125 matches
-
aflat sub control român. După 450 , Imperiul Român de Apus s-a redus doar la Italia. Britania a fost abandonată, în Africa română s-au instalat vandalii, în Spania s-au instalat vizigoții și suevii, Galia a fost împărțită între vizigoți, burgunzi, alamani și franci, iar Pannonia a fost stăpânita de ostrogoți, toți aceștia aflându-se sub conducerea unor căpetenii, ce depindeau nominal de imperiu în calitate de "foederati", noile formațiuni fiind regate romano-germanice de sine stătătoare. Aristocrația română din regiunile periferice ale
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
est și părți din Moesia și Asia Mică. În secolele al III-lea și al IV-lea, au reprezentat o mare problemă pentru Imperiul Roman, începând cu momentul retragerii lui Aurelian din Dacia. După anul 200 s-au împărțit în vizigoți (goții de vest) și ostrogoți (goții de est), și au fondat mai târziu state succesive puternice în Imperiul Roman, în peninsula Italică și în peninsula Iberică. După Iordanes, goții provin din Scandinavia (Scandza), mai precis Gotland (probabil Götaland din Suedia
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
Regele Teodoric cel Mare i-a unit pentru scurt timp pe goți când a devenit regent al regatului vizigot în urma morții lui Alaric al II-lea în Bătălia de la Vouillé în 507. Procopius, scriind în această perioadă, interpretează numele de "vizigot" ca însemnând "got apusean", iar cel de "ostrogot" ca însemnând "got răsăritean" corsepunzător așezării geografice a teritoriilor gote din acea perioadă. Regatul ostrogot a existat până în 553 sub Teia, când Italia a fost pentru scurt timp din nou ocupată de
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
mult colonizată și romanizată în timpul guvernării romane, continua să locuiască populația daco-romană, rămasă aici după retragerea legiunilor și a administrației romane peste Dunăre (în Dacia Aurelia). Această populație daco-romană a rămas sub stăpânire gotică. După așezare, goții se împărțeau in "vizigoți" (goți apuseni, ramura tervingilor), care locuiau în câmpia răsăriteană a Daciei și pe Nistru, și în "ostrogoți" (goți răsăriteni), care locuiau la est de Nistru. Invazia hunică din anul 376 a modificat dominația goților pe Dunărea de Jos. Sub impactul
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
Aelia (cca 390, sau 392; d. 450) a fost o împărăteasă romană, fiica lui Theodosius I și a Gallei, fiind sora împăraților Arcadius și Honorius. Placidia este capturată de vizigoți la Roma (410) și căsătorită cu regele vizigot Ataulf (414). După moartea acestuia se reîntoarce în Italia (416), devenind soția generalului Constantius al III-lea (417), proclamat în 421 împărat. Refugiată în 423, după moartea lui Honorius, la Constantinopol, revine
Galla Placidia () [Corola-website/Science/313143_a_314472]
-
a fost folosit de tatăl ei și mai târziu de fiul ei Carol pentru a o închide pe viață la Tordesillas. Figura ei a fost popularizată în perioada Romantismului în pictură și literatură. Ioana s-a născut în vechiul oraș vizigot Toledo, capitala regatului Castiliei. Ea a fost al treilea copil și a doua fiică a regilor Isabela a Castiliei și Ferdinand al II-lea de Aragon. La curtea castiliană, principalii ei preceptori au fost preotul dominican Andrés de Miranda, profesor
Ioana de Castilia () [Corola-website/Science/313714_a_315043]
-
pilonii erau mai zvelți și ferestrel mai înalte cu vitralii.Catedralele erau concepute în stil gotic. După ce francii s-au stabilit în Galia, în secolul V, conducatorul lor, Clovis, a unit triburile francilor, i-a învins pe gali și pe vizigoți și a creat regatul franc. S-a creștinat și a beneficiat de susținerea Romei. În 732, Carol Martel, i-a condus pe franci în Bătălia de la Tours, împotriva invadatorilor musulmani și a pus bazele dnastiei carolingiene. În 771, Carol cel
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Mediterane s-au dezvoltat numeroase colonii genoveze, acestea fiind ori emporii, ori colonii propriu-zise, în strânsă legătură cu Republică, cu "Banco di Sân Giorgio" (Bancă Sfanțului Gheorghe) sau cu cetățenii privați. În anul 411 este asediata, cucerita și prădata de Vizigoți, iar în 493 ajunge, odată cu toata Italia, în mâinile Ostrogoților. Românii (de Răsărit), conduși de generalul Velisarie, o recuceresc în anul 536 și se mențin până în 650 când orașul este cucerit de Lombarzi. În 774, intră în componență imperiului Francilor
Genova () [Corola-website/Science/297311_a_298640]
-
