1,129 matches
-
apă, fără soare.../ Se usucă si-apoi moare”. O, cât de înălțător se aude corul îngerilor ce-l înconjoară pe neegalabilul interpret al naiului, iar în jurul lui se vede aoreola destinului care a căpătat nuanțe aurii și strălucește cu intensitate. Vrăjitul nai acompaniază corul. Note seducătoare spun cu nostalgie despre lupta pe care o duc cei înstrăinați de țară ca să arunce lanțurile singurătății: „Românul care-și iubește/ Plaiul, portul și limba,/ Dor și numai dor!.../ Fericit e că trăiește,/ Alături de măicuța
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1406786231.html [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
fiind, din cauza acestui islaz. Am plâns chiar!. -De ce?- râse el cu poftă. -Pentru că eu nu puteam merge pe izlasul vacilor cu mieii. Mă simțeam atât de frustrată! Nefericită! Mi se părea că acest izlas era un tărâm straniu, vrăjit, un tărâm care te putea duce spre alte lumi, spre alte tărâmuri. El o privea fascinat. "Dulce jivină!"-gândi el. Se vârî în frunză alături de ea.Frunza răspândea un miros dulceag, plăcut. Ca și cu zile în urmă, o luă
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/nina_dragu_1485538862.html [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
vine, încerca să-l guste și ea, însă simțea deja licoarea băută învăluindu-i parcă mintea și creierul într-o căldură plăcută, moleșitoare și făcând-o să simtă că a început să se topească, să devină lichidă precum licoarea aceea vrăjită, simțea că începuse deja să-i curgă de-a lungul picioarelor topindu-le și transformându-le în masă lichidă, ea însăși se lichefia, tot corpul ei și mintea începuse deja să se dezintegrege devenind lichid fierbinte, ce se scurgea printre
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1466890928.html [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
Publicat în: Ediția nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ai plecat din gara veche , ostenită, cu-n tren nostalgic, tinerețe... și triumfător, flămândă, te pierdeai în noapte, nepăsătoare, rece... năprasnic alergând pe șine lungi și albe, sălbatică, vrăjită... * Am rămas corabie-nălucă, ancorând în port străin, uitat, privindu-mi visele putind pe ape-învolburate; stinse stele... desprinse de înalt... * Și-n noaptea grea, plină de taine și ispite, le ascultam gemând și cum vânturi rele le face nevăzute. * Ai plecat
CU-N TREN NOSTALGIC… AI PLECAT TINEREŢE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1422392831.html [Corola-blog/BlogPost/359045_a_360374]
-
cât mai mult se străduia Să meargă pe cărarea bună, Cu atât mai mult se afunda În noaptea tristă fără lună. Din ochi cad valurile fricii, Se-aude-un zgomot și deodată Apare din noaptea pădurii, Omul cel negru spre ea cată. Vrăjită parcă, îl ascultă, Speranțele i se aprind, Nu-i ia în seamă fața mută Și îl urmează ea cu jind. Cu vorbe dulci o-ademenește, El îi promite drumul bun, Dar în pădure o-mpietrește Făcându-i sufletul păgân. De-
IONICA BAICU de IONICA BAICU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 by http://confluente.ro/Ionica_Baicu.html [Corola-blog/BlogPost/340944_a_342273]
-
să-mi fie dor, să mângâi flori și să alerg pe plaiuri de-al căror farmec iarăși să mă-ncânt, să mă întrec cu păsările-n cânt cu glasurile prefăcute-n naiuri. Ajuns pe pisc m-am bucurat puțin privind vrăjit al cerului senin și zările ce au rămas departe, dar este frig,sunt singur și încep când bântui prin regrete,să pricep că-n înălțimi te afli lângă moarte. Ajuns pe pisc doar vulturi negri-aștept să-mi ciugulească inima din
AJUNS PE PISC ÎŢI MULŢUMESC de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1438356641.html [Corola-blog/BlogPost/370334_a_371663]
-
Cu magnolii înflorite, La dulci clipe... fericite, Și-o angelică fecioară Ce-alerga să nu o prindă Raza lunii sau vreo stea. Vai!... ce gelos eram pe ea, Că nu sunt a ei oglindă, Să se uite cu amor... Și vrăjit, de ea să râd, De privire-i să mă prind Și în suflet să-i strecor Dragostea, să nu mă uite. Și-mbătată de iubire, Să zâmbească, să se-admire De la brâu până la frunte. Sânii fragezi, pere coapte... Ce mai soi
