536 matches
-
și numește modelele tutelare care i-au „dezvoltat satisfacția stilistică”: Gaston Bachelard, Albert Thibaudet, Perpessicius și Vladimir Streinu, cărora le apreciază „verbul somptuos”. Ca rezultat, fraza sa critică se află mereu în căutarea unor cadențe ale eleganței și ale amplitudinii, voluptuos permeabilă la metaforizări, sintagme de efect și cuvinte rare. Se simte uneori artificiul care ia locul spontaneității, aspirația stilistică putând fi înșelată de excese și prețiozități. Bombasticismul liric caracterizează, în astfel de cazuri, unele enunțuri: „Critica se îmbată de robustețea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
o conștiință străină”. Pe de altă parte, se ia distanță față de proiectul utopic al „criticii totale” și este acuzată inexistența unei critici de direcție în fenomenul literar românesc actual. Disponibilitatea polemică reprezintă, poate, trăsătura sa cea mai intens și mai voluptuos valorificată. Criticul se propune de multe ori ca un necruțător floretist care îi provoacă pe marii campioni la „meciul secolului”, preocupat regizoral de numărul spectatorilor care îi ar putea să-i aclame bravura. Când ei sunt puțini sau reacționează contrar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
București, 1928; Henryk Sienkiewicz, Hania, București, f.a.; Alfredo Panzini, Caut nevastă!, pref. trad., București, 1928; Miguel de Unamuno, Negura, introd. trad., București, 1929; ed. 2, București, 1975, Eu! București, f.a.; Pitigrilli, În goană după dragoste, București, 1932; Nicolas Ségur, Primăvara voluptuoasă, București, 1932; Petrarca, Rime de dragoste, pref. Al. Marcu, București, 1933, Sonete, pref. trad., București, 1959; Gustave Flaubert, Doamna Bovary, I-II, București, [1940]; Federico García Lorca, Nemaipomenita pantofăreasă, introd. trad., București, 1946; Mihail Lermontov, Mascarada, pref. Mihai Novicov, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289593_a_290922]
-
cu voință prin procedee tipografice și metaforism exagerat pînă la deplina, uneori, anulare a oricărui sens și a oricărei emoții”. Judecata de valoare rămîne reticentă și abia concesivă: „În limitele acestui imagism nu se poate tăgădui lui Ilarie Voronca o voluptuoasă receptivitate senzorială, un simț al plasticei cuvîntului excelent și o aptitudine de a ridica la rang poetic orice percepție”. Citit astăzi dintr-o altă perspectivă, În favoarea căreia argumentează o Întreagă istorie a poeziei moderne, ce nu mai urmărește o exterioară
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pericolul a fost mortal. Dacă în romanul lui McEwan frumusețea aproape nepământească este ucisă, cea întrupată de băiatul polonez Tadzio din "Moarte la Veneția" se salvează, cel ce moare fiind urmăritorul său, estetul Gustav vo Aschenbach, extenuat de însăși lunga, voluptuoasa și nicicând împlinita lui năzuință. Colin și Mary își trăiesc ritualul de amanți clandestini în vacanță, rătăcitori într-o Veneție deloc turistică, focalizată mai ales printr-o insulă-cimitir, cu pietre tombale, peisaje nocturne sau marine sugerând primejdia pierderii de sine
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
tot felul de accesorii pentru a fi compatibilă cu misiunea pentru care fusese trimisă la fermă. Aparent pustie, ferma cu pricina ascunde un complex subteran, o veritabilă casă a ororilor (pentru care autorii britanici sau olandezi par să aibă o voluptuoasă slăbiciune). Este și cazul lui Michel Faber, care, de la realismul canonic al romanului british, trece direct la relatarea horror, stilul fiind aproape științific, în ciuda cruzimii și violențelor riturilor săvârșite de personalul format din alieni cu aparențe umane. Masculii livrați de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
