264 matches
-
e prea religios ca să poată trăi ca ceilalți tineri de vârsta sa. Și tot el, într-o altă scrisoare, îi mărturisea că "natura vorbește în mine tot atât de tare ca în oricare altul și poate mai puternic decât în mulți alți vlăjgani." Iată așadar cele două ipostaze, aparent antinomice, care-l definesc și pe care le vom regăsi în absolut toate opus-urile sale, fie că se numesc concerte, simfonii, opere. Probabil că sublimul lui Mozart constă tocmai în naturalețea cu care
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
mutăm de-aici, zice tînărul cu figură de țigan cortorar: așa li se spune țiganilor nomazi prin Banat, țigani cortorari, de la cort adică, și ăștia chiar așa sînt, așa ceva sînt ei dacă te uiți cu atenție. Iacătă șeful lor, un vlăjgan mare, gros în grumaz și-n pectorali, cu brațele groase ca niște odgoane, bronzat și cu lăiețe lungi, cu mocasini, cu o toporișcă în rucsac, cu un cuțit mare așezat amenințător într-o teacă agățată într-o curea soldățească, cu
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
unor Streinu-Cioculescu, discreția lui Mihail Crama, dârzenia lui Bogza, modelul critic oferit de Nicolae Manolescu și prestanța polemică a lui Iorgulescu, pariază pe opera Florenței Albu, identifică o familie de spirite între Florin Mugur și Blecher, admiră „înfurierile spectaculare” ale „vlăjganului guraliv” Fănuș Neagu. Asistăm la scrierea memorialistică a canonului literar din epocă. Un critic, avertiza Dimisianu, trebuie să fie prieten numai cu autorii mari, altminteri e în pericol să-și piardă libertatea judecății corecte. Nu scrie, prin urmare, despre oricine
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
care, fie vorba între noi, la prima lor programare dintr-o zi, nu se urmărea decît bifarea unei acțiuni, socotindu-se doar ca antrenamente (repetiții) pentru reprezentațiile vesperale. Chiar și acolo (pe stadion, adică) unde, cînd eram de-acum ditamai vlăjganul, aveam, chipurile, permisiunea să merg la orice oră din zi, tot la matineu eram nevoit să asist, nu de alta, dar echipa favorită juca în divizia B. Ce mai, eram proprietarul unei suferințe pe care, probabil din sfială, nu am
Complexul matineului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11215_a_12540]
-
și grijulia sa asistentă, Nuți, nu e decât rezultatul unui vast exercițiu imaginativ a cărui gestație coincide cu vacanța rustică pe care Ana-Maria o trăiește în dezordinea casei lui Nori. Poate, dacă schimbăm raportarea, însăși aparența continuu infantilă a acestui vlăjgan naiv și sedentar e doar o proiecție tardivă, cu materialul precar al amintirii sedimentate în copilărie. Variantele sunt în egală măsură posibile, atâta vreme cât Maria Ellis ne lasă, dezinvolt, îndeajuns de multe indicii pentru ambele ipoteze. Și cât investigația ei se
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
Foarte interesant, din acest punct de vedere, e Romulus Bucur. Unul dintre poemele sale de aici se numește, parcă „dând cu sâc” cuprinsului, 1 poem &1/2: „proaspăt sosit în bucurești/ în căminul 6 martie/ am fost întâmpinat/ de un vlăjgan dubios/ cu plete și mustăți/ ce mi s-a recomandat ion// spre seară l-am găsit/ făcându-l idiot/ pe un tip lungit/ în patul de alături/ care citea hemingway și/ nu-i dădea atenție// (ușor intimidat am aflat că
Sfidarea retoricii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5483_a_6808]
-
să-mi dai examenul.» Profesorul l-a mai privit o dată, s-a ridicat de pe scaun și a părăsit cabinetul. I-a spus asistentului să transmită la partid că el nu dă examene sub amenințarea cu pistolul. A fost tevatură mare, vlăjganul avea pile la Comitetul Central și, desigur, la Securitate. Pînă la urmă «studentul» a promovat examenul, fiindu-i aprobat, de către decanat, un examinator special." (p. 218). De necrezut și totuși cît se poate de aievea. Petele acestea cenușii sunt însă
Idoli și amintiri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6028_a_7353]
-
nimic din esența politic-contondentă a României de azi. Poate nu știți că domeniul de activitate al lui D. Iliescu este tocmai „badigardismul". Și poate că, dăștept cum îl cunoașteți, celălalt Iliescu, I., se gândește la ce întrebuințare-ar putea avea vlăjganii ăștia în viitoarele alegeri. Pe mineri nu prea mai poate conta, cu armata nu se știe ce se întâmplă, polițaii sunt și ei prea ocupați cu vilele proprii, așa că de ce n-ar încerca să ne ducă pe drumul cel bun
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
ca să nu știi cine e mi-am pus mâna la ceafa la locul dureros și întorcându-mă am trântit-o pe limbă din satul meu . Care pizda mă-ti dăduși mă? Și culmea e că m-am pomenit cu un vlăjgan de prin clasa 8 eu eram în clasa 1 și mai eram și slab și arătăm că doamne-ajută că mă ia de guler și mă întreabă: De ce mă înjuri mă? Și era gata să mă caftească. Atunci, turbat de furie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
