linia limesului Transalutanus și Dunăre, în primul secol de după retragerea romană din Dacia și din sudul moesiac al Moldovei, este închegarea treptată a unei societăți multietnice, datorată conviețuirii geților (autohtonilor), cei mai numeroși, cu semințiile germanice (vizigoți, thervingi, taifali, vandali), iraniene (sarmați, roxolani, alani), daco-romani și alte elemente alogene. Această realitate istorică este documentată arheologic de cultura Sântana de MureșCerneahov, care a avut urmări în plan spiritual: coexistența unor credințe, practici și rituri de tradiții diferite, păgânismul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apărător al ortodoxiei, cf. deciziilor primelor două concilii (sinoade) ecumenice și un teolog cunoscut al vremii sale.31 Biserica din Gothia Episcopul Ulfila Pe parcursul secolului al IV-lea, în teritoriile extracarpatice, au existat mai multe nuclee ortodoxe în interiorul triburilor de vizigoți, aflate sub ascultarea unor episcopii-unul dintre ele se afla în teritoriile lui Athanarich, în Moldova, pe cele două maluri ale Prutului. Regii vizigoți din Muntenia au luat măsuri severe împotriva credincioșilor creștini. Este menționat, în acest context, un episcop
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a goților la creștinism s-a produs abia după stabilirea lor în Imperiu (sudul Dunării), în 376, acțiunea de evanghelizare a lui Wulfilas, în secolul IV, a avut rezultate nesemnificative. Creștinismul nord-dunărean de origine latină, ca și cel primit de vizigoți în masă, în sudul Dunării, de factură greco-orientală, au evoluat independent, fără influențe reciproce, în împrejurări istorice diferite. Să reținem că, în secolele IV-V, toate vestigiile creștine aparțineau autohtonilor, dintre triburile (populațiile) alogene imigrate nici unul nu era creștin. Majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
patrimoniul lor religios, în acest interval, cei mai mulți germani erau păgâni. Impactul acestor neamuri, încă păgâne, asupra creștinismului autohton nu poate fi evaluat, dar nu trebuie neglijat, păgânismul acestora (alani și germani) s-a suprapus peste straturi etnice mai vechi (sarmați, vizigoți). În concluzie, succesiunea de aluviuni spirituale (religioase) barbare și interferența cu valorile locale, a reprezentat una din importantele căi ale genezei creștinismului popular al românilor. La tabloul religios păgân al epocii hunice (375-454), trebuie adăugată și contribuția credințelor vechi dacice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
hunii au zdrobit formațiunea politică și militară statală ostrogotă, iar bătrânul rege Ermanaric, în vârstă de 110 ani, este ucis. În urma acestei victorii, în 376, hunii își fac apariția pe (la) Nistru, la granița de est a teritoriului dominat de vizigoți. Conform lui Ammianus Marcellinus, în Res Gestae, după înfrângerea ostrogoților, vizigoții conduși de Athanaric au încercat să se apere pe Nistru, la granița ce-i separa de ostrogoți. Însă, în ciuda precauțiilor luate de vizigoți, hunii au trecut Nistrul, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de est a teritoriului dominat de vizigoți. Conform lui Ammianus Marcellinus, în Res Gestae, după înfrângerea ostrogoților, vizigoții conduși de Athanaric au încercat să se apere pe Nistru, la granița ce-i separa de ostrogoți. Însă, în ciuda precauțiilor luate de vizigoți, hunii au trecut Nistrul, într-o noapte cu lună, probabil prin vadul de la Tiraspol-Tighina, și au căzut pe neașteptate peste oastea lui Athanaric. În urma atacului hunic, oastea vizigoților a fost silită să se retragă la adăpostul unor "înălțimi fortificate", Athanaric
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de împăratul Valens. În fața pericolului hun, doar amânat și nu îndepărtat, o parte a vizigoților conduși de Frithigern și Alaviv cer și obțin de la Valens, în toamna anului 376, trecerea pe teritoriul Imperiului, în sudul Dunării. Aproximativ 20.000 de vizigoți trec Dunărea pe la Dinogetia sau Durostorum, acum are loc prima mare emigrare. În 377, profitând de spaima și dezordinea garnizoanelor romane, trec dincolo de Dunăre și cete de taifali și alani, iar dinspre răsărit trec Dunărea o parte din ostrogoți, conduși
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
treacă în Imperiu și încearcă o ultimă rezistență în fața hunilor, retrăgându-se cu armata sa în "locul Caucaland" (undeva în Munții Buzăului), apărat de "înălțimea pădurilor și munților", de unde a alungat pe sarmați. Dar și aici, el este părăsit de vizigoți, fie de teama hunilor, fie din dorința de pradă în sudul Dunării. În cele din urmă, regele Athanaric este silit să se refugieze, în 380, împreună cu cei apropiați în Imperiu, iar în ianuarie 381, el este primit cu mare cinste
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
împăratul Valens mai degrabă arieni decît creștini.” În pa-ragraful 133 autorul spune supărat foc despre înrăiții predicatori ,,arieni”, adică geți și practicanți ai ,,religiei lui Zamolxe”, că i-a zăpăcit atît de rău pe noii veniți din neamul goților - ostrogoți, vizigoți și gepizi - încît ,,i-au învățat pe aceștia nu numai limba acestui neam, dar și dogmele acestei secte.” Adică împăratul get Valens, prin predicatorii trimiși la goții stabiliți în Moesia, i-a învățat pe aceștia atît ,,religia lui Zamolxe” sau
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
goții au ajuns la Constantinopol, unde au fost respinși, apoi învinși, acordându-li-se dreptul de a se stabili în Moesia (foederati, 382)23. Din această perioadă, migrația triburilor germanice va avea urmări hotărâtoare pentru configurarea Europei viitoare. Împinși de vizigoți (407) și de năvălirea hunilor (450), barbarii s-au îndreptat din nou asupra Imperiului, fapt ce avea să determine migrațiile ulterioare. Sub Genseric, vandalii au cucerit Cartagina (439), marea bază navală a Imperiului Roman de Apus, apoi, la scurt timp
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Nord și Sudul Europei. Occidentul a cunoscut-o prin contactele creștine misionare, prin arabii care o preluaseră și ajunseseră cu ea, pentru multe secole în Spania, iar după secolul al XI-lea, prin Cruciade. Occidentul, de la căderea Romei sub germanicii vizigoți, (476) a fost confruntat cu alte valuri migratoare: burgunzi, alamani, franci, avari, lombarzi, normanzi, unguri, ș.a., cărora a trebuit să le facă față, pe unii asimilându-i, pe alții stăvilindu-i. În acest amestec de popoare și limbi, creștinismului îi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mai 1825), vom înțelege de ce vinul de Champagne ("vinul ungerii") a devenit atât de celebru începând cu secolul al XI-lea. La botez, sfântul Rémy îi oferă regelui Clovis un vin de Champagne, asigurându-l că-i va învinge pe vizigoți, atâta vreme cât va mai exista o picătură în butoi. Un vin de Champagne s-a servit și cu ocazia ungerii lui Carol al IV-lea în anul 1321 și apoi la încoronarea regelui Filip al VI-lea, în anul 1328. Tot
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]