304 matches
-
întregii Europe de invazia mongolilor, începută în 1237, a dus la: (a) accentuarea rupturii ortodoxiei de catolicism și a Occidentului de Orientul European, (14, p. 138) precum și la (b) oprirea Rusiei din realizarea obiectivului ei de a lua locul Bizanțului vlăguit în confruntările cu occidentalii, în luptele cu arabii, turcii, bulgarii și sârbii prea nerăbdători de mărire; (c) cam tot în acele timpuri a avut loc "descălecarea", adică întemeierea statală a Munteniei de către (cumanul, de origine türk, susține N. Djuvara, în
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
exista un Ghid pentru Idioți despre auto-chirurgie? — Ghidul Idiotului pentru auto-lobotomie! — Ghidul Idiotului pentru creaționism! — Poate că ăsta e redundant. — Ghidul Idiotului pentru idioțenie? — Ghidul Idiotului pentru felație? Ochii albaștri scînteiază și ea coboară spre șoldurile lui. Membrul prea-muncit e vlăguit. Ea se bucură să savureze glandul cufundat În sevele lor amestecate și nu se sinchisește. Wakefield se relaxează. Există oare un Ghid al Idiotului pentru stînjeneală? Sau un Ghid al Idiotului pentru el Însuși? Adorm, Încurcați În cearceafuri și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să păstrez o expresie „normală“ era de-a dreptul extenuant. Iar biata Jacqui era așa de hotărâtă să mă înveselească încât, de fiecare dată când ne vedeam, era înarmată cu un arsenal de povestiri nostime de la ea de la lucru. Eram vlăguită de cât trebuia să zâmbesc și să spun: —Vai, ce haios. —Ai lucrat tot weekendul? a întrebat Rachel. Anna, nu e bine. Ce puteam să-i spun? Doar nu era să-i spun adevărul, anume că mi-am petrecut cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
rezerva ei abundentă. — Două pastile pe zi, timp de trei zile, spuse ea. Dacă e vorba de o dizenterie ușoară, până dimineață vă veți simți mai bine. Aveți grijă să beți multă apă fiartă. Moff, Rupert, Marlena și Bennie aprobară vlăguiți din cap și-și primiră pastilele ca niște catolici muribunzi ultima Împărtășanie. A, Harry! El lipsea, concluzionă Walter. Harry Bailley nu-i dăduse pașaportul. L-a văzut cineva pe Harry? Întrebă Walter. Călătorii erau iritați. Nu voiau să intervină nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
adânc în teritoriile Rusiei. Iar Petru se tot retrăgea. Și îl atrăgea, unde chitea că se găsea un loc mai potrivit spre a fi zdrobit. La 8 iulie 1709 Petru a decis să-l atace la Poltava. Oștile suedeze erau vlăguite. Rezervele de oameni, alimente și muniții sleite. Carol s-a aruncat în iureșul luptei ca un leu-paraleu. Dar a fost rănit grav la un picior. A trebuit să transmită comanda generalului său, Rhenskjold. Și să urmărească toată încleștarea purtat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
semne din ambele părți nimeni nu înțelege ce caut acolo desenez un curcubeu la picioare apoi mă rup în două ajung pe fiecare mal în același timp spectatorii aplaudă abia pe urmă privesc înapoi privirile mele se îmbrățișează printre confetti vlăguită albia secată a râului imploră lacrimi care nu vin 29 august 2011 Toamna artistului eu sunt un artist mușc din fiecare frunză trag sevă din dezamăgiri storc strugurii le beau mustul sunt deja mahmur pe urmă vorbesc despre viață dar
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
tu la frizer. Și de fapt nu ți-ar strica să te odihnești un pic. Ce-ai făcut, ți-ai tras-o noaptea trecută? Ia mașina și du-te. Pe mine o să mă ia Unchiul Artie. Cine naiba te-a vlăguit în halul ăsta? Că nu prea cred eu că a fost Lucy. Probabil că maimuța ailaltă. Ei, du-te - Doamne, nici nu-mi dau seama dacă arăți mai obosit sau mai tont. Simon nu era sigur că îmi pierdusem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
lui gros interpunându-se între noi, greoi. Era cât un cal, Basteshaw ăsta. De parcă ținea pe genunchi copite, nu mâini. Dacă mi-ar fi răspuns la lovitură în prima noapte, chiar că aș fi intrat în bucluc. Dar fusesem prea vlăguiți atunci ca să ne batem. Iar acuma părea să fi uitat totul. Avea o maiestuozitate de fortăreață umană și nu putea fi prins în dezechilibru. Adesea râdea. Dar în timp ce sunetele râsului său se rostogoleau în spațiile vaste ale mării, ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
îi obliga să practice o agricultură care secătuia pământul. Înaintea ploilor, ei tăiau arborii din junglă și le dădeau foc. Apoi, după trecerea ploilor, făceau cu ajutorul unor țăruși găuri în pământ, semănând în ele. Cu timpul, pământurile cultivate astfel se vlăguiau și mayașii trebuiau să-și împingă lanurile tot mai departe. Într-o zi, se vedeau nevoiți să-și părăsească așezările, să se mute, să defrișeze alte păduri, să le dea foc, să ridice alte locuințe și temple. Toată istoria mayașilor
