374 matches
-
țară. Chipul îi aduce cu o efigie deprimată, încremenită sub crusta unei îngîndurări opace și întunecate. În aceeași fotografie Nicolae arată tonic și vulturesc, cu o ascuțime a mimicii și cu o fermitate a privirii care contrastează dureros cu moliciunea vlăguită, aproape senilă, a fratelui. Unul doborît de bătrînețe și de înciudare, celălalt aprins de o dispoziție al cărei gust numai el îl știa. Unul posac și introvertit, celălalt senin, cu o umoare stenică și atrăgătoare. {i atunci îți dai seama
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
la înălțimea cărora nu s-a putut ridica, ci consemnarea unor episoade care au fost tot atît de insipide ca temperamentul celui care le-a trăit. E ca și cum placiditatea autorului ar molipsi întîmplarea evocată, împrumutîndu-i serbezimea deprimantă a unei fibre vlăguite. De aceea e ceva dureros de derizoriu în toată amestecătura de informații, considerații și exclamații care umplu cele 400 de pagini ale acestui neizbutit tom.
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
el vorbea despre nepace. Parcă spre a forța, la rîndul său, habitudini de vocabular, și încă de terminologie de multă vreme rostuită, tînărul nostru plastician s-a îndemnat să atragă atenția, de data aceasta printrun semnal disociativ, nu prin vreo vlăguită aglutinare, asupra primejdiilor care ne apasă. Abordînd însuși punctul de plecare al unei întregi arborescențe, pentru tot ce nomenclatura savantă designa prin neura, el își rezervă o lectură pe românește, întorcînd spatele etimonului hellenic. Neura, deci, divizată necanonic, a devenit
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
sau morți! Căci ei le aduc oamenilor o iubire serafică, divină! Mălăele și Delakeza par niște Isuși - gemeni, răstigniți pe drumul crucii politice în niște cărucioare din care vor învia prin cuget și simțiri, aducând mântuirea oamenilor! Să revenim nițeluș... Vlăguit, bâlbâit, impenetrabil, Agamiță Dandanache apare în târgul de sub munte precum un vultur de molton. El este istoria, ducând în sine propria istorie de luptător împins în slujba Politicii, Marea Creație a omului, forța care poate distruge sau restaura lumea! De la
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
grăsimea lui albă (acipenser huso). Din beșica ș!ț lui se face clei de morun”; păsăruica, ce nu poate fi altceva decât pitulicea, e dată drept... sticlete. Descurajante - ce să mai vorbim! - asemenea întreprinderi iresponsabile... Eu unul, de-a dreptul vlăguit și dezorientat, am renunțat să duc la capăt colecția de gafe care s-ar putea aduna din toate cele 300 de pagini traduse atât de slut, să zic, din marele Velimir Hlebnikov. Asta e: când vorbesc traducătorii de atare nivel
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
și înapoi, prin chepengul care ținea granița dintre tărâmuri. Buzele îi erau roșii, ca niște artere întoarse, zvâcneau în ritmul unei inimi pe care n-o bănuiai nicăieri în altă parte. În colțurile gurii, tusea hohotită și neterminată din plămânii vlăguiți lăsa o spuzeală rozalie care se usca, făcând ca marginile să atârne ca o mască veche. Bunelu avea, pe de altă parte, ochi neastâmpărați și veseli. Moartea, tot fugărindu-l, ostenise și rămăsese în urmă. El se împuținase și cum
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
pieptul plat, feminină și lipsită de sexualitate, cu o anumită drăgălășenie blîndă. Timidă și timorată în abordare, cu un zîmbet palid, de conversație. Toată viața ei, în registru minor, în fundal, pierdută în decor, deși nu lipsită de un farmec vlăguit. A treia, mai reușită, cu un an mai în vîrstă, cu forme armonioase, picioare bine proporționate, sîni frumoși, o față foarte drăguță, cu ceva vag evreiesc. Eficientă, distantă, rece. O sugestie de sexualitate, dar ținută bine sub control. Uniforma cea
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
umeri aripile binefăcătoare ale îngerului ordonator. În schimb, cine intră în brambureala voluptuoasă a libertății simte în ceafă suflarea lui Mefisto. Paradoxul e că, în lipsa bramburelii, energiile lăuntrice se sleiesc, de aceea Dracul e un infirmier menit a resuscita ființele vlăguite. Cine suferă de dezordine lăuntrică poate fi liniștit: îndeplinește condiția viitoarei regenerări. Aceasta fiind dihotomia, nu-ți rămîne decît să urmărești exemplele menite a o ilustra, Ordine și haos. Mit și magie în cultura tradițională românească fiind o antologie de
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
