808 matches
-
pana pe hârtie Orice-ntîmpare, gând la ea să scrie. III. Grăbeam ’napoi spre casă. Dar trăsura Stricându-se, m-a mai ținut o noapte. Mă și vedeam ajuns - dar un cusur a Pus la-ncercare și răbdări și fapte, Fierarul, vizitiu-și țineau gura Tot bocănind la ce aveau să-ndreapte. Așa e-n orice meserie, n-ai ce face, Am mai cârtit, dar i-am lăsat în pace. IV. Rămas în drum. O firmă-a unui han M-ademenise de la început
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
primarul Neculai Onțanu - secretar general, senatorul Ion Toma - secretar general adjunct, Nicolae Dumitru - secretar general adjunct, președintele Consiliului Județean Neamț Culiță Tărâță, europarlamentarul UNPR Damian Drăghici, senatorul de Botoșani Șerban Mihăilescu, deputatul de Iași Gheorghe Emacu, deputatul de Vaslui Sergiu Vizitiu, senatorul de Bacău Dumitru Bujor, conducerile organizațiilor care formează Regiunea I Nord-Est: Neamț, Iași, Suceava, Botoșani, Bacău, Vaslui, primari și consilieri județeni. Cei prezenți au subliniat faptul că politica economică a Guvernului Ponta și-a confirmat justețea prin creșterea economică
GABRIEL OPREA îi răspunde lui VICTOR PONTA by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/29433_a_30758]
-
arcul de la intrarea destinată caleștilor, stăpâna văzu că întreg personalul de serviciu se aliniase în patio, ca o trupă gata de inspecție. Surâse cu bunăvoință, îi șopti doicii să aibă grijă de copii și de pepeni și coborî, ajutată de vizitiu, să-i salute până la ultimul pe servitorii săi fideli. - Fiți bineveniți cu toții în această casă care este și casa voastră, le-a zis, înainte ca fiecare dintre ei să se întoarcă la treburile sale. Înăuntru domnea un aer de provizorat
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
o cronică, ci doar consemnează o impresie de spectator. îmi iau de aceea îngăduința numai să înșir aici numele acelor tineri actori talentați și ale personajelor goldoniene pe care le-au întruchipat, cu mult har, în spectacolul de la Nottara: Andrei Vizitiu în Canciano, Karina Nagy în Felicita, Gabriel Gheorghe în Contele Riccardo, Bogdan Florea în Lunardo, Monica Dobrișan în Margarita, Ileana Gherghina Armășescu în Lucietta, Axel Mustață în Simon, Aniela Petreanu în Maria, Bogdan Sărătean în Maurizio, Marius Miron în Filippeto
Notă după un spectacol by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/10836_a_12161]
-
superioare. Urletele micuțului Pîhteev- Kakuev au fost auzite dincolo de marginea orașului. Ippolit n-a fost pedepsit, iar anii de gimnaziu s-au scurs însoțiți de lucruri și evenimente banale. La școală venea într-un faeton cu felinare, condus de un vizitiu gras care-l cinstea adresîndu-ise cu numele și patronimicul. Avea pelicanol și gume de cea mai bună calitate, foarte scumpe. La jocul cu penițele se bucura de mare succes, pentru că i se cumpărau cutii întregi de penițe, și cu asemenea
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
scrie despre normalitatea posibilă a timpului schizoid, despre cum încercările eliberează și fantezia ispitește grotesc. Evident că, trăind eșecurile amoroase, naivul erou se recuperează prin noi îndrăgostiri. Ucide un doctor devenind pacient și, stăpân pe banii furați, seduce pe Aritina Vizitiu, „femeia visurilor mele”. Confortul domestic nu face casă bună cu „gândurile somnambulice”: își ucide soția și reia seria delirului misticoid (suntem umbre, priviri ale zeilor etc.). Cristian Meleșteu își plimbă eroul prin false identități, redistribuindu-l în existența homofobă a
Debuturi și radiografii la minut by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3964_a_5289]
-
de-a dreptul „la ureche” când aude că „floandăre” potcoava, iar pe asfalt în oraș, cât de rare or fi caii și trăsurile, aude cel mai bine când e lucrul făcut de mântuială. Atunci parcă-i vine să strige la vizitii: „Oameni buni de ce chinuiți caii? ” Parcă-i fug prin fața ochilor cifrele pe care le știe de la meșterul său, uica Mihai: „10-14 mm după greutatea calului și potcoava bine potrivită pe fiecare picior; matematică curată, dacă ai scule bune”. Deși fostul
Agenda2005-37-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284187_a_285516]
-
cultivă furajele pentru cai și se îngrijește de sănătatea lor. La Festivalurile berii timișorene, un harabagiu care atrăgea atenția prin jovialitatea cu care saluta mulțimea a devenit, o dată cu trecerea anilor, un personaj familiar pentru orășeni. Am mers pe urmele simpaticului vizitiu, fiindcă văzusem pe „viu” și aflasem apoi că are cei mai frumoși cai din Timișoara și așa iată, l-am reîntâlnit pe cel care de o bună bucată de vreme se afla în fruntea alaiului festivalurilor devenite tradiționale, purtând butoiul
