557 matches
-
-mi reprim emoția care îmi altera respirația... Emoție nedorită, străină de voința mea, dar nu și de bătăile înalte ale inimii... Deci nu vrusese să se ducă acasă, își amintise pe drum că o invitasem, și ea, prinsă de o vorbărie agitată despre case, nici nu auzise? Dar nu-i spusesem care braserie, totuși nimerise... Vrusese doar să ne plimbăm și noi doi puțin? Dar nici acum nu mă auzea bine, era prinsă și ea de o emoție? "Unde vreți să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
greoi și efemer... Nu, parcă îmi spunea ea, acaparând clipa prezentă și scufundînd-o în insignifiant, fără excursii și fără expediții. Atunci ce? gândeam încercînd să înlătur un sentiment care mi se insinua, că fata asta începea să mă plictisească cu vorbăria ei. Nimic! Uită-te la mine și atâta tot. Nu ajunge? Nu! gândeam Și atunci îmi oferea cu acel secret și tandru humor, ca și când mi-ar fi ghicit gândurile, un fulger din acel surâs al ei fascinant, repede însă retras
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Matilda, fără însă să le memoreze, aceste speculații, pentru totdeauna, și să le acorde o importanță atât de catastrofică, totuși pe loc o șocau și nu mai vroia să audă nici un fel de explicații.) Veselia ei se stinse, chiar și vorbăria încetă. Îi luai mâna și i-o sărutai. Ea se uită la mine cu un infinit reproș și deodată îmi surâse. "Mergem la cinema", zise. "Mergem!" Iar în sală trecu multă vreme până să bag de seamă cum stătea ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe care în clipa aceea chiar o doream. Câtva timp mă iritai de ceva, până aflai despre ce era vorba și cedai. Nu de faptul că era vorbăreață, dimpotrivă, asta începu chiar să mă încînte, fiindcă foarte adesea țâșnea din vorbăria ei o astfel de surpriză încît stârnea în spiritul meu o mare veselie, așa cum se întîmplase în dimineața aceea în birou când se interesase de ce fel de ciorapi purta Matilda. Aveam senzația că mă împiedica să-i spun ceva esențial
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și îl imită pe taximetrisl cu o veselie extremă, retezând cu mâinile orice posibilitate de contrazicere), chiar dacă vă dați jos și nu-mi plătiți cursa!" Înainte, Suzy, mi-am zis, nu te opri, că nu e timp de oprit..." O vorbărie în stilul ei de odinioară, dar era bucuroasă și concretul cuvintelor ei anodine nu putea ascunde că mă iubea în clipele acestea foarte tare și că nu mai putuse trăi fără mine... "Și de ce, zisei, nu mi-ai spus la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
toți mură-n gură, fără niciun merit personal special și de fapt fără niciun merit colectiv special al nostru sau al conducătorilor noștri. Adevărul trist este că fumul de la milioanele de lumânări pe care le vom aprinde și aburul de la vorbăria noastră nu au cum să ascundă o realitate jalnică: nici în acest domeniu, nici politicienii, nici statul, nici societatea civilă, nici televiziunile nu au avut și nu au proiecte, care să scutească Europa extinsă și cuprinzând în fine în ea
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
atît de încercată de criza limbajului, urmare, consideră d-sa, a prăbușirii credinței: Pînă la urmă orice fel de viață ai duce, izbăvirea rămîne în preajmă cu condiția să nu uiți capacitatea rostirii. În tot vălmășagul de vorbe, în lumea vorbăriei e imposibil să nu găsești odată cuîntul, cuvintele care să te spele de lăturile de fiecare zi. Care nu-ți vor deschide neapărat cerul dar te vor trezi din somnul igienei dobîndite prin detergenți". Om al cuvîntului, în calitate de scriitor, Dan
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
culți participanți la critica textului, aplaudă întreruperea, căci altfel revoltatul ar fi spus mai multe contra preoților, încât ,mai bine să tăcem". Ceea ce încheie dialogul comentatorilor la acest cântec, e de-a dreptul bulversant. Se sugerează că, indirect, pofta de vorbărie a personajelor din poemă nu e cotnrazisă de aplecarea spre dispută a celor care judecă opera și poetul, în intervențiile semnate, în infrapagină. Dimpotrivă, cei care comentează acțiunea nu sunt altfel decât personajele care o făptuiesc. Raportul e de asemănare
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
