178 matches
-
produce și vasoconstricție periferică, prin acțiunea asupra unor receptori specifici de la nivelul musculaturii netede arteriale. Această vasoconstricție este îndreptată către restaurarea presiunii arteriale și a restabilirii GFR. Setea și apetitul pentru sare sunt mecanismele prin care sistemele de reglare ale volemiei și osmolarității controlează aportul. Dacă există un deficit de apă sau de sodiu, acestea vor trebui până la urmă compensate prin aport extern, deoarece rinichii nu pot crea noi ioni de sodiu sau molecule de apă, ci pot doar să-i
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
sau pierdere netă de apă. Din această analiză rezultă faptul esențial că modificările rezistenței periferice nu afectează presiunea arterială pe termen lung, decât dacă sunt afectate funcția renală sau ingestia de apă. Supraîncărcarea hidrică a organismului crește volumul extracelular, inclusiv volemia, fapt ce duce la retur venos crescut, cu creșterea debitului cardiac și, deci, a presiunii arteriale. La această secvență cauzală se adaugă o buclă bazată pe creștere de rezistență periferică prin fenomen generalizat de autoreglare tisulară a debitului sanguin local
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hidrică poate duce în timp la hipertensiune arterială. În caz de ingestie crescută hidrică, nu și salină, secreția de ADH scade sub valorile bazale, permițând reechilibrarea hidrică, nu numai prin diureză presională, ci și prin scăderea reabsorbției de apă. Creșterea volemiei stimulează voloreceptorii atriali (de fapt baroceptori de joasă presiune), determinând inhibiția reflexă a secreției de ADH. În efortul prelungit, în special la temperatură crescută, sudorația intensă cu scop termoreglator determină pierdere de apă și sodiu, deci hipovolemie cu osmolaritate normală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
complexul hipotalamo-retrohipofizar secretor de hormon antidiuretic (ADH). Reducerea eliberării de ADH și a descărcărilor eferente simpatice însoțite de scăderea secreției de renină determină creșterea fluxului sanguin renal și ritmul filtrării glomerulare urmate de hipersecreția apei și NaCl, contribuind la restabilirea volemiei normale. Invers, reducerea volumului de sânge produsă de hemoragie, crește secreția de ADH și activitatea simpatică eferentă și reduce excreția de apă și NaCl, prevenind accentuarea hipovolemiei. O serie de alte reflexe interoceptive (pulmonare, cardiace, gastrointestinale, genitale etc.) pot determina
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și crește reactivitatea simpatică centrală. De aici efectele benefice ale blocării beta-adrenergice și inhibării enzimei de conversie a angiotensinei în insuficiența cardiacă congestivă. Prin acțiunea vasoconstrictoare, aldosteronoeliberatoare și stimulatoare a sistemului adreno-simpatic, sistemul renină-angiotensină determină creșterea rezistenței periferice și a volemiei, generând astfel hipertensiunea arterială. Creșterea presiunii arteriale poate să apară fie ca reacție compensatoare tranzitorie în caz de hipotensiune, hipovolemie sau ischemie renală, fie ca fenomen permanent întreținut de alterarea morfo-funcțională a parenchimului renal și a arborelui vascular. În afară de implicațiile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a tonusului cardiovascular, pot fi incriminate pentru declanșarea sincopelor! Prin administrarea cronică a unor medicamente ce interferă cu tonusul vascular normal, în special medicamente antihipertensive, riscul de sincopa crește. Deshidratarea poate să influențeze și ea circulația și tensiunea, prin scăderea volemiei și astfel a volumului vascular circulant. Prevenția sincopelor la pacienții predispuși la aceste manifestări include măsuri dintre cele mai variate, un exemplu fiind evitarea încăperilor aglomerate, neaerisite, încărcate, de aceea cabinetul stomatologic trebuie să fie dotat cu un sistem de
