665 matches
-
un document JSON este "application/json". Extensia fișierelor JSON este ".json". "XML reprezintă standardul de interschimbare a datelor, însă nu întotdeauna e cea mai bună soluție. Se spune de multe ori, pe bună dreptate, că XML este un format prea „vorbăreț”. Prea multă metadata este folosită pentru a reprezenta o cantitate mică de date utile. Designerii XML spun că au luat această decizie având motive foarte bune. Avantajele acestui format sunt evidente: formatul este ușor de citit și înțeles atât de
JSON () [Corola-website/Science/316394_a_317723]
-
Discordanțele continuă în viața sa, pretinsul regalist incoruptibil figurând in Almanahul național pe 1793 printre ofițerii comunali și membrii Consiliului general comunal, la secțiunea Drepturile omului. Este privit ca fiind un om robust și inteligent, muncitor și ambițios, cam repezit, vorbăreț, clocotind de idei. După însușirea unui nivel cultural satisfăcător își părăsește cătunul natal devenind secretar al unui notar dintr-un târg apropiat. Ambiția îi îndreaptă pașii către Paris, de unde are posibilitatea de a ocupa anumite funcții atât în capitală cât
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
tot, tocmai venea din Rwanda, și mirosea a ars, a pârlit, a hoit, a mii, sute de mii de căldări de sânge vărsate în razele soarelui ecuatorial, când cu misiunea ONU eșuată. Niciodată Omicron nu mi se păruse atât de vorbăreț și de confuz. Africa atacă logica. Și dacă ești, și-așa, buimăcit de ce ai văzut, sintaxa o ia razna,... numai interjecții și adjective... Și cică, dacă eu nu văzusem ce văzuse el, în Rwanda, măcar să fi auzit, - și scoase din
Pe Obi, pe Irtîș... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10804_a_12129]
-
mai mult o poezie de care nu mă rușinez (prea tare) nici azi. În schimb, următoarea, ŤVegheť, pleacă de la un vers al lui Giuseppe Ungaretti: ŤCara, lontana come in uno specchioť, îngânându-l pe vreo 40 de stihuri sâcâitor de vorbărețe... ŤÎn zoriť (devenită, prin antologii : ŤApune Lunať), e o poezie Ťde notațieť, ușor pretențioasă și exclamativă. Am fost tentat să elimin ultimul distih, stimabil: ŤSoarele suie roșu peste lume/ și trage orizontul din adâncuri.ť, din cauza acelui atribut, Ťroșuť, care
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
timpul fața lui Hiyoshi. Ceva îl făcu să râdă. Hiyoshi lega rapid prietenii, chiar și printre adulți. Faptul că îl atinsese pe cap un străin - ba mai mult, un luptător - îi făcea ochii mari să strălucească de mândrie. Deveni repede vorbăreț ca de obicei. Dar știți, nimeni nu mă numește Hiyoshi. Singurii care-mi spun așa sunt mama și tatăl meu. — Din cauza felului cum arăți, cred. — Ca o maimuță? — Ei, tot e bine că știi. — Așa-mi zice toată lumea. — Ha ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Mai întâi se dusese la Futatsudera, dar se întorsese imediat la Hachisuka, unde-și începuse noua viață. Era ager la minte și gata să facă orice. Oameni glumeau pe socoteala lui, dar el se abținea să facă același lucru. Era vorbăreț, însă niciodată fățarnic. Koroku îl pusese să muncească în grădină și ajunsese să țină mult la el. Deși un simplu servitor, Hiyoshi nu se rezuma doar să măture pe jos. Munca lui îl ținea aproape de Koroku, astfel că era zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
său. Bine dispus cum era, se simțea binevoitor față de cei din jur și, dacă nu apărea nimic de importanță covârșitoare, pentru a fi necesar să-și păstreze sângele rece, se lăsa în voia însuflețirii și a tendinței de a fi vorbăreț. Totuși, după ce-i ieșiră cuvintele pe gură, se dojeni că nu fusese mai judicios, nu fiincă ar fi vorbit din rea voință sau teamă, ci pentru că el unul nu dădea prea multă importanță problemei. În plus, presupunea că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și să-i dai Seniorului Nagoya răspunsul. — Dar nu crezi că ar trebui să-i cer și lui Nene părerea? — Nu și-a spus-o deja? replică Okoi. — Ei, mă întreb dacă mai simte la fel. Nene nu e foarte vorbăreață, dar odată ce s-a hotărât, rareori se mai răzgândește. Rămas singur, Mataemon începu să se lupte cu grijile de viitor, simțind stânjeneala de a fi dat deoparte. Așadar, într-o perioadă când crezuseră că Tokichiro poate uitase, de vreme ce nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de fapt nefericită care ar fi fost mai bine să rămână neobservat; acest lucru provoacă dezastre inutile. De