385 matches
-
Jena și bătălia de la Eylau, iar Napoleon, deși tot lua în considerare o alianță cu Rusia, i-a stârnit pe polonezi, turci și perși să abolească supunerea față de țar. Un grup din Rusia însăși, condus de fratele țarului, Constantin Pavlovici, vocifera în favoarea păcii, dar Alexandru, după o încercare zadarnică de a forma o nouă coaliție, a chemat națiunea rusă la un război sfânt împotriva lui Napoleon, inamicul credinței ortodoxe. Rezultatul a fost înfrângerea de la Friedland (13/14 iunie 1807). Napoleon a
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
-i în cerșetori. Cine să le vină de ajutor? Oare burghezii, care trec pe lângă cel schilodit plini de nepăsare, de grosolănie sau plesnind de atâta filantropie ( căci și burghezii sunt de diferite tipuri) și care încearcă să-și adoarmă conștiința vociferând împotriva “derbedeilor certați cu munca” și cerând statului să-i scape de această calamitate publică? Nu simți și tu ceea ce simte și invalidul ajuns la capătul puterii? Ești ca și el. Tu, muncitorul, căruia mâine patronul îți poate da un
Erwin Piscator - Teatrul Politic (fragmente) () [Corola-website/Science/295621_a_296950]
-
în granițele unei "Rusii unitare". întârziind la o întâlnire, memorialistul scapă miraculos cu viață. Un martor îi relatează " Stăteam la o masă în via lui Hodorogea și discutam în liniște. Deodată apar trei soldați ruși înarmați și au început să vocifereze, insultându-ne. Atât Hodorogea, cât și Simion Murafa, care fiind basarabeni știind bine rusește, au încercat să-i potolească, dar în zadar, au sărit ca niște sălbatici și i-au ucis pe amândoi cu baionetele lor."" Faptele acestea banditești, scrie
Un memorialist necunoscut: Ovidiu Țopa by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/7433_a_8758]
-
românesc... E timpul să ne întrebăm dacă ne șade bine să alegem întotdeauna porțile din dos ale istoriei. Dacă e frumos să amestecăm și aici politica. Dacă oare, destinul României moderne este să cenzureze pe Hasdeu și să lăsăm să vocifereze Grigore Tocilescu."20 Un astfel de "naționalist" a cărui viață s-a identificat cu șantajul este și Pamfil Șeicaru, trimis cu misiune oficială de guvernul român în Portugalia, în iulie 1941. Ca secretar de presă Eliade are misiunea de a
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
tot corpul când mă gândesc cum a scos acel popă din Reghin o carte de școală, scena îmi este vie în imaginație și în momentul de față, în care era portretul cu totul șters al lui Petru Maior și demonstra vociferând că nu este nici o asemănare! Am răcnit la el: „Ce garanție avem că acel pictor mediocru l-a redat fidel pe Petru Maior? Dimpotrivă, din datele pe care le avem rezultă că nici nu l-a văzut pe Petru Maior
Liviu Rusu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4750_a_6075]
-
della Rovere de mașinațiunile împotriva lui, Alexandru a decis să reziste francezilor. Ludovico Sforza care sa aliat el însuși în secret cu regele Carol al VIII al Franței, Ascanio l-a trădat pe Papă, împreună cu mai mulți cardinali și au vociferat pentru supunerea papei în fața lui della Rovere. După triumful papal asupra regelui, Ascanio a fost primit din nou la Roma. El nu a reușit, totuși, să-și recapete fosta sa influență asupra Papei. Când Giovanni Borgia, fiul Papei, a fost
Ascanio Sforza () [Corola-website/Science/330357_a_331686]
-
fi dus, nu erau șanse ca dușmănia contra lui să se risipească. Pe de altă parte, le permisese misionarilor să construiască o biserică, le recunoscuse public munca și, din când în când, în invitase chiar și la banchete. Călugării buddhiști vociferau, întrebând pe cine îi considera Nobunaga străini - pe creștini sau pe ei înșiși. Nobunaga detesta explicațiile. Nu putea suferi să audă un lucru articulat literă cu literă, respectând intuiția directă între oameni. Ba chiar îl însuflețea. — Sotan, se întoarse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Mulți vorbesc de un protest la adresa a ceea ce de obicei pare a fi defectul fundamental de concepție al politicilor externe: faptul că nu sunt plebiscitate, nu se constituie prin consultarea populară, prin întrebări adresate voinței publice. Ca urmare, foarte mulți vociferează „pentru că nu ni s-a spus despre ce este vorba!”. Nespunându-ni-se, suntem mulțumiți cu Europa de azi, în care poți folosi aceeași valută la Paris, Berlin și oriunde, în care poți circula fără acte de identitate, îți poți
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
