1,324 matches
-
identitatea de conducător magic al clanului meu, priceput în vrăji pictate pe pereții grotei pentru ca vânătorii să-și doboare prada: Ei au plecat să năruie gazéle. De sub pământ, prin ruga mea flămândă, eu goana le-o îndrept către izbândă căci vrăji temute-amestec în vopsele. O, cele mai frumoase dintre ele s-au deșteptat pe zid în salt și pândă: eu cel nevolnic, cu săgeată blândă, sunt primul vânător al ginții mele! Fără de mine n-ar pieri mistreții, bizonii s-ar propti
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
Doina MOGA I-am regăsit și reascultat cu mare plăcere, pe un disc Electrecord, apărut în 1975. Și, ca de fiecare dată m-a vrăjit de- a dreptul cu originalitatea, ineditul și calitatea. Muzica imprimată aparține celor patru fii ai lui Johann Sebastian Bach și reprezintă, aș spune, chintesența unei epoci foarte puțin cunoscute, care face tranziția între marii preclasici - Bach, Handel - și primii doi
Fiii lui Bach by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83316_a_84641]
-
creației universale. O interdependență, care nu se observă. în momentul în care HUBBLE își va încheia misiunea și va recădea pe pământ, un alt telescop, și mai înzestrat, care se află în pregătire, îi va lua locul, ațintindu-și Ochiul vrăjit spre alte descoperiri, uimindu-ne, iarăși, pentru cele ce nu le vedem încă... Peste câteva mii de ani, Zeus cu întreaga lui cohortă de zei mai mărunți, secundari, - până la Dumnezeul creștin, iudaic, islamic se vor topi în eter ca niște
Hubble by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8605_a_9930]
-
român de jazz în anii ‘80 - ‘90, originar din Timișoara, Dan a cântat practic cu mai toți marii instrumentiști români ai genului. L-a văzut la Sibiu pe marele Radu Goldiș, la sugestia tatălui său, și de atunci a fost vrăjit pe vecie de instrument. Pe care l-a cultivat în toate felurile posibile (reduse, la noi, în comunism, dar și după...), ajungând ca în Canada să-și direcționeze ambii băieți în aceeași direcție. A căutat să se perfecționeze permanent, dar
Muzicieni rom?ni din diaspora (VII) by Doru Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/84188_a_85513]
-
Două destine pe-același drum” (“Dos corazones, dos historias”, lansată de Julio Iglesias împreună nu cu fiul său Enrique, ci cu Alejandro Fernandez): “Mi-ai spus povești pe vremuri, eram un băiețel/ Parcă te-aud cum murmuri încet un cîntecel/ Vrăjit de vocea-ți caldă în brațe adormeam/ Și- ți spun acuma, tată, ca tine mă visam...”. Călin Geambașu, care are la rându-i propria orchestră (din cadrul căreia a fost prezentă acum doar talentata solistă Adriana Vlad), a dat viață
Jumătate de veac pe scenă! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/84223_a_85548]
-
înainte ca sulița omului primitiv să-l fi culcat la pămînt aievea. Primul vînător al ginții era așadar pictorul rupestru: Ei au plecat să năruie gazéle. De sub pămînt, prin ruga mea flămîndă, eu goana le-o îndrept către izbîndă, căci vrăji temute-amestec în vopsele. O, cele mai frumoase dintre ele s-au deșteptat pe zid în salt și pîndă: eu, cel nevolnic, cu săgeata blîndă, sunt primul vînător al ginții mele. Fără de mine n-ar pieri mistreții, bizonii s-ar propti
Epistolă către Odobescu (X) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7791_a_9116]
-
un anume Alex Supersexy, transpune în proză un cunoscut poem al lui Mircea Dinescu, Elegie la trenurile reci: Dacă un tren te-ar vedea dormind pe șinele lui, s-ar furișa tiptil, tiptil pe câmp, să nu-ți tulbure somnul, vrăjit de frumusețea sa răvășitoare." (pag. 107) Spre deosebire de celelalte cazuri de paradă culturală, sursa nu e, de data asta, deconspirată. Cam aici se oprește așadar seriozitatea lui Mihnea Rudoiu. Ce va păți Alex (nu neapărat pentru această însușire abuzivă) e de
Un roman de fițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6902_a_8227]
-
pedepsită, precum și care este parte a societății actuale și care a tradiției. Să-i ia dracul. N-o să dau această lege în locul lor! Iar deocamdată stau în fotoliul din piele din fața oglinzii. Deasupra capului meu, mai ales deasupra feței, face vrăji machiorul studioului cinematografic de la Yalta, care se pare că n-a pierdut mai mult timp la instructaj cu șeful gărzii decât cu fața mea. Scopul lui este să mă facă de nerecunoscut. Asta pentru că vreau să mă plimb pe cheiul
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
