154 matches
-
lui Zainab Bahrani și Julia Thomas și descendențele Școlii din Paris din abordările lui Mark Stansbury O’Donnell, Emma Kafalenos, Lucia Corrain și Anne Beyaert constituie aplicații și elaborări care stabilesc relații de continuitate diferite cu studiile anterioare despre fenomenele vizualității narative. Julia Thomas în Victorian Narrative Painting, Suzanne Lewis în Narrative și Mark Stansbury O’Donnell, în parte din comentariile despre structurile narative din Pictorial Narrative in Ancient Greek Art, se plasează într-un câmp de cercetare: „al echilibrelor stabile
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
provizoriu al narațiunii în imagine, conceptele narrative și narrative implications. În accepția ei, narațiunea implică un sjuzet, o fabula, cel puțin două evenimente și un actant recurrent. Implicațiile narative sunt atribute potențiale ale imaginii densificate în discursul scenelor statice ale vizualității. Ele înfățișează: “o întâmplare semnificativă dintr-o secvență și...actul unei prezențe antropomorfice” și valorifică acea: “bogăție ascunsă” la care se referă Wendy Steiner în Pictures of Romance. când analizează preaplinul nedesfășurat încă al temporalității încremenite din imaginea statică. Implicația
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
terifiant, periculos, ciudat, sălbatec, hilar, straniu, nebunesc, amuzant, încântător sau neobișnuit. În Picture of Romance.Form Against Context in Painting and Literature Wendy Steiner trece în revistă o serie de abordări și consideră că narativitatea constituie o trăsătură notabilă a vizualității. Ea îl amintește pe Sacheverell Sitwell care descoperă narativitatea în secvențele picturale anecdotice și o plasează în pictura de gen sau în secvențe de imagini cum ar fi Rake’s Progress de William Hogarth. Pentru Steiner narativitatea picturală este o
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
proces, obiect și act, structură și structurare...povestire a unuia sau mai multor evenimente reale sau fictive, comunicate de unul sau mai mulți naratori, unuia sau mai multor naratari” Referirile la așteptările narative ale audienței și la receptarea narativă a vizualității nu sunt puține. În Reading Visual Art, Making and ForgettingFabulas, Emma Kafalenos dezvoltă o serie de aspecte referitoare la relația de tip particular care se stabilește între imagine și textul narativ. Ea consideră că reprezentarea vizuală a imaginii ca scenă
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
culoarea, descrisă în funcție de nuanță, strălucire sau saturație, linia, descrisă în funcție de dimensiune, orientare ori curbură și densitatea vizuală, profunzimea și ritmul, care orientează, împreună, mișcarea ochiului, dominanța figurilor și raportul între figură și fond. Aceste notații din câmpul esteticii despre formele vizualității, despre importanța dispunerii formelor în funcție de legi necunoscute și misterioase, despre obiectul privit cu adevărat doar atunci când există numai pentru a fi văzut, despre faptul că trebuie să compunem, să pictăm, să scriem sau să sculptăm atunci când nu putem vorbi despre
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
independentă și extensivă a fiecăruia dintre cei doi termeni cheie. Warburton se referă însă și la aspecte pozitive ale teoriei lui Bell cum ar fi concedierea aspectelor reprezentaționale din arta vizuală prin care crede că sunt depășite teoriile tradiționale ale vizualității. În accepția lui: „abordarea artei la Platon este fundamentată pe presupunerea că arta imită natura...că arta este pură imitație sau mimesis” în timp ce pentru Bell: „arta nu se află în relație cu reprezentarea, sau dacă apare, este incidentală”. Warburton face
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
patru, privirea care nu scapă din ochi, care stă de veghe, care stă la pândă, care vedetot. Privirea aceasta care șlefuiește narativ imaginea stă sub presiunea nerăbdătoare și vigilentă a ochiului care reține mai ales ceea ce este gata să scape vizualității: „care smulge forma picturală din presupusa ei dinamică...descoperă suprafața picturală secundă de dincolo de masca aparențelor picturale”. Privirea aceasta poate șlefui narativ imaginea acolo unde apar succesiuni de aspecte vizibile și nonvizibile ale unităților ritmice picturale, acolo unde valoarea dată
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
în care artiștii secolului nostru au început să picteze rețele. Pictarea acestor diagrame, spune ea, s-a bucurat de deplina considerație datorită ruperii cu tradiția picturală. Rețeaua a ridicat o barieră care a izolat artele vizuale într-un „domeniu al vizualității exclusive”. Era o fortăreață care se metamorfoza într-un ghetou. „Niciodată”, declară ea, „explorarea nu ar fi putut să aleagă un teren mai puțin fertil”. Sterilitatea estetică a acestor diagrame i-a tentat pe unii artiști să devină suspicioși față de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mai de care mai chipos și mai îmbrăcat, de se târâiau ațele și curgeau oghelele după dânșii, parcă era oastea lui Papuc Hogea Hogeganul 56. Un articol scris peste două decenii și publicat în revista Arta reia analiza elementelor de vizualitate din opera lui Creangă. În Elemente de viziune plastică în opera lui Ion Creangă Zoe Dumitrecu Bușulenga susține asemănări între unele scene din Amintiri din copilărie și Școala flamandă: Pe de o parte atmosfera de kermesă flamandă care stăpânește neîntrerupt
