24,828 matches
-
și cine, pe atunci nu-l știa pe Fourier sau Prudhon era considerat un ignorant. Parola noastră era cunoașterea versurilor lui Gumiliov, Pasternak, Mandelștam. Dacă agenții Rusiei țariste studiau tratate socialiste ca să poată pătrunde în mijlocul tineretului, agenții KGB-ului, fără voie, deveneau mari specialiști în poezie. Era timpul când libertatea de creație, problemele artei și literaturii deveniseră centrale în viața societății și cei mai mari revoluționari s-au dovedit a fi artiștii plastici noncomformiști, poeții - "formaliști" etc. Lucrurile se petreceau astfel
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
rubrica Infoliterar i se pare că revista noastră s-a grăbit să acorde premiul pentru Cartea Anului, în decembrie trecut, neașteptînd eventuale apariții tardive. Mai mult, între nominalizări a fost și o carte din 2001. Ca să vezi! N-aveam, adică, voie să acordăm premiul - cel dintîi pe care-l acordam! - unor cărți din ultimii doi ani, cum am și anunțat, și asta fiindcă Observatorul a remarcat că apariția din 2001 era, ce bizar! Omul recent. Despre care se știe cum au
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14366_a_15691]
-
două capete independente, precum ochii iguanei, căpățîni bine alese, compuse cu grijă și judecate cu mult simț de răspundere, din malaxoarele cărora să nu poată scăpa nici măcar o parîmă întreagă, iar din această sărbătoare a carnagiului să se înfrupte în voie și pe săturate, asemenea spectatorilor excitați de sînge din vecinătatea luptelor de gladiatori, viitura electoratului care-și privește la televizor propria viață în chip de telenovelă prost scrisă și încă mai prost regizată. Pentru că Băsescu a punctat serios în bătălia
Bruta Piedone și arhanghelul Gabriel by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14410_a_15735]
-
mintea lui, înlăturarea lui Iliescu (pentru că la asta se reduce retorica lui belicoasă) înseamnă începutul unei vieți noi, într-o lume nouă. Or, marii corupți, exponenții „lumii vechi" parazitează nu doar Cotroceniul, ci - și încă mai abitir - Palatul Victoria. Prin voia biologiei, Năstase se va descotorosi de Iliescu. Dar cum va scăpa de securistimea nesătulă și de bandiții fără scrupule puși de el, și nu de Iliescu, în funcții-cheie în administrația țării? Dacă în Iliescu mai pâlpâia, cât un chibrit, o
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
înviorător al salvării culturii, scriitorii noștri - noi cu toții, de fapt - au sacrificat marile adevăruri ale ființei și au practicat o artă infantilă, lipsită de îndrăzneală, spirituală, îngăduitoare și onestă, cum ar fi spus Gombrowicz ș...ț înălțând, cu sau fără voie imaginea comunismului în general, amplificându-i puterea și legitimând-o" (p. 401) În ecuația întrevăzută de critic, mă întreb cam cât ar fi trebuit să așteptăm până la întregirea hărții unei literaturi normale. Cum rămâne cu teoria formelor fără fond, căci
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
lui Mircea Mihăieș a clătinat, în momentul în care a fost scris, multe covingeri (pe a mea în mod sigur!), abandonul unuia dintre criticii foarte reprezentativi ai generației optzeci nefiind în măsură să confere prea mult entuziasm celor care, de voie, de nevoie, au rămas pe baricade. De atunci, publicistica lui Mircea Mihăieș s-a orientat mai apăsat spre zona cu impact sporit a comentariului politic, e drept, într-o formă hibridă care datorează încă foarte mult calității de literat a
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
și Leon Wieseltier), precum și un foarte incitant eseu despre posmodernism, scris în cheie postmodernă. Este o carte de plăcere, despre cărți aflate aproape de sufletul autorului, pe marginea cărora, în buna tradiție a criticii literare tradiționale, acesta poate să viseze în voie. Cei care îl cunosc pe Mircea Mihăieș exclusiv prin prisma pamfletelor uneori corozive din „România literară" - parte dintre ele reproduse și în volumul Masca de fiere (Editura Polirom, Iași, 2000) - vor avea surpriza să descopere în Atlanticul imaginar un scriitor
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
pînă și femeile măritate sînt violate de soții lor, care le obligă să-și îndeplinească datoria conjugală și atunci cînd știu că le vor trimite la chiuretaj după. Legislația noastră încurajează iresponsabilitatea bărbatului, în loc să vină în sprijinul femeii însărcinate fără voie. Oricare dintre aceste femei trebuie să aibă certitudinea că a naște un copil e o favoare făcută societății, nu o rușine sau, mai rău, un motiv de panică! Există sociologi care spun, în particular, că încurajarea natalității pur și simplu
Selecția socială criminală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14451_a_15776]
-
