7,219 matches
-
și în alte situații ironice, în afara sintagmei citate, dar adesea în prezența altor mărci parodice „astă ultimă propozițiune este din partea lui Anoton după «doo» căni de vin” (poezie.ro). Utilizările serioase sînt în mod previzibil legate de vîrsta, cultura, educația vorbitorilor; în genere formele în -țiune apar, ca rezultat al unor fenomene de izolare și conservatorism, în scrisul unor români din generațiile mai vechi, stabiliți de multă vreme în străinătate. Din motive similare, probabil, le găsim și în texte din Republica Moldova
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
expresivitate, probabil și ca o încercare de diferențiere față de icoană; și chiar printr-o adaptare la realitate: în fond, simbolurile grafice în cauză sînt efectiv mici, deci diminutivarea se justifică. Numai că iconiță e la fel de prezent ca icoană în conțtiința vorbitorilor cu sensul său fundamental, iar componenta denotativă ("icoană mică") este dublată de una afectivă. Efectul produs e mai curînd glumeț: de asociere contrastantă, de adaptare marcat expresivă. Care dintre formele pe care le-am adus în discuție are mai multe
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
și alte leitmotive. Nu pot să mă refer aici la toate. Autorul o spune explicit: Cuvintele sînt cele care amestecă realizatul, realizabilul și irealizabilul într-o mixtură nespus de greu de mînuit» (p. 26). O formă a minciunii - voluntare, dacă vorbitorul e lucid - se dovedește a fi folosirea viitorului. Omul nu e stăpîn pe soartă, chiar dacă uneori crede a domina cuvintele și astfel, prin ele, a o influența. Viitorul are o componentă volițională și chiar de aceea - mincinoasă. În orice caz
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
lucid, ficționalizează prin fiecare dintre actele sale de discurs. Ca și în cazul creației literare, vorbirea unui om de carte nu poate fi decît minciună (adică, trebuie repetat, divertisment pascalian). Cuvintele sînt totdeauna autonome în raport cu Enunțiatorul. E riscul, asumat, al vorbitorului, al scriitorului: «Mint, poate, pentru că sînt tocmai eu cel care vorbește, dar, singure, vorbele mele sînt cele mai adevărate dintre cele mai adevărate» (p. 17). Știm asta - fie că o acceptăm sau nu - de la structuraliști încoace. Fermecătorul puzzle despre cuvinte
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
logica limbajului natural, a procedeelor sale expresive și a legării de un context relativ stabil , mult evocatele anecdote istorice nu sînt decît etimologizări populare, contemporane sau ulterioare. E caracteristic pentru o expresie familiar-argotică să producă printre contemporani explicații anecdotice. Tendința vorbitorilor non-lingviști e de a fixa un început, o origine a locuțiunii, de preferință într-o întîmplare pitorească. De fapt, locuțiunile apar cel mai adesea prin analogie, prin variații în sintagme preexistente. Anecdotele istorice atestă de obicei doar ocazia în care
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
ar fi un contemporan de-al nostru, ci spiritul tatălui lui Hamlet". Sau: " Fiecare poem al Danielei este însoțit de traducerea în engleză (inversul Legii Pruteanu!). Este o greșeală pentru că în felul acesta apare riscul ca sutele de milioane de vorbitori de engleză de pe întreaga planetă să afle ceea ce putea să rămînă un secret numai al nostru, al românilor: că Daniela n-are talent". Sau: "Cu alte cuvinte Eminescu a fost victima unui asasinat politic. Vasile Rusu a citit probabil multe
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
basarabeni despuiați încetul cu încetul de cuvintele lor firești, de felul de a numi lucrurile și de a le împărtăși altora, jefuiți lexical, se poate spune, vorbind acum o limbă pe care, dacă o auzi, te și apucă mila... Dar vorbitorii noștri de la București... Deputații, senatorii, miniștrii și chiar câte un prim-ministru, uneori, cum se exprimă dânșii când nu cunosc bine limba, când nu o cultivă, când nu o citesc, și nu-i vorba numai de literatură. Ce greoi, ce
Îndemnurile pentru vite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13957_a_15282]
-
în, fie pe cele ale lui pentru. Închiderea care se deschide și tot restul modelului noician nu sînt trăsături semantice ale lui întru, ci mai curînd proprietăți ale obiectului pe care prepoziția îl introduce în contextul care a devenit pentru vorbitorii de azi prototipic: cel al discursului religios. Productivitatea unui model paradoxal nu e intrinsecă prepoziției: "Viața întru Domnul" este, din punct de vedere religios, un exemplu de ambivalență mistică, în care căutarea și găsirea se realizează simultan, fără a fi
“Întru”, azi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13984_a_15309]
-
