373 matches
-
cetașul Postelnicul care prinseseră lângă conovețelii cailor un tătar. Crezând că-i o iscoadă îmbrăcată în haine de cerșetor. CETAȘUL VOLBURĂ ( Înclinându-se. ). Măria-Ta! L-am prins stand la pândă! CETAȘUL POSTELNICUL O fi iscoadă, să ne vândă! CETAȘUL VOLBURĂ La conovețele cailor stătea Și ce voroveam, el ne asculta, Dar, l-am prins ușor că se vedea! MIRCEA CEL BĂTRÂN ( Adresându-se necunoscutului îmbrăcat în zdrențe.). Apropie-te străine! Spune de unde vi, din care zări? Nu-ți fie teamă
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
Domnia-Ta Câtă nevoie de mine veți avea. Dar am o rugăminte mare, Fiindcă nu mai este mulot până la apus de soare Să trimiteți pe cineva în pădure unde Slujitorul meu, cu calul, se ascunde. MIRCEA CEL BĂTRÂN ( Către cetașul Volbură. Să te duci Volbură și adu Lui djahar slujitoru! Pregătește un cort pentru odihnă Prietenilor noștri, și o masă luată-n tihnă! ( Volbură pleacă conducândul pe Baatur Djahar. Apoi se adresează către cetașul Postelnicul. ). Iar tu Postelnice dă cetei veste
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
de mine veți avea. Dar am o rugăminte mare, Fiindcă nu mai este mulot până la apus de soare Să trimiteți pe cineva în pădure unde Slujitorul meu, cu calul, se ascunde. MIRCEA CEL BĂTRÂN ( Către cetașul Volbură. Să te duci Volbură și adu Lui djahar slujitoru! Pregătește un cort pentru odihnă Prietenilor noștri, și o masă luată-n tihnă! ( Volbură pleacă conducândul pe Baatur Djahar. Apoi se adresează către cetașul Postelnicul. ). Iar tu Postelnice dă cetei veste Când soarele se va
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
trimiteți pe cineva în pădure unde Slujitorul meu, cu calul, se ascunde. MIRCEA CEL BĂTRÂN ( Către cetașul Volbură. Să te duci Volbură și adu Lui djahar slujitoru! Pregătește un cort pentru odihnă Prietenilor noștri, și o masă luată-n tihnă! ( Volbură pleacă conducândul pe Baatur Djahar. Apoi se adresează către cetașul Postelnicul. ). Iar tu Postelnice dă cetei veste Când soarele se va coborâ după creste Să fie gata de plecare... ( Postelnicu pleacă.). RADU ALUNĂ ( Strigând către Postelnicu.). Să fie strânși cu
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
Etapa 54 - 1 XII 2008 Locul I - Livia Ciupav Lătrat de câine - zdrențuită de viscol sperietoarea Locul II - Henriette Berge Cerul de iarnă- stelele s-au coborât în ramuri de brad Locul III - Corneliu Traian Atanasiu cenuși peste tot - doar volburi de curpen țes încă lumina Mențiune - Dan Norea furtună pe lac - somnul uriaș mișcă ușor mustața Etapa 55 - 8 XII 2008 Locul I - Ioan Marinescu-Puiu La o răscruce umbra grea a troiței păzește drumul Locul II - Ion Rășinaru Cerul mohorât
ROMANIANHAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355989_a_357318]
-
adâncuri, ca o rădăcină, căreia nimic nu-i scapă. În sus, ca o liană și nimic nu-i prea-nalt, pentru-a scăpa neescaladat de ea. Se-ntinde în lungul și-n latul planetei, sufocând totul, devorând totul, ca o volbură gigant... Sub ochii triști ai Celui Prea Înalt. (Potopul corupției, din volumul Crucea - Răscruce) Concomitent, este absolut limpede că poezia mistico-religioasă pretinde, spre a fi înțeleasă corect, și corect analizată, o pregătire specială (cunoașterea Scripturii), pe lângă cea literară propriu-zisă. Și
EUGEN DORCESCU, POEZIA LUI TICU LEONTESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354872_a_356201]
-