hipnozei infernale la care sunt supuși. În ciuda caznelor sisifice și tantalice, reactivitatea victimelor nu se stinge de tot, ba chiar proliferează clandestin, fie și în forma unor replici absurde față cu spăimoasa hiară întruchipată de colonelul Albert. Romancierul rămâne același voluptuos evanghelist al detaliilor, descriptor de cruzimi terifiante dintr-un repertoriu al exterminării prin frig, foame, teroare. Alexandru reușește, când și când, prjvilegiat de memorie (obsesie creativă, livrescă și vitală totodată), de imaginarul său antigravitațional (un secret occhio artificiale) să evadeze
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
supărăcioasă; Gura întredeschisă - ins nehotărât, neliniștit, fricos; Gura deschisă (de gură-cască) - om cu posibilități intelectuale minime, individ foarte slab, cu idei mici și primitive; Buze cărnoase - tip senzual, uneori romanic și sentimental, iubitor de amor carnal; Buze mari, groase - fire voluptuoasă, brutală, expansivă; Buza superioară peste cea inferioară - tipul bonom, dar stăpânit de mediocritate și oarecare lașitate; Buza inferioară peste cea superioară - individ disprețuitor, acrit de viață, predispus în cazuri limită la sinucidere. Credințe și superstiții despre gură, buze: - Cui îi
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
satanicului de aceea a umanului, în viziunea magic-fantastică a prozatorului, este foarte subțire. Dacă ,,îndrăcirea’’ fetei lui Zamfirache din Colentina ia forma limbuției indiscrete, în ceea ce o privește pe soția caimacamului de Craiova, boala seamănă unor ,,năvârlii grozave’’, descrise cu voluptuos apetit pentru detaliul tragicomic. Episodul ,,vindecării’’ soției caimacamului ne întâmpină cu o noutate. Aparținând ea însuși ,,regnului’’ satanic, femeia are ,,darul’’ de a comunica ea însăși direct cu ,,vrăjitorul’’ Negoiță. Grație acestui straniu ,,magnetism’’, uluindu-i pe cei din jur
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
un tip aparte de experiență urbană: nu cea a evadării, a refuzului categoric al instrumentalizării orașului, ci aceea a problematizării sale infinite, a ezitării în fața pragului dintre cele două registre „ontologice“. Berliner Chronik descrie o astfel de stare, ca „obstinante, voluptuoase târcoale date pragurilor“ (eigensinnig-wollüstiges Verharren auf der Schwelle) sau ca ezitare (Zögern) în preajma nimicului. Este esențială această precizare a lui Benjamin: ea descrie sensul deconstrucției orașului „tehnic“, convențional nu ca o disoluție a acestuia, ci ca o privire piezișă aruncată
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
critică și istorie literară sunt două momente din același proces", istoria literară a lui G. Călinescu excelează prin acea sinteză partizantă de a interfera momentul istoric cu cenzura critică. (...) Meritul acestei colosale istorii literare nu stă însă numai în desfătarea voluptuoasă a scrisului său de irascibile semnificații interioare și în sinuozitățile sensibilității sale rafinate. Primatul esteticului asupra culturalului - revizuirea modernă a clasicilor - sensul extrinsec al tradiției - deficiența romanului biografic - surprinzătoare judecăți, puneri la punct și reabilitări în literatura contemporană - sunt atâtea
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dinspre periferie spre vârf; cea mai plăcută abordare se resimte pe fața inferioară, acolo unde ei se sprijină de obicei pe sutien; pentru aceasta, partenerul trebuie s-o îmbrățișeze pe fată din spate, dându-i senzația de protecție. Cea mai voluptuoasă parte a sânilor este, desigur, zona sfârcurilor. Ele trebuie stimulate cu mare finețe, începând de la margine; după ce intră în erecție, sfârcurile devin foarte sensibile, iar vârfurile lor trebuie să aibă parte de ceva fin, cum ar fi buzele partenerului. De
