928 matches
-
supuse rând pe rând de unguri. Menumorut, aflat în reședința sa, răspunde ungurilor lui Arpad, cu o "inimă bulgărească", ca vasal al stăpânului său, împăratul Bizanțului, suntem la începutul secolului al X-lea. În cele din urmă, ungurii preiau controlul voievodatului. Gelou domnea peste "țara ultrasilvană" (terra ultrasilvana), supușii lui, vlahi (români) și slavi, au avut de suferit de pe urma pecenegilor, iar luptătorii săi nu aveau săbii, ci doar arcuri și săgeți. Cronica îl numește pe Gelou "dux Blacorum" și apoi "dux
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sa ca rege, Ștefan, care conducea acum un regat apostolic, având sprijinul bisericii și al papalității, a organizat expediții în Transilvania și Banat, împotriva unor stăpânitori locali, inclusiv unguri, care nu-i dădeau ascultare, conform vechilor cronici ungurești. În fruntea voievodatului de la sud de Someș, condus înainte de Tuhutum, se afla acum Gyula ce stăpânea în partea centrală a Transilvaniei, înrudit cu Ștefan, unchiul său. Împotriva acestuia pornește noul rege: "În anul 1002, conform cronicilor, fericitul rege Ștefan a prins pe ducele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întinsă și bogată, a unit-o cu regatul ungar și se numește Erdeal". După ce l-a învins și capturat pe Gyula, regele s-a îndreptat împotriva unui alt stăpânitor local (transilvănean), Kean, "ducele bulgarilor și slavilor", care-și avea "ducatul" (voievodatul) său în părțile sud-estice ale Transilvaniei, "în locuri foarte tari, prin așezarea lor". După "trudă multă și lupte anevoioase", Kean a fost învins și ucis, a fost capturată o pradă bogată, iar în locul său regele Ștefan a pus pe o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
majoritari), căci Anonymus îi amintește întâi pe români".37 Pe de altă parte, procesul de asimilare a slavilor nu a fost unul rapid, ci a durat secole întregi. La venirea ungurilor în Transilvania (secolul al X-lea), populația ducatelor sau voievodatelor din aceste teritorii era încă amestecată, români și slavi. Dar românii izbutiseră să asimileze în mai multe părți ale teritoriului pe foștii lor dominatori (slavi). Pe vremea lui Ștefan cel Sfânt (anul 1000), asimilarea era încă în curs, dar când
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Notarului anonim al regelui Bela al III-lea (Anonymus) "Gesta Hungarorum", datat secolul XII, dar care se referă la situația istorică din secolul al X-lea. Concentrările demografice din teren, constatate arheologic, corespund organismelor statale de pe teritoriul Transilvaniei, de tip voievodat (ducat), țări conduse de voievozi (duci).18 După pătrunderea în Transilvania, oștile triburilor maghiare au cucerit prin luptă teritoriile voievodatelor întâlnite aici. Astfel, spre vest, până în zona bazinului superior al Tisei, între Someș și Mureș, se întindea un voievodat ("terra
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
istorică din secolul al X-lea. Concentrările demografice din teren, constatate arheologic, corespund organismelor statale de pe teritoriul Transilvaniei, de tip voievodat (ducat), țări conduse de voievozi (duci).18 După pătrunderea în Transilvania, oștile triburilor maghiare au cucerit prin luptă teritoriile voievodatelor întâlnite aici. Astfel, spre vest, până în zona bazinului superior al Tisei, între Someș și Mureș, se întindea un voievodat ("terra", conform cronicii), ce corespundea ca teritoriu marii concentrări de așezări din nord-vestul Transilvaniei. Conducărorul acestuia (dux) era Menumorut, cu reședința
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tip voievodat (ducat), țări conduse de voievozi (duci).18 După pătrunderea în Transilvania, oștile triburilor maghiare au cucerit prin luptă teritoriile voievodatelor întâlnite aici. Astfel, spre vest, până în zona bazinului superior al Tisei, între Someș și Mureș, se întindea un voievodat ("terra", conform cronicii), ce corespundea ca teritoriu marii concentrări de așezări din nord-vestul Transilvaniei. Conducărorul acestuia (dux) era Menumorut, cu reședința în cetatea (fortificația) Biharea (in castrum Byhor), mai erau și alte fortificații, la Zotmar și Zyloc. Voievodatul lui Menumorut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întindea un voievodat ("terra", conform cronicii), ce corespundea ca teritoriu marii concentrări de așezări din nord-vestul Transilvaniei. Conducărorul acestuia (dux) era Menumorut, cu reședința în cetatea (fortificația) Biharea (in castrum Byhor), mai erau și alte fortificații, la Zotmar și Zyloc. Voievodatul lui Menumorut era locuit de populații diverse, iar armata lui era alcătuită din ostași luați (adunați ) din neamuri diferite". Anonymus îi amintește pe chazari (cabari), iar alte cronici amintesc, ulterior, pe români (vlahi) și secui. Între cele două părți (români