putregai de frunze și iluzii/ mă fure lumina// iubito mi-e frig/ mi-e vânat trupul de vechi amăgiri/ corbii îmi cântă mereu mai aproape/ tu toarnă-mi răgaz/ citește-mi o rugă/ de nu poți aștern-mi pe urme/ volbură și flori/ iubito mi-e frig”. Agafia Drăgan are ceva bacovian în vers, o tristețe fără metafizica acestuia, estompată de cursul poeziei ca un râu care se strecoară printre roci și aluviuni grele. Urcă o Golgotă nevăzută a cuvintelor într-
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
românesc izvor De cuvânt și dragoste de țară. RUGĂCIUNE PENTRU NEAMUL MEU Semne de toamnă - tăcerea din grinduri, Sălbatice valuri mai freamătă-n larg Nisipu-așteptând vâlvătăi de săruturi De raze lucind pe bătrânul catarg. O mare albastră - nici urmă de volburi - Pe-o navă zdrobită de mal, fumegând, Altar de cenuși frământate sub ruguri Și ruga ce curge-ntr-un șipot de gând... Ce liniște-n cală, se-aude doar marea Și-o pală de vânt ce adie pe punte. Cu
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
spre 10 dimineața când am băgat cele 378 de oi pe stadionul de fotbal, le-am dat sare și am luat jos samarele de pe măgari. Stadionul era în ruină. Gazonul era de un lat de palmă, tribunele erau năpădite de volbură și tot felul de alte delicatețuri pentru oi. Unchiu estima că nu vom părăsi locația până a doua zi în zori „dacă nu ne-or scoate, dracu, golanii”. M-am bucurat. Se profila, în sfârșit, o zi de relaxare. Nea
A fost cât pe ce să ajung ginere la bulibașă. „- Adu fata aici, s-o văd, să vorbesc cu ea, că nu mă-nsor cu orice proastă...” () [Corola-blog/BlogPost/338798_a_340127]
-
de mari și blânzi sunt ochii acestor animale fundamentale, ce scormonitor/tragic scrie Marin Sorescu, mai târziu: “auzi cum plânge boul acela?!”)... Sigur că da! mă văd și mă admir în lacrimile boilor! mă văd și mă admir cum strâng volbură și hlujani verzi, tăiați pentru rărit! cum strâng mohor și susai să dăm, când ajungem, la cele cu pene, la cele cu lapte, la toate cele cu toate cele! că sfântă-i și multă verdeața asta despre care zice popa
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
scârțâie și boii cum răsuflă de greutate, ascultând “sfânta osteneală” cum se cuibărește în carne și în oase, cum își cere dreptul la hodină și tăcere!... Chitit lângă mătușa cea mare și abia văzându-mi-se scăfârlia dintre unelte și volbură, mă uit în urmă și aud cum țâncul pământului rămâne singur, fără legănare și strigându-ne să ne întoarcem mereu!... Mai încolo, în față, se aude satul, se văd lămpile începând să licărească a noapte și eternitate!... Stai să vezi
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
voi abandona, și ea va citi, și va plânge, și va muri de atâta frumusețe, și se va sui la cer, cu tot cu scris!... Odată, fiind contemporanul vacilor și jocurilor copilăriei, am scris pe o țărână uitată într-o ogradă cu volbură și gherghine, lângă un șotron singur și bătut de vânt. Am scris cam așa (citez din memoria ogrăzii): “ce bună-i vremea când e vreme rea!/... (când plouă, fără milă, și când ninge).../ mă duc la tine să uităm de
Ca să nu se ridice la cer, le-am adunat şi am plâns peste ele () [Corola-blog/BlogPost/340012_a_341341]
-
văd cât mai ține, cât mai este. S-o întreb dacă mai are răbdare. Și ea să-mi spună că nu poate avea răbdare dacă nu are răbdare. Se aude cum începe să foșnească rochia de mai târziu. Coboară din volbură și merge încolo, pe cărarea nedreaptă din lanul de grâu. Macii vor s-o prindă de glezne, dar rochia-i goală, fără ea și fără sfârșit. Zmeul își șterge o lacrimă și cere înălțare. Morișca bâzâie înspre depărtarea unde mama
Cele mai bune turte din sudul Moldovei de nord () [Corola-blog/BlogPost/340044_a_341373]
-