apăsarea căreia trăise mereu. Și asemenea unui scafandru căruia trecerea prea rapidă de la o presiune mare la una mică îi poate fi fatală, tot așa Soljenițîn, lipsit acum de constrîngerile din înfruntarea cărora își obținuse de fapt identitatea, se simte vlăguit, abulic și dezabuzat. Nu poate înțelege optica oamenilor, cum nu poate pricepe comportamentul lor. Trăiește mereu asediat de ziariștii care îl urmăresc peste tot pentru a scrie a doua zi despre el că: "Soljenițîn se simte bine" sau "Lui Soljenițîn
Invulnerabilul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10646_a_11971]
-
poezia modernistă, pe latura ei criptică, poate oferi scriitorilor fără talent iluzia unui refugiu într-o mă sură mai mare decât poezia tradițională. E suficientă însă o lectură atentă pentru ca întreg edificiul autorului să facă implozie. Corpurile românești se întind, vlăguite, pe solul irakian, cuvintele rămân în aer, ca niște baloane scăpate de mâini neîndemânatice. ,Răzvan Țupa este, în fond, un postsimbolist la jumătatea distanței dintre Virgil Mazilescu și Mircea Ivănescu", ne avertizează Marius Chivu pe coperta a IV-a a
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
loc s-ar albi/ auzind vestea.// Și dacă toate s-ar limpezi,/ îngerește te-aș cunoaște pe tine./ Întortocheată, calea s-ar dovedi/ a fi dreaptă.” (Într-al doisprezecelea ceas). Volumul se încheie apoteotic cu o invocație către muza temporar vlăguită sau poate către Dumnezeul poeților, de la care Corina Anghel așteaptă noi cuvinte și gânduri, pentru poemele ce vor fi să vină: „Eu mă rog.// Cu ce vorbe te rogi?/ Eu mă rog fără vorbe.// Cu ce gânduri te rogi?/ Eu
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
Gaza și Egipt. Pentru a se asigura că acordul a fost semnat și parafat, secretarul american de stat și-a amânat cu 24 de ore plecarea spre reuniunea APEC din Coreea de Sud. Punctul de trecere a frontierei este vital pentru economia vlăguită a teritoriilor palestiniene, fiind singurul punct de acces la frontieră care permite plecarea din Fâșia Gaza fără a trece prin Israel. Asupra finalizării acestui capitol al negocierilor israeliano-palestiniene nu fusese înregistrat nici un progres de la retragerea israeliană din Fâșia Gaza, din
Agenda2005-47-05-saptamana () [Corola-journal/Journalistic/284402_a_285731]
-
să nu amețească. Era un semn ca o rugă. O mișcare ce chema la tăcere și înțelegere. Femeia a priceput despre ce este vorba și a tras un scaun aproape de el, așezându-se în fața lui. I-a luat mâinile moi, vlăguite, într-ale ei, în tăcere. Îl privea cu multă milă și intuia ce gânduri îl apasă. Strângea maxilarele pentru a se putea abține să nu izbucnească în plâns. După minute lungi de tăcere, Tudor a ridicat privirea spre ceasul de pe
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
din depărtări. Însă o breșă părea să se fi deschis În zidul de umbră care o Înconjura. — Te rog, repetă ea. Furia ucigătoare a lui Dante se potolise ca prin farmec. Coborî pumnalul. Sub mâna lui, trupul lui Veniero zvâcnea vlăguit. Slăbi strânsoarea, lăsându-l să respire, iar apoi se ridică, făcând doi pași Înapoi. Ea Îi luă locul, aplecată peste trupul bărbatului, Îndoindu-se din genunchi cu o mișcare sinuoasă, asemenea unui șarpe. Priorul Își aminti ce Îi povestise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Cum ai ajuns În posesia lor? Pe lume, Platon a fost ultimul care a avut știri despre un pământ de dincolo de ocean. Dar nici el nu vorbea dintr-o cunoaștere nemijlocită, ci pe urmele unei legende mai vechi... Veniero zâmbi vlăguit. — Ordinul Templului a săpat vreme Îndelungată printre ruinele citadelei Ierusalimului, sub vechiul Templu. Și multă lume a crezut că se căuta comoara israeliților. Aurul ofrandelor, Chivotul alianței... Unii și-au imaginat chiar că se pornise În căutarea Graalului. Sminteli. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îmi păreau gratuite și ridicole - Adam Adam era un tip forte, ce naiba mă apucase din senin să mă gândesc la... - Îmi cer scuze pentru incident, adevărul este că În ultimele zile am traversat o perioadă destul de proastă, uneori mă simt vlăguit, anemic și indispus fără un motiv anume - are și Eva dreptatea ei. O dreptate cam agasantă, Însă nu lipsită de oarecare temei, trebuie să recunosc. În fine... Despre ce vorbeam? Nu, nu-mi spune, vreau să-mi amintesc singur... cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
