698 matches
-
se Îngusta Într-o talie micuță și plutea apoi Într-o fustă de vis, era o rochie mult mai șic decât ceea ce se poate vedea acum la Oscaruri. —Thack, nu a venit, protestam În zadar. —Ha! chicoti el, plin de voioșie. Rochia asta e mortală. —Thack, registrele de contabilitate pe luna asta un sunt nici pe departe mortale, i-am atrás atenția. Totul va fi bine, Sylvie, nu te mai agita atâta, Încetează. Și acum, ia spune-mi, pe cine altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Makiko, avea tot aerul vesel și distrat pe care unii copii, crescuți în mijlocul neînțelegerilor dintre părinți, îl opun mediului, ca o pavăză; ea și-l purtase cu sine, crescând, iar acum îl opunea lumii străinilor, ascunzându-se parcă în spatele unei voioșii nematurizate și trecătoare. Îngenunchind pe un bolovan de pe mal, m-am întins să apuc creanga cea mai apropiată de nufărul plutitor și l-am tras ușor, atent să nu-l rup, ca întreaga plantă să alunce spre mal. Doamna Miyagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dată cu ochelari moderni de soare. Unul lângă altul, păreau să fie un școlar scos la plimbare de un unchi morocănos, Însă elegant Îmbrăcat. și unul, și celălalt păreau mulțumiți, cu toate că nu prea aveau ce să-și spună. Afișau Însă voioșia celor incapabili să găsească un ecou În persoana de alături, astfel Încât, dornici să evite stângăciile unei după-amiezi pierdute Împreună, depun toate eforturile cu putință ca să arate mulțumiți. Numai că această pretinsă mulțumire Îi face să se simtă dezorientați și inutili
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Da de unde... e o himeră de care este și el conștient atunci când se află în fața propriului sine... Trebuie să... Aici Nina se învioră brusc, căută cu vârful picioarelor micuțe, ca de copil, papucii lepădați pe covor și acompanie cu multă voioșie vocea soțului. Trebuie să fii super genial ca să ți se ierte că ești porc. Carmina încercă în zadar să afle de la soții Alexe numele celui care ocupa în clasamentele lor un loc de frunte. Insistă, puse o ploaie de întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întunericului, se află căldură și lumină, pace și liniște, duioșie și protecție, exact antonimele caracteristice morții. El speră în găsirea liniștii și păcii sufletești pe care le va afla tot în mijlocul naturii. Toți marii autori speră că moartea înseamnă natură, voioșie, lumină, căldură, dragoste sufletească, pace. Toți se resemnează în fața destinului și îl acceptă așa cum e el, dar există și tristețea părăsirii paradisului de pe pământ, locurilor dragi. Toți vom muri, fie luați de Mireasa zâmbitoare, fie de luceferii prieteni, fie de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
că tu ești mucosul ăla căruia îi aduceam bomboane de cacao de fiecare dată cînd veneam să-l vizitez, i-auzi ce mică e lumea, se miră Roja ca un ageamiu. Greu vă mai pică fisa! spune Patru Ace cu voioșie. — Să ți-o spun pe aia dreaptă, cred că în halul în care ai ajuns și unchiul tău te-ar fi recunoscut cu greu, se distrează Roja. — Degeaba mi-a dat mînă liberă să tai și să spînzur în locul ăsta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în aforistică: „Nimic nu se ia în mormânt! Goi-pușcă am venit și cam tot așa o să plecăm!“ „De ce oare, de dimineața până seara, ne-om fi zbuciumând atât?“ „În orice împrejurare, fie ea cât de adversă, trebuie să ne păstrăm voioșia.“ (Ionel Bandrabur) „Câtă amară tristețe / cuprinde și-ascunde / «jocul» acesta / de-a viața, de-a moartea!“ „Unii sunt frumoși, alții bogați. Există și destui norocoși, / ba mulți chiar puternici. Ici colo câte unul / strălucește prin spirit.“ (Dorin Almășan) „Sistemul legislativ
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de la mese: „Nimic nu se ia în mormânt! Goi-pușcă am venit și cam tot așa o să plecăm!“ „De ce oare, de dimineața până seara, ne-om fi zbuciumând atât?“ „În orice împrejurare, fie ea cât de adversă, trebuie să ne păstrăm voioșia“ etc. etc. Mai lipsea cugetarea lui Guță Popândău, „amorul e un lucru foarte mare“, pentru ca parada truismelor să fie completă. Mulți oameni flecăresc astfel, dar puțini își închipuie că flecăreala lor merită eternizată prin tipărire. Ionel Bandrabur face parte dintre
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ale căror culori, fie alb, roz, violet sau galben, străluceau ca niște briliante sub vălul sclipitor al mărețului astru.“ „Ca oriunde, în satul cu salbe de păduri și izvoare cristaline, vacanțele școlare erau adevărate poieni ale timpului, în care florile voioșiei răsăreau din candoarea și zburdălnicia copiilor. Totodată erau și zile rodnice prin ajutorul dat de către cei mici părinților“ etc. Ar fi minunat dacă raportul privind situația din România, pe care îl solicită periodic Uniunea Europeană, ar fi întocmit de Stela Brie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