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acum datorită "stăpânului său, împăratul din Constantinopol, nu i-o poate lua nimeni". După ce, la început, Menumorut i-a respins pe dușmani dincolo de Tisa, lipsit de sprijinul bizantinilor, după un asediu de trei zile, ungurii cuceresc cetatea Sătmarului și nordul voievodatului până la Zalău și Poarta Meseșului. Peste câțiva ani, după ce ungurii cuceresc cetatea Veszprem (castrum Bezprem) și devastează Transdanubia, secuii, care fuseseră supuși ai ducelui Menumorut, se aliază cu ei (ungurii), lăsându-și fiii ca ostateci, și se obligă să meargă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Arpad pare neverosimil: s-a ajuns mai curând la o alianță matrimonială și politică decât la o ocupație și o dominație militară efectivă, ceea ce este verosimil pentru zorii epocii medievale în Transilvania. Din cronici rezultă că ducatul Bihorului (fostul voievodat al lui Menumorut) a rămas, până la începutul secolului al XII-lea, în stăpânirea moștenitorului familiei arpadiene.19 Al doilea voievodat condus de Gelu, voievodul (ducele) românilor ("dux Blacorum"), se afla în Transilvania propriu-zisă (terra Ultrasilvana), dar limitele sale teritoriale nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o dominație militară efectivă, ceea ce este verosimil pentru zorii epocii medievale în Transilvania. Din cronici rezultă că ducatul Bihorului (fostul voievodat al lui Menumorut) a rămas, până la începutul secolului al XII-lea, în stăpânirea moștenitorului familiei arpadiene.19 Al doilea voievodat condus de Gelu, voievodul (ducele) românilor ("dux Blacorum"), se afla în Transilvania propriu-zisă (terra Ultrasilvana), dar limitele sale teritoriale nu pot fi stabilite cu precizie. Voievodatul se întindea în centrul Transilvaniei, între Someș, la nord, și până la munți (Porțile Meseșului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
până la începutul secolului al XII-lea, în stăpânirea moștenitorului familiei arpadiene.19 Al doilea voievodat condus de Gelu, voievodul (ducele) românilor ("dux Blacorum"), se afla în Transilvania propriu-zisă (terra Ultrasilvana), dar limitele sale teritoriale nu pot fi stabilite cu precizie. Voievodatul se întindea în centrul Transilvaniei, între Someș, la nord, și până la munți (Porțile Meseșului), la sud, cetățile de pământ de la Moigrad, Morești și Moldovenești făceau parte din teritoriul său, iar cetatea sa de scaun se afla pe Someș ("castrum suum
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pierdut viața pe valea Căpușului. Locuitorii țării sale, români și slavi, aflați într-o situație fără ieșire, s-au supus și au ajuns la o înțelegere cu ungurii la Așchileu (Esculau), apoi l-au ales pe Tuhutum drept căpetenie a voievodatului transilvan, care și-a păstrat vechea organizare. În afară confruntărilor menționate, s-au mai dat și alte lupte, la cetățile de la Dăbâca, Cluj-Mănăștur și Morești s-au constatat, în urma investigațiilor arheologice, distrugeri, cauzate de atacurile repetate ale ungurilor și pecenegilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
alcătuită din 20 de așezări, aflate între Someș și Mureș.20 Cronica lui Anonymus, datată secolul XII, și cronicile maghiare ulterioare, din secolul al XIV-lea, amintesc despre existența în Transilvania, la sud de Mureș, a unei alte organizări politice, voievodat, cu reședința la Alba Iulia. La începutul secolului al XI-lea, formațiunea (voievodatul) aceasta era condusă de Gyula, "duce (voievod) mare și puternic". Voievodatul lui Gyula corespundea unei alte concentrări de așezări din acea vreme, aflată la sud de țara
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Anonymus, datată secolul XII, și cronicile maghiare ulterioare, din secolul al XIV-lea, amintesc despre existența în Transilvania, la sud de Mureș, a unei alte organizări politice, voievodat, cu reședința la Alba Iulia. La începutul secolului al XI-lea, formațiunea (voievodatul) aceasta era condusă de Gyula, "duce (voievod) mare și puternic". Voievodatul lui Gyula corespundea unei alte concentrări de așezări din acea vreme, aflată la sud de țara lui Gelu, care gravita în jurul fortificației de la Alba Iulia. Se pare că, la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
XIV-lea, amintesc despre existența în Transilvania, la sud de Mureș, a unei alte organizări politice, voievodat, cu reședința la Alba Iulia. La începutul secolului al XI-lea, formațiunea (voievodatul) aceasta era condusă de Gyula, "duce (voievod) mare și puternic". Voievodatul lui Gyula corespundea unei alte concentrări de așezări din acea vreme, aflată la sud de țara lui Gelu, care gravita în jurul fortificației de la Alba Iulia. Se pare că, la sfârșitul secolului al X-lea și începutul secolului al XI-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unei alte concentrări de așezări din acea vreme, aflată la sud de țara lui Gelu, care gravita în jurul fortificației de la Alba Iulia. Se pare că, la sfârșitul secolului al X-lea și începutul secolului al XI-lea, acest organism politic (voievodat) s-a extins spre nord și a înglobat fostul voievodat al urmașilor lui Tuhutum, dând naștere unui mare voievodat situat în centrul și sudul Transilvaniei. Acesta este cunoscut sub numele de voievodatul Transilvaniei, amintit în documentele secolului al XI-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sud de țara lui Gelu, care gravita în jurul fortificației de la Alba Iulia. Se pare că, la sfârșitul secolului al X-lea și începutul secolului al XI-lea, acest organism politic (voievodat) s-a extins spre nord și a înglobat fostul voievodat al urmașilor lui Tuhutum, dând naștere unui mare voievodat situat în centrul și sudul Transilvaniei. Acesta este cunoscut sub numele de voievodatul Transilvaniei, amintit în documentele secolului al XI-lea, ca "terra Ultrasilvana", "regnum Ultrasilvanum", și care era foarte întins
