9,098 matches
-
Mă gîndesc și acum la Don Quijote și la prințul Mîșkin despre care sper să scriu cîte o poezie (o voi scrie!). Punînd între paranteze valoarea literară a unor astfel de pagini, nu putem să nu îi recunoaștem autorului o anumită vocație experimentală autentică, fără de care nu ar fi posibilă nici mînuirea abilă a rețetelor, nici răsucirea bizară a scriiturii spre ea însăși. Pe de altă parte, identificăm în textul lui Daniel Pișcu, îngroșată pînă la caricatură, apetența generației optzeci pentru tot
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
o demonstrație grotescă și subumană. Desprins, însă, de fondul său tragic, acest spectacol are o anumită putere de fascinație, chiar dacă ea se manifestă în registrul de jos, în acela al instinctelor. Există în el o forță a gregarității și o vocație a dezordinii care exercită o irepresibilă seducție. Văzută de la distanță și suspendînd pentru o clipă orice criteriu moral, această acțiune colectivă are și o expresivitate spontană. Ea reușește să dea trăirilor coordonate noi. Transformă tensiunea în oroare, și privirea în
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
mîntuit, evident, la seral!), toate cunoștințele despre artiști. Și ce adună viitura mîhnirii și a enervării, din mîlul stătut al unei memorii și ea destul de sedentară, nu este din cale afară de încurajator. Ba s-ar putea spune că dimpotrivă. Fără vocație istorică și fără instinct social, artistul pare mai degrabă un ratat obraznic, un înfometat perpetuu și un guraliv incontinent. Fix ce-i trebuie unei june cu privirile pierite pentru a le arăta părinților cea mai crîncenă înfățișare a zădărniciei. Dar
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
energie mă împiedică să trăiesc cum aș vrea, absența - ca și pensia - e numai o fata morgana. Un miraj. Nu pot să mi-l permit". Neavînd la îndemînă forța blasfematoare, demonia țîșnitoare precum un vulcan din adîncimile ființei dizgrațiate, deci vocația marii damnări, Livius Ciocârlie se mulțumește cu o damnare medie, lîncedă, aidoma unui foc scăzut. Hiperbola morală e înlocuită cu litota. Discursul apare marcat de o lamentație modestă, vag ironică. Idealizării existențiale dezumflate nu-i răspunde grandioasa deznădejde, ci umila
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
celei mai pure percepții a modelului este, în fond, problema esențială a picturii lui Ilie Boca. în mod surprinzător, arta lui se naște la intersecția unei ingenue dorințe de posesiune, a unei aspirații edenice către spectacolul pur al lumii, cu vocația irepresibilă și insidioasă a cercetătorului neliniștit și mereu însetat de miracolul camuflat sub aparențele amăgitoare ale obiectelor. Memoria demiurgică și spaima de vid Dacă peisajele italiene, oricît ar fi ele de puternic personalizate și de riguros controlate ca mesaj afectiv
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
chiar aceste secvențe, un agent al întemeierii, al Creației celei dintîi. Punctul dinamic devine linie, linia își determină propriile-i morfologii, iar acestea, prin forța unei sintaxe lăuntrice, proliferează în spațiul unei ordini infailibile. în punctul de convergență al acestei vocații întemeietoare, al acestui tardiv reflex demiurgic, cu o spaimă adîncă de gol, se naște pictura lui Boca pe care o găzduiește acum Galeria Sabina&Jean Negulescu. Deși, la o privire fugară, această pictură poate părea consecința exclusivă a unui spirit
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
a spațialității convenționale, atît Mitroi cît și Boca devin degustători ai unor esențe cromatice rare, căutători de penumbre și de tonuri jilave, de pămînt. Cu Geta Năpăruș, Ilie Boca se învecinează într-un alt spațiu și anume în acela al vocației epice. Epopeile concentrate pe spații mici la Geta Năpăruș, acel amestec foșgăitor de universuri, de regnuri și de indivizi, devin la Ilie Boca proiecții monumentale, adevărate frize ale unei realități paralele. Ceea ce prima realiza în filigran, cu vîrful penelului, ajunge
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
având și câteva ieșiri pro domo În presa vremii (Între ianuarie 1937 - februarie 1938), biografia lui a fost răsucită, despletită și răstălmăcită politic, chiar din timpul vieții savantului (pe când locuia la Chicago). După popasuri diplomatice (oficiale), la Londra și Lisabona, vocația scriitorului și-a multiplicat sporul narativ, Început În România, alternând fericit cu a Profesorului ex cathedra, pentru care istoria religiilor a deschis un capitol fundamental În cultura universală a popoarelor. Primii pași au fost făcuți În Franța, ulterior, și pentru
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
