1,084 matches
-
Derizoriul ei, acceptat cu o anume seninătate, exprimă graba omului de a reconfigura semantica lumii: „Ușor nu-i să dezlegi ce-i timpul, labirint/ Multiplu, unu și mereu distinct,/ Al fiecăruia și-al tuturor./ Sunt nimeni. Spada n-am încins voinic./ Ecou sunt, și uitare, și nimic (Uitarea). Într-o vibrație de ordin sufletesc, prin care eul poetic se identifică sistematic cu universalul, mai mult decât în recursul la autobiografism, este de aflat latura profund personală și intimă a lirismului borgesian
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
am lăcomit să fac pe jos drumul până pe Victoriei, la 22, dus-întors. Spre casă, dădeam să ies de pe Michelet, în dreptul casei lui Mihai Șora, urmată de a exuviilor, spunându-mi ce am să mă mai laud acasă, cât sunt de voinic. Nu mai aveam chiar mult: Icoanei, grădină și stradă, Donici, până la tramvai. De acolo, o bucată de Maria Rosetti, Franzelari, colțul spre Spătarului - și am ajuns. Așa a și fost, abia mai respirând. Maxone al nostru a fost admis de
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4676_a_6001]
-
am lăcomit să fac pe jos drumul până pe Victoriei, la 22, dusîntors. Spre casă, dădeam să ies de pe Michelet, în dreptul casei lui Mihai Șora, urmată de a exuviilor, spunându-mi ce am să mă mai laud acasă, cât sunt de voinic. Nu mai aveam chiar mult: Icoanei, grădină și stradă, Donici, până la tramvai. De acolo, o bucată de Maria Rosetti, Franzelari, colțul spre Spătarului - și am ajuns. Așa a și fost, abia mai respirând.
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4715_a_6040]
-
simbolurile islamice au „îmbrăcat” într-un veșmânt mai recent tradiții arhaice: zoroastriene, arabe, indiene, chineze. Chiar și cei care au citit numai basme românești, în copilărie, vor tresări recunoscând personaje, întâmplări, clișee familiare. De pildă, în Feciorul săracului și prințesa, voinicul plecat să pețească fata șahului e ajutat de padișahul furnicilor cu mulțimile lui (recunoscătoare că nu li s-a făcut vreun rău) să treacă „proba meiului”, strângând în timp record meiul aruncat pe jos; sau de tovarăși năzdrăvani precum Fiara-de-Gheață
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
mitologice sau imaginate (pasărea Simorgh și puii ei, diverse feluri de balauri, șerpi și papagali vizionari -vorbitori etc.) Vulpea e însă cel mai simpatic și inteligent personaj, de câte ori apare acaparează prim-planul. Merge la padișah și-i pețește fata pentru voinic („- Îndrăznește, vulpe! Ce vânt te-aduce? - Am venit cu o treabă, răspunse vulpea. Mi-e teamă însă să nu-mi pierd capul dacă voi spune. - N-ai să pățești nimic, o liniști padișahul, vorbește! - Am venit să-ți pețesc fata
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
-ți pețesc fata. - Dar nu-i nimic rău în asta, nu e cum crezi tu, mărturisi padișahul. Sunt gata să ți-o dau pe prințesă chiar de o sută de ori”). Tot vulpea păcălește o vrăjitoare, luându-i averile pentru voinic: „- A, vulpe, îi zise vrăjitoarea. Ce vânt te-aduce? - A pornit o oaste împotriva ta, babă. Am venit să te vestesc. - Vai de mine, vulpe, ce să mă fac? se căină ea. - Născocește și tu ceva, o sfătui vulpea”. (Evident
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