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cum îți place. Dumnezeule mare, distrugi până și limbajul, stai lângă mine cu pretinsa ta iubire, ca o infirmieră care abia așteaptă să-și vadă pacientul doborât. Îți imaginezi că, într-o bună zi, am să-ți cad la piept, vlăguit de puteri. Dar n-am s-o fac niciodată, auzi, niciodată, niciodată, niciodată! Mai curând mă omor sau te omor pe tine. Îmi golești viața de orice sens. Dacă sunt nebun, tu m-ai adus în starea asta! Nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în legătură cu ea? Nimic. Ce-ați fi vrut să facem? Am așteptat zile întregi să vă vedem. John Robert nu avusese intenția să pună asemenea întrebare și nu înțelegea singur de ce i-o pusese. Nevoia lui de „a interoga“ fetele se vlăguise pe parcursul ultimelor ieșiri, din momentul în care începuse oarecum să simtă că „isprăvise“ cu George și cu Tom, de parcă i-ar fi omorât pe amândoi. Nu venise cu ideea de „a institui o anchetă“, dar acum, desigur, își dăduse seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o criză de furie „fără motiv”. „Una din acele crize” spune el. Explorându-se cu luciditate, vede din nou contrastele, de data aceasta la nivelul consecințelor: „Aceste explozii, sau mai curând umori explozive, mă stimulează pe moment, dar apoi mă vlăguiesc. Căci n-au ieșit dintr-o vigoare reală, ci dintr-o falsă vitalitate. A nu se confunda energia cu febra” (I, 128). Oricum, așa cum spune într-un loc, preferă deopotrivă, „scandalul și decența”, având „gustul provocării și al detașării” (II
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cu adevărat înseamnă a iubi; or, să iubesc nu pot” (I, 96). Aproape că își deplânge neputința de a acționa: „O, dac-aș avea un minimum de convingeri ca să pot lupta pentru sau contra unui lucru! Eu însă mi-am vlăguit, mi-am secătuit, mi-am golit convingerile, una câte una și toate deodată” (II, 28). Atunci când se angajează, totuși, în ceva, Cioran trăiește clipe de extaz: „Deși nu cred în nici un fel de făptuire, când mă apuc de-o treabă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
omul n-au mai dat naștere la urmași. Chiar și cei ce aveau pui nu mai erau în stare să-i crească. Buruienile și ierburile se vestejiră, copacii se uscară și nu mai dădură muguri și mlădițe noi. Pășunile se vlăguiseră, izvoarele secătuiră. În țară se răspîndi foametea, astfel încît oamenii și zeii piereau de foame. Marele zeu al Soarelui orîndui un ospăț și pofti pe cei o mie de zei. Ei mîncară dar nu-și astîmpărară foamea, ei băură dar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
apare cufundat în ambiguitatea sonoră a rezonanțelor unei armonii difuze, în care intervalul de secundă mică se distinge cu pregnanța deja consacrată. Și apoi, se așterne tăcerea peste toată suflarea (Presque plus rien - aproape mai nimic) unei lumi ce amorțește vlăguită sub povara crudă a resemnării. Pedala hipnotică a celei din urmă rezonanțe încremenește tristețea pe chipul Eternității fără de început și sfârșit. IV.2. Feuilles mortes (Frunze uscate) Aceeași adâncă melancolie te învăluie cu primele rezonanțe ale unui ritual de toamnă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
puteri care nimicesc toate dorințele în beneficiul unei ordini cosmice, fără istorie, fără individualism. În roman se filosofează mult în acest stil. Dar dacă cititorul nu este încântat de acest raționament despre Timp, Mit și Istorie, părându-i-se că vlăguiește puterea de a crea imagini concrete, atunci autorul încearcă să preîntâmpine asemenea obiecții când, în numele său, îl lasă pe Partenie să scrie: „Aparțin unei generații de scriitori pierduți... Suferim întrucât cunoaștem nenumărate tertipuri psihologice și clișee literare. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
nu ajungea până la moartea Zeului, ci înlocuia o valoare cu altă valoare, pe Dumnezeul creștin cu zeii precreștini, preferându-l îndeobște pe Dionysos aureolat de Apollo, zeu în care vedea vitalismul anunțător al Supraomului, căci omul post-dionisiac ar fi fost vlăguit de mila creștină. Nietzsche trăia față de creștinism o idiosincrasie nebuloasă, datorată, în bună măsură, teologiei scolastice supraviețuinde. Într-un fel, Heidegger va urma un traseu similar cu al lui Nietzsche, căci în deconstrucția metafizicii el va produce trecerea de la Sein
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