prin care au trecut românii de vreo 50 de ani încoace, onorabilitatea mi se pare mai degrabă o chestiune personală decît una de familie. Și de parcă n-ar ajunge că ne omorîm copiii înainte de a se naște, îi lăsăm la voia șanselor mici și pe cei pe care îi avem. E elementar că dacă le refuzăm dreptul la școală unora dintre copiii noștri, cei născuți la țară, ne refuzăm șansa de a avea cît mai multe valori în competiția socială. Mi
Selecția socială criminală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14451_a_15776]
-
Cum pot să-l găsesc pe tată? - Iacătă-l. Stă pe gazon, sub fereastră. Am coborât. - Alo, - zic, - sunteți Kuzin? - Da, Kuzin, sunt Kuzin și ce mare scofală? Se pare că tovarășul Kuzin era într-o dispoziție filozofică. - Dați-mi voie, - zic, - să vă felicit. Copilul dumneavoastră este cel de-al 400.000-lea cetățean al orașului. Eu sunt de la redacție. Vreau să scriu despre familia dumneavoastră. - Ce să scrii? - Ei, despre viața voastră... Ar trebui să mergem undeva, să stăm
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
de acțiune în Europa etc., dar n-au schițat nici-un gest de protest când au fost asasinați, arestați oameni în țările socialiste, când Soljenițîn sau Bukovski au fost trimiși în Gulag, când cenzura domina viața culturală, iar tinerii nu aveau voie să-i întâlnească pe colegii lor occidentali. Din moment ce tineretul și intelectualitatea "progresistă" protesta numai împotriva Occidentului, asta înseamnă că acțiunea lor nu a fost efectul unui proces de conștiință, ci, în cel mai bun caz, naivi incurabili, ei s-au
Vladimir Bukovski în România by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14455_a_15780]
-
scotocită de hoți, avea aspectul ei obișnuit. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să alertez telefonic bărbații familiei. Cum știam din filmele cu scene de violență de durată și intensitate medie că în asemenea cazuri n-ai voie să atingi nimic, am stat proțap în mijlocul casei și am încercat să văd ce lipsește. Cărțile, televizorul, computerul, tablourile erau. Totuși se simțea o absență majoră. Motanul. L-am strigat, l-am pis-pisăit, nimic. Călcînd din nou peste iubitele-mi
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
Mai mult, că încerca să-l curme. Între 1971 și 1979 oficialitatea a făcut tot ce a putut ca să distrugă mugurii reformei. I-a fost necesar aproape un deceniu pentru asta. Scriitorii n-au cedat nici ușor, nici de bună voie. Disidența și emigrația din rîndurile breslei încep abia în anii '70: atunci cînd scriitorii își pierd ultimele speranțe de a putea conserva ceea ce obținuseră în anii '60. Acestea fiind zise, e destul de limpede ce a vrut cu adevărat PCR și
Dezgheț cu voiede la partid? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14508_a_15833]
-
puțin pentru mine, neașteptată: resposabilii cu politica culturală a PCR par să fi fost, în anii '60, conștienți exclusiv de importanța desovietizării, nicidecum de aceea a destalinizării regimului comunist român. Dezghețul n-a putut fi, în aceste circumstanțe, nici cu voie, nici fără voie de la partid: pur și simplu partidul nu avea conștiința procesului de liberalizare și deschidere la care îl obliga situația internațională de după 1956, în care se găsea, fără să-și dea seama, în mod "obiectiv", împins de la spate
Dezgheț cu voiede la partid? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14508_a_15833]
-
neașteptată: resposabilii cu politica culturală a PCR par să fi fost, în anii '60, conștienți exclusiv de importanța desovietizării, nicidecum de aceea a destalinizării regimului comunist român. Dezghețul n-a putut fi, în aceste circumstanțe, nici cu voie, nici fără voie de la partid: pur și simplu partidul nu avea conștiința procesului de liberalizare și deschidere la care îl obliga situația internațională de după 1956, în care se găsea, fără să-și dea seama, în mod "obiectiv", împins de la spate; aproape unica sa
Dezgheț cu voiede la partid? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14508_a_15833]
-
în șir și să stea de vorbă cu dv. Am convingerea că acest nou roman al dv. în versiune românească va avea un mare impact în rândul intelectualilor, al scriitorilor și al cititorilor români, în general. - Vă mulțumesc. Dați-mi voie să mă folosesc de această tribună a dv. pentru a transmite cele mai cordiale salutări tuturor scriitorilor români, prietenilor și colegilor mei, și să mulțumesc, totodată, editorilor mei, traducătoarelor și posibililor mei cititori, care mă onorează ocupându-se de publicarea și
Cu Mario Vargas Llosa în direct by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/14504_a_15829]
-
și de deschiderea către lume, o deschidere de departe... Ce planuri de viitor aveți? În ce măsură biografia d-voastră, experiența sufletească și de viață, alimentează ceea ce vă propuneți să faceți de acum înainte? Nora Iuga: Întrebarea este, dragă Rodica, dă-mi voie să spun tu, extrem de complexă și mă incită la cîteva răspunsuri... și nu la unul singur... În primul rînd - fiindcă ai pomenit de castelul "Solitude" - acest nume se potrivește extraordinar locului, trebuie să-ți mărturisesc că e nevoie să ai
