1,062 matches
-
Simona Vasilache Despre unele cărți e, pur și simplu, greu să scrii. S-ar cuveni citate copios, așa cum citezi, de frica ucigătoarei parafraze, dintr-o poezie. Viziunea vizuinii, a lui Marin Sorescu, din 1982, de la Albatros, e un asemenea fel de tîlcuire. Un "roman într-o doară" zice, scăpîndu-se de răspunderi, autorul lui. O fabulă pîndită de ispita absurdului, făcîndu-se că se încurcă în întîmplări și-n cuvinte
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
toți congenerii lui albiți, alungați, pesemne, de semenii în putere, o bătrînețe polară. În așteptarea ei, într-o noapte de șuetă, ori numai o cură de lene binevoitoare meditației, vin să-l viziteze: Bursucul, vecin fără drept de ședere în vizuină, dar întrucîtva necesar, Vulpea, tîrîtă de Cocoș la judecata Ursului (ea va deveni, de fapt, adevărata stăpînă a viziunii), Iepurele, Vulpoiul, Viezurele, Purcelul, Lupul, Broscuța și alți cîțiva. Sorescu are, în a drege povești pe care pare că nu și
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
ea va deveni, de fapt, adevărata stăpînă a viziunii), Iepurele, Vulpoiul, Viezurele, Purcelul, Lupul, Broscuța și alți cîțiva. Sorescu are, în a drege povești pe care pare că nu și le mai amintește, o inventivitate fără cusur. Prima parte, Viziunea vizuinii, de dinainte de dunga unor versuri mijlocașe, e-un carambol de biografii și de passe-temps-uri, cum se spun, întotdeauna, întru însuflețirea locurilor izolate. S-au spus la Canterbury, s-au spus și la Florența. Doar că în peștera-vizuină pătrunde numai umbra
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
demonstrații de virtuozitate în toate genurile, de la melodramă la flecăreală de salon. Motto-uri serioase (trucate în spirit postmodern) și desene... ezoterice îți zăpăcesc definitiv sistemul de repere. În ce fel trebuie citită această proză - agrementată, în societatea literară a vizuinii, cu concursuri de rime? Comme il faut. Pe măsură ce povestea se ramifică, înghițind personaje, ca la un banchet cu inițiați și nepoftiți, geometria devine mai complicată. Vizuina, afumată de oameni care vor să scoată vulpea, e salvată prin deschiderea ei în
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
de repere. În ce fel trebuie citită această proză - agrementată, în societatea literară a vizuinii, cu concursuri de rime? Comme il faut. Pe măsură ce povestea se ramifică, înghițind personaje, ca la un banchet cu inițiați și nepoftiți, geometria devine mai complicată. Vizuina, afumată de oameni care vor să scoată vulpea, e salvată prin deschiderea ei în Peștera Gîndirii Abstracte care, la rîndu-i, răzbate în alte sisteme de grote. Cît pe ce să-ți lași autonomia esteticului la intrare și să cauți, în
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
prin deschiderea ei în Peștera Gîndirii Abstracte care, la rîndu-i, răzbate în alte sisteme de grote. Cît pe ce să-ți lași autonomia esteticului la intrare și să cauți, în subterane, cîrlige literare. De pildă, e marți, se-ntorc în vizuină, e ședință de cenaclu. Ar trebui să citească porcul mistreț, însă "la început refuzase energic, spunînd că pe el îl doare doar creația pentru cei mari, dar, mă rog, va pregăti un material la obiect, scurt și tăios, pentru că, după
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
gargariseli." Nu vă ambalați curiozitatea, sîntem între animale... O primă secvență de poezie (volumul I, }oiuri, al dipticului }oiuri și ventuze), cu o nota auctoris undeva între maledicțiune (sic!) și calambur, făcînd referire la însuși volumul în care apare, anunță Vizuina vizuinii, în care convenția fabulei devine subțirel paravan. Versurile de la-nceput, din Nu cunosc, de pildă, sînt, ca Viziunea vizuinii, jucate: Nu cunosc un cer sub limbă/ O, deasupra cerul gurii!". La reîntîlnirea lor cu proza, în poezia care încheie
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
Nu vă ambalați curiozitatea, sîntem între animale... O primă secvență de poezie (volumul I, }oiuri, al dipticului }oiuri și ventuze), cu o nota auctoris undeva între maledicțiune (sic!) și calambur, făcînd referire la însuși volumul în care apare, anunță Vizuina vizuinii, în care convenția fabulei devine subțirel paravan. Versurile de la-nceput, din Nu cunosc, de pildă, sînt, ca Viziunea vizuinii, jucate: Nu cunosc un cer sub limbă/ O, deasupra cerul gurii!". La reîntîlnirea lor cu proza, în poezia care încheie ciclul
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