țoli!). Și limpede-i ca sufletul matern, Cel zugrăvit în ochii săi domoli. Or, lopătând omătul magistral, Se-ntreabă, dăulat, vecinul meu: De unde-o fi având material, Chiar într-atâta, bunul Dumnezeu!?" Iarnă-i Fulgii mari (că iarăși spun: Cât voinicii lați în spate!), Cad în satul meu străbun, Și-n galop și pe-ndelete. Năvălesc peste Ticfani, Rotofei ca o gutuie, Dar, fiind că-s diafani, De cucui, pericol nu e. Cad pe limbă și pe șal, Parcă-s puși pe
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
profesorului doctor Nicolae Noica La Theodor Burghele, clădire zdravănă, zidită de nemți în 1941, căreia lumea îi mai zice și , ca șoselei, unde se și află faimosul spital - calea bucureșteană străveche pe care se scurgeau la vale odinioară cetele de voinici mustăcioși cu iatagane la brâu, adevărată legiune străină a epocii, - recitesc, lungit în pat, A avea și a nu avea... Niciodată nu am înțeles mai bine, ca în salonul 2, fraza lui Hemingway de la sfârșitul nuvelei celebre, - Maria, nevasta, bravă
Panduri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11163_a_12488]
-
care i-a adresat cucului o întrebare, este un semn de rău augur :"Cucu-n spate mi-a cântat și moartea m-a săgetat!". În același timp, în această zi feciorii și fetele îl întreabă și ei pe cuc: "Cucule/ Voinicule!/ Câți ani îmi vei da / Până m-oi însura (sau mărita). Tăcerea cucului anticipează o veste foarte bună: însemna că acea persoană se va căsători foarte repede. În orice context, pentru cel care așteaptă un răspuns, fiecare cântec al păsării-profet
Buna Vestire. De ce nu este bine ca pescarii să arunce mămăligă la pești by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/40304_a_41629]
-
izvor, să ne lăsăm vindecați de rouă, să alergăm după fluturi, să culegem cireșe de mai și mere dulci gratuit. Cea mai fierbinte lecție o reprezintă implicarea în spectacolul vieții și acceptarea sfârșitului cu seninătate. Pe pajiștea multicoloră, margaretele, sângele voinicului și bujorul sălbatec râd liniștite la soare și nu se invidiază între ele pentru frumusețe. Umăr la umăr participă la buna desfășurare a serbării câmpenești, veștejirea nu le sperie și nu le întristează, florile zâmbesc și când aud fâșâitul prevestitor
LECŢIA DEMNITĂŢII ÎN FAŢA MORŢII, PREDATĂ DE NATURĂ de ELENA STAN în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349245_a_350574]
-
reproducea următoarea întâmplare: „Cu ocazia celebrei vizite a perechei moștenitoare austro-ungare, în timpul războiului balcanic, arhiducele Franz Ferdinand, încântat de micul prinț Carol, care era atunci actualul nostru rege, l-a luat pe genunchi și desmierdându-l l-a întrebat: - Spune-mi voinicule, ce dar să-ți fac eu ție, că ești atât de deștept? - Să-mi dai Ardealul! - ar fi răspuns prompt și strălucind de sinceritate micul prinț de atunci. Legenda a trecut Carpații și s-a răspândit cu iuțeala unei flăcări
Agenda2005-36-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284160_a_285489]
-
mele în buchetul de la piept. Și, cu puterea mea de vrajă, în soli am să-i prefac. Scoase de la piept buchetul de flori firave cărora le spuse: “Prefaceți-vă în chipeși flăcăi!” Din florile aruncate pe podea răsăriră mai mulți voinici, dintre care unul mai chipeș, înalt și subțirel, în veșminte și cizme albe, cu clopoței de argint la cingătoare, făcu o reverență, spunând: - Poruncă, stăpână! Primăvara zâmbi entuziasmată: - O, frumos flăcău, te numesc Ghiocel și fii primul meu vestitor! Ia
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
