260 matches
-
perpetuarea acestei atitudini hinduse a inferiorității și pasivității femeii, pe care naratorul o construiește și În trăsăturile celorlalte două femei. Vom vedea Însă abia În final, conform acestei analize, ce Înseamnă un același univers și cum Întregul text, poate, se volatilizează. Face parte acest proces - despre care textul spune spre final tot mai puțin - dintr-o interpretare a funcției actuale a Ïambhalei, conform unei alte interpretări teozofice pe care o propune un autor de proză fantastică? Eliade avea totuși dreptate, În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
efecte catastrofale în plan psihologic. Prin ipoteza bootstrap, lumea lui Democrit și Newton, alcătuită din atomi și legi deterministe (adică lumea noastră plină de certitudini obiective, cu timp unitar măsurabil cu ceasornice fidele și cu spații măsurabile cu metrul-etalon), se volatilizează. În locul ei apare un fel de realitate autoconsistentă care se exprimă printr-o infinitate de condiții. Solomon Marcus constata: Nu putem găsi un sistem logic necontradictoriu care să fie în concordanță cu tot ceea ce observăm sau vom observa. Trebuie să
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ușor telefonul în furcă și a urcat să-și salute fiul. Zece Când a venit vara, legătura mea cu Sheba era deja bine stabilită. Nu trecea o săptămână fără să ne vedem măcar o dată în afara școlii. Sue Hodge nu se volatilizase pur și simplu, ci mai bântuia pe acolo, târându-se după noi la Traviata. Dar zilele îi erau în mod evident numărate. Acum, în după-amiezele când ploua eu - și nu ea - eram cea care îi puneam bicicleta Shebei în portbagaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu care l-a dotat soarta genelor și mediului. Dar celor două femei afgane, acest bărbat le trăsnește a putere de anihilare. Se simt strivite și mici. Oricum, este o mare necuviință să stea cu bărbați la masă, așa că se volatilizează îndată ce ei apar. Inserție. Nu mă pot abține să nu îmi amintesc alt episod care descinde din cultura islamică foarte tradiționalistă și extrem de prietenoasă față de femei dacă ele stau pitulate în cotloane. Prin 1998, Adrian și cu mine am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-l întrebă cât mai e până la stație. - Un sfert de oră, îi răspunse acesta, apoi plecă salutând respectuos pe toți din compartiment. Conversația cu femeia de alături rămase întreruptă, iar substanța ei, care ar fi putut să se încropească, se volatiliză la ultimele vorbe ale conductorului de tren ce ne distraseră atenția; cele două doamne își consultară și ele ceasurile de la mână (de care atârna câte un lănțișor de aur), pentru a verifica dacă în adevăr mai rămăseseră 15 minute, timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pentru a aprofunda discuțiile. Până la plecarea mea definitivă, aceștia n-au apărut, iar după evenimentele din decembrie 1989, flota noastră a dispărut în "Triunghiul Bermudelor", zonă binecunoscută de căpitani, lupi de mare și de uscat, unde, datorită "paranormalului", s-a volatilizat pe veci, rămânând pentru urmași doar "Dosarul Flota", închis deocamdată "în coadă de pește"! Pentru a-mi reveni după nereușitele comerciale, datorate atât unor condiții nefavorabile din țara de reședință, dar mai ales incapacității noastre de a practica un comerț
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
măsură și eu să rămân ca un șobolan în capcană în timp ce el ar sta și s-ar agita pe lângă Ester. Îl credeam în stare de așa ceva după semnalele pe care mi le tot trimitea, mirându-se întruna că nu mă volatilizasem încă. Nu am întrebat-o mai târziu nimic pe Ester, de fusese ceva între ei. Nici nu mă interesa. Simțeam în acea clipă că inginerul doar o dorea, îi dăduse probabil târcoale, nu-l lăsase Ester să se apropie prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care pricină acumulase În el multe frustrări și multă ură față de bărbați și de femei. Și că aceste frustrări și această ură Îl Împingeau spre acte de canibalism. PAGINĂ NOUĂ VII. Izgonirea din paradis Aici filmul evenimentelor Începea să se volatilizeze. Noimann Își amintea acum, ca prin ceață, de o discuție ce se Încinsese Între cei doi convivi aflați la masa lui și de un rămășag stupid la care-i provocase Satanovski. Își amintea apoi și de havuzul În care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Se aflau acum toți conectați la aceeași priză. Ritmul devenea halucinant. Și deodată morișca de trupuri se opri din opinteli. O străfulgerare de lumină și apoi beznă. Tăcere urmată de răsuciri și câteva oftaturi. Fulger și iarăși Întuneric. Filmul se volatiliza din nou. Pelicula se răsucea, alcătuind o bandă Moebius. Golurile urmau după plinuri. Plinurile se răsuceau, Învălmășindu-se În goluri. Orificiile se umpleau de vid și apoi se goleau de la sine de același vid. Vidul crea senzații. Durere, plăcere, așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