ventuze), cu o nota auctoris undeva între maledicțiune (sic!) și calambur, făcînd referire la însuși volumul în care apare, anunță Vizuina vizuinii, în care convenția fabulei devine subțirel paravan. Versurile de la-nceput, din Nu cunosc, de pildă, sînt, ca Viziunea vizuinii, jucate: Nu cunosc un cer sub limbă/ O, deasupra cerul gurii!". La reîntîlnirea lor cu proza, în poezia care încheie ciclul de țoiuri, sînt grave: "Păsările cerului mă tot hrăneau/ Și eu făceam mofturi la firimituri/ De la o vreme nu
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
e, desigur, nefirescul situației. Altfel, perfect recognoscibilă. Vițica e "un animal sănătos" pe cînd, meditează Vulpea, "eu sînt prea intelectualizată, prea livrescă." Drame moderniste răsucite a la postmoderne. În poveste se amestecă, semi-ființe nici animale, nici oameni, foștii "combatanți" din vizuină. Iepurele, de pildă, care vine să citească Ventuze, al doilea volum de versuri. Poezii de sat fantastic, urmînd cea mai pură rețetă Sorescu (dacă așa ceva există...): "Existențialei Mița/ I-a rupt trăznetul rochița,/ Cum făcu, cum nu făcu/ Că-n
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
religii. Teoria ucide sentimentul și obturează viziunea, iar creștinismul este o religie a cărei viziune (în sensul de Weltanschauung) este atît de precară că nici măcar teologii nu o mai pomenesc. La fel, sentimentul (în sensul de credință) pe care o vizuine depășită îl poate stîrni este pe măsura reprezentării din care s-a ivit: trăire călduță ascunsă sub masca blîndeții duhovnicești. Dacă la asta mai adăugăm sterilizarea continuă pe care gîndirea teologică o trăiește sub presiunea secularizării, dacă mai punem la
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
se aseamănă între ei. Așa că mă plictisesc. Dar dacă tu mă îmblânzești, viața mi se va însenina. Voi cunoaște sunetul unor pași deosebiți de ai tuturora. Pașii altora mă fac să intru sub pământ. Pașii tăi mă vor chema din vizuină ca o melodie. Înțelegi? MICUL PRINȚ: Da, cred că da. VULPEA: Și-apoi, privește. Vezi tu, colo, lanul de grâu? Eu nu mănânc pâine. Mie, grâul nu mi-e de folos. Mie, lanurile de grâu nu-mi aduc aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lucra - timid, dar, totuși, semnificativ - glasul întotdeauna surd, dar, totodată, și foarte asurzitor al conștiinței, glas ce-l biciuia deja de câtăva vreme, clipă de clipă. „Tocmai am devenit un hoț de buzunare, iar acum sunt în drum spre o vizuină de drogați, cugetă el. M-am ticăloșit de tot, la dracu’! Și totuși, fie chiar și așa, eu tot nu vreau să renunț la gândul meu deloc. Mă cam îmbrac în haine de nelegiuit cu bună știință, observ. Ei, dar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lung și în larg evitând cu grijă să las soarele să mă izbească în ochi și vocea oamenilor sau zgomotele vieții să-mi irite urechile. Cu cât mă afundam mai mult în mine, asemenea animalelor care se ascund iarna în vizuina lor, cu atât urechile mele percepeau distinct vocea celorlalți și auzeam mai clar propria voce răsunându-mi în gât. Singurătatea, impasibilitatea care apăsau asupra mea semănau cu nopțile fără sfârșit, adânci, dense, cu acele nopți pline de o obscuritate stăruitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
totalitate responsabilitatea acțiunilor mele, așa însă totul va decurge după reguli încîlcite, și va trebui să fie neapărat pe placul personajelor obscure care vor apărea în decor. — Vă gîndiți la alde Mortăciune sau Broscoi, care abia așteaptă să iasă din vizuini și să explice oamenilor cum au suferit ei făcînd disidență sau cît de persecutați au trăit în timpul vechiului regim, spune Sena. Cine naiba va putea să mai creadă balivernele lor? — La ei și la mulți alții, zice domnul Președinte, simțind
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
greșeală, voi ați putea să mergeți la culcare dacă ați ști că sub nasul vostru se pun la cale ilegalități din astea? — N-avem încotro, dom’ Colonel, spune Tîrnăcop, în ultimele săptămîni ne-am schimbat de nu știu cîte ori vizuina, nenorociții sînt pe urmele noastre. — Și alt loc mai bun n-ați găsit, îi ia Bătrînul peste picior, săltîndu-și roțile din față peste pragul camerei, ca să se facă mai bine auzit. De-aici o să vă ia ca din oală, i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
câteva mișcări cu coatele, de parcă aș fi bătut din aripi. Încet, am simțit că scrotul mi se desface ca un sul și penisul mi se umflă cu tresăriri mici, dar perceptibile, care până la urmă au reușit să-l elibereze din vizuina de piele umedă și păroasă În care se odihnea - Înainte să cadă Într-o parte stângaci. După un răstimp descurajant Însă, În timp ce gândurile Îmi zburdau și mișcarea din coate am mai Încetinit-o, s-a ridicat din nou, recăpătându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
