1,110 matches
-
restaurant, pe bază de dop. După ce-l miroase, cu un aer dezgustat, i-l întinde și lui Liliane. Aceasta îl miroase, dar nu simte nimic deosebit. Vede privirea imperativă a lui Lionel și supralicitează, prefăcându-se că-i vine să vomite. Lionel îi dă acum dopul lui Robert, care, după ce-l miroase, i-l dă lui Jean. După ce a făcut turul mesei, dopul revine la sommelier. Toți îl privesc ca pe un vierme. Miroase și el dopul. Ia sticla și își
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
amar că mâna dreaptă, pe care apăruse un fel de praf cenușiu, era cea care se lupta cu el, care nu-i mai răspundea aproape deloc chemării, zbătându-se neputincioasă pe corzile instrumentului. “Ce stupid!”, Își spuse. Și, aplecându-se, vomită ceva vâscos, de un vânat Întunecat. O greață necunoscută Îi ghilotină Întreg trupul. Vomită din nou, de data aceasta mai mult, deși nu mâncase nimic de zile fără număr. Întunericul viu ce-l simțea crescând În el Îi umbri Întreaga
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care se lupta cu el, care nu-i mai răspundea aproape deloc chemării, zbătându-se neputincioasă pe corzile instrumentului. “Ce stupid!”, Își spuse. Și, aplecându-se, vomită ceva vâscos, de un vânat Întunecat. O greață necunoscută Îi ghilotină Întreg trupul. Vomită din nou, de data aceasta mai mult, deși nu mâncase nimic de zile fără număr. Întunericul viu ce-l simțea crescând În el Îi umbri Întreaga ființă, răvășindu-l dintr-o dată. Se retrase În scaunul său cu brațe din lemn
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ridicându-și mâna fremătător, Își deschise pleoapele. Se cutremură dezamăgit când constată cu stupoare că atingerea aceea delicată se datora vântului de primăvară, care adia ușor, mângâindu-i fața cu faldurile vaporoase ale draperiei. Îngenunche la picioarele scaunului și, chircit, vomită din nou, cu sălbăticie, În repetate rânduri, o pastă groasă, vineție, amestecată cu așchii mari de os. Apoi, rămase așa mult timp. Un timp care nu mai era al lui... Azi, după ce medită Îndelung și se pierdu apoi În mrejele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
urmă, Într-o pulbere mirobolantă, Închisă la culoare, care se desprindea În straturi foarte subțiri și se Împrăștia pretutindeni, ca o cenușă Împrăștiată după un ritual de Înmormântare. Cuprins din nou de valul acela de greață, se ghemui bicisnic și vomită de mai multe ori, electrizat, cu ochii ieșiți din orbite, privind Întrebător spre niciunde, pustiit. Se afla de vreme neștiută În scaunul său, cufundat Într-o adâncă toropeală. Nu putea spune dacă trecuseră ore, zile sau eternități de când zăcea așa
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
neînțelese ori neadevărate. Respir Întretăiat, gâfâind din greu, cu pieptul mișcânduse Într-un ritm sacadat. Îmi aprind o nouă țigară. Închid ochii și nu trag decât un fum, adânc inspirat. O stare violentă, de greață totală, urcă iute În mine. Vomit exploziv, ca o arteziană dementă. O vomă colorată, aburindă, asemeni unui mozaic plin de duhoare, care mă zgâlțâie din toată ființa. Ies din bucătărie Împiedicat. Dincolo de ușa de la intrare se aud tot mai multe voci amestecate, pițigăieli si văietături, urmate
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
s-o văd în noua ei casă. În gură aveam un gust amar ce-mi provoca o senzație de greață. Când am văzut ce mică se făcuse mătușa în camerele date cu var alb, am intrat în baie și am vomitat toată copilăria mea, apoi am tras apa și m-am întors în camera de zi ca s-o iubesc numai pe mătușa Ada. De ceva vreme mătușa nu mai purta pantofi cu toc pentru că picioarele ei nu mai atingeau pământul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
închis din cauza mâncării care se prăjea pe aragaz. Asta îl făcu să simtă că parcă i se întorcea cu paleta creierul în tigaie și era apoi lăsat să se îmbibe de ulei. I se făcu greață și îi veni să vomite. Ar fi vrut să iasă din încăpere, să scape de compătimirile celorlalți, dar rămase. Acum însă, nu mai conta nimic; ar fi fost în stare să vomite până și în tigaia în care sfârâia carnea pentru prânz. — Nu-mi spui