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la Alba Iulia. Se pare că, la sfârșitul secolului al X-lea și începutul secolului al XI-lea, acest organism politic (voievodat) s-a extins spre nord și a înglobat fostul voievodat al urmașilor lui Tuhutum, dând naștere unui mare voievodat situat în centrul și sudul Transilvaniei. Acesta este cunoscut sub numele de voievodatul Transilvaniei, amintit în documentele secolului al XI-lea, ca "terra Ultrasilvana", "regnum Ultrasilvanum", și care era foarte întins (cuprinzător), "regnum latissimum". Până la cucerirea maghiară, voievodatul cuprindea spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
începutul secolului al XI-lea, acest organism politic (voievodat) s-a extins spre nord și a înglobat fostul voievodat al urmașilor lui Tuhutum, dând naștere unui mare voievodat situat în centrul și sudul Transilvaniei. Acesta este cunoscut sub numele de voievodatul Transilvaniei, amintit în documentele secolului al XI-lea, ca "terra Ultrasilvana", "regnum Ultrasilvanum", și care era foarte întins (cuprinzător), "regnum latissimum". Până la cucerirea maghiară, voievodatul cuprindea spațiul aflat între Porțile Meseșului, la apus, Țara Maramureșului, la nord, iar la sud
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unui mare voievodat situat în centrul și sudul Transilvaniei. Acesta este cunoscut sub numele de voievodatul Transilvaniei, amintit în documentele secolului al XI-lea, ca "terra Ultrasilvana", "regnum Ultrasilvanum", și care era foarte întins (cuprinzător), "regnum latissimum". Până la cucerirea maghiară, voievodatul cuprindea spațiul aflat între Porțile Meseșului, la apus, Țara Maramureșului, la nord, iar la sud se întindea până la hotarele "țărilor românești", Hațeg și Făgăraș. Unificarea celor două țări (voievodate) a început de la sud la nord, așezarea fortificată de la Alba Iulia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Țara Maramureșului, la nord, iar la sud se întindea până la hotarele "țărilor românești", Hațeg și Făgăraș. Unificarea celor două țări (voievodate) a început de la sud la nord, așezarea fortificată de la Alba Iulia a devenit un centru politic-administrativ de seamă al voievodatului condus de Gyula, "dux magnus et potens". Numele ducelui, Gyula sau Gyla, derivă, probabil, de la termenul "gylas" (demnitate) sau de la provincia și seminția pecenegă "Gyla". Cert este că voievozii Transilvaniei cu acest nume au fost persoane reale, atestate documentar în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
magnus et potens". Numele ducelui, Gyula sau Gyla, derivă, probabil, de la termenul "gylas" (demnitate) sau de la provincia și seminția pecenegă "Gyla". Cert este că voievozii Transilvaniei cu acest nume au fost persoane reale, atestate documentar în mai multe izvoare. Acest voievodat nu se afla sub dominația Arpadienilor, în secolele X-XI. Astfel, Gyla sau Gyula I a primit titlul de patriciu și devine foederat (aliat) sau vasal al Bizanțului, iar împăratul Constantin VII Porfirogenetul îl trimite la Alba Iulia pe Hierotheus, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aur, iar aurul era foarte bun". Aurul, sarea și celelalte bogății ale țării au atras irezistibil pe regele Ungariei, care și-a însușit bogății numeroase. Cucerirea Transilvaniei viza un teritoriu cu locuitori români, așezări și necropole (cimitire)este vorba despre voievodatul românesc al Albei, învecinat spre nord cu fostul voievodat al lui Gelu, care se întindea spre apus până la Munții Apuseni, spre sud până la marginile Țării Hațegului și ale Țării Făgărașului, iar spre est până la Carpați. După pătrunderea lor inițială, la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
celelalte bogății ale țării au atras irezistibil pe regele Ungariei, care și-a însușit bogății numeroase. Cucerirea Transilvaniei viza un teritoriu cu locuitori români, așezări și necropole (cimitire)este vorba despre voievodatul românesc al Albei, învecinat spre nord cu fostul voievodat al lui Gelu, care se întindea spre apus până la Munții Apuseni, spre sud până la marginile Țării Hațegului și ale Țării Făgărașului, iar spre est până la Carpați. După pătrunderea lor inițială, la începutul secolului al X-lea, ungurii s-au retras
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]