STRADA VECHE PRIETENULUI MEU GEORGE ROCA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Strada_veche_prietenului_meu_g_marin_voican_ghioroiu_1365793266.html [Corola-blog/BlogPost/345824_a_347153]
-
mag? Ți-am spus că luna se ridică În vârf de cer, când te zărește, Să-ți scalde-n raze umbra mică Ce pretutindeni te-nsoțește? Ți-am spus că-n cioc privighetoarea, Mi-aduce zilnic trilul său, Și îi ascult vrăjit chemarea, Gândindu-mă la glasul tău? Vroiam să-ți spun acestea toate Și multe am mai vrut să-ți spun, Însă, cuvintele-s deșarte, Iar eu, un muritor nebun Nespus de tare de iubire. Sunt mut și nu-mi mai
ŢI-AM SPUS? de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihai_manolescu_1435552196.html [Corola-blog/BlogPost/348566_a_349895]
-
prinse de cozile furcilor cu sfoară, se transformau în fire lungi, nesfârșie, pe fusuri ce se roteau ca niște titirezi între degetele torcătoarelor. Credeam că erau fermecate. Privirea îmi era atrasă de ele ca și când roțile lor ar fi fost magneți vrăjiți, cu puteri magice. Doar poveștile cu strigoi, feți-frumoși și zmei, spuse de torcătoare, aduceau eliberarea. De parcă ar fi știut pe unde-mi hălăduia gândul, o aud pe Maria, ceva mai în vârstă ca mine, spunându-ne: - Mai demult, la țară
LIGA SCRIITORILOR MARAMUREŞ INTRĂ ÎNTR-O BINEMERITATĂ VACANŢĂ. ARTICOL DE GELU DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 by http://confluente.ro/Liga_scriitorilor_maramures_i_al_florin_tene_1371557029.html [Corola-blog/BlogPost/363704_a_365033]
-
cumplită și, totuși, mereu veseli, mereu zâmbitori, radiind o fericire interioară, misterioasă...Dovadă că Fericirea nu se măsoară cu etaloanele Suferinței. Dar Suferința? Ce este și cu ce se măsoară? Uite la Gigi și Silvia! În loc să se acopere cu vălul vrăjit al Iubirii, ei îl rup cu fleacuri de tot felul și apoi, suferă ca proștii. De ce ? În acest timp, Mister Ornic scoate limba la ei și râde ca un șmecher : -Șa-se,șa-se,șa-se ! Peste două ore le va
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1413083252.html [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
80. Manifestări omagiale - „Mitropolit Nestor Vornicescu”, Dr. Tr. Severin, Editura Didahia, 2008, 130 pag.,10 lei; 81. Manea, Vasile, Întâlnirea cu Dumnezeu exprimată în icoana Schimbării la Față, Cluj-Napoca, Editura Patmos, 2006, 180 pag., 16 lei; 82. Mann, Th., Muntele vrăjit, vol. I,București, Editura pentru literatură, 1969, 292 pag., 5 lei; 83. McGuckin, John, Semnele Împărăției, vol. I, Timișoara, Editura Marineasa, 2003, 272 pag., 12 lei; 84. Mehedinți, S., Apropiere de Iisus, Pitești, Editura Rotonda, 2009, 64 pag., 5 lei
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Alexandru_stanciulescu_barda_alexandru_stanciulescu_barda_1378083203.html [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]
-
un val altele să-mi adaug. 29.08.2011 Restituiri În candela veche mai arde un rest de fitil egal cu sfârșitul culorii în hăuri de galben respir suflarea măsoară și albul cenușii din vipii glisând printre semne de tus vrăjit caligraf este ochiul în buclă mătăsii cuvintele ghem îmi șoptesc doar să fiu desprinderi de verde în sâmburi striviți sub carâmb absorb în spirală aritmic ecoul când zmeiele frunză sunt scrum și zidul străpuns de un gând răspunde în magma
POEMELE TOAMNEI (ANA URMA, VASLUI) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Din_departe_n_aproape_poemele_toamnei_ana_urma_vaslui_.html [Corola-blog/BlogPost/356938_a_358267]
-
care el o vizitase, si despre cărțile pe care le citise, a reușit să-i trezească și ei pasiunea latentă pentru studiu. Profitând de curiozitatea și inteligența ei, Mitică a început să-i vorbească despre România, iar Nicole îl asculta vrăjita și-l ruga să-i traducă tot timpul câte ceva din limba română. Mitică era curios dacă soția sa va reuși sau nu să învețe să vorbească românește. Nimeni nu i-a dat speranțe, ba mai mult, l-au descurajat, spunându