Agenda2005-34-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284108_a_285437]
-
o autentică raritate, trase de cai, de-ai zice că ești la paradă și care de multă vreme le-au luat ochii timișorenilor. Nici bine n-au trecut două luni de când cel mai cunoscut crescător de cai din Timișoara și vizitiu de elită și-a împrumutat caii, doi trăpași de toată frumusețea, pentru o demonstrație hipică, unde s-au admirat cele mai frumoase exemplare din Banat. Tot la un concurs hipic în Parcul Rozelor din Timișoara, i-a fost înmânat un
Agenda2005-34-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284108_a_285437]
-
căruță țărănească, pentru că așa-i șade bine bănățeanului „cu nevastă frumoasă, căruță bună și cai zdraveni”... Herghelia de pe strada Dragoș Vodă Se supără rău de tot nea Traian dacă-l faci căruțaș sau birjar. El se vrea, și chiar este, vizitiu de „domni și doamne cu pretenții”. Mândru ca orice măhăleanț de ispravă, se consideră gospodar, dar înainte de toate crescător de cai, „cum n-are multă lume de prin părțile astea” și-l doare tare că oameni ca el și alții
Agenda2005-34-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284108_a_285437]
-
nea Traian, „iarna poate să vină și mâine”. Mă invită la o plimbare, mai încolo, în decembrie, de Crăciun, cu una din săniile sale domnești, la care înhamă cai cu zurgălăi, așa cum face el în fiecare an, cu moșul în spatele vizitiului, „că și el e domn”. Atunci, continuă o tradiție pe care el o cultivă an de an: trage sania în fața bisericii din Mehala, cu trăpașii bătând din copite, face câteva ture în jurul ei, „iar moșu’ împarte darurile la tăți copiii
Agenda2005-34-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284108_a_285437]
-
de cineaști a realizat în centrul civic un film în regia lui Mircea Veroiu. Pe nea Traian îl încearcă și astăzi emoțiile când își reamintește de „rolul” pe care l-a avut el acolo în filmul renumitului cineast bucureștean: un vizitiu cu „ștaif” într-una din caleștile sale de epocă și caii lui de „nu-și mai luau ochii de la ei”. „Coleg de platou” i-a fost cunoscutul actor Mircea Albulescu, unul din cei care l-au onorat pe inimosul măhăleanț
Agenda2005-34-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284108_a_285437]
-
Doar că nașii erau din America, iar eu, absolut întâmplător, aveam o pălărie ca JR din «Dallas»> și niște ochelari de soare. Două doamne din public au întrebat cu voce tare: Te pomeni că l-or fi adus și pe vizitiu din America! Într-o iarnă a ieșit la plimbare cu prietenii, cu una din cele două sănii și cu doi cai „faini”. Când au trecut prin fața „Continentalului”, unul din polițiștii de la Rutieră, care nu mai văzuse așa ceva, a exclamat: „Ce
Agenda2005-34-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284108_a_285437]
-
Gabriela Cretu, senator), autorități locale (comisar șef Vasile Chelaru, comisar șef adj. Gîlcă Marinel - Poliția mun. Bârlad), poeți români din diaspora (Adrian Grauenfels, Israel), poeți români care ne-au vizitat recent județul (George Tei, București), reprezentanți ai culturii locale (Cristina Vizitiu, director Bibliotecă Stroe S. Belloescu Bârlad, Geta Modiga, director Centrul Cultural Mihai Eminescu, Bârlad), artiști plastici (Viorica Ghenghea, președinta Asociației Artă, Tradiție, Cultura - a realizat un frumos portret al sărbătoritului dar și un cântec pe versuri proprii), critici, scriitori, poeți
LA ANIVERSARE, 75 DE ANI! DUMITRU V. MARIN, CEL MAI DE SEAMĂ JURNALIST VASLUIAN DIN TOATE TIMPURILE ECOURI DUPĂ SIMPOZIONUL “LIMBA ROMÂNĂ ÎN FORMA EI DE AZI”, VASLUI, APRILIE 2016 de GABRIELA ANA BALA [Corola-blog/BlogPost/384891_a_386220]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DRUMEȚIE ÎN ÎNALT Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului mă pregătesc pentru plecare pe cerul toamnei azuriu mi-e ghid un stol de zburătoare și-o adiere vizitiu trăsura norilor gonește pe larga zorilor cărare soarele blând își risipește firave raze prin răcoare privesc tabloul de sub mine un vast pastel de toamnă plină al dimineților senine redefinite de lumină pădurile își cern povara de frunze cu destin grăbit
DRUMEŢIE ÎN ÎNALT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383228_a_384557]
-