două zile, Nobunaga îl percepea pe Mitsuhide tocmai în acest mod. Mitsuhide își dăduse toată străduința să simuleze un stil vesel și vorbăreț care nu i se potrivea deloc și, după părerea lui Nobunaga, nu avea absolut nici un motiv întemeiat pentru a o face. Dar opinia lui Nobunaga avea rațiunile ei, și anume, faptul cât se poate de clar că, la împărțirea premiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Micu cu o gravitate liniștită aplecat asupra peștelui. Învață sanscrita. Or, asta o să dureze până la adânci bătrînețe." " Nu i se pare verosimil să învețe cineva sanscrita," zise Clara cu un surâs fermecător. Și nu mai adăugă nimic, nu era o vorbăreață, dar simții un adânc regret că între mine și Matilda nu se țesuseră aceste fire nevăzute, sensibile și luminoase ca niște raze, cum se țesuseră între cei doi. Ei comunicau prin aceste fire, mai bine decât prin cuvinte. Erau firele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și nici nu m-am putut însura. Dom' profesor, toate celelalte mi se păreau niște oițe stupide, cu glasul lor cristalin care era doar meritul epiglotei, sub el un vid absolutamente total, des tetes de linotte, cum spun francezii, păsărici vorbărețe și zăpăcite. Femeia asta însă avea ceva în cap, o idee universală și formidabilisimă... Pot să v-o spun, sînteți profesor de filozofie, o s-o înțelegeți și o să mă înțelegeți și pe mine." În acest timp urmăream contorsiunile gurii lui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îmi pusese pe birou acea floare! Trecuseră de atunci șapte luni... Cine putea fi? Marin Preda vol.3 PARTEA A OPTA I Rămăsei o clipă parcă suspendat, trecând în revistă toate femeile care lucrau cu mine la Oraca: niște grăsane vorbărețe și simpatice, încă tinere, dar departe de a-mi fi aruncat vreodată una din acele priviri care sugerează disponibilitatea afectivă chiar fără intenție de finalizare într-o aventură sau măcar simpla prietenie colegială, puțină curte, acea multitudine de gesturi și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pentru o femeie." Se opri din mers și îmi oferi o privire care cerea de la mine o desmințire: nu e așa că nu? Nu e așa că sânt o femeie ca oricare alta? Ce drăguță ești, zisei, mi-ești foarte dragă, așa vorbăreață cum ești !" O încurajam deci să persiste în ceea ce îmi displăcea? Da, îi sugeram că putea fi cu mine pe deplin liberă, și asta nu pentru a o amăgi, pentru ca apoi, când va fi prinsă în laț, s-o închid
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
e încă un secret apăsător." " Totuși mi-ai creat două complexe, spuse ea, cu o voce șoptită și cu o ironie de astă dată de tandru alint. Puternică personalitate, o nenorocire pentru o femeie, contemplă ea pentru sine aceste cuvinte. Vorbăreață! Eu nu sânt vorbăreață! Și nu mi-a spus nimeni până acum că ași avea o puternică personalitate! Mi-ai creat două complexe!"', repetă cu un reproș de întristată înstrăinare. "Așa de repede? zisei râzând la rândul meu de subtilul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
apăsător." " Totuși mi-ai creat două complexe, spuse ea, cu o voce șoptită și cu o ironie de astă dată de tandru alint. Puternică personalitate, o nenorocire pentru o femeie, contemplă ea pentru sine aceste cuvinte. Vorbăreață! Eu nu sânt vorbăreață! Și nu mi-a spus nimeni până acum că ași avea o puternică personalitate! Mi-ai creat două complexe!"', repetă cu un reproș de întristată înstrăinare. "Așa de repede? zisei râzând la rândul meu de subtilul ei humor. Înseamnă că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ar fi să nu ne mai vedem m-ar fi cuprins o melancolie pe care în clipa aceea chiar o doream. Câtva timp mă iritai de ceva, până aflai despre ce era vorba și cedai. Nu de faptul că era vorbăreață, dimpotrivă, asta începu chiar să mă încînte, fiindcă foarte adesea țâșnea din vorbăria ei o astfel de surpriză încît stârnea în spiritul meu o mare veselie, așa cum se întîmplase în dimineața aceea în birou când se interesase de ce fel de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
