312 matches
-
dacă dispari, Dar, azi, cerșesc zadarnic amintirea Cu serile ce le pierdeam, fugari... M-ai îmbrăcat în straie de credință, M-ai dezgolit de dorul pătimaș; Eu ți-am trimis a mea făgăduință Că nu vom mai avea un timp vrăjmaș. Mi-e teamă că adormi în nemurire Ascunsă între stele, fără glas. În veci te voi chema prin licărire, Iubirea ta... e tot ce mi-a rămas! REGRET Din cupa vremii sorb o clipă, Mă rătăcesc, pun întrebări Când vin
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
absurditate, ar fi să confundăm activitatea roditoare a adevăraților financiari și industriali cu manoperele făcătorilor de treburi. Să terminăm. "Presa", încălecînd calul de bătaie al "Romînului" din alte timpuri, ne aruncă acuzațiunea că am fi partizani ai asociațiunilor străine și vrăjmași de moarte ai asociațiunilor naționale. Nu cu mult timp înapoi citeam asemenea imputări aruncate "Presei" și patronului său de amicii săi de astăzi. Cine mai mult a fost acuzat de "Romînul" că austro-maghiar, ca vândut și protector a tot ce
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
sistem feudal. Descoperirea de către N. Bălcescu a Legăturii lui Mihai și a semnificației acesteia a lăsat urme adânci și îndelungate în istoriografia noastră. Firește, nu poate fi vorba că „De atunci, de la Mihai Viteazul, țeara se împărți în două tabere vrăjmașe, având interesuri împotrivite”, cum credea N. Bălcescu, fenomenul fiind legat de nașterea raporturilor feudale; totuși, marele istoric muntean a văzut în boierime pe adevăratul autor al Legăturii, surprinzând interesele acesteia și urmările actului: subjugarea crescândă a țărănimii și slăbirea forței
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Cutremur de Pămînt, trudind zbătîndu-se cu gemete De ne-ndurat; în urmă, o groaznică minune izbucni Din sînul cel Hermafrodit. Fost-a numit Satan, 250 Fiul al Pierzării, chip de groază, si părăsit de firea omenească, monstruos, Bărbat fără pereche femeiasca, vrăjmaș urlînd Căzut din Rai și-ostil chipurilor vieții, Si totusi tăinuind femeia-ntunecată, Vala, ca într-un chivot și între Perdele, Urît și blestemat, pururi murind o moarte Veșnică, 255 Fiind puzderii de Tirani uniți în blasfemie În contra chipului Divin
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de felul său și absolutist în viziunile terestre și escatologice care îl posedă. Îndemnând socratic la cunoașterea de sine, el se ostenește prin „lucrarea cuvântului” să salveze sufletul celui care, lipsit de „coiful mântuirii” și de „pavăza credinței”, poate ajunge „vrăjmaș luiș”. Idealul său etic, dedus din experiența mirobolantă a personajelor biblice, se așază ca sub o „stea noao” sub raza unui umanism creștin, care este un sigiliu al epocii. Paradoxul ar fi că acest cărturar cu o imaginație spectaculoasă și
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
Îmbărbătare, câteva fervente blesteme. Revolta se Îmbracă În doliu și se face admirată pe scenă. Mult mai mult decât cultul individului, romantismul inaugurează cultul personajului. Atunci el este logic. Nemaisperând În principiu sau În unitatea divină, Înverșunată Împotriva unui destin vrăjmaș și Încăpățânată În a menține tot ce se mai poate menține dintr-o lume sortită pieirii, revolta romantică vrea să găsească o soluție În atitudine. Atitudinea Îl adună Într-o unitate estetică pe omul lăsat pradă hazardului și distrus de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