țării. Singura grijă a tinerei perechi era aceea de a nu uita de legile vrăjii. Pe la miezul nopții dinaintea nunții, Paul și Margareta, cu oarecare teamă în suflet, luară lădița cu manuscrisul vrăjitoarei, precum și o lopățică și cum era prorocit, voinicul își aruncă iubita pe cal și plecă la locul unde bunicii și străbunicii lor își duceau veacul. Mormântul familiei se afla la câteva sute de pași distanță de marginea pădurii după datina străbună pentru ca de acolo să asculte foșnetul codrului
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
baba vicleană. - Mulțumesc, dar n-avem vreme de pierdut. - Înțeleg! Aveți treburi urgente în primărie! Spune draga mea, ce vânt te aduce la conăcelul meu? Te supără careva pe la prefectura județului sau te doare capul de la privirea oacheșă a vreunui voinic și vrei un descântec de deochi? - Îl însoțesc pe domnul Miron Popescu în ancheta pe care o desfășoară cu privire la... - Draga mea, ocupă-te de problemele social-administrative ale localității și lăsați-i pe dispăruți. Dacă nimeni nu le revendică dispariția, vedeți
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
Părintele, în fruntea alaiului, rostește rugăciuni de alungare a necuratului. Cu o mână ține în față crucea de argint, iar în cealaltă are un mănunchi mare de busuioc pe care-l înmoaie în agheasma dintr-o căldare purtată de doi voinici și stropește din belșug ulița satului, gardurile, casele și curțile oamenilor. Din când în când lasă buchetul de busuioc în găleată și din spate se apropie cu pași mărunți și repezi cântărețul care-i înmânează cădelnița cu tăciuni aprinși peste
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
sunt întrerupte de urlete înfiorătoare ce ies din gura femeii. O voce groasă și înfiorătoare îi amenință să nu-i calce teritoriul că le sucește mâinile și picioarele sau le piere graiul. Cântărețului i se încețoșează mintea și uită cântările, voinicilor li se înmoaie picioarele și cad în genunchi. Părintele Popa Ștefan se izbește de diavolii nevăzuți, dar credința în puterea rugăciunii și îngerul păzitor nu-l abandonează. Strânge în palmă sfânta cruce de argint din altar și o ține în fața
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
fiecare an, de revelion?.. Iar Dumnezeu...chiar nu doarme niciodată? Într-o vară, Sorinel s-a dus la Dunăre cu alți băieți. Știa să înoate foarte bine, dar s-a avântat în largul ei...Întotdeauna i-a plăcut Dunării de voinicii curajoși...De aceea se logodește cu ei și-i ia cu ea. Avea unsprezece ani...(iar izbucnește-n plâns). De ce, Doamne? De ce nu m-ai luat și pe mine? De atunci îmi petrec zilele numai la cimitir, mângâindu-i în
CAP. 4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383079_a_384408]
-
întrerupse Camelia, uimită că-i spusese să nu povestească nimic și acum...Irina încercă să repare gafa. - Voiam să spun că ești singura măritată, că noi, astelalte de la masă, n-am reușit să prindem în cârligul căsniciei nicio fâță de voinic. Aoleu! Hai, că m-am încurcat! Am prins eu unul, dar l-am aruncat înapoi, în mocirlă. Ha, ha, ha! Adică...în baltă. (râde) Cred că am băut cam mult, de m-am amețit așa. Ce faci, tanti? Când ne
CAP. 11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383084_a_384413]
-
moartea m-a săgetat!” Există obiceiul că în această zi, să se numere de câte ori cucul își cântă numele, număr care ar descoperi câți ani mai avem de trăit. Flăcăii și fetele îl întrebau pe cuc când se vor căsători: „Cucule voinicule/ Câți ani îmi vei da/ pan’ m-oi însura (mărită)?” Dacă se întâmplă că după rostirea acestor cuvinte, cucul să cânte, cântecul sau echivala cu un an de astepare. Dimpotrivă, dacă el tăcea, tăcerea să era semn că avem de-