noi copiii străzii au mânuțele fine și catifelate ca petalele florilor, că deasupra gunoaielor răspândite peste tot în perimetrul scumpei noastre patrii splendorile zilei poartă veșmânt de azur și, eventual, că grevele sunt adevărate poieni ale timpului în care florile voioșiei răsar din candoarea și zburdălnicia greviștilor. Un cocoS ´ at al vremii noastre După cocoșatul de la Notre Dame, a mai apărut un cocoșat în literatura lumii: cocoșatul din muzeu. Se numește Seec Nolty, este ghid într-un muzeu de artă și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
asuprind-o prin toate cotloanele. Nunta s-a ținut cu multă voie bună, a trecut ea și luna aceea, s-a făcut cununia legiuită, s-au Întocmit și s-au Înaintat hîrtiile trebuitoare, aproape că a trecut și anul. Cu voioșia, frumusețea și hărnicia ei, mica noră devenise podoaba casei primarului care nu prididea s-o laude tuturor. Numai bărbatul ei mîrÎia, auzind-o pe nevastă-sa că-l strigă cînd Gheorghe, cînd Gyuri. Ea Încerca să-l convingă că nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
îndulcită. Mai la nord, Moldova devine ținut muntos. Subcarpații sunt un miracol al naturii. Se simte o ținută festivă pe tot parcursul drumului ce trece prin munți, se remarcă frumusețea dulce la fel ca și graiul său. Veselia, voia bună, voioșia sunt la ele acasă. Mai mult, li se impune un comportament decent și plăcut trecătorilor. Uneori părând mai sărăcuță, pe alocuri murdară (Vaslui, Bârlad), ea este de cele mai multe dăți fascinantă. Nu te poți plictisi în ținutul umbrelor, culmilor și soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și fericit, vădind multă relaxare și libertate în mișcări, de parcă s-ar fi debarasat atunci, pe loc, de o povară de pe umeri. „Într-adevăr, ce oameni de inimă, niște traficanți de toată isprava sunt!, mai murmură el apoi, plin de voioșie. Până-n mormânt nu voi uita de dărnicia lor față de mine!” Și, în felul acesta, din acel moment, mai trecură încă alte câteva săptămâni. În tot acest timp, este de la sine înțeles că pe spatele lui Șerban se adunaseră sume considerabile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Marco. L-aș fi preferat pictat n ipostaze de care nu prea a avut parte: bunăoară, păscând pe sub cedrii seculari ai Florenței. Dar, destinul i-a fost de veșnică slugă. Poetă sensibilă, Anna de Noailles l-a văzut ntr-o "robustă voioșie și candoare", rugându-se "să fie acordată ancestrala nevinovăție dobitoacelor". O făcuse cu mult nainte Sfântul Germanus, dându-i măgarului un nimb de nemurire: a fost singurul dintre animale care a nviat! Albert Schweitzer privea, mut de uimire, portalul cu
Un român scrie în Canada by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7017_a_8342]
-
în aforistică: Nimic nu se ia în mormânt! Goi-pușcă am venit și cam tot așa o să plecăm!"; "De ce oare, de dimineața până seara, ne-om fi zbuciumând atât?"; În orice împrejurare, fie ea cât de adversă, trebuie să ne păstrăm voioșia." (Ionel Bandrabur); Câtă amară tristețe/ cuprinde și-ascunde/ Ťjoculť acesta/ de-a viața, de-a moartea!"; Unii sunt frumoși, alții bogați./ Există și destui norocoși,/ ba mulți chiar puternici./ Ici-colo câte unul/ strălucește prin spirit" (Dorin Almășan); "Sistemul legislativ determină
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
decît pe judecata personală. Trece brusc la alt subiect - fotbalul. Mă întreabă ce echipe engleze îmi plac. Răspund (cam la nimereală) că țin cu Chelsea și Arsenal. La auzul primului nume nu exultă, dar, la al doilea, se umple de voioșie. Incepe să laude fotbalul românesc (România a bătut de mai multe ori Anglia, în momente cruciale, și este cam dificil, ca britanic, să uiți asta). Iși amintește de Hagi și Popescu, dar are un respect deosebit față de Dan Petrescu și
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
solid făcut i-au determinat să renunțe. M-am întrebat de ce îi încurca, de ce să-l ia de acolo, pur și simplu...după încă un secol și puțin de la terminarea lui, iată-ne pe noi dornici să-i ieșim, cu voioșie, în întîmpinare. Coborîm din tren, după ce am reușit să trîmbițăm, în stînga și în dreapta, la ce eveniment ne ducem. Căldură mare, mon cher. Nu luăm taxi. Tucă mi-a spus că sînt două minute pînă la teatru. A fost încă
O seară la Caracal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7436_a_8761]
-