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
lumii și a literaturii. Nu e pictural în accepția peisagistică și naturistă a cuvântului pentru că materia prozei sale nu mimează cu atare picturalitate. Paginile sale nefiind deloc statice n-aveau cum să înrămeze neclintite priveliști 61. Ion Bogdan Lefter explică vizualitatea operei lui Creangă prin asocierea dintre strategiile literare de reprezentare prezente în universul literar cu cele reperabile în universul picturii naive: Privite cu atenție la puterea lor de reprezentare, cea teribil de vie și de mobilă, istoriile de acolo amitesc
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
în ulei sau cărbune, urmărirea unor ritualuri de nuntă, de moarte, obsesia nudurilor (din scenele erotice), peisajele din Deltă sau de la Mogoșoaia, cromatica bogată a Capitalei, nenumăratele stampe de epocă, dorul de lumină sunt adevărate elemente care trădează o frenetică vizualitate și un simț plastic excepțional 10. Marius Miheț în teza de doctorat Proza lui Constantin Țoiu între mica și marea istorie (capitolul Istoria simbolurilor) comentează prezența tabloului în universul narativ din două perspective. Prima este cea naratologică: "Contemplarea tabloului se
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Arta, nr. 12/1989. Frunzetti, Ion, Despre unele probleme ale ilustrației de carte pentru copii, în revista Arta, nr. 4/1962. Grigorescu, Dan, Sistem al artelor și sistem al judecăților critice, în revista Arta, nr. 9-10/1980. Lefter, Ion Bogdan, Vizualitatea operei lui Creangă, în revista Arta, nr. 12/1989. Marcus, Solomon, Preliminarii la intertextualitatea vizualului, în revista Arta, nr. 5/1985. Pavel, Amelia, Thomas Mann și arta plastică, în revista Arta, nr. 9/1975. Pavelescu, Aurelian, Dialog între arte și
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
de viziune plastică în opera lui Ion Creangă", în revista Arta, nr. 2/1989, p. 11. 58 Ibidem. 59 Idem, p. 12. 60 George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Editura Eminescu, București, 1987, p. 252. 61 Ion Bogdan Lefter, "Vizualitatea operei lui Creangă", în revista Arta, nr. 12/1989, p. 27. 62 Ibidem. 63 Amelia Pavel, "Thomas Mann și arta plastică", în revista Arta, nr. 9/1975, p. 18. 64 Ibidem. 65 Amelia Pavel, Traiectorii ale privirii, Editura Meridiane, București
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
ca fenomen biologic", 2006) și Consciousness: The Science of Subjectivity ("Conștiința, știința subiectivității", 2010) și în jurnalul Consciousness and Cognition ("Conștiință și cunoaștere") afirmă că creierul, în somn, este un model de conștiință, nu de inconștiență sau subconștiență. Visul, în comparație cu "vizualitatea de veghe", este diferența dintre perceperea conștientă externă și perceperea conștientă internă. Revonsuo afirmă că visarea este o stare de cunoaștere conștientă. Revonsuo elaborează teoria simulării pericolului, prin care consideră că visul fortifică reacția fight or flight ("luptă sau fugi
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
ontologiei arheilor Eminescu, și C.G. Jung, și filosofii repetiției și diferenței din vremurile cele mai apropiate de noi. Esența este divină, diferența e lumea, lucrarea divină. Cronotopia caragialiana are în prim-plan spațiul, privit printr-o oglinda deformatoare, de unde prevalența vizualității. Iar proba pentru spațialitatea pură a lumii este râsul. Pentru Eminescu, timpul are un ecou mai intens, legat de auditiv și de plâns: "De plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-și". Numai că acești mari scriitori nu duc lipsă de recepție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
observăm că aceasta se autosusține În mare parte din consumul reprezentărilor imagistice devenite realități În sine, autonome. Imaginea devine realitatea principală, iar realitatea a ceea ce este reprezentat devine secundară, chiar inexistentă. Arhitectura nu face excepție. Ca edificiu material, ea oferă vizualității cu generozitate o sumă de elemente reprezentabile În imaginea fotografică, elemente care capătă În acest mediu o existență pusă sub riscul autonomiei formale. Autonomia, spectacolul, seducția rapidă, sunt ingredientele de succes ale culturii consumului de arhitectură reprezentată În imagini. Acest
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
să conștientizeze faptul că În completarea discursului fotografiei de tipexplicativ, non autonomă, determinată de realitatea sursă, este indispensabil și un al doilea tip de discurs, menit a Împlini explicațiile cu abordarea non reprezentabilului, alipsei, a complexității de dincolo de formă, imagine, vizualitate, cauzalitate obiectivă. În decursul acestui ultim demers, este posibil calimitele fotografiei să devină fluide În dialog cu arhitectura de dincolo de evidența fizică. Fotografia ar putea Încorpora prin hibridizare și alte moduri de a semnifica, devenindea Însăși altceva, fiindcă nu credem
