1,592 matches
-
nu era vorba de o iubire care se revarsă doar asupra celor din familie sau la cei de o simțire, așa cum recomanda Legea Veche, ci de o iubire față de toți oamenii, o iubire universală, care s-a extins și asupra vrăjmașilor săi. Așa a înțeles arhidiaconul Ștefan cuvintele Mântuitorului din Predica de pe Munte: „Ați auzit că s-a spus: Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău; dar Eu vă spun: iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei
Agenda2005-52-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284551_a_285880]
-
față de toți oamenii, o iubire universală, care s-a extins și asupra vrăjmașilor săi. Așa a înțeles arhidiaconul Ștefan cuvintele Mântuitorului din Predica de pe Munte: „Ați auzit că s-a spus: Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău; dar Eu vă spun: iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc“ (Matei 5, 43-44). Potrivit acestor cuvinte, iertarea este
Agenda2005-52-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284551_a_285880]
-
a extins și asupra vrăjmașilor săi. Așa a înțeles arhidiaconul Ștefan cuvintele Mântuitorului din Predica de pe Munte: „Ați auzit că s-a spus: Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău; dar Eu vă spun: iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc“ (Matei 5, 43-44). Potrivit acestor cuvinte, iertarea este obligatorie pentru orice creștin. De iertarea pe care
Agenda2005-52-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284551_a_285880]
-
6, 15), sau: „Iertați și veți fi iertați“ (Luca 6, 37), iar Sf. Ap. Pavel ne îndeamnă: „Așa cum Hristos v-a iertat vouă, așa să iertați și voi“ (Coloseni 3, 13). Noul Testament ne oferă două modele clasice de iertare a vrăjmașilor: pe Hristos-Omul și pe Sfântul Arhidiacon Ștefan, la care am putea adăuga și pe Sfântul Apostol Pavel, care, în Epistolele sale, îndeamnă mereu la iertare și împăcare. Istoria primelor veacuri creștine ne oferă multe alte exemple edificatoare în acest sens
Agenda2005-52-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284551_a_285880]
-
o litră de răchie Pitulată sub aripi Ca să n-o vadă Atotputernicul. Cetatea Grădiște Se spune că În vremea ei de fală Cetatea avea porți uriașe de aramă Păzite de un balaur Înfricoșător Ce scuipa foc și pucioasă La apropierea vrăjmașului. Se mai povestește că țiganul Mărcin. ispitit de comorile dinlăuntru a coborât pe coșul cetății. L-au așteptat zadarnic, femeia și puradeii, Să le trimită traista plină de aur. Dacă lipești urechea de iarba grasă a dealului Auzi clinchet de
Grupaj poetic - Amintiri despre ţărani. In: Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
spre mama lui, continuînd să se zbată tot mai tare. Îndată apoi, alt strigăt, mai puternic și mai dureros, veni din partea căprioarei. Și, fără să mai țină seama de nici un pericol, nici de faptul că era singură în fața celor cinci vrăjmași, care-i răpiseră puiul, căprioara porni ca o săgeată spre ei... Copiii îi urmăreau înfiorați salturile repezi fără să vorbească, fără să respire. Cînd căprioara ajunse la o depărtare de cîțiva metri de grupul copiilor, scoase din nou acel strigăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
răsti la el domnul Nicanor. Tu ne-ai adus aici!... Urcă-te mai sus și taci din gură, că te-aude! Nuțu se strădui cu greu să nu mai scîncească și continuă să se cațere mereu, cît mai sus! Mare vrăjmaș mai poate fi și frica pentru bieții nepricepuți! Cum Nuțu era destul de greoi și neîndemînatic, nu putu să-și păstreze nici echilibrul și nici să-și dea seama cîtă greutate poate suporta un arin ca acela. Așa că la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe cei care nu mă respectă, pe care-i consider drept niște nepricepuți care nu știu să prețuiască oamenii; mă laud cu binefacerile mele, iar înfrângerile în întreprinderile mele le socot jignitoare pentru mine; cârtesc și mă bucur de nenorocirile vrăjmașilor mei. Chiar dacă îmi dau silința spre ceva bun, am drept scop lauda, sau folosul meu duhovnicesc, sau mângâierea ce vine de la lume. Într-un cuvânt, eu fac din mine un ideal în fața căruia săvârșesc o neîntreruptă slujbă, căutând în toate
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
76.” O altă problemă ce ridică multe semne de întrebare este aceea dacă soldatul care își apără țara și valorile ei, poate fi numit ucigaș. Pentru a răspunde la această întrebare trebuie, mai întâi să delimităm foarte clar noțiunea de “vrăjmaș”. “Omul este vrăjmaș semenului său atunci când din ură nedreaptă sau din invidie, din scopul de acumulare de bunuri prin mijloace violente, calomniază sau chiar atentează la viața aproapelui său. Nu este vrăjmaș omul care-și apără bunul nume, își apără