război și regimentul a trecut Prutul, colonelul l-a luat cu de la el putere ca adjunct al său, deși Scipion demisionase din armată. În noaptea aceea însă, dacă Scipion nu s-ar fi urcat în tren împreună cu regimentul, cu toată voioșia de pe străzi și din gară, soldații, întărîtați de ofițeri, se vorbiseră între ei să rămînă pe peron. Aflaseră că maiorului i se luase comanda trupei care pleca la război, ca să facă instrucție cu rezerviștii și că nu acceptase asta. Or
„La război, copii!“ by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7465_a_8790]
-
lasă mama, orice vei fi făcut”, își asigură o doamnă odrasla. Întrebările amintite la începutul acestor rânduri ni le punem noi, spectatorii trecuți prin relele acestei lumi. Sofia Coppola nu se amestecă, lasă banda celor cinci să zburde cu mare voioșie. Privește totul ca pe spectacol. Al fascinației culturii ambiante, hrănite de mitul celebrității și al consumului de lux: ” Am încercat să empatizez, fără să-i judec. Prin asta nu vreau să spun că ceea ce au făcut nu este grav, dar
Cannes, 2013: Pierduți printre poșete Vuitton și pantofi Louboutin - Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79359_a_80684]
-
un semn // că duminica de iulie e moale / Tatăl ară în stele mama seamănă-n vale" (Priveliște la Agapia ). Înfățișînd o mixtură de "milă și tumbe amnezie / pe dinăuntru rug și erezie", bardul are nu o dată un aer afectat cu voioșie, de militar în termen bine dispus ce-și fredonează disponibilitatea: Creierul spălat regulamentar și inert / se obține cu săpunul cazon / Fluierăm cu arcada spartă / trufia marelui nostru pluton // Târâm și târâm gamela prin glod / foamea pândește-n deșert / soldat ascultă
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
sistemului de guvernare totalitară. În text găsim diseminate trimiteri mai mult sau mai puțin explicite la identitatea românească, precum în dialogul lui Gulliver cu prietenul său, disidentul Leac-Bun: "...în țara noastră a murit de mult veselia, răspunse vraciul zâmbind amar. Voioșia proverbială a poporului nostru e demult moartă, îngropată și putrezită" (p. 272). De asemenea, pentru anumite fenomene sociale și politice din Kukunia găsim o corespondență precisă în realitățile Republicii Populare Române, exemplul cel mai elocvent fiind așa-zisa Vale a
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
se amendeze fără cruțare, bunăoară recunoscîndu-se cu lejeritate inferior lui Eugen Ionescu: "Am trăit puțin. Cvasi-inexistent. Am luat însă hotărîri care n-au rămas numai hotărîri. Nu sunt pentru asta mai puțin un leneș. N-am trăit cu o trepidantă voioșie sau cu o măcinătoare tristețe ca, de pildă, acest veșnic îndurerat, torturat prieten, Eugen". Singurătatea sub semnul căreia se percepe diaristul se inseriază în singurătățile analoage: "Și, cu toate acestea, nu sunt singur. Mai bine zis, singurătatea mea nu e
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
aici mai mult ca oriunde altundeva, transformarea, deturnarea poetică a obiectului este oricând posibilă: tânărul iese din scenă alunecând pe patine și scoțând din buzunare fulgi/paiete, pe care îi aruncă în jurul lui: zăpadă festivă, zăpadă ludică, zăpadă plină de voioșie, semn al unei intense jubilații. Cu multă vreme în urmă, Strehler opera aceeași metamorfoză în Il Campiello: zăpadă/confetti. Și în Soldatul necunoscut, spectacolul finlandezului Christian Smeds, din înaltul scenei cad fulgi de zăpadă... pete albe care se topesc de
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
apreciați reciproc? D. Ț.: Cum în România n-a existat samizdat, literatura română curgea în numai două vase care, în timpul dictaturii, nu comunicau aproape deloc. După 1989, comunicau mai mult scriitorii decât operele lor: scriitorii din țară se precipitau cu voioșie către cei din exil cu speranța și chiar convingerea că literatura lor merită să fie sprijinită pentru a fi publicată în lumea întreagă. Asta n-a durat, pentru că și-au dat repede seama că Occidentul, "lumea liberă" la care visau
Dumitru Țepeneag: „E nevoie de Europa unită, fie și cu toate dezavantajele ei“ by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/7250_a_8575]
-
după ce călcasem în bălți fără să le observ, iar bășica de pe un picior, întruna frecată de pielea udă-a pantofului, mă durea la fiece mișcare. Deodată am avut revelația că toate astea, în loc să fie simptomatice pentru o viață văduvită de voioșie și râset, erau comice la culme. Simplul gând că singură-mi pusesem atâtea bețe-n roate mi s-a părut brusc nostim și caraghios, încât slăbiră funile nemiloase din jurul inimii, care-o legau de-un simțământ al propriei importanțe, ca
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]