În visele cele mai cuminți Când numai depărtarea de casă Nălucea aspru ca apa sărată Băută în arșița setei, Când plecările nu cădeau în plânset Și toamnele erau felinare de fosfor Călăuzind trecerea vântului Prin risipa albă A florilor de volbură înmiresmate de ger Când universul întreg era căptușit cu brațele mamei Chiar și atunci În visele cele mai curate Se strecura ca o arătare stranie Spaima surpării cerului întunecat Vârtejul morții ca un sorb Alcătuit din roata arămie a stelelor
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > LA MULȚI ANI, ROMÂNI! Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 729 din 29 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului La mulți ani români din lumea Tulbure a înrobirii Ce în volbură de spume-a Înecat mielul iubirii! La mulți ani românitate Risipind patria-n patrii, Inimi rupte-n jumătate De ventricule și atrii! La mulți ani ție, femeie, Icoană de mir și riduri, Ție, maică dumenezeie, Ană din grosimi de ziduri
LA MULŢI ANI, ROMÂNI! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 729 din 29 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341510_a_342839]
-
în lem poeziile lui Hrtiso Botev din volumul „Adevăr și libertate”, volum editat pentru prima dată în România. Tot în această perioadă leagă prietenii literare cu Petre Pascu, originar din Șeitin, cu arădenii Lucian Emandi, Alexandru Negură, Gheorghe Moțiu, cu Volbură Poiană, pseudonimul colonelului Constantin Năsturaș- militar de carieră, născut la 13 martie 1890 în satul Galbeni de lângă Roman. De menționat este faptul că la Arad ”avea să se nască în mintea mea ideea alcătuirii unui manual de mitologie românească” ² și
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (MARCEL OLINESCU) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341814_a_343143]
-
împărtășiți impresii. Doar că nu-i vremea comunicării tihnite..., ci a strigătelor! Toate iluziile despre tine însuți, despre puterea, înțelepciunea și educația ta se înneacă cele dintâi. Pentru ele nu există salvare. Sunt făcute anume pentru a fi desfăcute de volbura apelor. Acum ai ocazia celei mai dorite îmbrățișări. Prins de mână când tocmai urmai iluziilor tale, înțelegi că El este lângă tine, că ești în mâna Lui și că nimeni nu te poate smulge de acolo, nici cea mai cumplită
SUPRAVIEŢUIND CREŞTERII de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/342430_a_343759]
-
si de jur-împrejurul meu că o cortina, dincolo de care este lumea. Sunt singur pe acest covor aspru, țepos, circular, fierbinte. Dacă îmi privesc picioarele, încălțate în teneși cu pânză găurita în dreptul degetului mare, văd iarbă crescută printre cotoarele paielor de grâu, volbura, știr, căprița, mohor, mult mohor, troscot și grâu, crescut din boabele căzute la seceriș... Îmi mut privirea către marginile tipsiei și verdele ierburilor este înlocuit, treptat, ca o pictură impresionista, de galbenul șters al miriștei, care se termină sub franjurii
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
si de jur-împrejurul meu că o cortina, dincolo de care este lumea. Sunt singur pe acest covor aspru, țepos, circular, fierbinte. Dacă îmi privesc picioarele, încălțate în teneși cu pânză găurita în dreptul degetului mare, văd iarbă crescută printre cotoarele paielor de grâu, volbura, știr, căprița, mohor, mult mohor, troscot și grâu, crescut din boabele căzute la seceriș... Îmi mut privirea către marginile tipsiei și verdele ierburilor este înlocuit, treptat, ca o pictură impresionista, de galbenul șters al miriștei, care se termină sub franjurii
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