superioritate. Decapitează orișice se-nalță. Cată a stabili nivelul sălbaticii egalități. Roșii sânt zgomotoase mediocrități, împlu țara de clamoare, de incapacitate, de ignoranță, de confuziune, de vociferațiuni. Cum se vede nici acestui articol nu-i lipsește epitetele omerice, roșii tot vociferează, tot ignoranți, tot confuzi, tot incapabili. Dar afară de aceste epitete mai e o acuzare gravă, aceea că guvernul, știind cererea Rusiei în privirea Basarabiei, au trecut totuși în auxiliul rușilor pentru a le ajuta... de a ne lua o parte
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
student la filosofie. - Vezi că vine tramvaiul și te calcă, urlă un bătrân. - Aoleu, fugi! strigă o femeie cu două pungi de plastic. Dar Liviu își vedea liniștit de treabă. - O să-l omoare! - Salvați-l! - Cineva să cheme pompierii! Așa vociferau cei prezenți la scena ce promitea să devină dramatică sau chiar tragică. Fiecare își dădea cu părerea și toți erau de acord că șansele copilului în fața tramvaiului erau, cel mai probabil, nule. Dar în timp ce patruzeci și două de priviri oripilate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-și facă apariția armate întregi de chiloți murdari, șosete înnegrite, căni, farfurii, reviste cu mașini, pulovere hidoase, costume jegoase de fotbal, pahare de bere, calendare sexiste, cărți de Stephen King, prosoape umede, borcane de Wintergreen, toate astea dându-și coate, vociferând, lamentându-se cu voce tare din cauza perioadei de timp pe care au fost nevoite s-o petreacă în ascunzătoare, întinzându-se și scuturându-se de praf, apoi drapându-se artistic pe covorul din dormitor, încântate să revină la locurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
m-am odihnit la prânz, dar am reușit să definitivez recenzarea volumului „Vocea manuscrisului”, primit de la dl. Iorgu Gălățeanu... Am prins încă o zi bună, productivă... Am timp să văd la televizor multă lume înzăpezită - cu copii mici chiar - care vociferează că nimeni nu-i ajută, deși au fost preveniți să nu riște plecarea la drum... și tot ei cu gura mare!! Marți, 22 decembrie 2009. Au trecut exact 20 de ani de la memorabila zi a reorientării noastre spre o viață
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
cei veniți la adunare, care tocmai soseau prin spatele meu. Ieșind, bineînțeles, din culoar, treceau În șir pe la stânga mea, intrau În cor și se aranjau În naos. Dumnezeule, mi-am zis, Noaptea de pe Muntele Pleșuv, versiunea Walt Disney. Nu vociferau, ci murmurau, dar toți laolaltă produceau un zumzet accentuat, ca figuranții de la operă care rostesc: rabarbaro rabarbaro. La stânga mea felinarele erau puse pe jos În semicerc, completând cu o circumferință turtită curba de răsărit a corului și atingând cu extremitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fugindu-i pe sub ele, arătând mereu un alt continent - iar sfera nu putea indica, și nici n-ar fi putut vreodată să indice, unde se afla Ombilicul Lumii. În timp ce haita diabolicilor, Încremenită pentru o clipă În fața fenomenului, Începea iarăși să vocifereze, mi-am spus că istoria aceea se Încheiase cu adevărat. Dacă Hod este sefirotul Gloriei, Belbo avusese această glorie. Un singur gest neînfricat Îl reconciliase cu Absolutul. 114 Pendulul ideal se compune dintr-un fir foarte subțire, incapabil să opună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
numărul doctorului Wagner. Încercasem chiar să telefonez, dar evident că duminica nu era la cabinet. Trebuia, În orice caz, să mă duc la Conservatoire să verific. Îmi aminteam că era deschis și duminica după-amiaza. Cartierul Latin era agitat. Treceau grupuri vociferând, cu steaguri. În Ile de la Cité văzusem un cordon de poliție, În depărtare se auzeau explozii. Probabil că așa fusese și În ’68. Cam prin dreptul lui Sainte-Chapelle fusese o busculadă, simțeam miros de gaze lacrimogene. Auzisem un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
gând să pomenească de originile britanice. Transpira, deși afară era răcoare. Ce citise el despre poliția militară? Se povestea despre oameni care protestaseră Împotriva guvernului și dispăruseră fără urmă. Oare ce le făceau străinilor care-i supărau? Despre ce tot vociferau grupurile pentru apărarea drepturilor omului? Polițistul mai tânăr și mai Înalt Înșfăcă pașaportul din mâna lui Harry și se uită la coperta albastră cu litere aurii, apoi cercetă poza. După care ambii polițiști se uitară la Harry cu un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