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
toată tinerețea de spirit pe care o aveți și toată vioiciunea gustului și a sensibilității excludem această ipoteză. Desigur, nu știm ce ne aduce ziua de mîine, dar ceea ce simt eu acuma cînd stăm de vorbă, este că nu are voie să fie ultima carte... Dar ce vă gîndiți să tălmăciți încă în română pentru cititorii din țară, pentru că sunteți nu numai o autoare excelentă, dar și o traducătoare congenială, termen lansat aici în Germania, care ne convine fiindcă exprimă excelent
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
poate de simplă: câtă vreme Iliescu nu se dă la o parte, încercările sale de confiscare a puterii absolute vor fi puternic stânjenite. Presupunând că alegerile prezidențiale se vor ține la timp, adică în toamna anului 2004, iar parlamentarele, după voia premierului, în toamna lui 2003, pe tabla de șah ar trebui să se afle doi jucători - Iliescu și Năstase - posedând atuuri inegale. Cum intervalul ulterior alegerilor înseamnă întotdeauna o perioadă de "cadouri" către populație, Năstase se așteaptă la o poziție
Tactica somnolenței provocate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14535_a_15860]
-
mersul anilor, fără ca desfășurarea lor să se resimtă de pe urma vreunei îndreptări. Fără să complice ori să șteargă, atent însă la orice nuanță, mai cu seamă a variantelor, Nicolae Mecu, în virtutea scrierii cronicarilor, înregistrează măsura timpurilor și nu pierde nimic din voia lor. De aceea, esența comentariului critic rezidă în drama raportului dintre autor și imixtiunea cenzurii în toată creația acestuia. Între nevoia autorului de a-și apăra libertatea interioară la care, atunci când renunță, o face din nevoia de a-și ocoli
Spectacolul anilor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14545_a_15870]
-
Ioan al II-lea la Sfîntul Mormînt reiterează ideea. Asemenea lui Matteo, ceilalți ecleziaști nu pot ignora schimburile de focuri, violența dezlănțuită, intervențiile abile și crude ale serviciilor secrete, "obișnuita ură care plutește în aer." Cu toții sînt, cu sau fără voie, implicați în lupta cînd surdă cînd fățișă din jur. Cîte unul își depășește atribuțiile (Silvestro îi ajută în acțiunile lor de sabotaj pe puștii palestinieni, elevii lui la catehism, dar și pe soldatul israelian rănit, deși știe că acesta, respectînd
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]
-
internetului, unde pentru orice temă găsești paginile potrivite. Profesorii au obligația de a educa simțul onestității intelectuale, de la vârsta cea mai fragedă. Acest lucru nu s-a prea făcut până acum și molima plagiatului a putut să se propage în voie. De la discuția unor cazuri punctuale, să trecem la analiza rădăcinilor fenomenului, pentru a-l putea eradica sau cel puțin diminua.
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
cititorilor respectivi, apelând când la farse sinistre, când direct la autodesființări spectaculoase, pe motiv că de ce teroriștii să se arunce singuri cu o încărcătură de dinamită în brațe, iar un poet debutant și cu un geniu cert, să nu aibă voie să-și dea foc în ziua cutare, la ora cutare, în locul cutare ca la o lansare veritabilă de carte. Și că, anume... ce-am zice noi de un anunț publicat în suplimentul literar al ziarului cutare cam în acest stil
Cum devii scriitor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14570_a_15895]
-
un pițigoi și început redactarea terminologiei primite spre elaborare, prin prof. Bagdasar, de către colectivul redacțional al Enciclopediei". Efectele morale sînt strivitoare: "Zi lungă cît un secol și, totuși, agitată". Ori: " Aseară m-am culcat frînt de obosit". Traducătorul nu are voie să-și vadă numele tipărit pe produsele trudei sale, iar profesorul universitar cu stagii de studiu în marile metropole europene, încununate cu titlul de doctor în filosofie, e nevoit, așa cum spuneam, a-și cîștiga pîinea cel mult în sfera unui
Mărturii nemijlocite (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14568_a_15893]
-
chip patriarhal, nu s-a prea interesat de femei. încă din neînțelegerea iscată de Geneză (Adam creat după chipul Domnului iar Eva, după al omului), parafată în creștinism de Sfântul Augustin ("Bărbate, tu ești stăpânul, femeia e sclava ta, după voia Domnului"), nu altfel în Talmud și Coran, femeii i-a revenit rolul din umbră (încă Pericle decretase - ca fiind cea mai importantă virtute a femeii - faptul că ar fi în stare să tacă). Cum spuneam, lutheranismul a ridicat bariera, demonstrând
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]