actualmente cuceriți de farmecul redescoperit al obârșiei, iar furoarea lor războinică e pe cale de resorbție în ritmurile naturale? După opt secole de la violul Pekinului de către Ginghis Han, băieții ăștia au început să priceapă virtuțile zidurilor și frontierelor. Dovada că transgresiunea vlăguiește spiritual. Luă atunci cuvântul Luc: − Mă-ntreb de ce grecii adoptă un ton elegiac când e vorba de adăstare, ca și cum ar fi o privare indirectă și de Iliada, și de Odiseea. Îi revendică oare trecutul lor de migratori? Același le inspiră
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
la cîteva cărți obținute cu greu, la cîteva ziare și eventual un aparat de radio pe ici pe colo. Dar dincolo de aceste întrebări valabile pentru fiecare, trebuie rememorate faptele. Și faptele arată că după primul război mondial, într-o Europă vlăguită de teribilul măcel și pe fondul unei atitudini pasive, inconștiente și triumfaliste, undeva în inima ei, într-o națiune cu ambiții tot mai pronunțate, se petreceau lucruri grave care ar fi trebuit să alerteze celelalte națiuni. Pe de o parte
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
Întâmplarea amuzantă pe care o voi istorisi poate fi o ilustrare a sistemului adoptat de părintele Tomaso. În una din zile, un aurar catolic Între două vârste veni să-mi ceară un Aphrodisiacum, mărturisindu-mi că este Într-atât de vlăguit din cauza plăcerilor lipsite de cumpătare, Încât nu-și poate Îndeplini datoria conjugală, adăugând apoi că se află Într-o situație foarte delicată, Întrucât chiar duminica următoare trebuia să se Însoare. Mi-am exprimat dorința de a-l ajuta - Însă, considerând
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
se afla la curtea regală la Amritsar, generalul C.133 contractase o boală În urma administrării greșite a unui tratament extern cu mercur. Ne aflam În plin anotimp călduros, iar În a patra zi după tratament generalul se simțea atât de vlăguit, Încât Îmi solicită serviciile. Medicii autohtoni Îi administraseră În prealabil o serie Întreagă de remedii, Însă fără succes. La examenul medical am descoperit că stomacul și intestinele Îi erau afectate, fapt ce provocă o disfuncție digestivă Însoțită de purgații violente
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, ducând, în cele din urmă, la proclamarea Republicii Populare Chineze și la secesiunea Taiwanului. Războiul a fost scânteia care a aprins un val de lupte pentru câștigarea independenței coloniilor puterilor europene, metropolele fiind vlăguite de ultima conflagrație mondială. S-a petrecut o schimbare notabilă a centrului de greutate al puterii mondiale de la țările Europei Occidentale către noile superputeri, Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică. Perioada postbelică aduce un nou val de romane de război
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
furie de a lustrui albiile trecutului, îndîrjind dascăli și învățăcei în aventuri tot mai temerare în amonte pe firul istoriei. În căutarea originilor și a originalelor dispărute. Cu Perioada monastică, Albert Labarre își ia un lung adio de la Europa Orientală vlăguită oare? decadentă în sud (boala se ia!), neinteresantă, pînă la Napoleon, în, pare-se, încremenitele arii hiperboreice. În Occidentul carolingian noul nume al atelierului de copiat e scriptorium. Se poate spune că prefigurează o tiparniță de la mijlocul mileniului, lipsindu-i
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
la fiecare durere de stomac îmi dădea gardianul doar aspirine. În cîteva luni am ajuns pe masa de operații a spitalului cu ulcer perforat" povestește N.I., arestat preventiv pentru furtul unui telefon mobil. Din cauza înfrînării tuturor sentimentelor, ajunge să fie vlăguit, să se retragă în activități birocratice și rudimentare, devenind din ce în ce mai nemulțumit de politica superiorilor și de corupția generalizată ("unii iau cu buzunarele, alții cu camioanele" este expresia de nemulțumire utilizată de angajații inferiori din cele mai multe penitenciare). Al doilea tip de
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
baia fierbinte a unei autoironii Șfichiuitoare. Alții îi sunt datori, iar el nu suflă o vorbă despre ce iar datora când îi întâlnește. Abia dacă acceptă ajutorul unui datornic, atunci când acesta deduce în ce situație se zbate, văzându-i apariția vlăguită pe treptele „Unchiului” unde își amanetau ei ultimele bunuri: „Ce, tu ești? a spus el deodată, de jos de pe trepte. Doamne, dar cum arăți! Ce treburi ai avut jos? Am înțeles îndată ce intenții are și mi-a revenit îndată un
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]