453 matches
-
dublând și gulerul foarte lat), cu lungi tăieturi prin care ieșeau mâinile. Avea pieptul împodobit cu găitane de fir și cu nasturi de argint aurit, dar, de regulă se purta deschis. Pe peretele Mănăstirii Dochiariu de la Sfântul Munte, în tabloul votiv de la Mănăstirea Slatina, hainele domnești sunt impunătoare. La Athos, Doamna Ruxandra poartă „tradiționala haină domnească fără mâneci a moldovenilor din vremea lui Ștefan cel Mare, prin gurile căreia se strecoară mânecile cămășii (iei) sau rochiei, brodate și ele în flori
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu pandantive de împărăteasă răsăriteană, coboară, lăsat pe spate, mândrul mesal vărgat, pe care, în vremea lui Lăpușneanu, la 1565, îl avu până și boieroaicele muntene...”318. Hainele, a căror croială nu se modifica, fac ca personajele încoronate din tablourile votive, în solemnitatea lor de mare ceremonie, să semene - uneori până la amănunt - unele cu altele. Purtătorii și purtătoarele acestor straie prețioase (aflate în mai multe rânduri în sipetele domnești) interveneau, se pare, doar prin adăugarea unor podoabe aflate din belșug în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rând simbolică. îmbrăcate cu fast, purtând coroane și supraveghindu-și fetele (băieții fiind grupați în preajma tatălui), aceste Doamne (unele, văduve mai târziu, apropiindu-și câteodată - cum vom vedea - chiar însemnele autorității „masculine”) dau replică soților lor și întregesc simetric tablourile votive în care ctitorii închină Divinității și prezintă posterității chivotul zidirii lor. Circumspecți față de foarte vechile reprezentări feminine, în înfățișări târzii și îndoielnică (cum se întâmplă cu pictura de pe peretele de apus al naosului Bisericii Domnești din Curtea de Argeș, unde portretul Doamnei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
unde era brodat și portretul Doamnei Marina, soția de atunci a lui Alexandru cel Bun, având pe cap o scufie cu pene - și cheaghina Maria, sora lui Ștefan cel Mare și soție a hatmanului Șendrea, are pe cap, în tabloul votiv de la Dolheștii Mari o pălărie cu calotă joasă și cu boruri răsfrânte, după cum italienească pare a fi pălăria Doamnei Cătălina, soția lui Radu cel Mare, de la Mănăstirea bulgărească Kremikovți; tot cu pălărie și voal este pictată și jupâneasa Iuliana, soția
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
așezată pe un văl lung, cu o mantie bizantină și cu papuci de culoare roșie, imperială 321. Cu același văl (vezi și mai sus) - care poate să fi fost o maramă - sub coroană, apare frumoasa Maria Voichița și în tablourile votive de la Voroneț, Pătrăuți și Dorohoi, de la biserica Sfântul Nicolae și în broderiile de pe epitrahilele de la Mănăstirile Voroneț și Dobrovăț. Pe epitrahilul de la Dobrovăț, haina de ceremonie a Doamnei este albastră iar pantofii roșii. Aceste mantii ca ale împărăteselor Bizanțului au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
roșii. Aceste mantii ca ale împărăteselor Bizanțului au pe ele mult aur și benzi de fir, cu guler bogate de blană. Spânzurând de coroane, mănunchiurile de lanțuri subțiri, pandelocurile, trimit tot către aulele bazileilor. La fel apare înveșmântată în tabloul votiv din biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași, și Evdochia, sora marelui cneaz Olelko, nevasta pe care Ștefan cel Mare și-o adusese de la Kiev. Magnifică este și înfățișarea Mariei din Mangop, din neamul Paleologilor bizantini, înrudiți și cu Komnenii, așa cum
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și colane strălucind de mărgăritare mari și rubine...”322. Era și imposibil să nu impresioneze, să zicem, înfățișarea împărătească a Miliței, soția lui Neagoe Basarab, o „Despină”, căci cobora din familia de despoți sârbi a Brankovicilor, așa cum apare în tabloul votiv de la biserica episcopală din Curtea de Argeș (repictat ori măcar retușat în trei rânduri între secolul al XVII-lea și secolul al XIX-lea, dar păstrându-și - zic specialiștii - caracterul autentic) și în icoana de la biserica Mănăstirii din Călimăneștii Vâlcii, purtând pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
primele decenii ale veacului al XVI-lea, costumul feminin de Curte își definitivează caracteristicile. Ar fi tipice pentru acest secol hainele în care este îmbrăcată Ruxandra, fiică a lui Neagoe Basarab și soție a lui Radu de la Afumați, în tabloul votiv de la Argeș. Frumoasa fiică a Despinei Milița are și ea o înfățișare împărăteasă. Părul îi este acoperit de o rețea fină de fir cu mărgăritare, peste ea este așezată coroana înaltă cu șase fleuroane, de care spânzură pandelocurile bizantino-slave. Iia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