toate? LAIS (lui BOMILKAR) Mai departe... BOMILKAR "Una sută de talenți... CHALKIDIAS Dar nu se poate. BOMILKAR "Iar pentru acoperire... " CHALKIDIAS Nu... O, Lais, te conjur Pe toți zeii cei din ceriuri și din lumea demprejur Să nu-ți fii vrăjmașă ție și de-aceea nu lăsa {EminescuOpVIII 473} Pe fantasma sărăciei palide în casa ta... Tu nu știi ce faci, tu încă sărăcia n-o cunoști, Ce apasă nendurată pe spinarea celor proști, Tu nu știi amărăciunea și mărimea crudei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a submina mai primejdios tronul din Constantinopole. Deci în an[ul] 1240 ordinul predicanților din Ungaria primi poruncă să propovăduiască cruciata contra lui Vatatzes, ce e și dușmanul lui Dumnezeu și al bisericii, pentru că grecii din capul locului sânt mai vrăjmași latinilor decât păgânilor chiar și, căpătând în puterea lor împărăția bizantină, vor închide fără îndoială calea spre Sfântul Mormânt. Pentru campania contra grecilor să se dea aceeași absoluțiune ca și pentru cruciată-n Palestina. Privirea Scaunului roman rămase îndreptată spre
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
politică cari servesc de cărți de studiu la mai toate universitățile Germaniei, zice: Emigranții noștri cari se duc în Rusia, America, Australia, Algeria sunt pierduți pentru patria lor, devin clienți și furnizori ai altor popoare, cari sunt adesea rivali și vrăjmași nouă. Altfel s-ar petrece lucrurile daca emigranții germani s-ar duce să se așeze către alte colonii germane în localități fertile și mai de tot pustii ale Ungariei, în provinciile poloneze ale Rusiei, în acele regiuni ale Turciei menite
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
însemnat. Dovadă că, cu tot zgomotul, cu toate aparențele, demagogia e în sâmburele ei sterilă. Față cu un demagog, oricât de inteligent ar fi, se ivește totdauna un altul care-l întrece în exagerări și făgăduințe și pe care patimele vrăjmașe îl suie numai pentru a fi răsturnat și el la rândul său de un al treilea. Cine s-a servit o singură dată de arma demagogiei pentru a frânge pedicele legitime ce se opuneau suirii lui să știe că curentul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cruzimea ei inerentă David Ricardo; fără a vedea că Irlanda e condamnată a fi săracă, fiind pusă de împrejurări în imposibilitatea de-a avea vrodată industrie și manufactură, acest corelat necesar al unei dezvoltări agricole sănătoase, " Romînul" citează acele raporturi vrăjmașe ca și când ele ar fi având a face câtuși de puțin cu relele de la noi, a căror origine nu este nici cucerirea, nici deprinderile agricole, ci supraîncărcarea țăranului cu dări ale statului, județene și comunale, constrângerea prin dorobanți de-a plăti
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
poate acorda decât acela care a cunoscut, prin propria experiență, ce efort presupune realizarea unui act caritabil.) „Orice sacrificiu le-am face oamenilor, nu le facem niciodată atâta bine cât cred ei că merită.” (Vauvenargues) La casa aprinsă și vecinul vrăjmaș aleargă să o stingă. (Împrejurări extreme, de genul celei menționate În proverb, Îi apropie pe oameni: „La nenorocire se sting dușmăniile”. Mai mult chiar, astfel de situații au calitatea de a egaliza comportamentele umane, de a le aduce la un
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
memorie obosită: „De-o parte și de alta, priveliștea zilelor de sfințenie, animale surpându-și casa către sfârșitul anului școlar. Se-nchide cercul iarăși, spulberă vântul semințe de soi, cerul devine strident, stele sclipesc bronzate și rare. Apa coagulează culorile vrăjmașe; nimănui nu i-aș spune, călcăm pe șapte pardoseli una sub alta, numai din sticlă, numai fereastră - dar pasul se-afundă în rumeguș.” Romanul Comisia specială (1981) experimentează - prin structurarea unor texte scrise, de tipul declarațiilor, notelor informative, rapoartelor, proceselor-verbale
IOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287614_a_288943]
-
povara prejudecăților religioase se dovedesc necruțătoare. Alții, însingurați, aflați în pragul revoltei sau bântuiți de violență, trăind în situații de cele mai multe ori fără ieșire, încearcă să se opună, dar obstacolele ridicate de cei din jurul lor ori de un mediu natural vrăjmaș - viclenia apelor Dunării, furtunile și forța copleșitoare a mării - sunt de netrecut. Toate acestea sunt relatate cu un remarcabil simț al proporțiilor și al culorii, uneori însă cu o zgârcenie a mijloacelor cam apăsată, într-un ritm al povestirii aproape
DUNAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286919_a_288248]
-
Academiei Române, care îi acordase premiile „Năsturel-Herescu” (1939) și „Eudoxiu Hurmuzachi” (1993). M. reeditează în chip exemplar tipul cărturarului care, pornind de la o condiție umilă, răzbește printr-o inflexibilă voință și pasiune la lumina învățăturii și izbutește, în contextul unei istorii vrăjmașe, să închege o operă. Se identifică în personalitatea lui suspinul cronicarului suferind „supt vremi” și voluptatea aceluiași în fața citirii și scrierii cărților, aviditatea îndârjită a cărturarilor din secolul al XVIII-lea în a da la iveală documentele identității naționale, pasiunea
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
eu poci să dau chezășie că politiia luminată și plină de bunătate a înălțimei-tale este în adevărată asemănare cu înțelepciunea lui Democrite, care în învățăturile sale zice: «stăpânii noroadelor și povățuitorii lor trebuie să aibă în toți timpii îngrijirea către vrăjmașii țărei, iar către supușii lor, iubitori și blânzi»”) se adună covârșitor, mereu fortificate de temeiurile furnizate de înțelepții Antichității, întru definirea virtuții, ce are ca formă de concretizare - în disertația aristotelică susținută de G. - fapta cea bună. Apoftegmatica îi este
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
diminuează. Președinți devin Duiliu Zamfirescu (1916) și Mihail Sadoveanu (1917-1919), ștafeta fiind preluată apoi de Mihail Dragomirescu (1919-1921). Sub conducerea lui, adunarea generală din 21 martie 1920 hotărăște excluderea scriitorilor „care se vor fi dovedit că au colaborat cu gazetele vrăjmașe” (în timpul ocupației germane a capitalei), însă măsura nu a fost pusă în practică, de vreme ce ulterior cei în cauză (Tudor Arghezi, Gala Galaction, Dem. Theodorescu ș.a.) figurează pe lista societarilor. Unirea are ca efect o creștere masivă a numărului de membri
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
sfârșitul, când Domnul îi va preda lui Dumnezeu și Tatăl împărăția, când va desființa toată domnia, și toată stăpânirea, și toată puterea. Căci el trebuie să împărățească până ce‑și va pune pe toți vrăjmașii sub picioarele Sale. Cel din urmă vrăjmaș care va fi nimicit este moartea. Dar când spune că toate i‑au fost supuse lui, e limpede că în afară de cel care i le‑a supus lui pe toate. Iar când toate‑i vor fi supuse lui, atunci și Fiul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Martin), întruparea păcatului și a sexualității, au lăsat locul unor dezbateri (ce nu se mai concentrau în jurul interogației „Ce este femeia?”, la care răspunsul - când nu evoca „o greșeală a naturii” ori un „bărbat imperfect” - aduna tot soiul de defecte: „vrăjmașa prieteniei, răul necesar, ispita elementară, primejduirea căminului, nenorocirea seducătoare, esența răului”12) la care au început, cu timiditate la primele apariții, să participe și femeile. Istoria femeii - spune Duby - nu trebuie separată de cea a bărbatului. Relația pe care o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Anonimul Bălenilor, contemplându-l pe