1,123 matches
-
păstrează taine, să-și stârnească frunzele să se scuture de nu mele lor arabe și latinești și să foșnească puternic, legat, ca o mare învolburată, o mare de portocali în furtună care se aude până la mine, cititor unic, pierdut și vrăjit acolo, în biblioteca din Intrarea Vâlcului, rătăcit într o carte de Delia Hriavu. Erau multe tăceri între ei. Înaintau prin ele cu greutate, conștiincios, posomorât, fără să încerce să le umple. Nu aveau, ca în filme, parte de hohote involuntare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
educat de către cei lîngă care te-a aruncat destinul, dar, în tot acest timp, n-am făcut decît să mă rog ca, orice vei fi devenit, să nu ajungi vreodată să acționezi așa cum au făcut-o lupii aceia! Lupino asculta vrăjit relatarea înțeleptului. Încetul cu încetul, simți inima încălzindu-i-se. Se cutremură la auzul încercărilor prin care trecuse înțeleptul, deși încă nu reușea să le perceapă ca pe o întîmplare care să aibă legătură cu trecutul lui. Restul nu e
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
distins cu claritate chipul. Altă dată era învăluită în ceață... Și, ca întotdeauna, lupoaica din vis mă chema la ea, rugătoare. Tată! Nu vreau să mai întîrziem nici măcar o zi. Trebuie s-o găsim pe mama! Lupul înțelept îl ascultase vrăjit. Așa, învăluită în ceață, o visa și el adesea. Detaliile înșirate de Lupino îl surprinseseră, însă, mai mult decît vroia s-o arate. Sesizîndu-i tulburarea, Lupino continuase: Este timpul să-mi dezvălui adevăratul motiv al întoarcerii tale aici. Ai spus
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să o sărute, cum să facă să urce În ea mareea fierbinte a tinereții. Apoi ea l-a privit Îndrăgostită minute În șir, fără să se dezlipească de trupul lui osos de adolescent, el Însă privea În gol, speriat și vrăjit, ăsta e cuvântul potrivit, vrăjit de gustul sărutului și speriat de ce ar fi fost să urmeze dacă... S-au ridicat fără să-și spună nimic, el i-a luat chitara În mâna stângă, și ținându-se de mână au ieșit
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
frumoasă, cu trăsături delicate. Îmi tot spunea ceva, dar eu nu auzeam, nu înțelegeam, n-o ascultam. La un moment dat, m-a strâns de mână și mi-a spus: Domnișorule, hai cu mine! Și m-am dus. Eram ca vrăjit. Mă trăgea după ea și ne-am afundat printre ierburile înalte. S-a așezat liniștită pe iarbă, nelăsându-mă de mână, trăgându-mă ușor spre ea. Eu nu-i vedeam decât ochii mari, negri. Mi-a pus mâna între pulpele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
unor astfel de cărți ar folosi la ceva. În plus, era perioada culturalizării mele, când citeam pe rupte scrieri atât de bine închegate, atât de frumos gândite - îi descoperisem pe Goethe cu Adevăr și poezie, pe Thomas Mann cu Muntele vrăjit sau Casa Buddenbroock - încât, timiditatea mea mă făcea să mă întreb ce rost mai are ca eu să scriu alte cărți. încercarea de a ,,concura" în paginile cărților dvs. umila condiție funcționărească a omului: - Când vorbim despre lumea aceasta cu
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
la o mantră merge apa înțeleaptă ca să i se împlinească efectul. - Apa aceea înțeleaptă pe care ți-am adus-o în dar? se miră Liza. - Chiar ea. Dar asta nu e tot. Povestea cu apa înțeleaptă și cu versul tău vrăjit, dragul meu Teodor, începe cu multe veacuri înainte... La aceste vorbe Teodor se ridică și el brusc, salută reverențios și ne părăsește luându-și cu el taina și cerga... Rămânând singuri, Liza mă duce la o cârciumă din apropiere, mă
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
cu seamă cinematografice), gândirea ar fi descoperit moduri de apoziție cu totul inedite. Nu sunt de aceeași părere. În ce mă privește, dispozitivul sintaxic poetic, deci profund, al limbii este întotdeauna mai puternic decât toate acestea. Așadar, nu mă las vrăjit când mi se spune "acum este un ralanti sau o accelerație" etc. Dar - și formulez acest lucru ca pe o întrebare - dispozitivele tehnice de aranjament în filme, scenarii, ceea ce ni se arată pe ecran (cinematografie, televiziune etc.) sunt, oare, inovatoare
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