buzele puse pe fapte mari din deschizătura șlițului meu și îmi șopti: — Doar în imaginația ta. (O replică deloc lipsită de subtilitate, dacă chiar se voise subtilă.) Apoi mi se cuibări în poală aidoma unei mici jivine în căutarea unei vizuini. După care a făcut minuni cu gurița. În timpul cinei am tot auzit-o spunându-i primarului că în timpul zilei lucrează ca manechin, iar seara urmează cursurile de la Hunter. Din câte-mi dădeam seama, n-a scăpat o vorbuliță despre pizdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ar mai trezi. Mă duce cu gândul la soția mea, nu știu de ce. La soția și fata mea. Sirenele și mașinile de pompieri nu ne-au lăsat să adormim toată noaptea. — Tot locul ăla, Hambarul cu cărți, era ca o vizuină de șobolani, zice Helen. Stridie împletește cioburile de civilizație în părul Monei. Obiectele din piciorul meu, coloanele sparte, scările și stâlpii de felinar. I-a prins în păr plasa Navajo pentru vise, pietrele chinezești de ghicit, mărgelele de sticlă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
plimbare prin pădure. Și ai să vezi cum fug animalele din calea mea! Tigrul se învoi. Și amândoi porniră la drum. Într-adevăr, văzu tigrul, ce mergea în spatele vulpii, animalele, mici și mari, fugind care-ncotro, să se adăpostească în vizuinele lor. Iar tigrul cel nătâng, crezând că de vulpe le era frică animalelor, n-a mai îndrăznit să-i facă nimic. S-a lăsat păgubaș și a plecat să caute hrană în altă parte. Yugong, bătrânul care a mutat munții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
care literatura valorează cu atât mai mult cu cât constă din mecanisme complicate, dintr-un ansamblu de angrenaje, de artificii, de capcane. După dumneata, eu fac ceva diferit? — M-am gândit întotdeauna că dumneavoastră scrieți așa cum unele animale își sapă vizuini, își construiesc furnicare sau stupi. Nu sunt sigur că ceea ce spui dumneata e foarte măgulitor pentru mine - am replicat - în orice caz, iată, acum mă vezi la față, sper că nu ești dezamăgită. Corespund imaginii pe care ți-o făcuseși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
clar că, dacă ei au putut ajunge până la noi, si noi putem ajunge până la ascunzișul lor. —Ai comandă navă? —Bine-nțeles. Însă nu vă pot garanta victoria. Nici macar întoarcerea. —De victorie avem grijă noi, războinicii, răspunse Roonuí-Roonuí. Condu-ne până la vizuina piraților ălora și-ți jur că ne vom întoarce cu tot ce ne-au furat. —Hotărârea încă n-a fost luată, îi aminti Hiro Tavaeárii. —Știu, încuviința Căpetenia Războinicilor. Dar eu rog poporul din Bora Bora să ne încredințeze onoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
magaziei cu lemne. Copiii nu se apropiau nici măcar de ușa acesteia. Unele din istorioarele Bicii povesteau că acolo își are casa Baba-Cloanța, vrăjitoarea din poveste. Luana epuizase orice locușor în care se putea ascunde. Ema și Dan îi cunoșteau toate vizuinile. În timp ce alerga nebunește se întreba: Unde nu mi-a trecut prin cap să mă pitesc vreodată?" Deschise portița de la grădină și văzu magazia. Se opri o secundă, respiră adânc și fără să stea prea mult pe gânduri trase zăvorul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vă puneți hainele alea la locul lor, aveți șifoniere. Să nu mai văd nimic acolo, la cuierul din hol! Plecă imediat din hol, așa era strategic de fapt. Era penibil să-i vadă pe cei doi bărbați, ieșind tiptil din vizuinile lor și executându-se de sarcina trasată, în timp ce-și zâmbeau complice unul altuia, sau pășeau pe vârfuri ca niște infractori, își alegeau hainele ce le aparțineau, grăbiți să dispară, fiecare în camera lui, să închidă ușa, la adăpost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sentimentele. Vechea prietenă a frăgarului era priveghetoarea, însoțitoarea lui de-o viață, pe care a consolat-o în momente de neliniște și i-a împărtășit fericirea în clipele de bucurie. Acum, frăgarul rămâne singur, căci animalele își conduc trupul către vizuinile lor, pregătite fiind pentru un somn lung, insectele străpung pământul. Stejarul rămâne în umbră, căci în amurgul toamnei păsările vor brăzda pentru ultima oară cerul cristalin și în curând pretutindeni va domni liniștea. Așadar frăgarul își dezvăluie identitatea: un falnic
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]