O LECTIE DE VIATA DESPRE CE INSEAMNA SA LUPTI PENTRU IUBIREA TA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/O_lectie_de_viata_despre_ce_inseamna_sa_lupti_pentru_iubirea_ta.html [Corola-blog/BlogPost/372096_a_373425]
-
i-am spus să nu treacă peste puntea unde albia apei e seacă. ...o speriam cu Muma Pădurii, dar cum râdea după spaimă! Se alinta copilul: „Hai, mă...?!” După mine desculță fugea alergând prin miazănoapte de brazi prin livada cu vrăjitul iaz al Sfintei Vineri din care băuseră norii de-au rămas până azi ca toți îndrăgostiții cu toate cerurile tineri, cărând spre apus răsărituri. Numai codrul mai știe că numele-i adevărat, Fetița cu Chibrituri mi l-a șoptit doar
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/dumitru_ichim_1496148190.html [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
șapte culori fundamentale, ci opt, ultima dintre ele fiind culoarea sufletului - greu de definit dar și mai greu de redat: Din jumătăți de suflet se nasc eternități,/ Pe trup pictează fluturi troițe de candoare,/ Cămăși de cer ne-mbracă-n vrăjite dimineți,/ Se întețesc emoții în dulce dezmierdare .... În aceste tablouri kushiene (a se vedea celebrele corăbii trase de înaripate), un alt cuvânt este repetat de aproximativ șaptezeci și patru de ori, indiferent dacă se găsește la singular sau plural, articulat
CLIPE DESCÂNTATE DE CONDEI, POPA INES VANDA, 2015 de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 by http://confluente.ro/ines_vanda_popa_1440942135.html [Corola-blog/BlogPost/372148_a_373477]
-
Articolele Autorului Pământul care plânge după stele acoperit de umbre trecătoare, călcat de pași ce lasă urme grele peste cascade ce curg nemuritoare. Coroană lui din ramuri vestejita își plânge floarea ce-a strălucit odată, când soarele curgea pe ea vrăjita era mireasă de nuntă aranjată. Și ploaia s-a oprit pentru o clipă când vântul bate în deșert flamand, el îi uicide și singura aripa care zbura peste izvoare-n crâng. O noapte fuge cu stele să se culce când
LACRIMILE PAMANTULUI de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Lacrimile_pamantului_anton_viorel_1390470437.html [Corola-blog/BlogPost/347578_a_348907]
-
petlolul lol. Huooo, la oase, băi, nespălatilol! - Înălțimea Voastră, distinșii mei confrați! Se ridicase în picioare însuși Jan van Helsing acela care se preocupa de imaginea cinului, propunând producăto- rilor de filme pentru handicapați tot felul de năzbâtii, gen pumnale vrăjite, gloanțe cu agheasmă, incantații în limbi inexis- tente, pisici, funii de usturoi, sau cruci făcute cu două bețe pentru a ține vampirii la respect. Plus niște cărțoiae cu aspect străvechi, făcute de niște tipi pricepuți, la copy-shop. Această propagandă ieftină
U LTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1400345696.html [Corola-blog/BlogPost/372767_a_374096]
-
2015 Toate Articolele Autorului De dorul vieții selenare! Luna trăirilor pustii, A cerului pictat cu aur, Mireasa nopților târzii, Lampa aleasă din tezaur, Cu-o rază albă îi șoptește, Din clopotul nemărginit, Iubitului ce-o urmărește În nopțile cu cer vrăjit. Prin gestul tandru de lumină, Pământului îi dovedește Că are zile când suspină, Când după viață iar tânjește! Atunci, când fața își ascunde Să nu i-o scalde mândrul Soare, Genele ei au urme ude, De dorul vieții selenare! Referință
DE DORUL VIEȚII SELENARE! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 by http://confluente.ro/virginia_vini_popescu_1422849053.html [Corola-blog/BlogPost/376217_a_377546]
-
Deschide o portiță și pătrunde într-un cimitir, pe o alee înconjurată de cruci.Ceva luminos o atrage ca un magnet. Pare o capelă luminată în reflexe străvezii iar în fața ei un chip de foc. Continuă să se apropie ca vrăjită. Un voinic se desprinde din flăcări și-i întinde mâna. Narcisa i-o prinde și fără cuvinte parcă plutesc pe aleea luminată de acel foc miraculos și ies din cimitir. Fata încercă să deslușească chipul necunoscutului, dar umbrele continuă să