dar asta nu înseamnă că vorbești cu tine însuți? Zice poetul: «Vorbind cu el, eu îl fac asemenea mie, o fi păcat,/ dar așa îl simt mai aproape, el se naște în slăbiciunile mele...» (pp. 21-22). E un dialog zero - «vorbăria» mutului , «negativitatea vidă», semn ultim până la care poetul poate coborî, după care «poezia» (comunicarea) încetează (p. 30): e o entropie a limbajului care dispare în gura mutului. «Mutul» lui A. Pantea este «frate cu cel de la Nil» din Elegia a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3728_a_5053]
-
sunt făcute, de data aceasta, la cald.) Dar și adecvarea, și umanitatea devin extenuante dincolo de o anumită limită. Se discută prea multă politică în pat, atât de multă, încât până și Letiției i se pare suspect. Mai ales că uneori vorbăria aceasta strică scene de toată frumusețea: Vrei să-ți arăt cum se văd de aici, de sus, câmpul de rapiță și lacul nostru cu pescari și bălți? Sorin vorbea precipitat, bâlbâin-du-se de emoție. A înfășurat-o în cearșaf și a
Drumuri egale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6013_a_7338]
-
Lumea își vedea de treabă, mânca sandvișuri, scria mesaje pe mobil, răsfoia ziare. Scurta lui cuvântare nu avusese nici un efect. - În fine, zise trist, iată verdictul. Publicul se liniști brusc și judecătorul se întrebă dacă n-ar fi putut repeta vorbăria dinainte, acum că le captase atenția. Dar se lăsă păgubaș. O dată era de-ajuns. - În conformitate cu prevederile articolelor 11, 28 și 394 ale Legii, inculpatul Vânătorul este găsit vinovat pentru tentativă de omor cu premeditare, gravă vătămare corporală și cruzime asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
își luă geaca din cuier și plecă acasă. THE PARTING VISIT Astă-seară am iesit din masonerie. O organizație mult prea plictisitoare pentru un tip ca mine, un om al acțiunii, al faptelor. Niciodată nu am gustat faza asta cu ritualuri, vorbărie, simboluri, magie și căcaturi de-astea. Așa. Cum spuneam, mi-am dat definitiv demisia. Cam târziu, ce-i drept, dar o vreme mi-a fost rușine să le spun fraților că sunt enervanți la culme. De-a dreptul penali, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
interesante. S-a obișnuit atîta cu fragilitatea intelectuală și moliciunea morală a bărbatului postmodern Încît nu mai poate face față unui adversar adevărat? În caz că Wakefield este un astfel de adversar. Ar putea fi doar un idiot patentat și toată această vorbărie a lui - o perdea de fum care să-i ascundă teama. Răbdare. — Motivul pentru care majoritatea oamenilor vor să aibă o grămadă de bani este că atunci ceilalți oameni nu vor mai rîde de ei. În trecut - cam prin anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
poveștile lor. Beau vin de surcele și whiskey și se drogau cu amfetamine, marijuana și derivatele de morfină ce le mai picau din cînd În cînd. Inimile erau frînte, supurînd dragoste și tristețe, și erau permanent oblojite de rîuri de vorbărie și sex disperat. Wakefield este doar un munte tremurînd de osteneală cînd trage În parcarea de camioane, nouă și strălucitoare și Îmbucă un burrito pregătit la microunde și o ciocolată Snickers, pe care le spală În jos pe beregată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
jelească: Am putea foarte bine să sărim de pe-acum În ceaun și să ne fierbem până iese o ciorbă de oase moarte. Limbă fu de acord. —Ei sunt momeală pentru tigru. Și noi vom fi cei mâncați. Gata cu vorbăria despre ciorbe și tigri, spuse Pată Neagră. Ne trebuie un plan să fugim În altă ascunzătoare. —Fratele Alb Mai Mic ne va proteja când vom fugi, spuse soția lui Pată Neagră. Câțiva oameni aprobară din cap, dar un bărbat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În timpane. E cu ei, În acel timp pierdut și acum regăsit. O aude pe Marlena strigându-i lui Esmé: —Puiu’, ți-ai luat geaca? Sunetele guturale ale motorului extern acoperă răspunsul. Tăiați. Ei În mijlocul țăcănitului regulat al țesătoriei. Tăiați. Vorbărie gălăgioasă și târguială Într-o fabrică de țigări de foi. Moff și Dwight stau cu trabucurile În colțul gurii și spun replici spirituale à la Groucho Marx. Tăiați. Prietenii lui Îl urmăresc pe un bărbat turnând un amestec vâscos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ieri,/ Timpul". Bacovia, și nu Nichita Stănescu a creat necuvintele și poezia necuvintelor, afirmă la un moment dat criticul, primul descoperind inconsistența semantică a oricărui enunț "poetic", cel de al doilea complăcându-se de prea multe ori în logoree, în vorbărie, în limbuție bahică. În concluzie, în poezia românească ar ființa câteva universuri lirice absolute: universul mioritic, universul eminescian, universul bacovian, bineînțeles, cu interferențe. Ce se întâmplă cu ceilalți "mari"? Arghezi ar fi printre primii și cel mai important, până azi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