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
îndelung folosite, având în vedere vâscozitatea și rigiditatea ideației, condiționată de nivelul inteligenței diferite dintre auzitori și surzi de aceeași vârstă. Să reținem că echipamentul genetic al acestor deficienți de auz cu care operează pe plan mintal, trebuie saturat de vizualitate și mișcare (J. Piaget), ei având o anumită întârziere a logicii, a operațiilor spațiale, aritmetice și de scriere. Operațiile de învățare a instrumentelor dezvoltării intelectuale gândire, inteligentă, memorie etc. trebuie să se bazeze pe o metodologie specifică: * demonstrația (analiza fonemelor
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
decât memoria vizualmotrice și cea afectivă); imaginația și capacitatea de a crea noi reprezentări prezintă evidente influențe ale dominanței vizualmotrice în asimilarea informațiilor, cu limite de realizare determinate de nivelul de senzorialitate și de particularitățile judecății și raționamentelor saturate de vizualitate; întârzierea în învățarea vorbirii, pierderea perioadei optime de însușire a limbajului verbal măresc decalajul în dezvoltarea psihică între elevul surd și cel care aude, ceea ce afectează relațiile sociale ale primului, adaptarea la cerințele școlii, integrarea întrun grup profesional. Deficiențele de
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
că s-ar putea construi o nouă paradigmă pentru înțelegerea studiilor culturale prin intermediul investigațiilor interdisciplinare în domeniul relațiilor dintre manifestările intrapersonale, interpersonale și instituționale ale culturii și comunicării 89. Analizând modalitatea în care studiul culturii poate fi extins asupra impactului vizualității asupra vieții umane și sociale, Martin Lister și Liz Wells sesizează importanța centrării studiilor culturale asupra formelor și practicilor expresive și simbolice cotidiene, asupra relațiilor lor cu diferite grupuri sociale și asupra relațiilor de putere dintre aceste grupuri, așa cum sunt
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
proprietățile materiale ale unei imagini (respectiv de artefactualitatea ei) și de "mediul" și tehnologiile prin intermediul cărora e produsă imaginea, de felul în care sunt interconectate proprietățile materiale ale imaginii cu procesul social activ al "privirii" și formele istorice specifice ale "vizualității" în funcție de care este receptată imaginea, de considerarea imaginilor ca reprezentări ce ar acționa asemenea unui limbaj care ar furniza semnificații codate într-un sistem convențional de semne aplicate într-o anumită comunitate, dar și de plăcerea de a privi și
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
care privește, observă, supraveghează ori experimentează plăcerea vizuală, în raport cu poziția cititorului, care descifrează, decodează și interpretează, punându-se în același timp problema că experiența vizuală sau educația vizuală nu ar putea fi explicate complet după modelul textualității. Cu toate acestea, vizualitatea nu ar înlocui discursul lingvistic, ci l-ar face mai comprehensibil, mai rapid și mai efectiv. Cultura vizuală caută să identifice acele puncte de rezistență în criza informației și în viața de zi cu zi supraîncărcată vizual, explorând astfel ambivalența
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
întreg set de credințe și dorințe precum și de un set de limbaje codate și aparate generice. Problema interpretării culturii vizuale a fost abordată și de Barry Sandywell și Ian Heywood 103, care propun o analiză a câmpului de cercetare al vizualității în termenii a patru nivele de manifestare a fenomenelor vizuale: în primul rând, la nivelul practicilor semnificative (meaningful practices) se manifestă categoriile vizuale care organizează structurile experienței practice (politice, etice, sociale); în al doilea rând, la nivelul apariției unei problematici
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
manifestă prin dezacord, ori chiar respingere a poziției ideologice încastrată în mesaj 107. Analizând condiția centralității ochiului în cultura occidentală, un alt teoretician al culturii vizuale, Chris Jenks 108, susține că orice încercare de a stabili o teorie socială a vizualității ar trebui să țină cont de legătura care se stabiliește între capacitatea vizuală și cogniție, câtă vreme, potrivit lui Mitchell, ideea de viziune și ideea ca viziune ar avea o istorie comună, ceea ce ar trimite la înțelegerea faptului că felul în
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
preciza că reprezentările mentale ar fi reflecții ale realității externe. Teoriile empirice ale cunoașterii ar fi marcat epoca modernității prin descrierea unei "deschideri a viziunii", în măsura în care "observația" a devenit o metaforă constitutivă cercetării sociale și culturale, iar vocabularul extins al "vizualității" a devenit un instrument important în înțelegerea practicilor comunității umane. În pofida perspectivei clasice, care privilegia o viziune mecanică a universului ca o totalitate a elementelor interconectate, acceptând că în formele externe rezidă o ordine internă înțeleasă doar din punctul de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]