Întors informațiile avute ( În texte, documente, cărți, articole, conferințe, dezbateri, colocvii) pe toate fețele, Internetul devenindu-i bun și fidel prieten? Nutresc gândul că avântul ce și l-a luat după 2000 la Începutul cercetării a crescut măsurabil cu profunzimea vocației redescoperite În postura istoricului, a diplomatului de carieră. Știința medicinii i-a fixat lui Francisc Ion Dworschak În mod circular orizontul cercetării -, fiind vorba de un Om, și Încă unul de excepție, cum s-a arătat a fi fost Mircea
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
de libertate, și de bunăstare. Dacă, în expresie, acest spectacol este jenant și hilar prin mimetismul penibil și prin anacronismul vulgar, în fond el transmite un mesaj extrem de periculos: adică unul copt la focul mic al economiei planificate și al vocației dictatoriale. încercarea de a sataniza intermediarul, de a face din el sursa tuturor nenorocirilor care bîntuie prin sacoșele românilor, pe lîngă faptul că este odioasă din punct de vedere moral, făcîndu-i pe țigani responsabili de sărăcia cronică în care trăiesc
Lupta cu mercurialul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15225_a_16550]
-
N. Iorga, nu se poate măsura în calitate de îndrumător de tinere personalități decît cu Titu Maiorescu: Într-un articol despre actorul italian Ermete Novelli, N. Iorga spunea că menirea omului de excepție, în oricare domeniu s-ar ilustra, este să trezească vocații. Numai dacă l-am măsura exclusiv cu acest etalon pe Nae Ionescu și valoarea sa ni s-ar impune fără drept de apel. Căci pomul se cunoaște după roade.(...) Orice discuție devine superfluă asupra lui Nae Ionescu cîtă vreme el
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
conform unor concepții ale creștinismului timpuriu, maniheene și gnostice, care au reapărut la iluminații secolului al XVIII-lea precum Swedenborg și Saint-Martin, ca și la Joseph de Maistre, toți menționați în ascendența lui Baudelaire. În acest mediu echivoc, în care vocația negării urmează, în dezlănțuirea sa voit atroce, spectaculoasă, traseele prestabilite ale afirmării pe care își propune a le șterge, se ivește un tumult al simțurilor, ca o altă, instinctivă, și deci compensatoare, întoarcere spre origini. Iată cum frivolității negre i
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
de lungă vreme. Și cazul ministrului nu este singular. Pentru a curma o asemenea atmosferă viciată, nedemnă de o țară europeană, spiritul clasic trebuie să se impună. Să-i redăm clasicismului greco-latin puterea de a-și împlini și la noi vocația de a fi “regulatorul statornic al inteligenței și al caracterului și izvorul simțului istoric”; și, cum conchide Eminescu, să determine ca “spiritul de adevăr, ce domnește în cultura fixată prin ele, să stăpânească în societate”. Domnia spiritului de adevăr, iată
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
mahala în scaunul prim-ministerial. „Îmbățoșarea” acestor produse bolnave ale unei societăți bolnave trebuie să conțină un mesaj anume, dar, sincer, nu-l pot descifra. La o adică, aș putea, însă nu-mi convine: ar însemna că există o veritabilă vocație a societății românești pentru promovarea acestui tip uman. Pe de altă parte, e greu de susținut că o astfel de vocație sinucigașă nu există. Însumate, voturile acordate pesedeilor și peremiștilor ating șaizeci la sută. Și nu de azi, de ieri
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
nu-l pot descifra. La o adică, aș putea, însă nu-mi convine: ar însemna că există o veritabilă vocație a societății românești pentru promovarea acestui tip uman. Pe de altă parte, e greu de susținut că o astfel de vocație sinucigașă nu există. Însumate, voturile acordate pesedeilor și peremiștilor ating șaizeci la sută. Și nu de azi, de ieri. Încă din 1990, covârșitoarea majoritate a românilor se simte, politic și moral, mai aproape de valorile resentimentului decât de cele ale civismului
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
se întide o țară a nimănui și nesfîrșite dune de sare, este Tudor Octavian. Un romantic clasic, dacă pot să-i spun așa, adică un solar îmbrăcat în alb și scăldat într-un albastru dezarmant, el este un apolinic cu vocație dionisiacă, un diurn care și-a făcut din orbecăiala prin catacombele și prin rigolele întunecate al artei românești un tropism profesional și un imperativ etic. Enervat de îndelunga privire maniheică și de cruzimea zglobie cu care tăiem în carnea vie
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
de mult ignorat, greu de condițiile epocii pașoptiste, ca ideologie, și ca problemă a influențelor exercitate asupra limbii și culturii noastre. Rară sensibilitate a textului față de terminologia modernă de specialitate, neuitând a semnala calitatea celor de mai sus prin perspectiva vocației de profesor a lui Ioan Maiorescu, și încă aș găsi în cercetarea lui Andrei Nestorescu o înaintare în reînnoite revelații. El publică Retorica în versiunea seminaristului Ioan Cernătescu, unica păstrată, îi urmărește cursul achiziției, locul dosarului publicat de V. A