a crezut ca nimeni altul în scena cufundată în întunericul nopții, mai întâi noaptea de la Avignon și apoi, ca o reluare, ca o prelungire, noaptea de la Chaillot: ea învăluie actorii și face ca vorbele lor să răsune în fața unui public vrăjit de puterile magice ale teatrului. Platoul pe care Vilar a lăsat doar câteva accesorii exploatate cu parcimonie, dar cu un simț acut al resurselor lor poetice, e traversat de siluete eroice, care evocă patetic bătălii și înfrângeri, iar vorbele le
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
nou pe zburdat. Gonea pe câmpuri ca ciutele dezmierdându-și palmele de grumaji mestecenilor. Cum să asculte de bătrână, rămânând încremenită lângă ea, în odaia bântuită de insomnie, când afară o chema noaptea cu miile ei de glasuri și ispite, vrăjindu-i sângele și luându-i mințile! Nopțile erau viața ei. Ziua putea dormi. Noaptea, nu. Nici trupul, nici sufletul, nu aveau somn. Trupul își recăpăta vigoarea, învia frumos, o lua la fugă. Se simțea fericită și veșnică. Noaptea-i dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
s-a trezit c-o fetișcană în casă pe care i-o aduse Toma, ținând-o de mână și uitându-se la ea ca la o zână, și din ziua aceea feciorul ei nu mai era al ei, i-l vrăjise și i-l luase zâna cea crudă și luminoasă, și după isprava asta neisprăvită au început să bată clopotele, și după clopote, tunurile, și stăpânirea a pus ochii cel dintâi pe băiatul ei învățat, și gata! El într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nefăcută. * * * A fost un popas în timp cu iubiri și tinerețea adusă în memoria care a rămas cu geamurile înghețate în zidul de acasă. Târziu privirea a descoperit că totul a împietrit. A coborât seceta din cer, ca un șarpe vrăjit în adâncul neasemuit. Tot nu am înțeles din îndărătnica viață ce s-a ales? Sau poate fiecare urcă stelele sus, în zenit și-apoi moare. Nu pot fi doamna munților din poveste, nici stavilă privirilor în cohorte de brazi, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
în vechime purta nostalgia învingătorilor din statul Hitiților ei, intrați în declin. Se închina la soare, plantele tresăreau sub pasul ei, ardeau, bărbatul era zeul furtunii, cetatea era puternică sub mâna ei de scântei. Așa s-au născut, sub pânza vrăjită de regi, reginele rare, în belșugul verde al femeilor de viță mare. Așa a venit ea, nepoata mea, cu numele ei, din iubirea încoronată de zei. Niciodată nu am fost atât de obosită, ca o pasăre cu aripa rănită, coborâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
fină, vorbe puține, somnolență postorgasmică. Și iarăși, plăcerea de a se copilări cuibărindu-se în brațele lui, mângâindu-l cu timiditate (sau poate cu mascată repulsie față de ceea ce are dizgrațios corpul masculului?), în fine, feminitatea ce susură ca un izvor vrăjit în toată ființa ei, revărsat generos în pulsațiile vaginului ca și în șoaptele și gemetele „spuse” ca un descîntec menit să rețină forța virilă ce trezește în ea energii devoratoare, necunoscute până acum ( Și l-ar fi dorit profesor și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
deschisă. Fiori nemaicunoscuți pînă atunci, de admirație amestecată cu teamă și curiozitate, săgetară cu mii de ace cele cinci trupuri strînse unul în altul ca în fața unei primejdii. Luminile lanternelor se întretăiau mereu deschizînd direcții noi spre un tărîm fantastic. Vrăjiți de tot ce vedeau nu se mai gîndiră la propunerea Ilincăi de a se întoarce, nici la eventualele pericole ce i-ar fi putut paște de pretutindeni. Cu aceiași pași înceți, fără să se îndepărteze unul de altul și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
el nu-i un oarecare, un... popîndău, cum îi zicea uneori domnul Nicanor, ori... auzi tu, "rămășiță", cum i-a zis Matei! Nu, hotărît lucru, se întîmplase ceva deosebit cu el. Parc-ar fi sorbit apă vie dintr-un izvor vrăjit... Se apropie iar de locul unde stătuse aplecat și băuse apă și-și privi umbra oglindită în luciul izvorului... Da, categoric mai crescuse!... Dădu un chiot de bucurie și nu-l speriară deloc două păsări mari și negre care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
oglinzi mari și mai puțin mari, încadrate de rame rotunde, rectangulare, ovale, ca niște ochi curioși, gata să memoreze tablourile inadec vării noastre familiale. Mereu plină de lume. Lume bună - actori, fotografi, literați pe care mama, din ce în ce mai tânără, parcă, îi vrăjea cu vreunul din talentele ei, îi făcea să se învârtă în jurul ei ca țânțarii în jurul becului. Lume proastă - artiști și scriitorași de duzină, saltimbanci aflați mereu între două angajamente, în vocația cărora ea credea orbește, cu o naivitate copilărească, dar