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_v_sce_ion_nalbitoru_1391849040.html [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
Bobiță le-a aflat frecventând cursurile Cineaștilor amatori, la Clubul Copiilor „Iris”. Acolo, încetul cu încetul, a învățat arta filmului: „Când la filmare nu este lumina prea bună, luăm cu noi cioburi de lună, pe care le ungem cu lumina vrăjită să iasă imaginea ursită, clară, cu multe culori, să ne bucurăm, când la orizont apare soarele în zori” (p. 18). Cartea „Aventurile lui Bobiță cineastul” are o scriere jucăușă, atractivă, simplă, în versuri sau în proză, uneori alternativ. Autoarea având
AVENTURILE LUI BOBIŢĂ CINEASTUL, DE MARIA MÂNZALĂ, CRONICĂ DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ioana_stuparu_1405584914.html [Corola-blog/BlogPost/349017_a_350346]
-
Pe mal, m-aplec, Cu fruntea către ape, Albastre râuri, Nopți înmiresmate; Tril printre frunze, Foșnet de aramă, Cer înstelat Cerând tăcerii,vamă. Pe mal, m-aplec, Sorbind din râu albastru, Un strop de mir Din vas de alabastru; Licori vrăjite În potir de floare, Parfum de crin, Sărut curat de soare. Referință Bibliografică: M-aplec / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2214, Anul VII, 22 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile
M-APLEC de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/florina_emilia_pincotan_1485093147.html [Corola-blog/BlogPost/385205_a_386534]
-
stinse De umbrele nopții ninse. Plâng și zorii dimineții Strecurați în geana ceții. Toate-și plâng durerea lor Eu? povestea tuturor. MIRACOLUL MUZICII Pe strunele-nvechite ale unei viori, coboară Mâna ce pictează în cântec dulcea primăvară. Și-n sunete vrăjite, sufletul spre cer se-nalță În acordul simfoniei, viața însăși se descalță. Prăbușită în genunchi, de atâta frumusețe, Inima îi lăcrimează de dor și de tinerețe. Înflorește trandafirul pe obrajii ofiliți Roua picură în perle din ochi triști și chinuiți
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1451557827.html [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
de altfel, a trăit: discret și cu resemnare. În secunda intrării sale pe tărâmul necunoscut al umbrelor, singur sufletul unei bolnave recent operate îi era alături, aceasta lăsându-se prinsă, pentru prima și ultima oară în viața ei, de firul vrăjit al cântecului născut din străfundurile unei inimi care trăise multe și sperase, deopotrivă, la fel. Celei care cândva i se așterneau covoare de flori la ieșirea din teatrele lumii, la slujba de înmormântare, cortegiul compus din câțiva cunoscuți ai artistei
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1426320368.html [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
profundă de bas, nemuritorul, nepereche, plinul de har și de sfințenie, încărcat cu miresmele tuturor Crăciunurilor copilăriei noastre, acel Stille Nacht, heilige Nacht... și parcă întreaga noastră celulă s-a umplut de căldura peșterii din Betleem. Am ascultat tăcuți și vrăjiți, cu lacrima în colțul ochiului, această cântare îngerească până s-a topit într-un murmur adânc, așa cum se și ivise. Binecuvântat fii tu, necunoscutule cântăreț, care ne-ai adus în întunericul și frigul celulei această fărâmă de cer! L-am
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1419432375.html [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
pieptul tău. Nu, iubirea n-a murit! Nu, iubirea n-a murit! Semnele ei sunt peste tot, mâna întinsă orbului și țipătul pescărușului, crinul suind pe raza lui, parfumul veșniciei teiului, și ruga-aprinsă-a schitului. Nu, iubirea n-a murit! Ritmuri vrăjite Trupul mlădios al chitarei tale Mă strânge de mijloc, ușor. Simt mâna ta, mă simt chitara Ce-și cântă fuiorul de dor. Aud ploaia chemată Cum bate în geam, fericită. Mă simt chitara, viu acordată. De tine și de ploaie
VERS ALB II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Vers_alb_ii_ioana_voicila_dobre_1351344315.html [Corola-blog/BlogPost/346535_a_347864]