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să se îmbibe de ulei. I se făcu greață și îi veni să vomite. Ar fi vrut să iasă din încăpere, să scape de compătimirile celorlalți, dar rămase. Acum însă, nu mai conta nimic; ar fi fost în stare să vomite până și în tigaia în care sfârâia carnea pentru prânz. — Nu-mi spui nimic? — Ce-ai vrea să-ți spun? — Unde ai fost aseară, de ce ai venit atât de târziu, lucruri de genul ăsta. — Nu cred că te-ar interesa
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
transforma într-o altă ființă, ce semăna tot mai mult cu ea, până când nu am mai rezistat și le-am întors spatele. Totul devenise prea dulceag, încât mi se aplecase. M-am dus direct la baie și am început să vomit, scoțând din mine ultimele firimituri de iubire. Îi uram și îi condamnam pe amândoi în egală măsură pentru că au fost capabili de așa ceva; aș fi vrut să-i văd închiși pe tot restul vieții, supuși la torturi, înfometați și biciuiți
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Am ridicat mâna și mi-am acoperit ochii pentru a crea în căușul palmei o noapte eternă. În mod obișnuit, spaima îmi crea o beție stranie; simțeam cum mi se învârte capul, genunchii mi se înmuiau și simțeam nevoia să vomit. Surprinzător, remarcam că mă țineam încă pe picioare. Asta mi se păru extraordinar, miraculos. Cum puteam să mă țin pe picioare? Aveam impresia că la cea mai mică mișcare o să-mi pierd echilibrul. Era un fel de amețeală. Pământul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
le vedeam în fața prăvăliei măcelarului, să simți nevoia de a scuipa și frica de a nu găsi urme de sânge în scuipat. Sângele, acest lichid fluid, călduț, sărat, ieșit din străfundurile corpului, esență a vieții pe care trebuie s-o vomiți! Amenințare permanentă a morții care trece, zdrobind orice gând, fără măcar să lase speranța unei întoarceri! Ce oroare! Rece și distant, viața îi revelează puțin câte puțin fiecăruia masca pe care o poartă. Căci totul se petrece ca și când fiecare individ are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
scărpină în creștetul capului cu un de om care reflectează: Totuși mă, tot n-am aflat cine-i ăla de mi-a făcut ordinăria asta. Mamă, dacă-l prind... Dacă-l prind... Să mor dă nu-l fac dă o să vomite sânge!". Foarte corect!", îl susținu cu tărie Monica. Ba chiar plusă: Dacă-l găsești, să tocmești niște moldoveni ori niște ucraineni cu foamea-n gât, ceva, să-l spargă cu bătaia, să-l bage o lună-n spital". "Îi rup
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
întâi. Invitat la Realitatea TV să comenteze participarea lui Traian Băsescu la întâlnirea cu simpatizanții săi în Piața Universității, ziaristul de la Gândul (căreia moderatoarea i-a spus din greșeală "domnul Gândul") a vorbit din nou despe sine: îmi vine să vomit când îl văd pe președinte luând copii în brațe... Este greu de crezut că sute de mii de telespectatori sunt dornici să afle ce anume îi "vine" lui Cristian Tudor Popescu să facă la un moment dat. Tot Cristian Tudor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9221_a_10546]
-
În minte: chiar dacă uneori mai și mor, eroii adevărați În nici un caz nu leșină! Între timp, congestia obrajilor i se schimbase Într-o paloare morbidă, verzuie. Christina se Îndreptă cu repeziciune spre ușă, ca și cum s-ar fi grăbit undeva să vomite, acolo se opri, se Întoarse o clipă spre Naggie - pesemne voind să-i spună ceva, dar nereușind să articuleze vreun cuvînt - apoi ieși lăsînd ușa larg deschisă. Naggie se ridică să-i vină În ajutor, fără Însă a reuși s-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
repede, indiferent ce ar fi mîncat - și mînca orice, fără prea multe nazuri. Îi plăceau mai ales peștii mici și aripile de la puii de găină. În schimb, laptele nu-i priia defel, după ce bea un pic, făcea diaree sau Îl vomita. CÎnd spunem cuvîntul „pisică“, cei mai mulți dintre noi ne reprezentăm o femelă. CÎnd spunem „pisoi“, sau „motan“, ne reprezentăm desigur un mascul. Totuși, ce cuvînt vom folosi pentru a desemna un motan care nu e mascul sau o pisică lipsită de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