promoroacă neagră poezia" (p. 65). Iar la Ion Mureșan, după ce vorbește despre "explorarea bestialității omului, a grobianismului și pulsiunilor lui atavice", se străduiește să descopere "o paranteză plină de lumină" invocând argumentul, complet fals, că poetul "rămâne, în esență, un vorbitor de lumină și cu lumină" (p. 23). Naturalismul, expresionismul, absurdul, atâtea curente și categorii artistice contrazic categoric o asemenea, pioasă, perspectivă. Ceea ce dă substanță și dramatism operelor din sfera modernității e tocmai asumarea convingerii că "Dumnezeu a murit" și că
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
integral la momentul cumpărării, fiind eliminată varianta propusă de Executiv, care prevedea posibilitatea acordării unor credite în acest scop, cu dobândă subvenționată" (Gardianul, 26.05.2006). Formula cu banii jos (neînregistrată ca atare de dicționarele noastre) este încă simțită de vorbitori ca aparținînd registrului colocvial; de aceea, de multe ori, ea apare între ghilimele, semnalizîndu-se astfel amestecul registrelor stilistice. Expresia e suficient de sugestivă, prin concretețea imaginii, dar e alcătuită din termeni ai lexicului de bază, așa că e foarte posibil să
"Cu banii jos..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10394_a_11719]
-
ar fi păcătuit cu ceva, ci pentru că m-am născut eu. Acum el e stafia mea care bântuie pe lumea cealaltă. Iar eu sunt stafia lui care bântuie pe-aici, pe la noi. Nu am dreptul să-l întâlnesc decât la vorbitorul poemului. De-asta scriu. Atât merit." (p. 32) În aceste așa-zise fragmente de jurnal există deopotrivă nu puține pagini încărcate de notații filozofarde desuete (pasajele despre iad, despre dragostea adevărată, amante ori statutul piticilor în societate), dar și nenumărate
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
care își are perechea doar în variațiile care privesc pluralul substantivelor: la unele feminine - oscilațiile între formele în -e și cele în -i (coperte / coperți) și la unele neutre - în -e sau -uri (tunele / tuneluri). Oricum, se pare că sensibilitatea vorbitorilor (determinată poate de modul de abordare a greșelilor în școală) e mai puternică în cazul substantivelor (formele considerate neliterare atrag atenția și nasc polemici, ca în recentele discuții despre pluralele cireși și căpșuni), în vreme ce variațiile verbale trec neobservate sau cel
Absolvă, cheltuie, bombăne... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10474_a_11799]
-
preferință puternică pentru formula leu greu - și nici nu mă gîndeam atunci că uzul va evolua în cu totul altă direcție, alegînd o soluție pe care nici nu o întrevedeam. Între timp, între oficialul lei noi și jurnalisticul lei grei, vorbitorii par să fi ales... ronii! Acronimul oficial și internațional (RON = Romanian New Leu, înlocuind pe ROL = Romanian Leu) a fost adoptat surprinzător de repede în uzul cotidian, primind chiar desinență de plural și apărînd deja în scris și cu litere
Roni by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10496_a_11821]
-
diminutive: "cum adică? doar pentru 5 ronișori se prostituează unii?" (vwforum.ro); "să-i pună piedică în buget de alți ronuleți" (gnv.myforum.ro). Dovada supremă a normalității formei (dobîndită într-un timp atît de scurt, prin reacția spontană a vorbitorilor) e că o găsim deja în formularea unor probleme de aritmetică - "Din cei 650 RONI s-au cumpărat o mașinuță de 286 RONI și o păpușă de 155 RONI. Câți RONI mai rămân?" (didactic.ro) - precum și în dezbaterile parlamentare: "proiectul
Roni by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10496_a_11821]
-
unei afaceri online devine o perspectivă tot mai interesantă pentru mulți tineri. Career Day își propune să ofere repere și soluții concrete participanților printr-o serie de prezentări și dezbateri susținute de profesioniști cu experiență. Pe parcursul a peste 5 ore vorbitorii vor aduce informații, puncte de vedere, idei și sfaturi și vor răspunde întrebărilor din public. “În planificarea evenimentului am plecat de la o dublă nevoie: pe de o parte tinerii nu au la dispoziție suficiente informații calificate și repere pentru o
Career Day, un eveniment pentru studentii pasionati de online [Corola-blog/BlogPost/94368_a_95660]
-
în cartea de botanică de clasa a opta curvia e tot mai inocentă iubiții împrăștie timpul mergând înainte omul e speranța ceaiului de sunătoare și viceversa puneți substantivele la plural bucuria ferestrei nu-i de vânzare mă rog pentru iertarea vorbitorului cu semnul exclamării. LA SFÂRȘITUL VEACULUI Smucind de funii contabilul nostru șef pe un soclu verde repară rânduri albe noi închidem stelele în sacul de iută ne rezămăm cu vocea de lumea cealaltă din cercul cu geamlâcuri regi și bufoni
Poezie by Petru Cârdu () [Corola-journal/Imaginative/3669_a_4994]
-