înaintea vârstnicului ei soț) era în corespondență cu soțiile juzilor din Brașov, cărora le cerea modele pentru împletituri și semințe de flori. Cu siguranță că brașovencele îi mai trimiteau și alte cele, poate veșminte de croială europeană, căci în tabloul votiv din biserica Mănăstirii Arnota sora cronicarului Udriște Năsturel este înfățișată cu o „freză” albă (în Europa așa ceva se purta către sfârșitul veacului al XVI-lea) în jurul gâtului 329. Veșmintele unei văduve pribege Inventarul obiectelor aflate în tezaurul Doamnei Voica, văduva
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care ne arată cum se îmbrăca Anastasia, frumoasa Doamnă a lui Duca, și fetele ei - o pălăriuță de blană, joasă, cu câteva pene de struț, formând surguciul”333. Ne putem face o idee despre „obișnuitul” vestimentar al Doamnelor privind tabloul votiv - zugrăvit prin 1493 - de la Mănăstirea Kremikovsți - l-am mai evocat - din Bulgaria, unde Radu cel Mare (dăruitor al lăcașului), încălțat cu pantofi roșii, poartă o mantie vișinie, căptușită cu mătase de un roșu deschis, iar Doamna Cătălina, soția lui, are
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
închisă de la piept în jos cu ceaprazuri și nasturi de aur, lăsând doar spre poale să se vadă rochia lungă. Sau Doamnele lui Petru Șchiopul - Maria Amirali, soția, și Maria, fiica măritată cu grecul Zotu Tzigara, care apar în tabloul votiv de la Mănăstirea Galata în „veșminte simple de curte, neoficiale”, eleganta Doamnă Maria, cea din Pera Stanbulului, cu o maramă pe cap, fiind înveșmântată într-o rochie lungă și având drept podoabă două șiraguri de perle 337. Sau învățata Doamnei Elina
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cea din Pera Stanbulului, cu o maramă pe cap, fiind înveșmântată într-o rochie lungă și având drept podoabă două șiraguri de perle 337. Sau învățata Doamnei Elina, sora lui Udriște Năsturel și soția lui Matei Basarab, care, în tabloul votiv de la Mănăstirea Arnota, îl convinge pe zugrav să se despartă de tradiția înțepenită și să o picteze așa cum putea fi văzută la Curte - și în sălile de recepție, dar și în odăile femeilor -, îmbrăcând „ghiordia înflorată cu aur, cu mânecile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pp. 293-294. 278. Al. Alexianu, op. cit., vol. I, p. 206; vezi Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente..., vol. II, partea 1, București, p. 426. 279. Vezi Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 636. 280. Portretul Doamnei Elena-Ecaterina Rareș, singurul păstrat din tabloul votiv de la biserica Sf. Dumitru din Suceava, are și expresivitatea și coloritul unui „veritabil portret de curte” (Vasile Drăguț, Arta românească, vol. I, București, Editura Meridiane, 1982, p. 277). 281. Vezi C. Șerban, Vasile Lupu, domn al Moldovei (1634-1653), București, 1991
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ă)n(ă)stir(i) Horezului”: „Constantin Voevod, Mariia Doamna, Constantin Voevod, Ștefan Voevod, Radul Voevod, Matheiu Voevod, Stanca, Mariia, Ilinca, Safta, Ancuța, Bălașa, Smaranda, Anna”68, de regulă cam aceleași personaje care îi priveau pe credincioși și din tablourile votive, sau pe diverse obiecte păstrate în altar (ca în pomelnicul de la Manul, unde ctitorii și familia lor sunt înregistrați la „morți” - inscripția este din 25 august 1846: „Morți: Constantin v(o)iv (o)d, Marica d(oa)mna, Mathei v
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mna, Mathei v(o)iv(o)d, Elena d(oa)mna, Papa, Stanca, Preda, Păuna...”69. Femeile - soții, fiice - sunt prezente, cum se vede, în pomelnice, după cum figurează și în pisanii (când ctitorii erau soții lor Domnii, și în tablourile votive. Zidind „beserecucea” bolniței de la Hurezi, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, Doamna Marica, soția lui Constantin Brâncoveanu, își evocă demnitatea (nu doar socială) - „luminata do(a)mnă preînălțat soțul său, Io Costandin Băsărabŭ Voevod” - și declară a urma pilda aceluia (ctitor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
icoana consacrată Sfinților Simion și Sava, unde poartă coroană de aur pe cap și, la fel ca sora ei, Stana, o corseletă roșie țesută cu fir peste o cămașă cu mâneci generoase, iar, mai târziu, Doamnă a Valahiei, în tabloul votiv - pictat, probabil, de Dobromir din Târgoviște, ajutat de Dumitru și Chirtop - din biserica Mănăstirii Argeș, cu coroană grea, bătută cu pietre scumpe și cu pandelocuri bizantine, și îmbrăcând „o sucnă de atlaz roșu cu jupă înădită și plisată, cu galoane
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se trage, ca toți Mihneștii, din Radu „întemeietorul”. Povestind domnia sa din Moldova a acestui ins cu gusturi imperiale, Miron Costin îi zice „cel Mare” și-l face să rostească sfaturi parenetice. Radu Mihnea a pus să fie pictat în tabloul votiv și pe canaturile unei uși la Mănăstirea din Iviron de la Sfântul Munte (lăcaș de care se legau multe amintiri și unde a fost un generos dăruitor, ca și la Kostamonitu), împreună cu tatăl său, Mihnea Turcitul - care, între altele fie spus