luna scânteia prin cameră, frângea acoperișuri. Eu fierbeam răscolit, nu mai aveam glas. Ochii săi verzi s-au încleștat în mine, sufletele se-nfiorau, trosneau la fiecare zvâcnitură. Nu mai auzeam decât gâfâielile noastre dezordonate căzute peste amândoi... fremătam, ne volatilizasem! Bluzița ei galbenă, cu un desen de Picasso abstract, dispăruse! Sânii săi minunați mă mângâiau dansând în așteptare... se-nghesuiau între noi, mă fixau în afara granițelor nemărginirii! Mă-ncercuiseră în văzduh, clipoceau peste maluri, tremurau de nerăbdare! Becurile străluceau halucinant
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
armamentul avut asupra noastră au rămas pe peronul gării Chișinău. Cu sufletul cătrănit, am luat drumul spre Prut, noi cei care eram de pe meleaguri îndepărtate - puțini la număr -, fiindcă regimentul nostru constituit în marea lui majoritate din basarabeni s-a volatilizat. L-am îndemnat pe Ghiță să urmeze calea spre Prut în mod individual, fiindcă în grup eram mult mai vulnerabili. Așa se face că la 1 iulie 1940 am fost dirijați spre interiorul țării, fixându-ni-se garnizoana în orașul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Dă-i două cepe de pomană ca să plece... Împlinesc ritualul și pentru prima dată mortul își deschide ochii. Avea niște ochi senini, albaștri, în care parcă s-au înecat toate apele lumii... Apoi, își lasă mâinile pe lângă corp și se volatilizează în noapte. Eu răsuflu eliberată... O rază de lumină îmi creionează fața. -Ce faceți? Scrieți un poem? Interesante aceste cuvinte întortocheate... Aaaaa!... Eu?... Nu fac nimic... Doar șterg de praf o pagină din viață... Lumina de veghe Întunericul clipocește din
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nu mai facă vizite celor vii. „Împlinesc ritualul și pentru prima dată mortul își deschide ochii. Avea niște ochi senini, albaștri, în care parcă s-au înecat în ei toate apele lumii... Apoi își lasă mâinile pe lângă corp și se volatilizează în noapte.” Nu vrem să încheiem notând și neajunsurile acestei proze, de aceea lăsăm la o parte o bucată precum Amicul meu, pe internet, și credem că e mai potrivit să încheiem spunând, în loc de concluzii, că descoperim în acest volum
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să lase ceainicul pe foc. Eva se uită în salonaș. Acolo fusese camera de zi, asta până la prânz, când Sally o numise salonaș. Apoi se uită în sufragerie, care acum devenise prânzitor, ba chiar și în grădină, însă Henry se volatilizase, luând cu el și mașina, și speranțele Evei că suptul sfârcurilor va revigora căsnicia lor și va pune capăt lipsei de contact trupesc de care suferea femeia. în cele din urmă ea renunță la căutare și își făcu un ibric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
înjunghiau de moarte, că mureau de friguri, că se pierdeau în timpul unei patrulări de rutină ori dispăreau în căutarea unei comori legendare. „Marea Caravană“ era acolo, undeva spre sud, și toți erau de acord cu asta, căci nu se putuse volatiliza, iar încărcătura ei cea mai prețioasă suporta trecerea anilor și chiar a secolelor fără să se deterioreze. Cu o minusculă parte din această încărcătură, căpitanul Kaleb-el-Fasi putea să părăsească pentru totdeauna Adoras și să se întoarcă în Franța, la Cannes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Copilul nu poartă numele lui, nu-i așa? — Așa e. Poartă numele meu de familie. — E-n regulă. În cazul ăsta, nu ne mai trebuie nici o hârtie de la taică-său. Ridică din agendă fața cenușie, ștearsă de fumul țigării ce volatiliza un surâs contrariat: da’ de ce ești așa? Te văd cam supărată sau mi se pare? Să nu-mi spui... Lângă fereastră, pe jumătate întoarsă către ea, Mirela nu spunea nimic. Acceleră legănatul. Petrișor începuse să plângă. — Uite că știm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de zale; să te deprinzi cu porumbeii călători, să memorezi alfabete codificate, instrumente de comunicare rapidă și discretă cu Alamutul; să Înveți uneori un dialect, un accent regional, să știi să te introduci Într-un mediu străin, ostil, să te volatilizezi acolo săptămâni, luni În șir, să adormi toate bănuielile așteptând momentul propice pentru execuție; să știi să-ți urmărești prada ca un vânător, să-i studiezi cu precizie umbletul, veșmintele, obiceiurile, orele de plecare; uneori, când e vorba despre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