intestinelor să i se relaxeze Întrucîtva, deblocînd tranzitul digestiv, Însă de această dată se simțea prea obosit, epuizat fizic, pentru a recurge o metodă atît de dură. — Pe unde naiba umblă doctorul ăsta? Mă doare capul de-mi vine să vomit! se plînse maiorului. I-ar fi putut răspunde că nu știe și nici nu-l mai interesează, deoarece hotărîse oricum să-și depună demisia chiar În acea zi. Tocmai În acest scop venise; o avea În buzunarul interior al hainei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ochii, iar în fundul fiecărei orbite stinsese cîte un chiștoc de țigară. Fraierule, prostuților, începu iar să bîiguie pentru sine, reușind pînă la urmă să-și reia mersul de patruped, și ăsta e doar începutul, își zise simțind că vrea să vomite și să ucidă. Dînd din colț în colț, un cîine cu un ochi scos se plimbă dintr-o parte în alta a fostului bulevard Victoria Socialismului. Recunoscîndu-l de la depărtare, Roja o ia brusc pe urmele lui ca un bezmetic. Ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dintr-o sacoșă de plastic. Una după alta ies la iveală un bisturiu, un clește, o foarfecă, o sticlă cu formol, o seringă de dimensiuni neobișnuite....vată, spirt. Lui Antoniu i se face rău și se retrage În spatele magherniței, ca să vomite În voie. Între timp, locuitorii ghetoului s-au adunat ciopor ca la urs, Înjurați și Îndepărtați din când În când de felcerul roșcovan. Kawabata a fost În fine, Închis și cusut ca un sac, spectacolul terifiant s-a Încheiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe Antoniu. Nu vroia să-și Încarce conștiința cu nici o moarte, nici măcar cu a unui nemernic. Și-a făcut cruce mare, a deschis ușa și, În lumina de acvariu a zorilor, străvezie și rece, vegheat de o pisică jigărită, a vomitat mult, curățindu-se. Antoniu locuiește de o lună Într-un cavou părăsit, din cimitirul Sfântul Elefterie. Ține de urât unui avocat bogat și celebru, care s-a sinucis când au venit comuniștii la putere. Avea un singur fiu, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dat seama că ar fi mai sigur să mă concentrez pe puterile care mi-au mai rămas și să Încerc să-mi mențin echilibrul. Dar sentimentul de ușurare a durat doar câteva secunde, apoi greața s-a reîntors și am vomitat cu crampe dure. Puținul pe care l-am mâncat țâșni din mine În jeturi puternice, ca atunci când cineva Împinge lichidul prin seringă, apoi m-am clătinat și am leșinat, presupun. La un moment dat, În escapada În vidul zvelt care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ce se Întâmplase. Și pot spune că nu era un șoricel mic mic care căuta să se ascundă de un urmăritor foarte fioros. Greața se aduna și sunt sigur că, dacă aș mai fi avut ceva În stomac, aș fi vomitat din nou. Am tremurat doar, friguros și amărât - și am simțit cum sentimentele mi se detașau de trup, plecând pe vârful degetelor, ca și când le-ar fi fost rușine. Când, În sfârșit, am reușit să mă adun, mi-am șters lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la salata de fructe, i-a mărturisit Doyle - pe care mama îl descrie ca „semănând cu Errol Flynn, și nu numai la înfățișare“ - ce anume băgase, de fapt, în gură. După care, și-a petrecut toată noaptea încovoiată deasupra closetului, vomitând. — Mi-am vărsat și kișkes de la chestia aia! Farsorul dracului! De-aia-ți zic până azi, Alex, să nu te ții de farse - ar putea avea urmări tragice! Mi-a fost atât de rău, Alex - îi făcea o plăcere nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
te-ai fi trezit luând cina pe terasa mea de pe Fire Island - voi doi, eu și Sheldon. Și dacă n-ai uitat ce ți-au tras kișkes de pe urma acelui homar goiș, închipuie-ți ce lupte ai fi dat ca să nu vomiți sosul béarnaise pregătit de Sheldon. Așa că gata. Teribil număr de pantomimă a trebuit să mai execut în seara aia pentru ca să-mi pot da jos geaca de zylon de pe mine și să mi-o pun în poală ca să-mi acopăr vintrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
asta am despuiat-o personal pe Lina de desuuri și am încălecat-o până să iasă Maimuța din baie. Dacă tot e s-o fac, mi-am zis, apăi, hai s-o fac! Până la capăt! Ca lumea! Și fără să vomit! Doar nu mai ești un puțoi de licean! Doar nu mai ești țâncul din New Jersey! Când a ieșit din baie și a văzut că hora se-ncinsese deja, Maimuța n-a dat pe-afară de bucurie. S-a așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]