furie și de durere, speriat și de namila care cu un pumn m-ar fi făcut praf, instinctiv, căci nu am avut timp să meditez, i-am dat una cu capul în boașe de a căzut jos cât era de vlăjgan. Nici nu mă desmeticisem bine că m-am trezit din nou luat de guler și am auzit: De asta am nevoie. Nu sunt eu de vină, Nea Costică. El mă lovi cu pliciul și mai vru să mă și bată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ca să nu știi cine e mi-am pus mâna la ceafa la locul dureros și întorcându-mă am trântit-o pe limbă din satul meu . Care pizda mă-ti dăduși mă? Și culmea e că m-am pomenit cu un vlăjgan de prin clasa 8 eu eram în clasa 1 și mai eram și slab și arătăm că doamne-ajută că mă ia de guler și mă întreabă: De ce mă înjuri mă? Și era gata să mă caftească. Atunci, turbat de furie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
furie și de durere, speriat și de namila care cu un pumn m-ar fi făcut praf, instinctiv, căci nu am avut timp să meditez, i-am dat una cu capul în boașe de a căzut jos cât era de vlăjgan. Nici nu mă desmeticisem bine că m-am trezit din nou luat de guler și am auzit: De asta am nevoie. Nu sunt eu de vină, Nea Costică. El mă lovi cu pliciul și mai vru să mă și bată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
pe bărbați!...): Cum adică la Orșova, nu pricep?! a zis ea. La Orșova, a precizat el, să trecem Dunărea, mulți fac asta. Să scăpăm din căcatul ăsta. Iha, a exclamat ea. Atât. Interjecția asta neclară a fost singurul comentariu. Dar vlăjganul de Albert a înțeles că o convinsese. N-au mai deschis subiectul. Au mers în tăcere. Între timp, tramvaiul începea să se populeze. Orice făptură de genul masculin care urca în tramvai, când dădea cu ochii de Ana-Cristina, avea aceeași
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
Du-te. Ana-Cristina s-a ținut de cuvânt: a apărut în baie, goală pușcă, strălucitoare. Albert era plin de spumă. Zâmbind, ea a desprins din suportul său dușul mobil și, cu jetul cam anemic, l-a curățat de săpun pe vlăjgan, ea zâmbea în continuare, s-a așezat în genunchi în fața lui... La ora fixată, s-au reunit toți în Gara de Nord, în fața Biroului de informații. Ana-Cristina i-a anunțat senină pe ceilalți că ea și Albert nu mai merg la Costinești
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
fi, nu-i pasă de ei și de ce o să se întâmple cu ea, nu-i pasă de nimic. Toată atenția răcanilor imberbi, cu bocanci din care răzbătea un miros insuportabil ce te poate ucide, s-a strâns asupra tinerei femei. Vlăjganul spălăcit nu făcea doi bani, nu prezenta pentru ei nici un interes. I-au ars pe spinare vreo două-trei lovituri cu patul armei și l-au împins într-un beci, l-au închis acolo. În schimb, pe Ana-Cristina au întrebat-o
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
ca să nu știi cine e mi-am pus mâna la ceafa la locul dureros și întorcându-mă am trântit-o pe limbă din satul meu . Care pizda mă-ti dăduși mă? Și culmea e că m-am pomenit cu un vlăjgan de prin clasa 8 eu eram în clasa 1 și mai eram și slab și arătăm că doamne-ajută că mă ia de guler și mă întreabă: De ce mă înjuri mă? Și era gata să mă caftească. Atunci, turbat de furie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
furie și de durere, speriat și de namila care cu un pumn m-ar fi făcut praf, instinctiv, căci nu am avut timp să meditez, i-am dat una cu capul în boașe de a căzut jos cât era de vlăjgan. Nici nu mă desmeticisem bine că m-am trezit din nou luat de guler și am auzit: De asta am nevoie. Nu sunt eu de vină, Nea Costică. El mă lovi cu pliciul și mai vru să mă și bată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
subliniază o asumare a literaturii ca destin - „necunoscând decât unica pasiune a artei sale, a meseriei sale” (229); „reducând toate valorile sociale la hârtia tipărită, la valoarea misterioasă a unui vers, nu trăiește decât prin ea” (230); „căci pentru acest vlăjgan (...) nu există altă realitate decât cea a artei și, în primul rând, firește, a artei lui” (557). Analiza textului despre Camil Baltazar ne permite să intrăm și mai adânc în intimitatea asocierilor lovinesciene. Considerat cel mai reprezentativ poet al cenaclului
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
că temerea n-a fost suficient de intensă și nici agresiunea îndeajuns de disproporționată. Cum mi s-a întâmplat mie. Când, în ditamai aglomerarea umană, cu un copil minor după mine, încercam să nu fiu călcat în picioare de un vlăjgan care-mi reproșa că-i atac idolul politic, iar opinia publică, indignată nevoie-mare azi, bătea din palme a satisfacție și mă acuza că mă victimizez", a scris jurnalistul Victor Ciutacu, pe pagina de Facebook.