în Lisabona sunt cele ale oțelului, textilă, chimică, ceramică, construcției de nave și a pescuitului. · se crede că Lisabona a fost întemeiata de către Fenicieni; · în sec. ÎI i.C. a fost ocupată de către Români; · în sec. V d.C. ocupată de către Vizigoți; · în anul 716 cucerita de către Mauri (Arabi); · în anul 1147 recucerita de către Portughezi; · în jurul anului 1260 a devenit capitala Regatului Portugalia; · în urma unor cuceriri de colonii, Lisabona devine unul dintre cele mai bogate orașe din Europa; · între 1580-1640 (perioadă ocupației
Lisabona () [Corola-website/Science/296616_a_297945]
-
și-a căpătat numele de la orașul Porto, al doilea ca mărime din țară, ai cărui nume latin era "Portus Cale". Încă din timpuri străvechi diferite triburi au locuit în regiunea geografică a Portugaliei. Celții și romanii au fost urmați de vizigoți și poporul germanic sueb, care au fost mai târziu invadați de mauri. Acest popor musulman a fost eventual expulzat în timpul recuceririi creștine a peninsulei. În anul 1139, devine un regat independent de regatul Leon din nord-vestul peninsulei iberice. În secolele
Portugalia () [Corola-website/Science/296612_a_297941]
-
populau teritoriul Portugaliei în antichitate a fost supuse de romani în secolele I - II î. Hr. Lusitania, provincie a Imperiului Roman, este cucerită în secolul al V-lea d. Hr. de triburile germanice ale suevilor, în secolul al VI-lea de către vizigoți, intrând apoi, în anii 711 - 718, în stăpânirea arabilor. Din secolul al X-lea, tinuturile cuprinse între râurile Minho și Douro sunt desemnate cu numele de "Terra Portucallis", de la numele roman "Portus Calle", al orașului "Porto". În timpul Reconquistei (secolele IX
Portugalia () [Corola-website/Science/296612_a_297941]
-
în Toledo, un important apeduct, astăzi distrus în totalitate. După primele atacuri barbare, s-au reconstruit vechile ziduri de apărare; chiar și așa, orașul a fost cucerit în anul 411 de către alani, care au fost la rândul lor învinși de către vizigoți în anul 418. După ce Agila a fost învins, Atanagildo s-a stabilit în oraș, și cu Leovigildo, orașul s-a convertit în capitala regatului hispano-got având și un arhiepiscopat, devenind un mare centru civil și religios (ca dovadă sunt Conciliile
Toledo () [Corola-website/Science/297506_a_298835]
-
jumătatea răsăriteană a Câmpiei Române, în timp ce în spațiul carpatic continua să locuiască populația daco-romană, rămasă aici după retragerea legiunilor și a administrației romane peste Dunăre (în nou înființata Dacia Aurelia). După așezarea lor în nordul Mării Negre, goții se împărțeau în vizigoți (goți apuseni, ramura tervingilor), care erau localizați între Nistru și câmpia răsăriteana a Daciei, și ostrogoți (goți răsăriteni), care locuiau la est de Nistru. Muntenia și Dobrogea au fost un culoar de trecere al popoarelor migratoare, trecerea goților și bulgarilor
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
aici monumente și palate impresionante cum ar fi: un mare circ (470x85 metri), termele Erculee, un complex de palate imperiale,etc. Prin Edictul de la Milano din 313 împăratul Constantin I a garantat libertatea religioasă creștinilor. Orașul a fost cucerit de vizigoți în 402, reședința imperială fiind mutată la Ravenna. Cincizeci de ani mai târziu (452) hunii au atacat așezarea, ca după aproape un veac în 539, orașul să fie cucerit și devastat de ostrogoți în așa-zisul Război gotic împotriva Bizațului
Milano () [Corola-website/Science/296696_a_298025]
-
Această organizare este încă vizibilă și astăzi pe harta centrului istoric prin fragmentele rămase din zidurile române. Rămășițe române importante sunt expuse sub Plaça del Rei, intrarea spre muzeul orașului, Museu d'Història de la Ciutat. Cetatea a fost cucerita de vizigoți în secolul al V-lea, de către mauri în secolul al VIII-lea, recucerita în 801 de către regii franci și jefuită de Al-Mansur în 985. Barcelona a devenit un județ frânc, care și-a cucerit încet, încet independența și s-a
Barcelona () [Corola-website/Science/296750_a_298079]
-
secolul al XIV-lea, când a avut loc colmatarea portului. Când Imperiul Roman a intrat în declin, coloniile din golful Lion au început să fie tot mai des atacate de triburile germanice. În anul 412, romanii au fost învinși de vizigoți la Narbonne. Cuceritorii au fondat un stat care cuprindea sudul Galiei, Spania și nordul Africii (de unde au fost alungați de arabi, la începutul secolului al VII-lea). Victoria lui Carol Martel împotriva musulmanilor, în anul 732, a marcat începutul stăpânirii
Golful Lion () [Corola-website/Science/316322_a_317651]
-