val de tătari. Pe cer - semn totdeauna rău, vestind timpuri de jale - se ivise o stea cu coadă, ce abia mai târziu va primi numele de cometa Halley. La curtea jitnicerului Haralambie singura vacă rămasă dintr-o înfloritoare cireadă născu vlăguită un vițel cu două capete, prilej deopotrivă de spaimă și bucurie, căci monstrul fu tăiat, având loc un ultim chef. Birurile creșteau: pe lângă fumărit, văcărit, albinărit, fu născocit doinitul, un bir nou pus pe capul acelora care, ca să-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
neostoire, lumea Începe să creadă. Căci oamenii au nevoie de credință. Așa că mulți tineri și-au pus În grabă crepidele și-au pornit-o pe urmele lor. Unii se mai Întorceau În cătunul lor după un an-doi, alții după zece, vlăguiți de-atîta drum și cu bărbile Înspicate, acum și ei glăsuiau cu vocea stinsă, ținînd mîinile Încrucișate pe piept. Vorbeau despre minunile Lui, despre pildele Lui, Îi propovăduiau Învățătura, disprețuiau tot ce e desfătare, purtau straie ponosite, se hrăneau cumpătat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
iată, acum totul să fie mormîntul trupului și temnița sufletului, Împărăția negurii, cetatea mucezelii verzulii, care i se vîrau iarăși În inimă și sub piele, În măduvă, deși zadarnic căuta el să se Încredințeze, zadarnic pipăia cu degetele uscate și vlăguite piatra jilavă și Înghețată a grotei, zadarnic Își dilata pupilele, zadarnic se atingea cu degetele, ca sa se Încredințeze dacă era vis sau nălucire liniștea străpunsă de picătura din bolta nevăzută a grotei, negura mistuită de un susur firav, zadarnic Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
deasupra capului său, se Înălțau porticurile intersectate pe alocuri de albastrul cerului, printre bolțile de piatră albă, printre punțile aruncate peste maluri nevăzute, arcade de piatră, erau acolo, doar să Întindă mîinile care zăceau inerte de-a lungul trupului său vlăguit, Într-o stare aproape letargică. Printre arcade, În locurile unde crăpase piatra, se mai iveau cîte-un smoc de iarbă verde, cîte-o rădăcină alburie și răzlețită ori cîte-o frunză ruginie de ferigă crescută În piatră; nu, ăsta nu mai era vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de alta a drumului, numai că el abia dacă zărea vreo casă, căci privea pierdut doar În sus, cu ochii Încremeniți și mirați, presimțind doar prezența caselor Înalte de piatră, după cum Îi cădea umbra pe chip și pe ochii-i vlăguiți, presimțind prezența caselor joase de după care soarele nu se adăpostea, dar la fel de prezente, de nevăzute și atît de reale, mai reale decît cerul de deasupra capului său, mai reale decît scîrțîitul oiștii carului și decît larma mulțimii care Îi Însoțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
odihnea pe pielicelele de miel, iar izul lînii Îi umplea nările ca și mireasma chiparosului, ca și adierea zilei Însorite și calde, ca și boarea mării. Cum pînă atunci moțăise ca-ntr-un leagăn, scuturat de scîncetul roților, trupul său vlăguit, cu oasele-i firave, cu măruntaiele-i secătuite, cu inima-i tihnită, cu pielea-i veștejită se lăsa acum În voia sfîrșelii, Într-o suflare lină, simțindu-se ca un prunc buimac de somn. Nu, acela nu mai era vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-mi pasă. Familia lui are proprietăți acolo, două șantiere navale, iar Pablo are să conducă unul. E foarte talentat ca lider. — Se vede. ZÎmbetul Beei deveni mai apăsat. — Și apoi, Barcelona am tot văzut-o, atîția ani... I-am văzut privirea vlăguită, tristă. — Am Înțeles că El Ferrol e un oraș fascinant. Plin de viață. Iar fructele de mare se spune că-s ceva de vis, mai ales crustaceele. Bea oftă, clătinînd din cap. Mi se păru că voia să plîngă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
impunea să se scoale imediat și să se ducă să pregătească cu propriile sale mâini, fără să cheme servitoarea, un ceai reconfortant cu garnitura sa corespunzătoare de fursecuri, cu toate acestea, disprețuită, frustrată, cu voluptatea care se trezea, deja complet vlăguită, se întoarse pe partea cealaltă și închise ochii cu putere, cu ușoara speranță că somnul încă mai era în stare să folosească resturile pentru a-i încropi cu ele o mică fantezie erotică privată. Străin de dezamăgirea pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aici la seminarii, cu toți fotbaliștii ăștia importanți. — Amărâții ăia care n-au nici un sfanț ca să ia meditații și trebuie să studieze pe parcursul trimestrului, de ei mi-e milă, Îl anunțase el pe Amory Într-o zi, cu o camaraderie vlăguită, exprimată prin felul cum Îi atârna țigara pe buzele palide. Pentru mine ar fi o plictiseală mortală, există atâtea altele de făcut la New York În timpul semestrului. Oricum, presupun că habar n-au ce pierd. Atitudinea domnului McDowell degaja o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]