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
zonele unde există aponevroze puternice. 12.4.5. TRATAMENTUL TRAUMATISMELOR VASCULARE ACUTE 12.3.5.1. Tratamentul traumatismelor arteriale Tratamentul leziunilor vasculare acute constituie o urgență medicochirurgicală. Intervenția de urgență în aceste cazuri are drept scop: oprirea hemoragiei și refacerea volemiei; combaterea spasmului; refacerea anatomică a segmentului vascular interesat, astfel încât fluxul arterial să revină la nivelul anterior. Semnele de recuperare a teritoriului afectat prin leziune arterială sunt maxime în primele 6-8 ore de la accident, ca o mențiune specială pentru leziunile arterei
Capitolul 12: TRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
efectuată cât mai rapid posibil. Succesul tratamentului chirurgical este cu atât mai complet cu cât va fi mai rapid aplicat. În formele severe de șoc se va opera după o perioadă scurtă de reechilibrare, timp în care se va reface volemia și se va administra ser antitetanic și antibiotice. Tratamentul va fi diferențiat în funcție de tipul de leziune (închisă sau deschisă), de gravitatea fenomenelor ischemice și de starea generală a traumatizatului. În traumatismele vasculare închise se urmărește combaterea spasmului și a accidentelor
Capitolul 12: TRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
normal de apărare contra infecției, dar producerea lor în exces și neadecvat are efecte toxice. 8.4. FIZIOPATOLOGIA STĂRILOR SEPTICE 8.4.1. CONSECINTE CARDIO-CIRCULATORII Prima modificare hemodinamică este diminuarea rezistenței vasculare sistemice, urmată de o creștere a debitului (dacă volemia este corectată) și a frecvenței cardiace. Dacă pacientul nu este capabil să-și crească debitul cardiac, presiunea arterială se prăbușește, conducând la constituirea unei stări de șoc. Pot apare clasic două sindroame: unul caracterizat de extremități calde și un puls
Capitolul 8: STĂRILE SEPTICE ŞI ŞOCUL INFECŢIOS. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Dan Andronic () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1204]
-
sângelui: există hemoragii foarte rapide, mortale, chiar fără pierderi mari de sânge iar hemoragiile mici și repetate au un prognostic mai bun; originea hemoragiei: hemoragiile arteriale sunt mai grave datorită pierderilor mari de sânge în timp scurt, care compromit rapid volemia, circulația periferică și circulația de întoarcere; cantitatea de sânge pierdut: un organism adult de 70 kg are cca. 5 litri de sânge repartizat astfel: 60 70% în circulația venoasă, 25 35% în cea arterială, 5% în rețeaua capilară, iar raportul
Capitolul 11: HEMORAGIA ŞI HEMOSTAZA. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1207]
-
La pacienții dializați se întâlnește, de obicei, creșterea volumului plasmatic, a volumului extracelular, a sodiului total și a apei corporale totale. Rolul retenției hidrosaline în patogeneza HTA din uremie este susținut de: (a) existența unei corelații pozitive între TA și volemie sau între TA și sodiul total și (b) efectul benefic al dietei hiposodate și, mai ales, al dializei asupra controlului TA la 85% dintre pacienții dializați [Charra, 1998]. Mecanismele prin care retenția hidrosalină poate induce HTA sunt încă insuficient cunoscute
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
dializați [Charra, 1998]. Mecanismele prin care retenția hidrosalină poate induce HTA sunt încă insuficient cunoscute. La om, ca și la animal, o nefrectomie subtotală asociată cu o dietă bogată în sare antrenează, inițial, o creștere a debitului cardiac și a volemiei, cu rezistență periferică normală sau chiar scăzută, iar, ulterior, o creștere a rezistenței periferice, responsabilă de menținerea HTA. Această creștere a rezistenței periferice se poate explica prin următoarele mecanisme: Tulburarea autoreglării [Guyton, 1987]. Întrucât expansiunea volemică la pacienții cu sindrom