nu rămână un bob, struguri ați vrut - struguri să mâncați până v-o crăpa burta! Satul era înconjurat de viile oamenilor, via lui Pandrea, a lui Alecu, a lui Ianache, vii hibride, butuci fără araci, vițe împletite cu vulpoaică, cu volbură, cu pălămidă, cu tot felul de buruieni dar mai ales cu spaima tuturor, turița, o buruiană cu mii de ace, bobițele acelea înțepătoare intrau în ciorapi, în țesătura pantalonilor, în orice haină ajungeau și nu mai ieșeau nici cu tămâie
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
nimic. Stăteam neclintiți sub un butuc, cu urechile ascuțite, încercam să observăm totul pe sub frunzele de vie, printre tulpinile verzi-maronii de mohor, îi vedeam fruntea transpirată a lui Costea, vedeam lucirea transpirației de pe nasul meu, vedeam furnicile pe sub firele de volbură, voiam să trecem la butucul următor și tot așa, până la răndurile cu Cardinal, “comoara din insulă” care ne chema ca sirenele pe Ulise! Doar pe nea Gică nu-l vedeam, care a pus bâta pe spatele meu și talpa uriașă
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
și de jur-împrejurul meu ca o cortină, dincolo de care este lumea. Sunt singur pe acest covor aspru, țepos, circular, fierbinte. Dacă îmi privesc picioarele, încălțate în teneși cu pânza găurită în dreptul degetului mare, văd iarba crescută printre cotoarele paielor de grâu, volbură, știr, căpriță, mohor, mult mohor, troscot și grâu, crescut din boabele căzute la seceriș... Îmi mut privirea către marginile tipsiei și verdele ierburilor este înlocuit, treptat, ca o pictură impresionistă, de galbenul șters al miriștei, care se termină sub franjurii
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
furtună cârmuiesc strivind între pleoape visul mă-nvior și m-aștern în paradisul doar foșnind marea cu valul pun la căpătâi calvarul și tâlcul cuvintelor topesc iernile de gheață ce-mi înhață altă plecare-n pustii ca să știi rătăcesc ades prin volburi veghea în adânc de scorburi multe alte haiducii-n veșnicii virtuții i-s umil precum un vechil servituții suveran și nobil ca un bumerang urcior cu apă vie pe tipsie freamăt dulce ce-nfioară boncăluit de căprioară cu balans de talang
RISIPIRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343512_a_344841]
-
de ocean, Plutesc ispititoare sirenele goale Și trupurile ude sclipesc în lună, Prin zbuciumatul, transparentul val. Tu, marinare, auzi prin vuiet de talazuri Cum ademenitor, naiadele te cheamă? Îți murmură șăgalnice ispite Și inima de dragoste le freamătă. Sub mătăsoasa volbură de apă, Sirenele-și răsfiră gingaș părul. Sedus de-atâta frumusețe, Aruncăle-n adânc inelul... Și-atunci, din albele spume, La tine să vină o zână, Și inima, și mintea să-ți fure, Și timona corăbiei din mână. Pe sub luceferi-cunună, Pe
NAIADELE ŞI MARINARUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343567_a_344896]
-
o devora fără mila. El își strecura mâna sub părul lung al femeii cuprinzând ceafa, oferind sprijin. Buzele lui îi atinseră gura, contopindu-se, senzațiile se transformau în miere și suspin. Muzica magică, senzuală, răvășindu-le sentimentele... Furtună și vuiet, volbura oceanelor, valurile mareelor, fierberea vulcanilor și liniștea dimineților de primăvară...toate le trăia alături de bărbatul care-i schimbase viața într-o seară, pierdută în ființa lui, în sufletul iubirii, pe altarul căruia dăruise totul. Se trezi asudată, cu părul ud
MIERE ŞI SUSPIN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 627 din 18 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343578_a_344907]