încerc să le descifrez, să le pun în lumină, să recompun de unul singur vasul, întregul. Ce lipsește, lipsește, rămâne pată albă ca-n vechile manuscrise într-un fel de limbă coptă (limba memoriei mele, o limbă pentru un unic vorbitor!...). Peregrin prin trecutul meu, peregrin cucerit de acest drum care se făurește pe măsură ce înaintez pe el, caut migălos pepitele de aur din memorie, mierea strălucind în unghere umbrite, lumina incomparabilă ce așteaptă uitată în creierul meu. Pe tanti mary așa
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
de ozon și pătrunde” (CORV 76-77); „o parte să fie de pragmatică a textului, dialogului, nu știu ce...” (Interacțiunea = Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Interacțiunea verbală în limba română actuală, 2002, p. 43). Adevărul e că în comunicarea curentă enumerările nu sînt niciodată prea lungi: vorbitorul e de obicei convins că interlocutorul înțelege ceea ce el vrea să spună, tendința fiind de a folosi echivalentele populare ale lui „etc.” chiar după cîte un singur element invocat. Uneori formula intră exact în tiparul sintactic al termenului anterior: „și
„Nu știu ce” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13193_a_14518]
-
știi cu ce seamănă noaptea asta?” te trimite cu gândul la Fata cu șosete de diamant, un poem care își trăiește acum a doua tinerețe. Dar să facem referiri exclusiv la textele inedite! Reapare Annabel Lee, pantalonii și cămășile sunt vorbitoare, două bacterii discută despre stele și se cred „eroi de epopee” ca-ntr-un desen animat marca Pixar, Bucureștiul e scăldat din nou în jerbe fanteziste, iubita este un personaj chagallian... Găsim aici aceeași exuberanță lexicală și îmbinarea perfectă între
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
el. Se fac noi repetiții și se ajunge la un vîrf de formă impresionant. Dacă omul n-ar face decît să vorbească, ar putea să fie sincer, dar să nu sune sincer, iar ăsta e un lucru foarte important, fiindcă vorbitorul nu și-a scris singur discursul - i l-a redactat agenția. Uneori președintele e prins cu atîtea, încît n-are timp nici măcar să citească discursul înainte de-a începe repetițiile. Mă întreb... - Ce? - Ai cîine? - Marie are o pisică. - Bun
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
Rodica Zafiu Între descrierile științifice ale unei variante a limbii - sociale, istorice sau regionale - și percepția curentă pe care o au vorbitorii nelingviști despre fenomenul respectiv nu este neapărat o concordanță. Diferențele, uneori destul de mari, sînt în orice caz semnificative, deoarece pentru realitatea socială a limbii e la fel de important ceea ce este și ceea ce se crede că este: percepția populară poate influența nu
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
aspirat și consonantele românești” (p. 67). Particularitatea de pronunție rămîne deci ambivalentă: e răspîndită în graiurile muntenești, dar e percepută adesea ca marcă a vorbirii țiganilor; a doua valoare poate fi explicată prin coincidență și deprinderi de pronunție ale unor vorbitori bilingvi, dar și istoric și social, prin deplasarea țiganilor din Muntenia spre Ardeal și prin identificarea registrului lor de limbaj cu forma exclusiv orală, cea mai marcată, a graiului muntenesc. Oricum, dacă în literatură fenomenul e destul de bine reprezentat (pentru că
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
că se impunea cuprinderea în dicționar a unui termen cu semnificație culturală (provenind din Istoria ieroglifică a lui Cantemir), intrat în uzul actual cu un sens bine precizat, dar nu transparent; căruia este deci de presupus că o serie de vorbitori ar simți nevoia să-i caute definiția. În dicționarul academic - DLR, tomul X, Litera S, partea a 5-a, 1994 - forma struțocămilă e înregistrată, dar ca simplă variantă a substantivului stratocamil. Stratocamilul sau stratocamila - variante care atestă filiera slavonă de
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
franceză provine din italiană (din compuse cu verbul parare - „a para”). Para- familiar, fără corespondent în limbile care nu au suferit o influență neogrecească directă, e un prefix expresiv, mai ales în structuri bazate pe repetiție, indicînd atitudinea negativă a vorbitorului față de ceea ce consideră a fi un exces. L-a descris Iorgu Iordan, în Stilistica limbii române (1944), cu multe exemple de limbă vorbită (colocvială), de tipul: „mișună ministerele de directori și paradirectori”. Noi exemple erau aduse de același autor în
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
colocvial, ci în texte în genere mai elaborate, din presa culturală. Desigur, o formă relativ rară și opusă tendințelor populare e manevrată cu o anume nesiguranță. Eroarea dovedește însă cel puțin două lucruri: vitalitatea formei sieși și nevoia resimțită de vorbitori de a marca intens valoarea reflexivă.
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]