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
își structurează analiza amplă pe două paliere: viziunea teoretică, decelabilă în activitatea universitară și în cea de cronicar dramatic, și opera dramatică propriu-zisă. Prozei i se rezervă un spațiu mai larg cerut de volumul scrierilor dar și de, în special, vocația de prozator pe care colegii săi din Cercul Literar de la Sibiu i-o remarcaseră de timpuriu. Monograful propune două clasificări: o primă direcție, “caracterizată prin stilul abstract, cerebral, prin satira ascuțită și umorul suculent, rabelaisian”, a doua identificabilă în “proza
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
propune răspunsuri la întrebările fundamentale despre evoluția mentalităților, au fost dintru început sădite, o spunem din nou, în stilul de lucru al Cercului studențesc de către profesorul Mihai Nichita: armătura științifică fără cusur, dar și imaginația creatoare a acestui îndrumător de vocație, neobosit și neintimidat de presiunile din deceniile totalitare, au făcut ca, timp de treizeci de ani cît l-a păstorit, forul de efervescență juvenilă al clasiciștilor să atragă magnetic pe cei dotați. Creativitatea acestora a fost stăruitor încurajată apoi de
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]
-
și utecist mesianic, și cavalerist în Armata Română”; a-ncercat să-și extirpe „rădăcinile mic-burgheze” pentru a fi un comunist fără partid, a sfîrșit prin a fi nici de dreapta, nici de stînga, nici echidistant. E de meserie nuvelist, cu vocație de ziarist și reflexe de autobiografist. Odată, Teodor Mazilu i-a spus: „Dacă vrei să te salvezi, descrie-ți mătușile!”, și așa a ajuns specialist în mătușologie (a se vedea volumul cu Mătușile din Tel Aviv, dar și a se
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
atît de bine definite și al unei personalități atît de bine exprimate, această cădere în amatorism este în mod natural imposibilă. Chiar în absența unei instrucții specifice și a unei practici constante, simpla educație a sensibilității, rigoarea conștiinței creației și vocația verificată a comunicării prin cod sînt argumente suficiente în sprijinul proprietății limbajului și al autenticității mesajului. Pictura lui Șerban Foarță, discretă prin dimensiuni și pregnantă prin proporții, se înscrie în mod legitim, fără ostentație, dar și fără complexe, în mecanica
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
risc, o aventură totală”, cum ar fi spus Voronca, dar un „risc” și o „aventură totală” în interiorul creației, nu în spațiul contactelor sale cu ordinea politică și administrativă. Înainte ca „realismul socialist”, slujit cu diligență și de către destui congeneri cu vocație deturnată ai lui Constant Tonegaru, să-și declanșeze tăvălugul strivitor de autenticitate, acesta înțelegea a-și planta florile spontaneității, precum un indelebil certificat al poeziei insubordonabile la rețete exterioare: „Pomii prăfuiți par pianiste pudrate în restaurante/ și clatină capul ca
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
o imensă ticăloșie să pui un asemena ins în fruntea unor instituții. El ar trebui, pur și simplu, lăsat să lucreze, să-și facă meseria cât de bine poate, departe de funcții pentru care e limpede că n-are nici o vocație. Ușor de spus, imposibil de realizat: logica perversă a sistemului arată că în România poți face treabă doar dacă te afli în fruntea unei instituții. Alcătuită după modelul paternalist-dictatorial, societatea noastră a dat naștere la mii de mici dictatori, care
Pesedeus ex machina by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13465_a_14790]
-
arhitecturile cromatice din categoria celor acreditate de Teodor Moraru și de spiritul analitic, de lectura sub microscop, pe care Florin Ciubotaru le-a impus în pictura noastră de astăzi. Afină spiritual cu cei doi, prin aspirațiile de constructor și prin vocația analitică, Mirela Dimcea se individualizează indiscutabil prin modalitățile de abordare a imaginii. Ceea ce o interesează pe ea, în primul rînd, nu este arhitectura finită, statutul definitiv pe care îl primește culoarea din momentul coagulării ei într-o formă optimă, așa cum
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
acela în care vecinătatea lui Ciubotaru poate fi invocată oarecum de la sine, se întîmplă cam același lucru. În vreme ce Florin Ciubotaru construiește forme solide prin orchestrația halucinantă a unor detalii mereu ținute sub control, Mirela Dimcea folosește detaliul și își exercită vocația analitică doar spre a determina zonele de fragilitate a imaginii, acele puncte de tensiune prin care ea își exhibă și își sancționează structura. Fire hipersensibilă, dar coerentă lăuntric, aparent sigură pe sine, însă vulnerabilă și expusă în esență, artista construiește
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]