din fruntea bandei îl vom vedea cum își lasă obrazul oacheș pe trupul viorii, a mângâiere pe când arcușul o face să doinească, să ofteze, să aducă a glas de bucium sau cântec de ciocârlie... Dar ̀înainte de a părăsi locurile vrăjite să luăm o fărâmă din albastrul zării care, ascunsă sub pleoape, ne va picura ̀în suflet liniște și pace. Invitație la drumeție... Albumul „Hoinar ̀în jurul Iașului” ne invită la drumeție în jurul fostei capitale a Moldovei pentru a cunoaște
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
mare. Copiii au mai mult timp să se joace, să citească și să se odihnească. Îmi place acest anotimp pentru că este multă culoare în jurul meu, este cald și pot merge la mare. O VIAȚĂ NOUĂ Crăiasa Primăvara, cu penelul ei vrăjit a pictat copacii, florile, câmpul. Cu bagheta fermecată a făcut albinele să zboare și gâzele să umble. Din depărtări se aude tânguirea ostenită a cocorilor. Se vor odihni și apoi vor începe să-și facă cuibul. Vor cloci ouțele mici
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
ger sticlos și ca foc mai sprințar decât trupul de fată. toate-s acolo din plin, rânduite după tipic, viața își ascute grăbită ghearele, pe ciosvârta aceea de nimic. balsamul luminii degetele luminii arpegiază pe pielea copilului scurte, incandescente cântece vrăjite, incantații străvechi, madrigaluri abia îngânate, ce sună ca ambra, ca mierea, ca steaua polară, când frigul se preschimbă în albastre lumini. beție ușoară, străluminată de drumul cel lung al mirării, șerpuindu-i sub piele într-un dans iscusit. vă spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cineva milostiv să-mi pună pe umeri o hermină, să-mi adăpostească creștinește goliciunea, să-mi ofere în locul tremurului, salvatoare, rugăciunea. dar nici rugăciunea nu-i tăcere, îmi zic, parcă trezită. ochii mei însă dorm, plasa visului pescuiește în ei vrăjită. mâna întind să m-asigur, că amuleta nu mi-a fost dosită. pasărea cu o singură aripă nu-mi dăruiți nimic de ziua mea, lăsați-mi libertatea de-a visa că abia urmează să mă nasc, că tot ce sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
lespezi de bazalt cenușiu, peste care pășesc cu fereală. doar în ochi mai mijesc mlădițe mierii ca de salcie, ascultă cum tandru trosnesc, se eliberează din trunchi, ca dintr-o platoșă strâmtă, să-și risipească în jur polenuri descântate, aproape vrăjite. e atâta putere în stropul de soare care pupila îmi violează că, pe loc, privirea mea stinsă arde totul în jur ca un acid, purificată de tenta putridă. ce se întâmplă în aer, în mine și în pământ, câtă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mă străbate pe șira spinării, două torțe în mâinile calde țiu iar în plex mi se zbate un greier ce-și prefiră subțirele-i glas până-n steaua polară ce stă fixă, luminând cu recele-i sclipăt un colț de lume vrăjită. o, ce cântec fierbinte, mustos, gâlgâie în carne, între osul meu sacru și polul cel mai de jos al planetei naufragiate în mine. îngerul armoniei, cu fața lui netedă, înflorită acum în surâs, la tăcere mă-mbie. fulg de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
a lumii și a valorilor esențiale. Vintilă Horia procedează la fel, numai că dezvoltarea premiselor nu se bucură de anvergura necesară. Exilul se dovedește până la urmă pentru Ovidiu un simplu pretext, ca izolarea preventivă a lui Hans Castorp pe "muntele vrăjit". Smuls din lumea lui romană, un fals paradis, Ovidiu e obligat la Tomis, un infern convertit pozitiv prin experiența inițiatică, să facă un bilanț al vieții și să înțeleagă altfel decât până atunci lumea și valorile ei. Mai poate iubi
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
fiecare frunză de trifoi cu cinci foi, fiecare petală de petunie magică, fiecare spinare de furnică albă, fiecare aripă de albină superpolenizatoare, botul și colții tigrului qilin, protectorul cuibușorului tău apretat, la urmă te îmbăiezi și tu în apa cazanului vrăjit, cel mai important este ca miezul să fie impecabil de curat, pentru ca nici o bucățică de înveliș să nu se infecteze. nouă în al treilea loc: tigrul qilin, în joaca lui, împinge cu botul cazanul-vindecător-al lui goibniu, care cade, mânerele i
