448 matches
-
discursivă rămîne intactă, chiar văduvită de o țintă de primă importanță, căci pînă la urmă savoarea observațiilor vine din creierul care le emite, nu din adecvarea la obiectul sarcasmelor. Pur și simplu spiritul lui Nietzsche se descarcă, cu sacadări și volute de neprevăzut, asupra lumii în care era silit să trăiască. Șarjele se țin de unele singure, prin zvelteața îndemînării retorice, dar adunate la un loc, nu dau liantul unei structuri întregi, ci doar destrămarea unui mileu sfîșiat. Nu-i nimic
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
un anestezic slab. Care se duce, lăsînd în loc voluptatea amînată a durerii. O durere firească, de fond, întinsă, ca cerneala, în firescul acestor pagini. Între spontaneitatea lui Iorga și șarmul lui Sainte-Beuve, "cel mai amabil interpret al sufletelor." Ce potrivită volută pentru a flata pe un biografist pe care esteții imediat urmași lui l-au înghițit, de bună seamă, greu! Din cînd în cînd, durerea izbucnește în fățișe regrete, la care numai cine n-a citit a scrie poate să nu
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
sine, ci prin dimensiunile cu care e investită, lista apropiaților nu se îmbogățește, dar se conservă, cu sacrificii, până la ultima frază a volumului. Concurența tematică - atâta câtă e - se rezumă la o ușoară deplasare de interes asupra purelor (și simplelor) volute ale literaturii: "Selma Lagerlöf avea dreptate în confesiunile ei: Ťcontaminatăť de prietena ei, eleganta scriitoare Sophie Elkan, începuse și ea să-și procure toalete elegante și atunci nu mai simțea nevoia de a scrie. Era un fel de boală de
Frecvențe de emisie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7968_a_9293]
-
pînă la Davila ori Iorga, s-ar zice că acest registru stilistic a reprezentat condiția obligatorie a însăși dramei istorice. Prima piesă din serie avusese însă un regim diferit: Răzvan și Vidra nu adoptă tonul solemn, nu beneficiază de largi volute retorice, iar drama devine tragedie doar în ultimele scene; pînă atunci, asistăm la o înfruntare de natură psihologică și socială, la un amestec de Victor Hugo (Ruy Blas) și Schiller (Die Räuber), totul într-un registru lingvistic opus celui solemn
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
întorc prin fibrele optice / cu inima smulsă din pieptul încă pulsînd - / broaște îmbrăcate în pielea broaștei învinse // aleargă girafe în flăcări prin visul din oul crăpat / coride cu tauri de ipsos sub lupa încinsă - desfrunzire de vise // Flamenco: dansul-vibrație și volute de calcar / dansul compus din pașii de lemn / miniaturi cubiste // oglinzile intră în pivnițele luminii / în jazul figurilor de metal / în carteziene ospicii ale formei / în elizee fantasme ale adîncului" (Coloniile abstracte ale formei). Dar Liviu Georgescu nu e interesat
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
c'a fost nebun." Un Topârceanu de-o ghidușă disperare, pus în pielea locatarului stațiunilor, își împrumută vorba acestei mărturii fără ieșire: "O să intru în păcat,/ Sfinte, Doamne, ține-mă!/ Pentru vin nu am ficat,/ Pentru apă, inemă." Cu largi volute elegante, ale modernismului care trece scuturîndu-și țigara, lord stafidit de gălbinare, scrie, chipurile, Adrian Maniu Omul cu ficatul uscat. Un călător astenic, spre ultimul țărm: "Luându-și la subsoară/ Puținul nemâncat/ Într'un sicriu pitic - cutie de vioară - / Cu inima
Între pahare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7632_a_8957]
-
Deseori, ei vor să lase impresia că nu gândesc înainte, ci chiar în timpul în care scriu; rezultatul este că, nu o dată, în loc să aflăm concluzia la care au ajuns, asistăm, în eseurile sau articolele lor, doar la faze intermediare sau la volute ample în jurul unor titluri îmbietoare care nu sunt decât promisiuni neținute. Am descris ipostaze caricaturale, frecvente totuși în peisajul actual, spre a atrage atenția asupra unor simptome sau tendințe asemănătoare ce se pot regăsi uneori și la autori cunoscuți." (pp.