același Șerban Cantacuzino - invidia („pizma”) vreunui boier (cauză superficială, totuși, dacă nu se transforma în dușmănie militantă), inamiciția vreunei persoane sau a unui grup (partidă), reală sau doar presupusă („bănuială pă cineva”), stârpea posibile dezvoltări vrăjmașe ce-i erau comunicate prin reclamații („pâră”) - rareori verificate -, născute adesea din răutate” („precum mulți oameni răi sunt în țara Românească”). Cronicarii îi supravegheau atent pe acești Voievozi excesivi (le cercetau „hirea” și constatau schimbări, ca în cazul lui beizadea Radu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mea, D.H.M.], iar domnul l-au îmbogățit, blând să arăta dentăi și vin nu bea; să părea tuturor că va fi înțelept, dar pă urmă îmbogățindu-se și învățându-se a bea și vin, s-au făcut foarte rău și vrăjmaș și crud atâta cât cu mâna lui mulți oameni au omorât, pentru care D-zău i-au scurtat viața și s-au mântuit mulți de nevoe”). într-adevăr, zestrea adusă de Stanca (Radu Greceanu: „a cărora nuntă s-au făcut
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
istorie și teorie literară”, „Jurnalul literar”, „Cotidianul” ș.a. Prima carte, Pretexte critice, îi apare în 1973, urmată de Ipostaze ale prozei (1977) ș.a. Se afirmă însă și ca prozatoare, cu romanele Caruselul (1974), Prețul singurătății (1981; Premiul Uniunii Scriitorilor), Vară vrăjmașă (1985). Ca istoric literar și editoare, a îngrijit scrieri ale Hortensiei Papadat-Bengescu: Teatru (1965), Opere (I-V, 1972-1988). Înainte de a se căsători cu prozatorul Costache Anton a semnat și Eugenia Tudor. Cu excepția câtorva poeți comentați în volumul Pretexte critice, T.
TUDOR-ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
propus, de altfel, cu mijloace personale, și T.-A. însăși, în romanele sale. Caracteristice sunt propensiunea spre introspecție, autoanaliza, interesul pentru adolescență, pentru psihologia ei difuză, personajul principal fiind mai ales fata puberă, cu febrele amăgirilor și dezamăgirilor (Caruselul, Vară vrăjmașă), varietatea caracterelor (ipocriți, profitori, invidioși, bârfitori, snobi, mediocri, servili, impostori, parveniți, cinici, egoiști), de unde și tenta subliniat critică, specifică romanului de moravuri, tendința spre caricatură, ironia și tonul caustic (ca în Caruselul), tehnica modernă a jurnalului (în Prețul singurătății și
TUDOR-ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
caracterelor (ipocriți, profitori, invidioși, bârfitori, snobi, mediocri, servili, impostori, parveniți, cinici, egoiști), de unde și tenta subliniat critică, specifică romanului de moravuri, tendința spre caricatură, ironia și tonul caustic (ca în Caruselul), tehnica modernă a jurnalului (în Prețul singurătății și Vară vrăjmașă). În Caruselul lumea artiștilor este văzută mai ales cu defectele ei, se descrie viața mondenă, cu șuete, bârfe și intrigi. Naratoarea relatează la persoana întâi, recurgând la autobiografia lui „nenea Mihu”, imperfect sudată cu restul romanului, dar având rostul de
TUDOR-ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
persoana întâi, recurgând la autobiografia lui „nenea Mihu”, imperfect sudată cu restul romanului, dar având rostul de a face câteva transparente aluzii la „cercetările” și „reținerile” din anii ’50 ai secolului trecut. Și mai conturate apar asemenea experiențe în Vară vrăjmașă, unde protagonistul, Matei, om drept și bun, devine victimă pentru că se împotrivise colectivizării forțate. Se întretaie aici două romane, unul al vieții de provincie, al micilor artiști și al mediului didactic (amintind Brațul Andromedei de Gib I. Mihăescu), roman dominat
TUDOR-ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]