379 matches
-
mai amenințătoare, se înfiripă și ea, alături și răspunde, cu o voce aspră și uscată, învolburată și fierbinte. Vocea toridă a pustiului dogorâtor: Lasă-l în seama mea! Cât o bătaie din pleoapă, Adramalech, demonul-ucigaș, se repede la Namila cea vlăguită, surprinsă fără de nici o apărare și-i deschide carotida larg, măcelărește, cu un șfichiuit precis și nemilos, de gheară! Pieriți și voi, Necuraților! țâșnește și Boss din pronaos, aruncând restul apei din cristelniță, asupra monștrilor. Arătările se destramă, mute. Se stârnește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Ești nebună? E murdar aici, te pătezi, o certă Meri. O Împinse apoi Înspre o grămadă de lăzi goale de lemn - poate relicve din piața din apropiere -, pe o bancă aranjată În fața unei săli mari și Întunecate, În care trupuri vlăguite zăceau Îngrămădite În saci de dormit. Maja se lăsă să cadă pe ceva dur, un cui Îi sfâșie hăinuța. Goli paharul de apă pe care i-l Întindea spaniola. Închise ochii și zgomotul orașului pătrunse În ea, devenind una cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
coridor. Zgomotul ușii sparte nu a trezit pe nimeni. Îi este somn, Îl doare capul și i se face greață. Încearcă să se lase de fumat și țigara i-a lăsat gura Înveninată. — Vino, murmură agentul simplu cu o voce vlăguită. Vino. La capătul unui coridor Îngust, gol și anonim este aprinsă lumina. Agentul principal intră În ceea ce pare să fi fost camera unei fetițe, căci are pereții acoperiți cu tapet impermeabil roz pe care sunt Împrăștiate zâne și personaje din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu era în stare de o asemenea acuzație. De-abia a tresărit când i-au înfipt acul. Și când am luat-o s-o pun la loc în cușcă, n-a opus nici o rezistență; doar a scos un mieunat slab, vlăguit și s-a lăsat băgată înăuntru. Pe drum spre casă am luat niște cârnați și o cutie de smântână de la LoPrice, iar când am ajuns acasă am făcut un mic culcuș din perne și pături în bucătărie pentru ca Portia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
slab de înger și lăcrimează ușor. 3. Straniu până și în proprii ochi. Acest trup purtat în mod neobișnuit unsprezece luni în pântecele matern, ca și cum ar fi ezitat să vină pe lume, devine așadar cel al unui omuleț cu sexualitatea vlăguită și cu prezența în lume contrariată parcă de o rațiune obscură dar determinantă. Excelent analist al profunzimilor, Montaigne se gândește la anii inaugurali decisivi pentru făurirea caracterului și a temperamentului. Rolul major în formarea sensibilității el li-l atribuie doicilor
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în draperie "ca un giulgiu" și de sufocare în "pâslă""321. Eliade arăta într-un studiu că numai eroii trec în moarte întregi, adică păstrându-și memoria și personalitatea; oamenii simpli își continuă "viața" larvară într-un infern de umbre vlăguite și fără memorie 322: Descoperea la răstimpuri obiecte pe care îi era greu să le identifice, unele semănau la început cu o lădiță, dar se dovedeau a fi, pipăite mai bine, dovleci uriași înveliți în broboade, altele, care păreau la
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
producțiile „dezechilibraților” din ospicii și vede în ea semnul disoluției sociale. În Occident, fenomenul acesta e specific marelui oraș, în cosmopolitismul căruia insul, dezrădăcinat de viața organică a colectivității, se simte izolat, numai el cu eul său propriu, decolorat și vlăguit „de responsabilitatea morală față de semeni, pe care n-are cum să-i vadă. Acești expectorați ai societății pe care Osvvald Spengler îi numea „nomazii civilizației”, alcătuiesc congregații de vicii abominabile, practicate cu cinism și proclamate în artă ca titluri de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
al bătăliei dintre elitele sale economice și politice (în opinia mea, a privi statul ca pe un rezultat - incert - al luptei elitelor ridică dubii serioase asupra coerenței deciziilor autorităților statale). Una dintre cele mai interesante și persuasive descrieri ale caracteristicilor vlăguite ale statului contemporan se regăsește în lucrarea lui Strange (1996) despre retragerea statului. Strange susține că a avut loc un transfer de putere de la state la piețe și, prin acestea, la corporațiile transnaționale. Cauzele schimbării raportului de forțe sunt identificate
[Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