Semnal de alarmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6164_a_7489]
-
Datina Românească din Vălenii de Munte, și nu a mai fost reeditată, istoriografia comunistă considerând-o, probabil, o operă secundară. Or, aparatul critic era esențial aici, ca la orice reeditare a unei cărți scrise de Nicolae Iorga. Savantul gândea în volute ample, dar aparatele sale critice sunt precare și necesită, la reeditare, o masivă revizuire și completare, cum s-a și întâmplat, de altfel, în cazul reeditărilor semnate, de-a lungul timpului, de M. Berza, Barbu Theodorescu ori Valeriu și Sanda
Iorga, feminist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4878_a_6203]
-
se înconjoară de arabescuri lexicale care au asupra cititorului un efect soporific: o plictiseală lucie pe care nici o tresărire de gând nu vine s-o întrerupă. Sub unghiul moliciunii verbale, Papadima seamănă izbitor cu Perpessicius, a cărei epică merge în volute lungi și flasce, fără să lase godeu în mintea cititorului. Că scrie despre Hasdeu sau Bărnuțiu, despre Voiculescu sau Paulescu, despre Cezar Petrescu sau Vintilă Ciocâlteu, Papadima e invariabil siropos. Nu întâmplător Nichifor Crainic, făcând bilanțul revistei în 1942, mărturisea
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
atentă, obiectivă, fără omiterea aspectelor pozitive, pentru realizarea unei îndrumări ideologice și artistice eficiente.” Întreaga intervenție a lui S. Damian se bazează pe jocul dintre plecăciune și îndrăzneală, frazele care țin de plecăciune fiind citate din belșug în revistă (...). Asemenea volute sînt deja monedă curentă în discursul public al celor ce susțin schimbarea, modernizarea literaturii române în anul 1961. Doar că retorica alambicată, cu ocolișurile reverențioase la adresa conducătorilor politici și a discursurilor și îndrumărilor acestora, pentru a spune, abia în final
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5443_a_6768]
-
degustată, nu mai are nevoie de dureri și scrîșnete. De aceea Vălcan n-are gravitate, n-are virulență, adică acel aer tăios care face dintrun autor o voce de luat în seamă. E genul de eseist care, citindu-și propriile volute stilistice, se desfată de curgerea lor, cititorul bănuindul de jubilare proprie de tip narcisic. Paradoxul este că, neavînd morb histrionic, Vălcan emană totuși un aer de paradă artistică. Scrisul lui Vălcan aduce cu o perorație scrobită a cărei formă predilectă
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
pentru sudul Pacificului în căutarea unei lumi încă pure... Cât despre poziția lui de premergător al artei moderne, nu trebuie să fii un expert pentru a vedea semnele: culorile în pictura fovilor, totemurile tahitiene în siluetele lui Picasso, arcele și volutele cu care constrânge structurile naturii în edenurile lui Matisse. Și totuși, actuala manifestare, abordând biografia și opera lui Gauguin dintr-un unghi neobișnuit, reușește să pună accentul pe ceva „nou”: excepționalul talent narativ al artistului francez. „Gauguin, făuritor de mituri
Expoziții la Galeria Națională din Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5407_a_6732]
-
Dinu1, e un migrant fără liniște: de când avea șapte ani, familia lui s-a stabilit la Constantinopole; tinerețea și-a petrecut-o, între 1923-27, la un liceu-internat din Paris; a fost marcat de André Breton („manifestul suprarealismului”), dar și de volutele bizantinismului și Orientului, de lumea elenă veche (Parthenon, Salamina), dar și de America de Sud (Chile, Valparaiso). Anii bătrâneții, de „tihnă și împăcare”, între 1960- 1980, i-au adus în fine recunoașterea faptului că singura călătorie valabilă e aceea pe care omul
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
transă, sub robia unei dispoziții de care nu poate scăpa, sau sub apăsarea unei întîlniri de care nu se poate elibera decît prin cuvinte năvalnice. Autoarea e protocolară ca o metopă și austeră ca un capitel. Fraza îi curge în volute rotunde, amintind de șablonul encomioanelor comemorative. Energia îi este precumpănitor teoretică, cu intersecții conceptuale și dese referiri culturale, dar fără tresăriri care pot atinge pragul unor scăpări emotive. Cînd totuși se însuflețește, tonul scrisului nu îi devine pătimaș, ci ceremonios
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
Dar să nu uităm că pînă deunăzi genul epistolar a fost încă reprezentat consistent sub condeiul scriitorului, fiind doar parțial adus la cunoștința publicului pe care-l presupunem încă interesat. Corespondență, bunăoară, a briantului I.D. Sîrbu, atît de amară în volutele-i persiflator meșteșugite, alcătuiește o categorica dovadă a însemnătății unui site ce se cuvine explorat, întrucît ne mai poate oferi mari surprize. O altă revelatoare producție epistolara i se alătură, alcătuită dintr-o voluminoasa culegere a scrisorilor schimbate între Aurel
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
nu vine din extravaganțele temelor înfățișate - prostituatele, hoții, ariviștii și pungașii sunt de o extravaganță devenită banală în lumea literelor -, ci din modul în care autoarea le prefiră în rețeaua de asociații libere a minții ei. Căci, trecut fiind prin volutele intelectului Georgianei Sârbu, ecoul mahalalei e mai subtil decît mahalaua. Așa se face că Georgiana Sârbu reușește ceea ce literatura de cîrtiță nu poate: să-și predispună cititorul către meditații libere pe marginea lumii de mahala. Georgiana Sîrbu scrie concentrat și