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ani: „ Beneficiară a vremurilor cu pace mai îndelungă și mai stabilă, [ea] - cea de-a treia și ultima soție a lui Ștefan cel Mare - a ajuns, astfel, printr-un joc al soartei, doamna cea mai cunoscută, mai ales datorită reprezentărilor votive din biserici și de pe broderii”577), la Putna în 1511 (Doamna Maria - o Despină, înmormântată călugărește, după obiceiul despoților sârbi -, văduva lui Radu cel Frumos, odihnea acolo din anul 1500; murise pe 11 mai) și i-a pus pe mormânt
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pregătit de orice sacrificiu pentru un stăpân a cărui autoritate copleșitoare se constituie în semnul paralizant al absenței oricărei dimensiuni umane. Verosimile ca personaje sunt Matei Boiu-Dorcani - boierul de viță veche, anacronic și demn precum reprezentările hieratice dintr-un tablou votiv, salutat la unison de cronicile interbelice drept unica reușită tipologică a Sufletelor tari - și mai cu seamă Danton - revoluționarul bonom și plin de pătrundere a antinomiilor vieții sufletești -, al cărui realism psihologic, determinat de resorturile unei intenții istoric reconstructive, a
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
asprimea, agresivitatea „aproape”-lui și a „departe”-lui, deopotrivă, de-construind acum o „fără-lume, reavănă”, în care străjuiește, emblematic, „șarpele-n-cerc”: „drumuri pe care nimeni nu răspunde”, „poveri migratoare”, de care „începi să te miri”, cu soarele - halucinant, într-un „tablou votiv” - „duios mâncat de furnici”. Este ordinea unei percepții de vârstă interioară, a „amiezii”, când sufletul „cu frig încercuindu-se, ca de piatră, tăcut/ pe trunchi așteaptă decapitarea/ la un semn nevăzut”. Semnele timpului apar proliferante, ca într-un irepresibil asediu
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
Cvi Rotem, Tel-Aviv, 1971, pp. 6-8. Silviu Sanie, Cultele orientale în Dacia romană. I. Cultele siriene și palmiriene, Editura Științifică și enciclopedică, București, 1981. E vorba de o piatră de inel descoperită la Sarmisegetuza (p. 161), un altar cu inscripție votivă dedicată zeului „Theos Hyppsistos” de către Aelia Cassia, posibil un personaj evreu, descoperit în aceeași localitate (pp. 274, 286), de o placă de ardezie cu simboluri iudaice incizate, descoperită în Transilvania în secolul trecut (pp. 161-162), de o inscripție votivă descoperită
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
inscripție votivă dedicată zeului „Theos Hyppsistos” de către Aelia Cassia, posibil un personaj evreu, descoperit în aceeași localitate (pp. 274, 286), de o placă de ardezie cu simboluri iudaice incizate, descoperită în Transilvania în secolul trecut (pp. 161-162), de o inscripție votivă descoperită la Porolissum și pusă de un decurion roman cu un cognomen de origine iudaică (p. 292); pentru alte descoperiri vezi și Inscripțiile Daciei romane, vol. I și III, București 1975 și 1977. Pentru moneda Simon Bar Kochba, vezi Nicolae
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
șapte feluri de plăcintă. Până acum nu se Întâmplase nimic. Miraculos - Întrucâtva. Ieri, stând pe vine În fața geamului, Milton Îi văzuse pe vandali intrând În fiecare magazin de pe stradă. Jefuiseră piața evreiască, luând totul cu excepția pâinii matzoh și a lumânărilor votive. Dând dovadă de un simț al modei cât se poate de accentuat, goliseră magazinul de pantofi al lui Joel Moskowitz de toate modelele mai scumpe și mai șic, lăsând doar niște pantofi ortopedici la preț redus și câțiva pantofi Florsheim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe care ei le purtau la șold, măreau pasul și răspundeau înspăimântați, cu jumătate de voce, la salutul amabil al bagaudului. După-amiază, ajunși la o răscruce, unde se înălța, lăsată în paragină și îmbrăcată în lăstari de mirt, vechea nișă votivă a unui cult păgân, zăriră doi oameni în vizibilă așteptare; aceștia, de îndată că îi văzură că vin, încălecară prompt pe cai. — Bine, spuse Divicone, ce vă spuneam? Au venit să ne ia. Sebastianus, temându-se de alte surprize îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
după moartea lui Otho, pasărea aceea de pradă, divină, care venise în apropiere de Brixellum după înfrângere, și-a luat zborul. Sfârșitul acelei minuni coincide cu moartea împăratului nostru. Se duse la altarul aflat lângă un perete și aprinse lampa votivă, murmurând niște cuvinte pe care cei doi bărbați nu le înțelegeau. — Asta e pentru Otho? întrebă Antonius, arătând spre mica flacără. — Și ce dacă mă ura? răspunse Calvia fără să zâmbească. Și Galba mă ura. Amândoi au avut o moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]