liderului rebelilor. Terminarea războiului civil a permis califatului să repornească cuceririle din Africa de Nord, începând cu Ifrikquiya. Între timp Imperiul Bizantin a trimis trupe din Constantinopol la care s-au alăturat soldați și nave din Sicilia precum și un puternic contingent de vizigoți din Hispania. Bizantinii au forțat armata arabă să se retragă în Kairouan. În primăvara următoare arabii au lansat un asalt pe mare și pe uscat, forțând bizantinii și aliații lor să evacueze Cartagina. Orasul a fost ars din temelii, astfl
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
pe deplin angajată, burgunzii au profitat de ocazie să jefuiască și să devasteze Liguria. Mulți romani au fost luați în captivitate, și nu și-au mai recâștiga libertatea, până când Theodoric le-a răscumpărat trei ani mai târziu. Vara următoare, regele vizigot Alaric al II-lea a demonstrat ceea ce Wolfram numește "una dintre cele mai rare de exemple de solidaritate gotică" și a trimis ajutor militar pentru ajutarea rudei sale, forțându-l pe Odoacru să ridice asediul. Theodoric a ieșit din Ticinum
Odoacru () [Corola-website/Science/321701_a_323030]
-
bazată în mare parte pe sistemul "Wergeld", dar de-a lungul modificărilor succesive, regele a impus din ce în ce mai mult pedeapsa potrivită, derivând spre un sistem de amenzi. Cu titlu indicativ, iată care era «tariful», în sols de aur, pentru ucidere, la vizigoți: Suma era diminuată la jumătate, dacă era vorba de o fată. La francii salieni, «tariful» era de 200 de sols de aur, indiferent dacă era vorba de un bărbat sau de o femeie liberă, dar rănile erau meticulos tarifate: de
Wergeld () [Corola-website/Science/321811_a_323140]
-
din cauza altor evenimente, Theodoric a găsit ocazia de a cuceri Narbo Martius (în 436) pentru a obține o ieșire la Marea Mediterană și la drumurile către Pirinei. Dar Litorius, cu ajutorul hunilor, a împiedicat cucerirea orașului și a i-a împins pe vizigoți către capitala lor, Tolosa. Oferta de pace a lui Theodoric a fost refuzată, dar regele a câștigat bătălia decisivă de la Tolosa, iar Litorius a murit la scurt timp din cauza rănilor suferite în luptă, prizonier la goți. Avitus s-a dus
Theodoric I () [Corola-website/Science/322363_a_323692]
-
el a acuzat-o pe fiica lui Theodoric că uneltește să-l ucidă, iar în 444 a mutilat-o - i-a tăiat nasul și urechile - și a trimis-o înapoi la tatăl ei. Aceste fapte au dus la dușmănie între vizigoți și vandali. Un dușman al lui Aëtius, fostul magister militum Sebastianus, a sosit în 444 la Tolosa. Ar fi putut apărea tensiuni în relația cu Aëtius, dar Theodoric și-a trimis incomodul oaspete să captureze Barcelona și în cele din
Theodoric I () [Corola-website/Science/322363_a_323692]
-
Aurelianum în mâinile hunilor. Suspectând acest lucru, romanii și vizigoții l-au pus pe Sangiban în centrul liniei de rezistență împotriva hunilor. Iordanes nu menționează dacă Sangiban a supraviețuit bătăliei. În orice caz, alanii din Aurelianum au fost cuceriți de vizigoți câțiva ani mai târziu și încorporați în Regatul gotic de la Toulouse.
Sangiban () [Corola-website/Science/329544_a_330873]
-
Britannia, provincie în care trăiau britanii, o ramură a celților, care, au adoptat foarte repede creștinismul în timpul procesului de romanizare. În anul 410 d.Hr., împăratul a ordonat retragerea romanilor din provincie pentru a proteja Roma, care era asediată de vizigoți. Astfel, romano-britanii au rămas izolați de restul creștinătății. În acest context, a apărut Biserica Celtică, o biserică creștină independentă de Biserica Latină din Imperiul Roman de Apus. În anul 446, Vortigen, regele romano-britanilor, a cerut ajutorul saxonilor, un popor germanic
Biserica Celtică () [Corola-website/Science/329697_a_331026]
-
rebeliunea din Asturia în drum spre casă, ar permite trupelor sale o victorie ușoară și astfel ar ridica moralul lor. În 722, forțele comandate de către comandanții omeiazi Al Qama și Munuza, însoțiți de Episcopul Oppas din Sevilla, fratele fostului rege vizigot Witiza, au fost trimise la Asturia. Ca Al Qama, au invadat o mare parte a regiunii, Oppas încercând însă să negocieze predarea fraților săi creștini, dar a eșuat în ciuda efortului său. Pelagius și armata sa s-a retras adânc în
Bătălia de la Covadonga () [Corola-website/Science/330811_a_332140]
-
iar aceste trupe au partricipat la cucerirea Britaniei de către împăratul Claudius în 43 d.Hr. Ca și vecinii lor din Asturia, Cantabrii au reapărut în mijlocul haosului invaziilor barbare de la sfârșitul secolului al IV-lea, doar pentru a fi absorbiți de către vizigoți în secolul al VI-lea. Începând de atunci, Cantabrii au început să fie crestinați, deși ei au devenit pe deplin latinizați în limbaj și cultură după cucerirea musulmană din Iberia din secolul al VIII-lea.
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]