1915, când ea avea cinci ani. Cât despre tată, dispăruse În 1935. Dispărut, literalmente. Plecase la Paris, cum făcea de cel puțin două ori pe an, și nu mai dăduse nici un semn de viață. Jandarmeria locală telegrafiase la Paris: se volatilizase. Declarație de moarte ipotetică. Și așa, domnișoara noastră rămăsese singură și Începuse să muncească, pentru că moștenirea părintească nu era cine știe ce. Evident că nu-și găsise un soț și, după suspinele pe care le scotea, trebuie să fi existat o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
venit ideea năstrușnică să se ducă să tragă cu ochiul În camera doamnei respective pe gaura cheii și văzuse vreo perdea agitându-se În semiântuneric. Singurul lucru cert este că odaia nu-i În ordine și că Ardenti s-a volatilizat. Dar acum am vorbit prea mult. E rândul dumneavoastră, domnule Belbo. Singura urmă pe care am găsit-o e o foaie care era pe jos, lângă măsuța aceea. Orele paisprezece, Hotelul Principe e Savoia, Mr Rakosky; orele șaisprezece, Garamond, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lacul Como se mai afla și acum tezaurul familiei del Dongo, abandonat de Mussolini În timpul ultimei lui fugi, că el identificase locul, că erau suficiente câteva zeci de milioane pentru doi Înotători subacvatici și un motoscaf... După ce luase banii, se volatilizase. Acum dumneavoastră Îmi confirmați că avea mania comorilor”. „Și acel Rakosky?” „Am controlat. La Principe de Savoia a tras un Rakosky, Wladimir, Înregistrat cu pașaport francez. Descriere vagă, domn distins. Aceeași descriere cu a portarului de aici. La agenția Alitalia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În picioare, sertare goale. Dispăruți, și ea, și drăguțul ei, sau amantul, sau concubinul, sau ce i-o fi fost. Îmi spune că, dacă știu ceva În plus, e mai bine să vorbesc, pentru că e ciudat că fata s-a volatilizat, iar motivele sunt două: ori cineva și-a dat seama că el, De Angelis, n-o pierdea din ochi, ori au observat că un anume Jacopo Belbo Încerca să-i vorbească. Prin urmare, poate că lucrurile pe care le spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
reglare de conturi legată de un stoc de droguri, pe care Îl vânduse cu amănuntul În loc să-l predea cinstitului angrosist, care deja Îl plătise. Lucruri care În cercurile acelea ale lor sunt foarte rău văzute. Ca să-și salveze pielea, se volatilizase. Bineînțeles că-și luase și amanta cu el. Purecând apoi ziarele rămase În apartamentul lor, De Angelis găsise niște reviste de tip Picatrix cu o serie de articole subliniate apăsat cu roșu. Unul privea tezaurul templierilor, un altul pe rozacruceenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Am impresia, ba nu, sunt sigur, că mă trece și pe mine. Feedback. Conexiune inversă, glăsuiește el tern, către Dănuț. Până una alta, să-l lăsăm pe troglodit în plata Domnului. Când revine Marco al nostru, luăm pițulele și ne volatilizăm. Poa' să se spele el pe cap cu lighioana bețivă și să arunce și salteaua pișată, la primul tomberon. Noi doi, pariez că vom fi departe, la o băută, la ora aia. Fii pe pace, Frățioare, Vierme nu aruncă și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să se conjuge malign cu casa, împotriva lui Alex. Existau în clădire locuri unde obiectele pur și simplu dispăreau, se evaporau de pe această lume sau poate că alunecau într-o alta. Era de-a dreptul absurd felul în care se volatilizau lucrurile. Și totuși Ruby le găsea de fiecare dată. Începuseră să creadă că Ruby, cu sângele ei țigănesc, avea un al șaselea simț. Dar se prea poate ca Ruby să le fi descoperit pentru că tot ea, în mod inconștient, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
i-ar fi fost soț. Un grup de militante pentru Libertatea Femeii din Burkestown o abordaseră și o încunoștiințaseră că oricând ar avea nevoie de ajutor o vor „sprijini“, o vor adăposti - parcă i-ar fi sugerat că o vor volatiliza. Îi făcuseră impresia că sunt bine intenționate și sincere, dar Diane nu dăduse curs acestor relații. Militantele îl dezaprobau cu totul pe George și Diane s-a tremut ca acesta din urmă să nu creadă că urzește un complot împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]