1,402 matches
-
centrală.Alături e un frigider auto. Costel:Bem ceva?Ceai de osul iepurelui? Nelu:Iar ceai? Vreau un lichior.De banane. Costel(Mută nebunul):Bine,un lichior mic cu gheață . Nelu(se ridică):Un lichior mic,la mare te face voinic!( Ia de lângă canapea o sticlă străvezie.Umple două păhărele.Pune gheață din frigider. Ciocnesc și beau încet. Savurează licoarea). Costel:Ahh!Bună?! Nu? Nelu:Aiurea!Iar mă supără ficatul.Și reumatismul. Cred că va ploua. Costel:Lasă văicăreala!Ia zi
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
să se supere grozav pe Zână. Să vedem de ce. Într-o zi frumoasă de vară, pe când se plimba prin pădure, Zâna auzi un zgomot ciudat și necunoscut Într-o poieniță. Se apropie Încet și privi printre ramurile verzi. Un flăcău voinic, cu pletele până pe umăr, Își lăsase liber calul să pască iarba Încă cu rouă, Își suflecase mânecile și aplecându-se Își spălă fața În apa izvorului. Fluiera ușor un cântec pe care Îl știa din copilărie.Zâna privea și nu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
se certe Între ele și au făcut o zarvă de nedescris. Dacă ar fi fost vorba de vrăjitorul cel bătrân, ar fi știut ele ce au de făcut, Însă cu FătFrumos era altă poveste: ele știau că este tânăr, chipeș, voinic, viteaz și cinstit. Și mai știau că Zâna cea Bună era pierdută pentru tagma lor și că dacă era Îndrăgostită de flăcău, nici o vrajă nu mai avea efect asupra ei. Repejor, cât ai clipi vrăjitoarele au făcut sfat, s-au
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
căci era prea bătrână și stătea prea departe, În celălalt capăt al lumii, i-a ursit să fie blestemat de mama lui chiar În ziua Însurătorii. Anii treceau, Alun creștea și creștea și se făcea tot mai frumos, tot mai voinic, tot mai Înțelept și tot mai priceput În toate cele.Toată lumea se mândrea cu fecioarul, dar cel mai mult se mândrea maică-sa.Toată lumea Îl iubea pentru bunătatea lui, pentru blândețea lui, dar cel mai mult Îl iubea maică-sa
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
orfan de tată și de mamă, am fost internat la Școala Schewitz-Thierrin și am făcut cunoștință cu o altă teroare de ordin gastronomic: mâncarea de carne de vacă cu prune". în schimb, Radu, fratele, cu un an mai mare, era "voinic, vesel și optimist", aducea "în locuința mohorîtă de pe strada Decebal, numărul 27, șdin Turnu-Severinț, un proaspăt vânt de primăvară". Grădina copilăriei este evocată, nu fără mustrări lăuntrice, față de efuziunile "impardonabile", într-un elan liric nebănuit și care, spune criticul, "nu
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
iarăși în favoarea identificării unele indicii din Tragica viață... Cîteva fraze, precum una din Prefață - "Zvonul cailor moldovenești a mers pînă în poeziile altor popoare. Și județul Iași își are și astăzi ca marcă un cal, dovadă netăgăduită a trecutului, cînd voinicii moldoveni porneau la luptă pe armăsari ce zvîrleau jar din nări..."7 -, reluată și în capitolul Odă equestră, unde se mai dau și cîteva anecdote ieșene, sau faptul că despre erou circulă zvonuri că ar fi vlăstar (nelegitim?) al Prințului
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
gândească la viitoarele capturi, la oala de vin pus la rece, la oalele sale din lut, la fiul său care se mutase cu serviciul la Vaslui. Trecuse de șaizeci și patru de ani, mai scăzuse În Înălțime dar era tot voinic și În putere iar când uneori se privea În oglindă aprecia că nu a Îmbătrânit prea mult, că este un tip bine și că este dorit de femei. Înainta cu toate simțurile la pândă ca nu cumva să-l fi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
s-au ascuns În porumbul care Începuse să lege. A văzut un om călare și a crezut că cerul va cădea asupra sa. După câtva timp, omul a descălecat de pe cal, i-a Împiedecat piciorele din față, apoi omul cel voinic plecă spre sat vorbind așa ca să se audă vorbind: Bagî la jghiab și cii harnic cî piste vro cinci ceasuri ti Înham iar la căruțî! Victor s-a liniștit și s-a bucurat că Onofrei, leatul său, nu a venit
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