număr al Dilemei din 1998, câteva pagini sunt alocate acestora, fie ei radicali, fie mai moderați, pentru că, explică autorul, suferind noi de boala bâlciului, într-o cultura amenințată mereu de provizorat, o astfel de civilizație este una "a bășcăliei, a vorbăriei goale, a miticismului, iar nu a miticului". Acum, când studiile despre Eminescu au permisiunea dar și datoria morală de a denunța abuzurile și contrafacerile din biografia poetului, mă întreb câte din importantele cărți de altădată (care au falsificat adevărul prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rolul personalităților istorice, și nu prin stil, precum Moromeții. Începând cu Al. Ivasiuc, prozatorii români creează o breșă față de romanul anilor 50-60, trăgând cu coada ochiului la ce se întâmplă în Franța și Anglia cu Noul Roman. Prin urmare, multă vorbărie, stil contorsionat, afectare a epicului, fără a impune personaje memorabile, precum un Ioanide sau Ilie Moromete și această orientare se vede la toată generația lui Ivasiuc: Augustin Buzura, Radu Petrescu, Corneliu Ștefanache etc. În schimb, Th. Codreanu se lasă entuziasmat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Marcu s-a gîndit c-ar face vreo chestie gîfîitoare și interzisă minorilor, c-ar trece la acțiune cum se-ntîmplă de obicei și-ar fi fost bine să le strice șustele, să intre-n dormitorul lor prin surprindere, asta după ce vorbăria lor ar înceta, dar a ațipit. Nici să-i pună ăleia dulceață în papuci, așa cum se-ntîmplase într-un fragment din manual, n-a mai avut timp. Înainte de-a pune capul pe pernă, i-a mai venit o idee. Poate
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
articolul „Nu există poziție de mijloc” semnat de I.R. Șomuz, în ziarul „Scânteia”, din 5 iulie 1948. Conform acestuia, Rezoluția Biroului Informativ „a demascat cu cea mai mare vigoare și cu necruțătoare claritate întreaga trădare ce se ascunde în dosul vorbăriei pseudomarxiste folosite de actualii conducători ai Partidului Comunist Iugoslav”. Este de neînțeles, susține comentatorul, atitudinea naționalistă față de Albania, statul vecin „cu care pretind că sunt prieteni și aliați”, denaturându-se îngrijorător „toate raporturile economice și politice născute între cele două
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
cu un chapeau cu floricele și o capă de blană din cozi care se încheiau pe umăr cu gheare de bursuc, se ducea în parc. Cu o carte pe care n-avea de gând s-o citească. Era prea multă vorbărie sub boltă pentru așa ceva. Era un loc unde se puneau la cale căsătorii. Cam la un an de la moartea bătrânului ateu, acolo și-a găsit Dna Anticol bărbatul de-al doilea. Văduvul cu pricina călătorise de la Iowa City numai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să îți aduci aminte, vine de la sine, ca un dar. Stăteam întins pe canapea aici până să vii tu și brusc mi s-au profilat în minte, tremurătoare. Adevărul, iubirea, pacea, belșugul, rostul, armonia! Și tot zgomotul de fond, distorsiunile, vorbăria, diversiunile, eforturile, nimicurile superflue s-au topit de parcă nici n-ar fi existat. Și cred că fiecare om ajunge la un moment dat să distingă aceste axe, chiar dacă e un nenorocit de om, dacă are răbdare să tacă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
greoi ca o bucată de metal care se răcește. Iar eu mă umpleam de neliniște. Vreo două zile au trecut așa și nici o singură remarcă n-a fost schimbată între noi. Asta era ceva ciudat, întâi să mă înnebunească cu vorbăria și după aia să stea complet izolat. Că tot vorbea de plictiseală! Păi am început să mă simt la fel de țeapăn ca barca însăși. Însă și eu eram de vină pe undeva. Mi-am spus: „N-ai decât omul ăsta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
destinul meu sau de ceea ce îți umple viața și gândul. Printre altele, mă preocupa Stella, și deci ce i se întâmpla ei mă afecta automat și pe mine. Fără doar și poate, unii ar putea spune, La naiba! Ce atâta vorbărie despre destin? Și ar putea spune mai departe că oricum destinul are să vină peste mine într-o zi, ba chiar într-una nepotrivită, când vor fi mai puțini oameni rămași pe lume și mai mult spațiu între ei, astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]