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
au găsit corelații directe semnificative între ARP și nivelul TA [Wilkinson et al., 1970; Weidmann și Maxwel, 1975], neconfirmate de alți cercetători [Cangiano et al., 1976; Boer et al., 1981]. Oricum, TA se corelează mai bine cu ARP și cu volemia luate împreună decât cu fiecare dintre acești parametri în parte [Safar et al., 1975]. Față de subiecții normali, pacienții hipertensivi cu IRC terminală au niveluri ale ARP aproximativ duble, pentru același status al volemiei sau al sodiului [Safar et al., 1975
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
corelează mai bine cu ARP și cu volemia luate împreună decât cu fiecare dintre acești parametri în parte [Safar et al., 1975]. Față de subiecții normali, pacienții hipertensivi cu IRC terminală au niveluri ale ARP aproximativ duble, pentru același status al volemiei sau al sodiului [Safar et al., 1975; Weidmann și Maxwell, 1975]. Cu alte cuvinte, în uremie, ARP este inadecvat crescută în raport cu volemia/sodiul total. În 1969, Vertes et al. au observat că, la 35 din 40 de pacienți dializați, TA
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
Față de subiecții normali, pacienții hipertensivi cu IRC terminală au niveluri ale ARP aproximativ duble, pentru același status al volemiei sau al sodiului [Safar et al., 1975; Weidmann și Maxwell, 1975]. Cu alte cuvinte, în uremie, ARP este inadecvat crescută în raport cu volemia/sodiul total. În 1969, Vertes et al. au observat că, la 35 din 40 de pacienți dializați, TA poate fi controlată prin reducerea greutății uscate prin dializă. La ceilalți 5 pacienți la care TA a rămas crescută și după depleție
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
dializați, TA poate fi controlată prin reducerea greutății uscate prin dializă. La ceilalți 5 pacienți la care TA a rămas crescută și după depleție hidrică, ARP era de 10 ori mai mare decât la cei ce au răspuns la reducerea volemiei. Astfel, s-a conturat clasificarea HTA în volum-dependentă (sau sodiu-dependentă), prezentă la 80-85% dintre pacienții uremici hipertensivi, și renin-dependentă la 15-20%. În HTA volum-dependentă, ARP (normală sau scăzută) crește puțin sau deloc după depleția hidrosalină, iar TA poate fi normalizată
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
prin transplantarea unui rinichi cu medulara necrozată, dar dispare după transplantul de medulară renală izolată. Cercetări ulterioare în această direcție nu au mai fost efectuate. 3.4. Peptidele natriuretice Peptidele natriuretice, în special peptidul natriuretic atrial (ANP) participă la reglarea volemiei, a TA și a echilibrului hidroelectrolitic [Maack, 1996]. La pacienții cu IRC, nivelul circulant al ANP este crescut proporțional cu severitatea afectării renale [Fournier et al., 1992], dar și cu nivelul TA [Franz et al., 2000]. Creșterea concentrației plasmatice a
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
prin epurarea prin filtrul de dializă, dializanța sa fiind foarte redusă). Rolul ANP în IRC este adaptarea excreției sodate la aportul de sare, prin creșterea excreției fracționate a sodiului [Ardaillou et al., 1989]. Dacă acest rol al ANP în controlul volemiei este bine demonstrat, implicarea sa în fiziopatologia HTA din IRC nu este elucidată; se poate presupune, pornind de la datele descrise mai sus, că ANP ar avea un rol compensator. în fine, nivelul ANP la pacienții dializați este un indicator al
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
și tendință la hipoaldosteronism hiporeninemic, cum sunt diabeticii și cei cu uropatii obstructive [Fournier et al., 1992]. La pacienții hemodializați, dieta hiposodată rămâne metoda cea mai eficientă de a controla HTA [Sheldon et al., 2000]. Ea determină reducerea treptată a volemiei și a greutății corporale, urmată, după o perioadă de latență de câteva săptămâni sau luni, de scăderea progresivă a TA [Charra, 1993]. Apoi, TA continuă să scadă, fără ca starea de hidratare să se mai modifice, scădere explicată prin diminuarea rezistenței