Victor Ciutacu, despre jurnalista B1 TV, lovită de un bărbat la plimbarea libertății by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81363_a_82688]
-
tăioși care te-ngrozesc doar când îi vezi. Într-o zi, copiii au ieșit la poartă, să se joace; aveau cu ei și câteva jucării foarte frumoase, pe care le iubeau foarte mult. Deodată, lângă cei doi au apărut patru vlăjgani care le-au spus: Hei, prichindeilor, ia cărați-vă de-aici și dați-ne nouă jucăriile astea că, de nu... Ați înțeles? Din curte, Cuțulache a auzit vocile răstite ale găliganilor și, pe dată, a priceput că nu-i a
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
lângă poartă, s-a cocoțat, cât ai zice „pește” pe gardul ei, și de-acolo, a mârâit scurt și și-a dezvelit colții de parcă le-ar fi spus celor patru: „Îndrăzniți numai, că am eu ac de cojocul vostru!” Iar vlăjganii n-au mai îndrăznit. Drept răsplată Sorin și Sorina i-au dat toate bunătățile pe care le-au avut la îndemână: și cozonac, și cornulețe cu magiun, și clătite, și bomboane. După ce s-a ospătat bine, sărmanului Cuțulache nici prin
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
în picioare pantofi de piele fină. Bărbații purtau pălării și costume, eu nu mă puteam compara cu ei, păream o rudă săracă. Femeile purtau pălării și pantofi cu tocuri înalte. De jur împrejur forfotea o mulțime de oameni, bone și vlăjgani tineri în uniformă de marinar, cerșetori și hamali, muncitori cu șepci și haine obosite de atâta purtat, țigani și lume distinsă. Ieșind din gară, m-am așezat mai întâi jos, pe o treaptă, și am privit. Tramvaiele se opreau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
S-a dus și fata cu sâni mari și umeri lați, cu puțină gușă, ceea ce n-o făcea mai puțin interesantă, s-a dus și bruneta subțirică machiată cu roșu, grupul de studente la drept venite în vacanță, grupul de vlăjgani care le însoțeau, s-au dus toți. Kjus așează paharul pe măsuță. A atins și limita alcoolului. Se lasă pe spătarul căptușit cu un material moale și se uită liniștit la mulțimea care și-a reluat agitația. Ultimii ascultători ajunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ale mușteriilor, strivind vreo înjurătură printre dinți. Căci acum nu-l mai lua nimeni în seamă și nimănui nu-i mai era frică de el. Am încercat să-l cunosc pe tata mai bine, să-l văd mai îndeaproape, acest vlăjgan venit cu mama prin 1920, de la Botoșani, unde se căsătoriseră mai devreme. Tata era unicul fiu al unui fanaragiu, „funcționar” la primărie, care, pe lângă slujba de a aprinde seara felinarele de pe unele străzi ale orașului și de a le stinge
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mame și tați, prieteni și bunici, verișori și nepoți se aflau dincolo de poartă și mai strigau: „Sandule, vezi, în tren e curent, să-ți pui fularul!” tocmai când acel Sandu rupea tacticos dintr-un pui și-l servea pe un vlăjgan cu cojocică pe el, care îi întindea rânjind o sticlă cu țuică de cazan de la Răducăneni; „Să-mi scrii, Toadere - striga o mamă deznădăjduită, de cum ajungi acolo!” „Da”, și Toader în timpul acesta îi dăruia unui ieșean un cuțit cu mâner
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]