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
mare dexteritate imagini ce-o împing la periferie, o minimalizează. Copilăria apare evocată elementar (puțin angajant) prin alfabetul datelor senzoriale. Văzul, auzul, mirosul, gustul se dilată nu spre a comunica o trăire mai profundă, ci spre a o drapa sub volutele ingenioasei fantezii ce i se substituie. Naivitatea e trucată cu arta unui mare senzual: "Trebuie să stai mult timp singur ca să poți auzi lumina. Trebuie să-ți lași nările în strujeni ca să simți cum miros îngerii după-masă. Trebuie să bați
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
stilistica poeziei americane prin „anecdotică” (obsesia sinuciderii la Berryman, a alcoolismului la Robert Frost) și că a tradus din engleză - despre care spune că nu o știe decît citi... - pentru că doamna Stela nu suporta literatura franceză a „triunghiurilor amoroase”. Din volutele amintirii prinde contur un mic, dar foarte dens roman existențialist de familie interbelică, apoi un „roman” al vieții universitare și redacționale din obsedantul deceniu, un „roman” al escapadelor bahice evazioniste ale scriitorilor (din care aflăm ce înseamnă „a pune temelie
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
Gabriela Gheorghișor Radu Țuculescu, Femeile insomniacului, București, Cartea Românească, 2012, 189 pag. Pe masa de scris a lui Radu Țuculescu se hârjonește drăcușorul inventivității neobosite. Îl mușcă de degete, îi îndoaie hârtia la colțuri, face volute și plecăciuni, se strâmbă și se încruntă, râde și se bosumflă, ca un copil pretențios și plin de capricii. Acest lucru se vede în diversitatea formulelor literare ale scriitorului, care a intrat în zona largii vizibilități odată cu Povestirile mameibătrâne, excepțională
Rafinament fără explozie by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4797_a_6122]
-
structură în spirală, în care volumele de început - Drumețul incendiar (1936), Libertatea de a dormi pe o frunte (1937) și, mai ales, Vasco da Gama (1940) -, în care suprarealismul este evident, au rolul de punct de reper, în jurul căruia, în volute tot mai ample, urcă spirala operei. Gellu Naum se dovedește, așadar, un mare spirit autofag, asemenea lui Lucian Blaga sau Nichita Stănescu, căci reluarea ciclurilor mai vechi în cărțile noi avea rolul de a revizita și, implicit, de a re-valuta
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]
-
măcar jarul de după deal, din asfințire,/ În vatra cerului, la cină, s-atârn ceaunul meu lunar/ Pe când păianjenul sub grindă își toarce firul lui subțire/ Din ce în ce mai fără noimă precât din ce în ce mai rar” (Rugăciune). Adesea, gândul efemerității propriei condiții se desenează în volute retractile, amăgitor și nestatornic ca însăși existența: „ca un bolid/ prin spații goale/ un gând perfid/ îmi dă târcoale// plutind prin vid/ în rotocoale/ eu îl desfid/ că-mi dă târcoale// să-mi pună-n blid/ să umple oale/ un
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
aceeași masă, Poetul și Revoluționarul își păstrează identitățile distincte. La oricâte compromisuri va fi împins, Poetul rămâne poet - de fapt, Măscărici, pentru că spectacolele Dada erau stâlciri ale unor forme artistice deja existente. Și oricâte mutări pe tabla de șah, oricâte volute prin textele lui Marx, oricâte mișcări practice abile va flutura sub ochii fanatizați ai adepților, Lenin rămâne ce-a fost întotdeauna: „un ideolog ucigaș în masă”. Un ideolog-trișor, în numele fericirii promise, dar niciodată atinse.
Când dadaiștii joacă șah (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5751_a_7076]
-
largă viziune învăluie totul, facînd ca lexicul, ornamentele de stil, considerațiile filozofice să treacă din fericire pe planul al doilea; observăm alegerea atentă a termenilor, alternarea între neologisme și regionalisme, mania epitetelor duble sau triple, dar stridențele trec parcă neobservate: volutele sintactice înfășoară cuvintele și doar ele rămîn în memoria cititorului, înțelegem de ce descrieri ca aceea de mai sus au fost apreciate de unii mari scriitori români. În episoadele cele mai reușite din capitolul Singur se întrezărește ceea ce ar fi putut
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
și dogmatismului proletcultist, autori ce nu mai pun accent pe concepte precum „obiectivitate” sau „verosimilitate”, ci caută să transfigureze datele realului, prin abordări metaforice și simbolice, prin recursul la o serie de tehnici moderne de construcție a textului literar (parabola, volutele simbolice, abordările eseistice, tehnica sugestiei, alternanța planurilor narative, tentația deconstrucției epice etc.). Acești prozatori ai generației ’60 se situează într-o poziție implicit sau explicit polemică față de proza proletcultistă, racordându-se, în schimb, la realizările prozei din perioada interbelică. Relevant
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
Alta de fiecare dată, probînd o latență creatoare proprie. De unde balansul între haz și seriozitate, id est între vidul ironiei și plinul lirismului ca atare. Parodistul a izbutit a fi galant-frivol lîngă Arghezi (De-abia veniseși), a efectua o dibace volută ermetică pe lîngă Ion Barbu (Grup), a întrupa o melancolie solemnă lîngă B. Fundoianu (Pastel), a sta cot la cot cu avangarda practicată de Ilarie Voronca (7), a fi acidulat alături de Nichita Stănescu (Poem, Autoportret), a realiza un umor așa
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]