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lor, recognoscibil și concret ca un teritoriu de acum câștigat, ca un bun cuvenit, în posesia căruia intraseră fără să știe cum sau de ce. Alexandre scria frenetic. Nu numai la marele roman despre, evident, enigmaticul țar care plutea pe mări vrăjind lumea cu mâncărurile lui, dar și nenumărate cronici de călă torie. Spre sur prinderea lui, se vindeau bine, iar numele lui căpăta, încet-încet, o anume greu tate într-o branșă altfel ermetică. Pagini de ziar și de revistă te trimiteau
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și se străduia să le învețe după nume, desena frunzele arborelui Corchorus din poveștile Sumayyei, studia amestecurile de za’ttar, maramiyeh și coriandru, strivea șofran între buricele degetelor și-și colora desenele cu praful lui galben sau roșcat. Musa era vrăjit de agerimea minții ei de învățat maur și, în același timp, chinuit de temerea că sufletul copilei nu se potrivea defel cu înfățișarea ei plăpândă și încă și mai puțin cu sângele care-i curgea prin vine. Simțea nenorocirea apropiindu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
scuzele. Nu m-am îndoit niciodată de faptul că și dl. von Jagow a fost profund afectat de acest incident. Guvernul cel mai "ascultat" dintre cele care au existat vreodată, s-a arătat neputincios în stăvilirea pasiunii populare; poporul era vrăjit. Ceea ce va marca diferența între războiele din trecut și cele din viitor vor fi dușmăniile pe care primele le vor lăsa în urmă, tocmai pentru că ele vor amplifica sentimentul național. Nu va fi cătun în care să nu fie doliu
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
facă să urce În ea mareea fierbinte a tinereții. Apoi ea l-a privit Îndrăgostită minute În șir, fără să se dezlipească de trupul lui osos de adolescent, el Însă privea În gol, speriat și vrăjit, ăsta e cuvântul potrivit, vrăjit de gustul sărutului și speriat de ce ar fi fost să urmeze dacă... S-au ridicat fără să-și spună nimic, el i-a luat chitara În mâna stângă, și ținându-se de mână au ieșit În asfințitul de iunie, fără
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
descântece, vrăjitorii sau prin care sunt chemate spiritele celor morți (spiritismul). În Sfânta Scriptură este precizată, fără echivoc, pedeapsa pe care o suportă cei care practică lucruri de felul acesta: “Bărbatul sau femeia, de vor chema morți sau de vor vrăji, să moară neapărat: cu pietre să fie uciși, că sângele lor este asupra lor.” (Levitic 20, 27). Păcat împotriva poruncii I este și convingerea unei persoane că, oricât ar păcătui, Dumnezeu îl va ierta sau, dimpotrivă, convingerea potrivit căreia Dumnezeu
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
artă, că face parte din stirpea actorilor magicieni, a celor rari. Locul lui e undeva între Toma Caragiu și George Constantin. Paradoxal și enigmatic, primul a fascinat printr-un joc duplicitar, cu multiple straturi de măști, prin voluptatea cu care vrăjea spectatorul, năucindu-l cu o cascadă de farmec, fără să-i acorde răgaz să iasă dintre mrejele în care îl prindea ca în niște vâltori. Cel de al doilea era un vulcan la limita erupției. Un munte de nativitate. Personajele
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
le ascultă, hoți și dezertori (Am fugit de la armată/ pentru-n puișor de fată). Aceștia se identifică pînă la plîns cu personajele cîntecelor. Studentul mutat în mahala, Pricopie, are gramofon și plăcile poartă cîntece sentimentale, mai ales tangouri care o vrăjesc pe fata minoră a gazdei. Cînd e înjunghiat, șeful de bandă Bozoncea cere, ca ultimă dorință, să fie dus la groapă cu muzică. Fără lăutari, cheful nu are haz! La Borțoasa, cîrciuma hoților, cîntă Zavaidoc. Acesta, pe numele său real
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
de noua religie a timpurilor noastre, New Age. Așezat pe o poziție creștină, Virgiliu Gheorghe vorbește de o descreștinare a lumii care merge mînă în mînă cu procesul de vrăjire a ei. Pentru autorul român, vraja și actul de a vrăji sînt practici păgîne a căror intensitate crește pe măsură ce creștinismul dă tot mai mult înapoi. În cadrul acestei ofensive păgîne făcute sub paravanul instalării unei noi religii, televiziunea este chiar agentul revrăjirii lumii. Ea aruncă o plasă de imagini asupra minții oamenilor
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]