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Ele sunt foarte bogate în nervi și vase de sânge, iar ele, la rândul lor, învață să atingă foarte fin. Atunci când săruți pielea celuilalt, sugi puțin din ea, și cu această ocazie produci o congestie locală capabilă să dea senzații voluptuoase, mai ales dacă acolo sunt terminațiuni nervoase numeroase. De exemplu, gestul de a săruta degetele persoanei iubite dă o senzație tactilă deosebită, pentru că degetele sunt adesea folosite pentru pipăit. Sărutul în palmă înseamnă dăruire, cel pe spate înseamnă menajare, cel
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
ori chiar cutii de bere, turtite, aruncate, de cine știe unde, în balcon. Un vecin de-al meu a strâns într-o lună 100 de pachete goale de Marlboro, pe care locatarul de sus le arunca, nu se știe din ce pricini voluptuoase sau mai puțin voluptuoase, direct în balconul de dedesubt. Alte zgomote felurite care mai pot fi auzite la bloc: el bătând-o pe ea (de obicei), pentru că este obosit, sătul de viață, nemulțumit, alcoolic etc. Uneori ea înjură la fel de tare
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
bere, turtite, aruncate, de cine știe unde, în balcon. Un vecin de-al meu a strâns într-o lună 100 de pachete goale de Marlboro, pe care locatarul de sus le arunca, nu se știe din ce pricini voluptuoase sau mai puțin voluptuoase, direct în balconul de dedesubt. Alte zgomote felurite care mai pot fi auzite la bloc: el bătând-o pe ea (de obicei), pentru că este obosit, sătul de viață, nemulțumit, alcoolic etc. Uneori ea înjură la fel de tare ca și el; și
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
legătură cu ceea ce înțelesese Ioana Em. Petrescu prin aceasta) ocupă în demonstrație o poziție centrală. În acest context, Luceafărul este interpretat ca „poem al devenirii prin privire”. Senzitivitatea și selenaritatea eminesciană sunt decriptate printr-un demers empatic, de acută și voluptuoasă participare. Cea de-a doua carte a lui M., Dramaturgia lui Lucian Blaga (1984), prima lucrare de proporții consacrată exclusiv temei titulare, urmărește, nu fără intenție polemică și recuperatoare, o „punere a teatrului blagian într-o lumină specific spectaculară”. „Sistemul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
este un tablou realizat de Dalí după o altă reverie legată de Vecernia lui Jean-François Millet, în care apar figura spectrală a unui bărbat cu capul aplecat ca pentru rugăciune (personajul este evident împrumutat din tabloul lui Millet) și o voluptuoasă femeie goală, îmbrățișându-l. O altă figură îmbrăcată în negru, cu piciorul deformat de o umflătură, îngenuncheată în fața celei dintâi, ocupă primul plan. Cotul acesteia se prelungește într-o configurație anatomică pe care se distinge rictusul unui craniu anamorfozat. În
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Albă). Cozeur fermecător, A. seduce prin umorul fin și o bună dispoziție plină de antren (Borsec ș.a.). Doar uneori, ca în Vasile Porojan, aducerile-aminte se aburesc de o ușoară duioșie, cu irizări de lirism. Altfel, în proza aceasta dezinvoltă, cu voluptuoase digresiuni, metaforele sunt rare, epitetul convențional. Totul e sprintenă relatare și dialog suculent (Istoria unui galbân, nuvelă de tip picaresc). Dar naratorul are și ochi de pictor, preocupat să surprindă variațiile cromatice, modificările unor priveliști, din faptul zilei și până la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
rătăcind prin „cețuri primordiale”. Merită să admiri acest „trup curat, cu cetină de carne”, proaspăt, neîntinat. în aceasta constă puritatea, eloJiul, sublimul: „Sunt în Grația Ta, Doamne!...” Poetul se lasă învăluit sub arcadele clasicității, și astfel, cititorul ar putea intui voluptuoase vibrații eminesciene („3ărea că printre zăbrelele coastelor s-a fost deschis o poartă... ”), sonorități blagiene („Se aude rnicornul”), spasme bacoviene („Sunt un fel de Bacovia al șirei spinării. Al sistemului nervos / parasimpatic. Adie plăcerea / Prin sinapse, / Ca zefirul ușor, / Primăvara