așa cum se întîmplase în dimineața aceea în birou când se interesase de ce fel de ciorapi purta Matilda. Aveam senzația că mă împiedica să-i spun ceva esențial. Asta mă irita. Chiar și atunci când tăcea (și cu timpul impresia că era vorbăreață într-un fel calculat mi se confirmă) mă trezeam cu gândirea blocată. Încercam să-i vorbesc, dar fie că nu mă asculta, fie că mă urmărea doar până la un punct și deodată... (mă făcea să schimb vorba...), fie că mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ardea să... VIII Ași fi zis că pica de somn și luarăm un taxi. Dar acasă își reveni și mai ales reveni la tăcerile ei care se pare că după întreruperea sarcinii îi intraseră în fire, alungind cu totul pe vorbăreața dinainte. Se desbrăcă și se aruncă în pat cu o săritură elastică (rămînînd chiar o clipă în patru labe, și cu capul în jos) savurând parcă bucuria jocului pur al unei căprițe, care nu cunoștea vidul sufletesc al oamenilor, clipa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acesta. Fetița, pisicuța albă, fiind mai delicată nu o va da, rămânând pentru totdeauna cu ea și pe care stăpâna a numit-o "Prințesa". Pentru că se purta ca o prințesă. Adică, energică, foarte atentă la tot ce se întâmpla, foarte vorbăreață, alintată, pretențioasă, diafană, delicată, și mai ales foarte iubitoare. Nu permitea nimănui să o ia în brațe, nici măcar stăpânei, dar era nedezlipită de mama ei. Într-o zi stăpâna a dus-o pe Prințesă la tatăl ei. Când i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
a luat-o și au plecat acasă nu s-a dat jos de pe cușcă. Pisa cu pisicuța ei se iubeau, se spălau reciproc, era fetiță mare, vorbeau și se înțelegeau foarte bine, nu s-au certat deloc. Prințesa era foarte vorbăreață, comunicativă și atentă la orice cu ochii ei foarte deschiși și mari ca la un extraterestru. La un moment dat vine foarte agitată Prințesa în fața stăpânei spunând ceva disperată din gură, explicându-i ceva tensionată. După care fuge repede din
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
scrisorii analizate, care se va desconspira la sfârșitul jocului oferind personal recompensa. Se citește prima scrisoare: Exemplu: ,,Dragi prieteni, Am un mare necaz: nu reușesc să-mi găsesc un prieten adevărat. Am încercat și totuși ... Sunt o fire deschisă, prea vorbăreț chiar. Îmi plac copiii și tare mult doresc să am un prieten. Ajutați-mă !” ,,Rețete”: ,, Caută să fii mai cumpătat la vorbă, învață să te joci frumos, civilizat!” ,,Fii mai puțin pretențios! Ai răbdare, cunoaște mai bine copiii, partenerii de
Jocul de rol, Universul copiilor by Mirela Bondrea, Lică Prisecaru () [Corola-publishinghouse/Science/1296_a_2069]
-
lor; în aleile din Jardin du Luxembourg, pe care ne plimbam și unul și celălalt; în Teatrul Odéon de pe vremea lui Darrault, ocupat în ’68, într-un culoar al Editurii Gallimard; de câteva ori în mansarda lui. Era amabil, vesel, vorbăreț, uitându-se cu atenție la tot ce putea fi văzut prin Jardin du Luxembourg, porumbei și oameni; entuziasmându- se în timp ce-i asculta pe studenții protestatari din ’68, reinventând marile utopii din secolul al 19-lea. Ei nu știau asta, dar
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5050_a_6375]
-
nas piciorul ăla, cu degete cu tot. Sau poate că - Diavolul se oprește, căzînd pe gînduri și mușcîndu-și copita - tipul ăsta, Wakefield, e mai deștept decît cred eu. Să fi făcut un tîrg cu unul dintre confederații mei? Un diavol vorbăreț și indiscret? Paranoia. Prost nărav. Dar nu e neobișnuit ca un diavol să-l lucreze pe la spate pe un altul. Nu poți ști niciodată. — Ce tot vorbești acolo? insistă băgăreața, de data asta mai exasperată. Așa, fato, dă-i Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și în miezul verii, Jim purta un pardesiu lung și negru, cu mult prea mare pentru el, și niște bocanci enormi și negri. Părul bogat și-l vopsea în negru și niciodată nu te privea în ochi. Nu era prea vorbăreț și chiar și atunci când vorbea, de cele mai multe ori discuta despre diverse metode de sinucidere. Sau despre cântăreți din tot felul de trupe obscure care se sinuciseseră. Odată mi-a spus „bună“ și mi-a adresat un zâmbet dulce, deși abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
însoțească la cumpărături după program până la o sosie care să distragă atenția presei. Nimeni, mai ales Jacqui, n-ar fi putut să spună cum se întâmplase asta - nu avea nici o calificare deosebită, singurele ei atuuri erau că avea o fire vorbăreață, practică și nu se lăsa impresionată de tâmpiți, nici măcar de cei faimoși. Susține că majoritatea celebrităților sunt fie piticanii, fie flecari, fie amândouă.) E posibil ca aspectul fizic să fi contribuit puțin la succesul ei; ea însăși se descria uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]