urlet de luptă se auzi parcă de pretutindeni. Sute de luptători pedeștri, În armuri, se năpustiră asupra caravanei. Puținii războinici care Însoțeau grupul de negustori căzură ciopârțiți sub loviturile sălbatice ale atacatorilor. Caravana fu Înconjurată, iar cei care Încercau să vocifereze erau uciși fără un cuvânt. Alături de ceilalți negustori chinezi, arabi și europeni (se aflau acolo și doi comercianți genovezi, care cumpăraseră trei căruțe cu mătase și mirodenii), Nogodar și Ștefănel Îngenuncheară, așa cum porunciseră pirații. Aproape cincizeci de oameni de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ce, cunoscînd-o, o studiază din vreme și caută a-i aduce îndreptări. Nu păreți însă a fi de această opiniune, căci încă o manoperă nenorocită vă mai dă și astăzi pe față arama. Cu ocaziunea dezbaterilor din Camere, anul trecut, vociferați - nu găsim altă espresiune mai patriotică - că anuitatea ce se va înscri în bugetul anual nu va fi mai mare de lei 18 857 880, adecă ca și cea plătibilă sub concesiunea Stroussberg. Pe această bază erau formate și tabelele
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
maturul corp, declarând că există acte publice la dosar în cestiunea Warszawsky și că d-nealui a ridicat numai un mic colț al vălului care acopere această scabroasă cestiune? Uitatu-s-a că, cu toată gravitatea acestei denunțări, făcute de un complice, majoritatea, vociferînd: "Cestiune de regulament! ", a trecut pur și simplu la ordinea zilei, reacoperind cu misteriosul colț al vălului scabroasa afacere? Dar în ce țară din lume s-ar fi vorbit în Parlament de hoții comise, pozitiv comise și dovedite prin acte
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
să-i înșface pe oameni de piept și să le ceară să-și dea demisiile, ca să le ocupe ei funcțiile. Geaba cel oprit în drum [î]și face cruce, geaba murmură cuvinte din molitvele marelui Vasile pentru îndrăciți, liberalul moderat vociferează: "Situația sau viața". Cată să însemnăm că dicționarul liberalismului s-a mai înmulțit c-o locuțiune. A cere slujbă se zice a cere "o situație". În Iași puținii roșii câți sânt trăiesc cu aliații lor, cu liberalii moderați, ca guelfii
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
vieții cotidiene din România. Îmbătrânesc. Mă trezesc la ora 02.17 dimineață (ceasul meu electronic cu cifre roșii strălucitoare dixit), deschid ușa și încep să fac morală unui grup de trei tineri canadieni cu caschetă și plete care se întorc vociferând de la discotecă. Nu au mai mult de 19-20 de ani, încă mai au coșuri pe față. Au trecut zece ani de zile de când făceam și eu cam același lucru doar că în forme mult mai violent-comunitare decât ei. Am uitat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ei, acceptarea lor în organizație și explicațiile în legătură cu ce puteau cere de la ea nu erau cele mai generoase și mai amabile. În mare parte era o treabă grosolană, mai ales când mă hotăram să plec la sfârșitul programului. Începeau să vocifereze atât de tare, mai ales când se auzea că era ora de închidere, că erau în stare să te înhațe de pe scaunul tău de funcționar și să te târască cu ei. În schimb, trebuia să le promit că voi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu o geantă de voiaj agățată de umărul stîng. Am reținut un loc telefonic, dar stau la rînd. Ia mai taci! îi aruncă șoferul o privire trecînd pe lîngă el. Ești obraznic pufnește bărbatul în haină de blană. Prost crescut vociferează o femeie. Dacă eram eu bărbat, îl luam de umăr și... Discuția se încinge. Bărbatul în haină de blană ajunge la ghișeu, își ia biletul, îl pune în portmoneu și, cu actele în mînă, printre care caută o bancnotă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sa pînă ce acesta s-ar întoarce cu banii. Se simte meschină înainte de-a fi deschis gura să-i ceară actul, cu atît mai mult cu cît o clipă măcar tînărul nu s-a înfuriat și nici n-a vociferat cum fac atîția în situații asemănătoare, și doar ar putea să aibă oarecare cîștig de cauză, calea de acces fiind strangulată de piramida cu fasole și lada cu pateuri, spre care caută mereu ochii ei în ultimele clipe, cu teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
plugurile au lucrat toată noaptea. Toată noaptea au lucrat mecanicii să pună pe roate o autofreză răspunde șoferul. Alo, centrala, spune Lazăr încet, ținînd receptorul lîngă gură, să fie auzit vreau și eu o convorbire cu taxă inversă... Lumea adunată vociferează de parcă șoferul ar fi vinovat de situația lor. Tovarăși, îi calmează șoferul, făcînd un gest de liniștire cu palmele desfăcute important este că stăm la adăpost, că avem căldură... Lemnele s-au terminat spune sec țăranul, născînd un gol în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]