foarte inteligentă, ea știe adevărul și nu minte! Chiar tăticuțul meu spunea că jidanii sunt cei mai deștepți oameni de pe pământ și că ei conduc lumea! Da, are dreptate! Băiete, gata cu fetele! Altfel, nu mai ajungi tu mare și voinic, așa cum este Ionel, nu mai poți juca voley, fotbal, nu mai poți călări, ce mai, ai să ajungi mic, cocârjat și slab ca Schinuț, ori ca Ciulinel-văcarul ! Rică Olaru nu-și putu reține un hohot de râs, moment În care
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mai departe, așa cum bine știa de la ... Ildiko . O privi cu interes și se Întreba cum așa o fată frumoasă și dulce, o colegă excelentă, un om cu suflet bun să-l oprească din drumul său spre a ajunge un bărbat voinic? Se adună și răspunse la Întrebarea fetei, pozând În ... neștiutor: Nu am mai fost așa de aproape de o fată iar tu ești atât de frumoasă! Și dacă acum ești așa de aproape, de ce nu mă strângi În brațe, de ce nu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
agiung bărbaț voinici!”. Și În timp ce se dezlipea ușor de fată, părăsind raiul său de câteva minute, Va se Întreba prostește: Oare este posibil ca o fată așa delicată și frumoasă să atenteze la viitorul meu, să nu mai ajung bărbat voinic, cu soție și copii?! Nu pot să cred așa ceva, dar dacă Liza știe mai bine, ea este evreică și evreii sunt cei mai deștepți?! Xenia, care nu știa ce urma dar bănuia, simți că ceva nu este În regulă, simți
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
face! Te rog! Victor a așteptat mai bine de o oră, timp În care vânzătoarea se Întreba cum poate un om de la țară să mânânce patru prăjituri și să bea șase sticle de Ci-Co? Într-un târziu, vânzătoarea brunetă și voinică Îl Întrebă: Aveți o problemă grea? Eu, niciuna! Aștept să vină nepoata mea și cum nu aveți o băutură mai serioasă, vin, rom, secărică, mă amăgesc cu sucul acesta. Sorina mergea fără a realiza pe unde calcă, cu cine se
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nu i-a căzut părul. Tare mai era mândră de el. Ei, rămas bun, Pidot, și mult noroc! Se auzi puțin zgomot în toaletă, apoi foșnetul ritmic reîncepu, înaintând în direcția opusă. Charlot privi în urma bărbatului: era un tip înalt, voinic, îmbrăcat în negru - purta genul de haine pe care le-ar fi purtat el însuși, cu mulți ani în urmă, în drumurile sale între Rue Miromesnil și tribunal. Pe polița din vespasiană găsi un sul de bancnote - trei sute de franci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
prevadă c-o să moară Kiril? — Esmé. Esmé nu e consilier municipal. — Cum se cheamă monumentul? — Monumentul Imigrantului Necunoscut. O să fie o statuie. S-a făcut un concurs de creație. A câștigat un proiect foarte frumos, am văzut macheta: un bărbat voinic, cu o ceafă groasă, având într-o mână un borcan de murături, gol, și în cealaltă o umbrelă, închisă. — De ce o umbrelă? — Ați uitat de umbrela bulgărească? Asasinarea lui Markov la Paris, de către un agent secret bulgar care a tras
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
organizației non-guvernamentale Salvați-l pe Lionel ! Primul rând este alcătuit din personalități atât locale, cât și de la Paris. Pilierii care întind de-o parte și de alta a rândului bannerul cu lozinca mobilizatoare „Salvați-l pe Lionel!“ sunt doi rapperi voinici, aflați pe pozițiile 7, respectiv 9, în ultimul top publicat de revista NRJ. Talonneur este chiar Claude Fernandez, patronul bistroului Aux Immigrants Heureux, care a lăsat baltă lucrările de reamenajare a localului pentru a-i aduce un ultim omagiu clientului
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să deie Dumnezeu! Să ai parte de car și eu de boi! DĂNILĂ: Să-i stăpânești sănătos, și eu asemenea carul! Bate palma. Iaca, cela care se uită acuma la noi îi Duman. Celălalt, dinspre brazdă Tălășman. Îs tineri și voinici. Ia-i de funie și mergi sănătos! ONOFREI: Cu bine. Și cată de nu-i intra carului prea mult în voie, că pățești ce-am pățit eu... DĂNILĂ: N-avea grijă, că l-oi hățui cum trebuie. ONOFREI (iese, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
importanță, să presupunem că, primăvară fiind, vântul a amestecat în vârtejul său tot ce a găsit în cale.(...) Nicu Ionescu își aștepta băiatul. Poate că Sinica e fericită că e fată. Numai sănătoasă să fie. Moașa o asigură că e voinică și frumoasă. Cu ce nume să o înscrie la Primărie? Mamei îi place Eugenia, numele fetiței proprietăresei, iar nenea Mitică a adăugat un nume drag lui de floare primăvăratică, Viorica. Și Viorica va rămâne. În această zi, în Anglia, Gregory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