Buna Vestire, cea mai veche sarbatoare a Maicii Domnului [Corola-blog/BlogPost/92339_a_93631]
-
Miorița și vechile rituri funerare la români, 1983). Temele consacrate ale incestului și inițierii vor fi definitiv fixate prin alte două analize de bază: Cununia fraților și Nunta Soarelui. Incestul zădărnicit în folclorul românesc și universal, București, 2004, și Lupta voinicului cu leul. Mit și inițiere în folclorul românesc, București, 2007. De asemenea, instrumentarul etnologic beneficiază de contribuția excepțională a autorului, prin Petit Dictionnaire de mythologie populaire roumaine, apărut la Grenoble în 2002, ori Gândirea magico-religioasă la români. Dicționar (București, 2001
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93067_a_94359]
-
Dacă e curajos, lasă-l să se călească! Să se facă bărbat! Apoi s-a apropiat de mine și m-a bătut pe umeri, mândru : -Așa, băiatul tatei! Să vii cu traista plină, să vadă și mama cât ești de voinic! -Hââ! Vreau să mă călesc! Hâââ! Vreau să fiu bărbat! Vreau traista! Hâââ! Pe mama a pufnit-o râsul : -Bine, mă, bărbate! Îți dau traista, dar să te călești pe aproape, pe la vecini și să vii acasă când se întunecă
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Ședeți. Episodul 20 CĂLDURĂ MARE LA HOTARE — Doamne, măi rumâne, prin ce spaimă ne-ai trecut sufletele! - glăsui Metodiu lăsându-și mâinile jos și, o dată cu ele, și trupul. Șezură toți trei în iarbă. Nu mi-am făcut decât datoria! - răspunse voinicul, plecându-și feciorelnic ochii și zărind în iarbă o șopârlă de smarald, ce dormea pe fâșie, o făcu să se miște vioaie, după care îi dete una cu buzduganul. Șopârlă mai zvâcni o dată din coadă cu putere, apoi rămase pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gândesc ce era prin țară, parcă-mi saltă și-acum inima de bucurie! Călugării se uitară unul la altul. — Bine, bine, voinice, ce era știm și noi, dar ce-a mai fi rămas ar dori cugetul să afle - glăsui Metodiu. Voinicul își aținti privirea în depărtare. — Și eu aș vrea - suspină el. Dar uite că trebuie să stau aici. Păi de ce trebuie? - întrebă Iovănuț copilăros. — Cum de ce? M-a pus domnul să păzesc hotarele, să nu intre nimeni ca-ntr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îl cheamă? — Pe cine? — Pe Vodă. — Care Vodă? — Care te-a pus aici. Păi ce, nu știți cum îl cheamă pe Vodă? Ia stați puțin: voi de unde veniți? Sus mâinile! Episodul 21 RĂZĂȘ FĂRĂ SIMBRIE Călugării, înverziți, ridicară mâinile. Domnule voinic - începu Metodiu cu glas căzut - noi n-am vrut să te supărăm, dar... — Vorrrba! - răspunse matahala. Ascultă comanda la mine! Să-mi spuneți scurt, cinstit, fără retorică, cine sunteți și de unde veniți. — Păi n-am spus? Suntem doi călugări moldoveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Vasilcăi a lu’ Porojan. — Ce vorbești, dom’le?! - făcu ochii mari zdrahonul. Vasilca lu’ Porojan ce-a trăit cu Stafidiade ce ținea casa aia verde? — Așa e! - zise uimit Metodiu. Da’ de unde știi? — Păi și eu sunt din Hârlău! - răspunse voinicul. — A cui ești din Hârlău? — A Glanetașului. — A Glanetașului? Ăla care și-a vândut salcâmu’? — Ăla, preacuvioase! Da’ matale de unde știi? L-ai cunoscut pe tătuca? — De cunoscut nu l-am cunoscut, da’-mi povestea mama, că-mi era bunic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]