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
problemă ce ridică multe semne de întrebare este aceea dacă soldatul care își apără țara și valorile ei, poate fi numit ucigaș. Pentru a răspunde la această întrebare trebuie, mai întâi să delimităm foarte clar noțiunea de “vrăjmaș”. “Omul este vrăjmaș semenului său atunci când din ură nedreaptă sau din invidie, din scopul de acumulare de bunuri prin mijloace violente, calomniază sau chiar atentează la viața aproapelui său. Nu este vrăjmaș omul care-și apără bunul nume, își apără libertatea, își apără
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
Toate înfăptuirile acestui ierarh cu multe haruri (cum nu se prea știe), dublate, aceste înfăptuiri, de un misionarism ardent (puținele testimonii existente atestă un desăvârșit liturghisitor) în rândul populației românești l-au făcut indezirabil în ochii autorităților de la Kremlin. Un vrăjmaș ce trebuia să tacă. Și, ceea ce a pus capac la toate a fost o amplă scrisoare adresată lui Stalin, expediată - N.B.! - și unor ambasade, datată la Cernăuți pe 14 sept. 1939. Cu argumente logice, de bun simț, de ordin teologic
O prietenie complicată by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7223_a_8548]
-
înregistrat ca împrumut din engleză, din secolul al XVIII-lea. În 1931, în Dicționarul enciclopedic ilustrat "Cartea Românească", I.-A. Candrea definea în mod la fel de contextualizat verbul a scalpa (preluat tot din franceză): "a jupui pielea de pe țeasta capului unui vrăjmaș învins, cum fac Indienii din America de Nord". În engleză, în schimb, termenul scalp (probabil de origine scandinavă, conform dicționarelor) are ca sens principal pe acela de "piele acoperind partea superioară și posterioară a capului, în zona în care crește părul". Este
Scalpul și publicitatea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8758_a_10083]
-
Pe de altă parte, Sebastian se va situa în răspăr și față de "antisentimentalismul" declarat al generației "obosite sufletește"( v. Mircea Vulcănescu, ŤTînăra generațieť). Într-o scrisoare adresată lui Eliade, Mircea Vulcănescu constata: Nevoia de efuziune pare cel mai de suspectat vrăjmaș, sub acest raport, al generațiunii noastre", în condițiile în care "inteligența domină în chip absolut simțirea acestei generații", și, întrebându-se dacă va veni o reabilitare a sentimentului, își răspundea: Se prea poate. Dar să se știe. Va fi vorba
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
multe altele. Pe musulmani, ideea creștină, să-ți întinzi și celălalt obraz, când ești pălmuit, îi lasă perplecși. în loc să dai și tu, să ripostezi, ca un bun musulman, cu simțul onoarei și datoriei. Am zis. Creștinii? Niște naivi. Niște copii... "Vrăjmașii - se spune - trebuie înrobiți. Trebuie omorâți. Și cu asta, basta! Dar în nici un caz, nu trebuie să le vrei binele." O spunem încă o dată. "Relația dintre Dumnezeu și credincioși nu e una cerând obligatoriu dragoste, ci supunere!" Și autorul mărturisește
Cum vede un musulman creștinismul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9255_a_10580]
-
potrivit căreia trebuie să-și iubești dușmanii îl lasă perplex pe musulman. Pînă la ce răsuciri lăuntrice și pînă la ce contorsiuni patologice poate fi împinsă umoarea sufletească a unui om ca să ajungă la situația irațională de a-și iubi vrăjmașii? Vrăjmașii trebuie înrobiți, convertiți sau omorîți, și cu asta basta, dar în nici nu caz nu te rogi pentru ei și le vrei binele, decît în situația în care ți-ai pierdut și ultima brumă de instinct de conservare. În
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
căreia trebuie să-și iubești dușmanii îl lasă perplex pe musulman. Pînă la ce răsuciri lăuntrice și pînă la ce contorsiuni patologice poate fi împinsă umoarea sufletească a unui om ca să ajungă la situația irațională de a-și iubi vrăjmașii? Vrăjmașii trebuie înrobiți, convertiți sau omorîți, și cu asta basta, dar în nici nu caz nu te rogi pentru ei și le vrei binele, decît în situația în care ți-ai pierdut și ultima brumă de instinct de conservare. În al
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
mulțumesc să adune în jitnițe numai atât cât le trebuie pentru hrana lor vreme de un an sau, cum au ei obiceiul să zică, până la pâinea cea nouă; de aceea când vine vreun an neroditor sau când o năvălire a vrăjmașului îi împiedică să secere sunt în primejdie să moară de foame (Cantemir, 2001, pp. 172-173). După Gherea, un fenomen social atât de răspândit nu poate avea cauze individuale. Acestea trebuie să fie, am zice, instituționale: țin de regulile, normele în