o piesă de teatru dracului. Unde e că-l omor dracului? țaici intră din nou În planul real În acțiunea propriu-zisă) Și Ned și J.G. nemaiputîndu-se ține pe picioare de rîs. — Blestemăție, zic, să știi că e lată. Noroc că vizitiul Întorsese capul mîrțoagei În partea ailaltă și-i dăduse bice. Stai așa, cetățene, zice Joe. Oprește-te. Decît să se oprească și-a făcut odată vînt și a asvîrlit-o: țpe cine, mîrțoaga?! să vedem mai departe) Mulțumesc lui Dumnezeu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îmi imaginam o formă de onanie cerebrală care să includă În ea tot universul cum te-ai gîndi de pildă că faci amor cu cearșaful cu clanța ușii cu locomotiva cu turnul de televiziune În sfîrșit cu tot ce există) Vizitiul i-a salvat viața dînd bice cît a putut - asta-i sigur cum e sigur că Dumnezeu l-a făcut pe Moise al lor. Ce? O, Isuse, chiar așa. Și ălălalt cu Înjurăturile după el. — L-am omorît, zice, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
auzit un țocăit ca o sărutare, calul a pornit-o lin, sania a alunecat pe nesimțite, iar eu am simțit cum tremur tot la această bătaie de joc a birjarului. Când însă, după două intersecții, am ieșit în bulevardul Tverskoi, vizitiul a strâns brusc hățurile și a strigat: — Heeeppp! cu un „e“ ascuțit și metalic urcând șuierător în sus până la obstacolul moale al lui „p“ pe care-l întoarse. Sania s-a cutremurat, am căzut pe spate cu genunchii în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ghintuită la colțuri cu niște flori de cuie de aramă rotunde, puțin tocite, flori pe care albumul se sprijinea ca pe niște rotițe; pe coperta de deasupra se putea vedea imaginea în culori plesnite a unei troici în galop, cu vizitiul ridicând biciul și cu nori deasupra tălpilor saniei. Deschisesem albumul și-i răsfoiam foile cu margini aurite, făcute dintr-un carton atât de gros încât, când le întorceam, pocneau ca niște tăblițe de lemn, când Mik îmi făcu semn plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
femeile s-au apucat să-și pregătească de mâncat. Unde au oprit ei era drumul care mergea spre satul Fruntești - dinspre Bacău. în timpul popasului lor, pe drum a trecut boierul Dumitru Rosetti în trăsur cu 6 cai înaintași mânați de vizitiul Stativă. Văzând convoiul de căruțe și oamenii care poposeau, boierul a spus vizitiului să oprească și l-a trimis să cheme la dânsul pe cel mai bătrân dintre oamenii aceia. S-au dus la boier câțiva dintre oameni, în cap
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
era drumul care mergea spre satul Fruntești - dinspre Bacău. în timpul popasului lor, pe drum a trecut boierul Dumitru Rosetti în trăsur cu 6 cai înaintași mânați de vizitiul Stativă. Văzând convoiul de căruțe și oamenii care poposeau, boierul a spus vizitiului să oprească și l-a trimis să cheme la dânsul pe cel mai bătrân dintre oamenii aceia. S-au dus la boier câțiva dintre oameni, în cap cu cel mai bătrân dintre ei, care se numea Vasile Bârgăuanul, om care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Dumitru Rosetti care au trăit în Filipeni știu, așa cum am arătat, despre Sofia Rosetti (Boteanu) și despre Vasilică Rosetti, iar despre Virginia (Vijinița)Rosetti Lambrino am aflat o istorie întreagă de la tatăl meu, de la oameni din sat, de la fostul ei vizitiu, Gheorghe Romedea, din Lunca, care, la 93 de ani, în 1973 (eram acasă la Slobozia) a trecut dealul de la Lunca și, așa cum a zis, a venit să-l vadă pe domn’ Cernat. De asemenea, cele mai directe informații, autentice și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dr. Virgil Pătrașcu nu uită să ne spună cu cine a lucrat, care i-a fost personalul de ajutor: - Rusu Ortansa - moa - Prențu Aurica - moa - Niță Ortansa - asistentă medical - Tabarcea Elena - asistentă medical - Sandu Viorica - soră medicalCăținaș Nicolae - dezinfector - Bârgăuanu - vizitiu - Trandafir Maria - femeie de serviciu. Ce aflăm de la părerile autorizate ale doctorului Virgil Pătrașcu: a) Dispensarul nu avea local propriu: ocupa trei camere și un hol mică în casa preotului Păvăluță Ion, mort în închisorile comuniste și, a cărui soție
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
așteptasem. Nu știu de ce mi-l imaginasem subțirel și cu o înfățișare insignifiantă. De fapt, era voinic și lătăreț, cu mâini și picioare mari, și își purta cu oarecare stânjeneală hainele de seară. Te făcea să te gândești la un vizitiu îmbrăcat elegant pentru această ocazie protocolară. Era un bărbat de patruzeci de ani, nu prea chipeș, totuși nu urât, căci avea trăsături destul de frumoase, numai că erau puțin prea mari și îi dădeau un aspect diform. Nu purta nici barbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Stroeve au necesitat tot soiul de formalități nesuferite, dar în cele din urmă ni s-a dat voie s-o îngropăm. Dirk și cu mine am fost singurii care am urmat dricul la cimitir. Mergeam la pas, dar la întoarcere vizitiul a pornit la trap și pentru mine era ceva cu totul înfiorător în felul cum își biciuia caii. Parcă ar fi vrut să dea uitării mortul lăsat în urmă. Din când în când zăream dricul legănându-se în fața noastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]