și cinstită e cheia succesului în SUA. Să revenim la casele noastre și mai ales să cerem scuze pentru graba cu care am relatat boala micuței Viorica. Din nou în casa familiei Ionescu. Din strada Fortunei. Fetița crește frumos e voinică, sănătoasă, și spaima primei luni a rămas în urmă ca un vis urât. Are acum 5 luni și e timpul de făcut prima fotografie. Copilul e dezbrăcat și e așezat pe o masă pe care s-a așternut o blană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
voinicule! Vino să te văd de aproape! Voinicul rămas în poartă privea neîncrezător... Îi tata, s-o întors acasă. Hai, vino! a răspuns Măriuca întrebării nepuse din ochii flăcăului. Privirea lui Tăchel părea să spună: „Nu se poate... Tata era voinic și falnic”... În această frântură de timp, cu sufletul greu, Costăchel se întreba: „Chiar atât de mult m-am schimbat?” Măriuca a insistat: Tata te așteaptă și tu stai în poartă?... În clipa următoare, cele câteva trepte au dispărut sub
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
închisă, dar nu din pricină că n-ar fi fost nevoie de a fi deschisă, ci din pricină că era prea din cale-afară de înțepenită, ca s-o poată urni cineva, mai cu seamă că lucrau numai femei în acel loc, și niciuna prea voinică, pentru a fi în stare să ducă o asemenea provocare până la capăt. Ferestruica aceea, la drept vorbind, nu era deloc pusă acolo cu gândul de a fi deschisă, ci doar cu gândul de a lumina locul, și atât. Această cameră
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
așa cum puteau fi văzute și la unitățile militare. Aceste lucruri neașteptate ne au mai tăiat din elan, dar nu și hotărârea de a pleca o fugă până acasă. După mai multe Încercări nereușite, colega mea, fiind mai Înaltă și mai voinică decât mine, a reușit să escaladeze gardul și a sărit În stradă. De unde să știm noi că tocmai În acel moment Își făcea rondul, exact În locul respectiv... un milițian. Cine e? Stai pe loc! Am auzit o voce fermă, bărbătească
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Toate corturile erau întemeiate, așteptându-și stăpânii să le umple cu somn și poate pentru unii și cu vise. Starostele își zâmbi în mustața stufoasă a mulțumire. Primii care puseseră în picioare cortul lor fură și de această dată aceiași voinici Iorgovani tineri, harnici și ambițioși ce țineau să arate șatrei că ei nu sunt oricine. Câteva focuri, încă întețite, mai trimiteau spre înalt trâmbe de fum, asemenea unor stâlpi în stare să sprijine un colț de cer. Pulberile de scântei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
zefir abia perceptibil sau mai date în pârg, apetisante, cu fustele viu colorate, peste care-și puseseră bluze strânse pe bust, de diferite culori, mulate peste sânii lor bogați, ispititori. În preajma lor, se aflau mulți bărbați îmbrăcați de sărbătoare, șătrari voinici cu fețele arse de soare și asprite de vitrege vânturi, unii purtând bărbi și mustăți bogate, robuști, fiind parcă gata de a intra într-o arenă să se lupte chiar cu taurii, dacă li se cerea. Toți se vădeau a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
tenul măsliniu și mult succes la fete. Cafeaua mi se pare din cale-afară de amară. De fapt, nu i-am pus niciun gram de zahăr. Pe fată o știu mai bine. Se numea Noemi. Era evreică. Maică sa, o femeie voinică, era spălătoreasă la un sanatoriu. Noemi era urâtă, cu ochii ieșiți exagerat din orbite și cu fruntea teșită, ca la oamenii primitivi. Iar pentru asta, cred, toți o evitau, și băieți și fete deopotrivă. Se Îmbrăca mereu În culori Închise
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
băiete, nu suflați o vorbă către nimeni... Trebuie lucrat în taină... Nu se poate să nu cadă ei în laț! Am priceput, moș Dumitre. Așa o să facem. Numai să se facă bine Hliboceanu. Se face, Ioane. Se face. Îi om voinic și apoi, după cum ai spus, pălitura n-o fost după cum o plănuit-o ei. Mâinepoimâine îl vezi pe picioare. Să dea Dumnezeu... Azi mai am de făcut încă o treabă grea. Ce ar mai fi de făcut, Ioane? Să merg
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]