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
spiritului omenesc și care se dezvoltase în chipul cel mai frumos în propria-i sferă, emanînd peste tot în jur o mireasmă de trandafiri și transformînd încîntătoarea natură într-o grădină de dragoste ce apărea așa de tandră și de voluptuoasă dar și sensibilă și plină de spirit [190]. Viața exterioară a indienilor este constituită din asemenea acțiuni și forme lipsite de spirit și de sentiment. Ei nu au, precum chinezii, o superstiție distinctă, alături de restul activităților, ci în întregime modul
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
limba, și-a zdrobit un deget etc., îi pun întotdeauna întrebarea: «De ce ai făcut asta?»”. Există și „toxicomani ai bolii”, cum îi numește Lafforgue (1963), pentru care boala este un scop, iar medicul, „arma prin intermediul căreia se realizează în mod voluptuos eșecul și chiar sinuciderea”. De asemenea, accidentele nu se datorează întotdeauna hazardului, ci pot masca o pedeapsă pe care pacientul și-o aplică. Iată un astfel de caz, relatat de Freud (1901/1973): Doamna X cade pe stradă și se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Din aceeași prețuire pentru înaintași publică în „Revista română” postume ale lui Alecu Russo, republică din poeziile lui V. Cârlova, editează Istoria românilor sub Mihai Vodă Viteazul, reluată, alături de alte lucrări ale lui N. Bălcescu, și în volum (1878). Un voluptuos al ideilor, dar și al erudiției, asupra cărora arcuiește întotdeauna un nimb de poezie, este O. și în paginile literare. Având structura unui umanist, el crede că „una dintre cele mai fericite însușiri” ale omului este aceea „de a poetiza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
când simplă, se întâlniseră arareori la prozatorii anteriori. Aristocrat și estet, O. are mereu tendința de a se delecta dând viață, aproape cu senzualitate, impresiilor și emoțiilor. O face întotdeauna dintr-o mare plăcere a comunicării intelectuale. În nomadismul acestui voluptuos al digresiunii există întotdeauna o premisă, un pretext care îl declanșează. În Câteva ore la Snagov pretextul este un pelerinaj istoric. Rătăcind pe urmele celor ce au fost, autorul alătură informației, referinței istorice savante reveria, fantazarea, interesat cu deosebire de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
occidentale. A fost cel mai mare colorist al tuturor timpurilor, a deschis perspectiva picturii secolelor următoare. Jean Auguste Dominique Ingres (1780-1867), un reprezentant de frunte al neoclasicismului în pictură, deținea ca principală forță desenul. Lucrarea sa "Baia turcească", supranumită "Testamentul voluptuos al lui Ingres", are ca subiect nuditatea. Grupul de femei goale pre-zintă albul pielii și generozitatea rotunjimilor abandonate indolenței, plăcerii, dansului și mu-zicii, fără a lăsa impresia gesturilor obscene. Reprezentant al romantismului și precursor al artei moderne, Eugène Delacroix (1798-1863
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
și precursor al artei moderne, Eugène Delacroix (1798-1863) considera femeia un obiect de artă delicios și capabil să excite mintea. A fost unul dintre cei mai mari coloriști ai timpurilor moderne. A făcut nenumărate studii de femeie în cele mai voluptuoase atitudini, în vederea realizării celebrei lucrări "Moartea lui Sardanapal". În acest tablou, pot fi văzute femei foarte frumoase, luminoase, trandafirii, generoase, planturoase, cu o minunată transparență a cărnii. Sânii sunt generoși, bazinul amplu, mâinile și picioarele, fermecătoare. Pierre Auguste Renoir (1841-1919
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]