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
5 ani, 75% la 10 ani și 43% la 20 de ani [Charra et al., 1992]. Studiul multicentric al lui Katzarski et al. [1999] a demonstrat că, indiferent de durata dializei, TA poate fi bine controlată dacă se obține o volemie postdialitică adecvată, dar că dializa de lungă durată permite normalizarea TA, chiar la pacienții la care nu se atinge greutatea uscată. Ultima constatare sugerează faptul că dializele lungi ar putea realiza o mai bună epurare a unor factori vasopresori, și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
la pacienții la care nu se atinge greutatea uscată. Ultima constatare sugerează faptul că dializele lungi ar putea realiza o mai bună epurare a unor factori vasopresori, și nu doar simpla eliminare a excesului hidrosalin. Pe de altă parte, controlul volemiei prin dialize scurte implică un risc mai mare de hipotensiune intradialitică. împotriva unei politici de extindere a programelor de dializă prelungită se ridică însă nu numai dificultățile de ordin organizatoric și financiar, dar și opoziția pacienților [DAmico et al., 2002
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
al., 1998; Woods et al., 1999; Kooistra et al., 1998] și permit reducerea HVS și a medicației antihipertensive [Pagugli et al., 2001]. Dializele cotidiene se pot efectua la domiciliul pacientului, în timpul somnului nocturn. Dializa nocturnă ameliorează controlul TA, prin scăderea volemiei, reduce HVS și previne sindromul apneei de somn frecvent întâlnit la uremici, factor de risc pentru HTA și morbiditatea cardiovasculară probabil prin reducerea congestiei căilor aeriene [Pierratos et al., 1999]. 3. Concentrația sodiului în soluția de dializă. Aceasta influențează setea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
DP, probabil datorită menținerii unei diureze reziduale mai abundente, ultrafiltrării mai lente sau epurării mai bune a unor factori umorali vasopresori [Mailloux et al., 1998; Bianchi et al., 2000]. Există opinia, destul de răspândită, că pacienții cu HTA rebelă, la care volemia nu poate fi controlată prin HD, pot beneficia de comutarea pe DP [Young et al., 1984; Cannata et al., 1986; Saldanha et al., 1993; Cheigh et al., 1994; Rocco et al., 1997], dar acest lucru rămâne încă discutabil. Unele studii
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
venoase cu recoltarea probelor biologice (inclusiv grupul sanguin și rezerva alcalină) și montarea unei perfuzii endovenoase pe care se administrează sânge proaspăt sau masă eritrocitară, plasmă proaspătă congelată, albumină 10%, Dextran, precum și soluții perfuzabile de glucoză și electroliți, pentru corectarea volemiei și a dezechilibrului hidro-electrolitic și acido-bazic. În faza cronică și obstructivă a herniilor diafragmatice posttraumatice pregătirea preoperatorie a pacienților este comună cu a celorlalte tipuri de hernie diafragmatică aflate în faze asemănătoare de evoluție. De asemenea, la toate tipurile de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Lucia Alecu () [Corola-publishinghouse/Science/92094_a_92589]
-
hematuria macroscopică a fost semnul dominant, care l-a determinat să se adreseze medicului, durerea lombară fiind mai puțin supărătoare. Este evident că, hematuria este provocată de agresiunea calculului asupra mucoasei uretero-pielo-caliceale dar, din fericire, pierderile de sânge nu afectează volemia În nici un fel. Aspectul de hematopiurie (urină roșumaroniu tulbure) este Întâlnit la pacienții la care infecția urinară este asociată (situație În care, strategia terapeutică trebuie să fie atent condusă) sau la cei la care surprindem un debaclu de săruri (după
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]