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
Dușmani Când legile unei țări sunt făcute pentru a favoriza pe îmbuibați, corupți și hoți, legiuitorii se transformă în dușmani ai celor mulți, săraci și oropsiți. Săgeți Privirile celor ce se dușmănesc și se urăsc sunt ca niște săgeți otrăvite. Vrăjmași Pentru vrăjmașii personali chiar și calitățile sunt cusururi. Frumusețe Artă Creație Nepotrivire Frumusețea fizică nu este însoțită întotdeauna de frumusețea caracterului. Artă În arta literară, meșteșugul scrisului se sprijină mai mult pe componenta înnăscută a talentului și mai puțin pe
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
legile unei țări sunt făcute pentru a favoriza pe îmbuibați, corupți și hoți, legiuitorii se transformă în dușmani ai celor mulți, săraci și oropsiți. Săgeți Privirile celor ce se dușmănesc și se urăsc sunt ca niște săgeți otrăvite. Vrăjmași Pentru vrăjmașii personali chiar și calitățile sunt cusururi. Frumusețe Artă Creație Nepotrivire Frumusețea fizică nu este însoțită întotdeauna de frumusețea caracterului. Artă În arta literară, meșteșugul scrisului se sprijină mai mult pe componenta înnăscută a talentului și mai puțin pe cea dobândită
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
viciilor și a compromisurilor. Viciu Un viciu puternic înrădăcinat e mult mai greu de abandonat. Miere și fiere Mierea din glas și dulceața din vorbe nu pot ascunde fierea din suflet. Zâmbet Îndoiește-te de zâmbetul fals și binevoitor al vrăjmașului și prețuiește surâsul mustrător dar sincer al prietenului. Viața Singurul și cel mai prețios lucru pentru care merită să te lupți este viața. Dialog Dialogul privirilor este un mod simplificat și codificat de comunicare interumană. Prosperitate O națiune nu se
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
lume a norocului schimbător, a strînge pînzele prea umflate din calea vîntului e un tribut adus prudenței pe care, într-un tipar de ceară, l-a păstrat, undeva, cultura noastră minoră. Nestatornicia, nebuniile de tot felul sînt sarea vieții și vrăjmașii ei. Asemenea idei, răspîndite, așa-zicînd, pe-a lumii scară-ntreagă, dau prilejul unor largi ocoluri, în care Călinescu se prinde cu bucurie, ajungînd să pomenească nu doar de alți latini, bunăoară de Plaut, ci și de Shakespeare, Moliere, Petrarca, du
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]
-
inclusiv cele trei sute de franci redobândite în chip miraculos. Parcă plutise toată dimineața în sfera supranaturalului: bătrâna murea și miracolul se înfăptuia. Dumnezeu intra în casă ducând o gentuță și, acolo unde Dumnezeu era prezent, totdeauna își făcea apariția și Vrăjmașul. El însuși era umbra lui Dumnezeu, dovada amară a prezenței divine. Din nou se auzi râsul prostesc al actorului, dar Charlot percepu râsul abstract din fundal, râsul trufaș și amical care-i ura bun-venit în oastea Diavolului. Pun pariu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
actul de donație. Ce vulpoi bătrân! chicoti Carosse înciudat. Astăzi suntem în nouăsprezece. Cred că nu mai trece mult și-și face apariția. Vorbele lipsite de importanță ale actorului nu-l impresionau prea mult pe Charlot: dincolo de ele auzea glasul Vrăjmașului care-l întâmpina și-l încuraja ca un comandant de pluton: „Bună treabă ai făcut, Chavel“. Îl cuprinse un val de fericire la gândul că se afla acasă și că locul acesta îi aparține. Atunci ce rost mai are să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
limpezise sub ochii lui, așa încât îl văzu din nou clar pe Carosse, cu mutra lui buhăită și îngâmfată, și atunci își dădu seama cât se poate de bine ce are de făcut. Decretul din data de șaptesprezece... chiar și darurile Vrăjmașului erau daruri de la Dumnezeu. Vrăjmașul nu avea puterea de a dărui ceva fără ca Dumnezeu să-i ofere omului, în același timp, libertatea de a respinge acel dar. Repetă întrebarea: Ce rost mai are, Carosse? Păi, chiar și șansa unui adăpost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
îl văzu din nou clar pe Carosse, cu mutra lui buhăită și îngâmfată, și atunci își dădu seama cât se poate de bine ce are de făcut. Decretul din data de șaptesprezece... chiar și darurile Vrăjmașului erau daruri de la Dumnezeu. Vrăjmașul nu avea puterea de a dărui ceva fără ca Dumnezeu să-i ofere omului, în același timp, libertatea de a respinge acel dar. Repetă întrebarea: Ce rost mai are, Carosse? Păi, chiar și șansa unui adăpost de o noapte este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]