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și insistând Îndelung pe fiecare sunet, ca o orgă vie, ca și cum ar fi vrut să-l “guste” la nesfârșit, să-i simtă savoarea. Eram pătruns de o adâncă stare de moleșeală, de somnolență, ca și cum m-aș fi aflat sub hipnoză, vrăjit. Da, i-am răspuns după un timp, făcând eforturi să mă adun și să articulez, Îmi place! Cred că am fost cât se poate de formal, așa că am Întărit: este Într-adevăr un cuvânt bun de pronunțat! Un cuvânt minunat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un iureș nebun, Într un vârtej tulburător. Sala era În delir. Unii rămăseseră de-a dreptul uluiți, cu palma dusă la gură. Așa ceva nu putea fi posibil. Aplauzele coborau În cascade, printre șuierăturile admirative și țipetele copiilor care se uitau vrăjiți. Se Întâmplă, Însă, ceva care electriză publicul. Cu o mișcare neașteptată, Grimmi sări brusc În sală, nimerind chiar În brațele soției primarului. Surprinsă și speriată, aceasta scoase un geamăt surd și sări Îngrozită În picioare, stârnind imediat un concert de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
locuri neștiute, unde sufletul i se Împrăștia În stropi de sunet. Degetele Îi alergau zglobii pe corzile instrumentului, lăsându-se călăuzite de puterea imaginației, de plăcerea cu care improviza. Numai că acum chitara, care În mâinile lui prindea viață ca vrăjită, răspândind În camera imensă atâta frumusețe, nu-l mai asculta . De fapt, sesiză cu un zâmbet amar că mâna dreaptă, pe care apăruse un fel de praf cenușiu, era cea care se lupta cu el, care nu-i mai răspundea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
că toate eforturile sunt inutile, de vreme ce Ea nu putea fi compatibilă cu lucrurile acestei lumi. Astfel, apa cu care-Și spăla cosițele de păr nu putea fi decât dintr-o fântână unică și necunoscută sau poate izvora dintr-o peșteră vrăjită. Hainele Sale nu erau țesute din lână sau bumbac obișnuit și nu le cususe o mână de om, oarecare. Era o ființă excepțională. Am înțeles că florile acelea de nufăr nu erau flori obișnuite. Aveam de-acum certitudinea că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
roșu sidefat și o gamă de tonuri verzi, ce păreau că vor coborî de pe pânză În mijlocul camerei, dispuși să ne amuze. Pictura lui Îmi dădea o anume stare emoțională. Nu mai contau artiștii pe care-i cunoscusem până atunci. Eram vrăjită și absorbită de personajele lui...de peisajele lui... -Nu te-am plictisit? Vrei să-ți Închei visul? -Nu, povestește mai departe! Avea o privire triumfătoare și ironică atunci când mă pamam cu glas tare, ca o adolescentă ce Îmbracă prima rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de serviciu al apartamentului 40). Și, deseori, după ce tata stătea închis în încăperea aia de un metru pătrat, pe întuneric, vedeam cum apar fotografii ca nisipul aurifer sau chiar ca pepitele. Mă lua și pe mine câteodată în atelierul lui vrăjit, mă ținea în brațe, îmi explica fiecare mișcare, în amănunt, mă lăsa să manevrez pârghiile aparatului de mărit și să scufund hârtiile expuse (9/13, 10/15 etc., Orwo, Azomureș ș.a.m.d.) în substanța revelatoare, descopeream împreună chipuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se fi strecurat pe una din nările lui, să fi fost inhalat ca un abur, să fi alunecat apoi prin vine și vinișoare până la dibuirea sufletului într-un cotlon al trupului mărunțel, unde (precis) s-a culcușit ca o sămânță vrăjită, din care avea să răsară iubirea în stare pură, cristalină, pentru munți. Atâta drum (cam șapte kilometri, cum ziceam), puful minuscul n-a fost purtat prin văzduh nici de adierile molcome ale arșiței, nici de furtuni, nici de îngeri, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care susținea că nu eu, ci el ar fi descoperit mai întâi adevărul. Nu avea nici un sens să-i amintesc că în timpul în care căpcăunul de Șchiopu Bărbosu se distingea tulbure în desenul de pe scoarța copacului, el era preocupat (fascinat, vrăjit, acaparat) de aripile furnicilor. Era la fel de clar că, odată pornit pe panta enervantă a contrazicerii, Radu ar fi negat până în pânzele albe chiar și chestiunea, mai mult decât evidentă, că nu a rezistat căldării cu apă rece și a bufnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
boschetari ce ronțăie, bărbați cărora le curg balele, onaniști. Mestecînd Încet, contemplu despuierea lentă, ondulările trupului, piruetele intempestive ale ființelor care, În mintea mea, au devenit pur și simplu „Frumoasele mele”. Mestec și contemplu, contemplu și mestec, sută la sută vrăjit, sută la sută fericit. Nu mi-e cîtuși de puțin rușine. CÎteodată, mă gîndesc că pentru a fi fericit, nu-ți trebuie decît cît mai multe floricele și cîteva Frumoase. Norman făcea majoritatea achizițiilor de cărți la vînzările ocazionate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]