maluri și la depărtarea cuvenită, apa sapă când incisiv, când mângâietor, inepuizabil de fertilă în strategii; împrumutând abraziunea mediului, ea o întoarce insurecțional împotriva lui. Reciproc, piatra ademenește tacit la statornicire aluviunile dinspre marginea mai domolită a șuvoiului - cele mai vlăguite și mai ezitante, cârtind tulbure împotriva răpirii și roase de nostalgia întregimii cu prundișurile din amonte. Pentru aceste dizidente ale făgașului bine bătut, între uscat și curent se dă o neluptă clisoasă ca îndoiala, ce alunecă până și dintre propriile
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
contururi, mai puțin strivitoare. Îmi pare că, îngropate în folos, lucrurile mai mult își întrerup temporar viața decât și-o pierd de-a binelea. Mâinile închid în moartea funcțională lucrul făcut, după cum tot ele sunt capabile și să-i readucă vlăguitul conținut la o viață mai exuberantă decât cea inițială. Forma cea bună doar alunecă de-a lungul lor, ca o verighetă pe care viața și moartea și-o transferă nupțial; așezată în ea, lucrarea mâinilor devine atunci un fel de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
staul, cu un opaiț într-un colț atârnat de-o grindă șubrezită, Fecioara Maria îl aduce pe lume pe Mântuitorul lumii, Iisus Hristos. Ostenită, își pune copilul în iesle, singurul loc ce i-a servit drept leagăn Domnului nostru. E vlăguită, dar fericită că tot ce stătea în puterea sa pentru mântuirea noastră se înfăptuise. Privind pe cer, o stea ce traversa cerul de la miazănoapte la miazăzi, cei trei magi și-au dat seama că steaua arată nașterea unui mare împărat
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
pp. 121-122. CAPITOLUL XXI Exegeți greci minori din secolele al V-lea și al VI-lea După perioada de mare înflorire din vremea școlii antiohiene și a comentariilor lui Chiril, exegeza creștină tinde să se închidă în sine și, parcă vlăguită, să se întoarcă la autorii din trecut și să reia tezele lor. Această vlăguire era deja oarecum perceptibilă la Teodoret al Cyrului, a cărui producție enormă nu se caracteriza și printr-o bogăție de idei, ci prin repetarea acestora la
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
totdeauna în Ereb, în tărâmul subpământean al lui Hades, principele nemuritor al morții. Dar, după ce trec de Stix, au a exista veșnic ca umbre fără viață, ca niște aparențe care nu mai păstrează decât înfățișarea lor de odinioară, simple simulacre vlăguite și inconsistente, golite de orice substanță vitală, de orice conștiință și de orice amintiri. Nu au nici măcar viața arătărilor din vise. Ținutul morților este singurul loc din universul homeric unde Forța care poartă lumea, care este lumea, e absentă. Acestor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
a ales-o, cea de medic (va muri din cauza unei infecții contractate în timp ce îngrijea un bolnav). Bazarov este după cum îl definește Turgheniev "omul nou", "eroul vremii noastre" trecut prin școala aspră a muncii și a sacrificiului, destinat să înlocuiască nobilimea vlăguită și obosită. El știe că trebuie să nege, știe că, pentru a merge înainte, trebuie să calce peste credințe și valori tradiționale, dar acționează impasibil fără a se gândi prea mult la cenușa și la distrugerile pe care le lasă
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
filozofică, aceasta este sfâșiată între două alternative: pe de o parte, epistemofilia și tehnofilia menționate mai sus, sau o atitudine de simplă acompaniere cu supunerea ancilară consecventă față de știință și tehnică; pe de alta, o cunoaștere de tip arcadic, dar vlăguită, cu funcții compensatorii de care să profite ca de o distragere și o evaziune. Orizontul autoreprezentării culturale și filozofice a epocii contemporane fie că este etichetat "după Nietzsche", "după Weber" sau "după Heidegger" este un orizont marcat de convingerea că
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Bardenhewer, op. cit., V, pp. 121-122. Capitolul XXI Exegeți greci minori din secolele al cincilea și al șaselea După perioada de mare înflorire din vremea școlii antiohiene și a comentariilor lui Chiril, exegeza creștină tinde să se închidă în sine și, vlăguită parcă, să se întoarcă la autorii din trecut și să reia tezele lor. Această vlăguire era deja oarecum perceptibilă la Teodoret din Cyr a cărui producție enormă nu se caracteriza și printr-o bogăție de idei pe măsură, ci prin
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Goncourt în 1937, delegații IC nu se vor zgîrci în mijloace de măsluire. Făcînd multiple presiuni asupra delegaților, ei au modificat structura CC pentru a-i face pe străini să voteze. O treime din membri l-au părăsit, partidul rămînînd vlăguit. El nu va progresa mai mult la alegerile din 1929. Expulzînd din PCB aripa cea mai revoluționară cu ajutorul militanților învechiți în meserie provenind din social-democrație, IC numise la conducere doi membri veniți de la tineretul comunist, entuziaști și voluntari pentru a
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
urmări vocația propriei identități, deopotrivă națională și europeană, a permis estonienilor să nu-și rateze libertatea în anii de grație 1990-1991. Pentru Estonia anului 2000 independența contează, ea este chiar o realitate, nu bluf propagandistic sau articol într-o Constituție vlăguită. La noi, din contra, independența constituie o perdea de fum pentru afacerile ilicite ale unei oligarhii de sorginte sovietică. Ne-am obișnuit, în Moldova, să ne fabricăm mereu justificări pentru condiția noastră umilă, să căutăm vinovatul în altă parte - în
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
a te-ntoarce cu ochii largi spre cer, iar cu mâinile înțărânate, palate a ctitori din efemer... de poți pe-un mărgăritar-de-zar, averea-ți, moștenită s-o riști și atunci, sfârșind în evaziv, să proclami, regatu-ți: pierdut-definitiv!... de poți trupul vlăguit, sclav absolut... să ți-l mai biciuiești năprasnic, rănind, în fapt, nimicul gras, ce-n lăcomie ți-a rămas... de poți umple cântecul nemăsurat al infinitului acela de minut, măcar cu paguba-penumbre a zeității, noi, din 61 de secunde... atunci
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
staul, cu un opaiț într-un colț atârnat de-o grindă șubrezită, Fecioara Maria îl aduce pe lume pe Mântuitorul lumii, Iisus Hristos. Ostenită, își pune copilul în iesle, singurul loc ce i-a servit drept leagăn Domnului nostru. E vlăguită, dar fericită că tot ce stătea în puterea sa pentru mântuirea noastră se înfăptuise. Privind pe cer, o stea ce traversa cerul de la miazănoapte la miazăzi, cei trei magi și-au dat seama că steaua arată nașterea unui mare împărat
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
totdeauna în Ereb, în tărâmul subpământean al lui Hades, principele nemuritor al morții. Dar, după ce trec de Stix, au a exista veșnic ca umbre fără viață, ca niște aparențe care nu mai păstrează decât înfățișarea lor de odinioară, simple simulacre vlăguite și inconsistente, golite de orice substanță vitală, de orice conștiință și de orice amintiri. Nu au nici măcar viața arătărilor din vise. Ținutul morților este singurul loc din universul homeric unde Forța care poartă lumea, care este lumea, e absentă. Acestor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
kilometrică înfiptă pe țărm păstrează încă vechea ortografie a numelui. Cătunul e alcătuit din câteva străduțe, cu case de piatră, câteva vile cățărate pe povârnișuri și o unică prăvălie generală. Nu pot obține ziarul The Times și nici baterii pentru vlăguitul meu aparat de radio cu tranzistori, ceea ce nu mă necăjește prea tare, după cum nu mă supără nici lipsa totală de măcelării. Există o singură cârciumă, „Leul Negru“. Căsuțele sunt încântătoare, clădite solid, din piatra locală, galbenă, dar singurul edificiu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am luat mâna. Era rece. M-a cuprins iar panica și aș fi vrut să ies afară să le strig celor doi să cheme un medic, numai că eram prea înspăimântat ca s-o părăsesc în clipele acelea și prea vlăguit ca să pot lua vreo hotărâre. M-am întins pe jos alături de ea și am strâns-o în brațe, murmurându-i numele. Începu să respire adânc, regulat, de parcă ar fi adormit. Am privit-o și am văzut că ochii îi erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
singură explicație plauzibilă. Mi-am adus aminte că bunica dăduse naștere la 18 copii. Adică, a adus pe lume optsprezece ființe omenești. Doamne, Dumnezeule! Anumite femei aduc pe lume câte un singur copil, sau poate nici unul, și se simt terminate, vlăguite. Dar să naști și să crești 18 copii? Tatăl meu fusese al nouălea din seria de optsprezece. Așa că, pe bună dreptate, bunicii i s-a acrit să mai vadă picior de plod în fața ei. Voia și avea tot dreptul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lanțul de la gât și, apucându-l de coada zdrențuită, plină de praf și năclăită de sânge, l-a târât cu zvâcnituri și opinteli bătrânești, spre una din multele gropi de scos lut. Dar, după câțiva pașii, s-a oprit. Era vlăguită, nu mai putea. A dat drumul cozii din mână și s-a așezat pe o moviliță de pământ amestecat cu prundiș din albia pârâiașului secat. Baticul îi căzuse pe spate și după ce și-a șters mâinile de pestelca plină de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]