402 matches
-
polițiști în uniformă erau așezați la birouri, răsfoind plictisiți dosarele din fața lor. Ușa se deschise brusc și în încăpere intră repede agentul Vasilică Pohoață. Se îndreptă repede spre biroul său și se rostogoli pe scaun. Deschise sertarul și scoase un vraf de hârtii pe care le trânti cu zgomot pe masă. Ce-i cu voi? întrebă acesta, văzând că ceilalți colegi îl privesc mirați. Avem inspecție de sus! adăugă el, ridicând degetul arătător spre tavan și bătând cu palma peste dosarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trebui să studiez rapoartele astea! spuse el într-un târziu. Vreau să-mi lăsați ceva timp să le examinez în amănunt, după aceea mai vorbim! Poate este ceva aici care ne va da un indiciu, bătu el cu palma în vraful de hârtii din fața sa, îmi permiteți să le iau cu mine acasă, să le citesc în liniște? Nu! Nu poate fi vorba de așa ceva. Nici un dosar nu iese din secție. Vrei să le studiezi? Foarte bine, dar aici, nu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca mai devreme. Ileana îl strângea în conti nuare de mână și ochii îi străluceau din nou. Se mulțumi numai să facă un semn aprobator din cap fără să rostească nici un cuvânt. Îmbracă-te cu astea! îi întinse Calistrat un vraf de haine pe care le scosese din traistă. Ascultător, inspectorul luă straiele de la moșneag și se duse spre mașină. Se îmbrăcă repede și, după ce își lăsă îmbrăcămintea în portbagaj reveni înapoi. Cei doi purtau o discuție aprinsă însă se opriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Se întoarse pe călcâie și porni încet la vale spre casă. 27 După ce Boris Godunov părăsi încăperea, Vlad Mihailovici se lăsă să cadă pe scaunul din spatele biroului. Își strânse hârtiile împrăștiate din față, așezându-le una peste alta într-un vraf pe care îl împinse la marginea mesei. Ridică de lângă scaun servieta din piele maro și o așeză pe birou. Servieta aceea era un obiect deosebit. O purta după el oriunde, nedespărțindu-se de ea nici măcar când mergea la culcare. Mihailovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mele, o tăcere densă pe care niciunul din noi nu avusese curajul să o spargă pentru a-i întinde celuilalt mâna. În ceea ce fusese camera mea, își stabilise o tabără de apărare, un mic fort din lucruri uzate și un vraf de ziare puse unele lângă altele, care urca până la tavan. Din fereastră nu rămăsese decât o fantă micuță de unde putea zări clădirea în ruine în care locuia Fantin Marcoire. În apropierea fantei zăceau, pe jos, două praștii din lemn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să reziste încă o vreme, că vor mai fi și alte zile care vor veni iar și iar, bând iarăși și gândindu-se că nu e mare lucru de capul nostru. Când ieșeam din cameră, am lovit cu umărul un vraf de ziare care s-au prăbușit cu zgomot de hârtie-nvechită. Zile pierdute au alunecat la picioarele mele, ani morți, drame îndepărtate. Și în mijlocul acestora, sărindu-mi în ochi, numele lui Matziev, cu litere mari, deasupra unui mic articol din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe rană, cu ochii după ăla, că eram înnebunită de frică, el s-a îndreptat spre ușă, până la urmă a ieșit repede, eu îl așteptam neliniștită în cerc, în semnul ăla pe care îl făcuse. S-a întors cu un vraf de tratate, s-a așezat la masă și a început să citească, răsfoia, ofta, n-a ridicat deloc privirile spre mine, sublinia cu un pix, nici nu știu cât timp a trecut până și-a învățat el lecția. Într-un sfârșit, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Amory Blaine. Amory se socotea un tânăr norocos, capabil să incorporeze o cantitate infinită de bine sau de rău. Nu se considera un „caracter puternic“, ci se baza pe ușurință (Învăța iute totul) și pe mentalitatea lui superioară (citise un vraf de cărți serioase). Era mândru de faptul că n-ar fi putut ajunge niciodată un geniu al mecanicii sau al științei. Nici o altă culme a gloriei nu-i era interzisă. Fizic: Amory se credea nemaipomenit de chipeș. Așa și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
oameni și de gradul lor de maturitate cum vor sa‑și plaseze poezia - sus, jos sau pe lateral. Hans intră și e întâmpinat numaidecât de o simplitate pură. Aceasta este complet neatinsă, doar munca mamei își pune amprenta pe ea, vrafuri de plicuri zac peste tot și strică impresia. Hans a văzut deja camere care n‑au defectul unei folosințe îndelungate și din străfundurile cărora își fac apariția insule de mobilă, ca niște ghețari plutitori; Sophie are o asemenea cameră, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de pitici Odihnea pe creastă, sus, - Eu voinic prea tare nu-s: Rupt din fugă, Subt o glugă De aluni, pe buturugă, Odihnii Și eu curând... Vezi, atunci mi-a dat prin gând Că tot stând și alegând Jos, în vraful de foi ude Prin lăstari și vrejuri crude, S-ar putea să dau de el: Melcul prost, încetinel... În ungher adânc, un gând Îmi șoptea că melcul blând Din mormânt de foi, pe-aproape, Cheamă Omul să-l dezgroape... Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
duium, să vie O viforniță târzie De Păresimi. Vântura, stârnind gâlceavă, Albă pleavă; Și cădeau și mărunței Bobi de mei... (Ningea bine, cu temei.) În bordei, Foc vârtos mânca năprasnic Retevei. Pe colibă singur paznic M-au lăsat c-un vraf de pene... Rar, le culegeam alene: Moșul Iene Răzbătea de prin poiene Să-mi dea genele prin gene. Și trudit Lângă vatră prigorit Privegheam prelung tăciunii... Umbre dese Ca păunii Îmi roteau pe hornul șui Leasa ochilor verzui. Și-mi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
gemete înăbușite și le aruncă pe pat zdrobind arcurile somierei. Doamna...după el: -Chir nu vrei să faci baie? El mormăie: -Nu ți-am spus, frânt?! Adu-mi ziarele alea din sacoșă! Superba doamnă aleargă și-i aduce sub nas vraful de ziare. ”Țicușor” zace nemișcat, întins cu fața în jos, ca un Crist crucificat pe dos.Tace. Doamna îi șoptește: -Astăzi avem apă caldă, dragule! E păcat să nu profiți! Dumnealui iar bombăne: -Mă, fato, eu cu cine vorbesc? Nu
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
a sărit ca ars: -Aoleu! Tu m-ai arestat aici cu “șprițache”și eu pierd serialul. Dacă mă mai ții, pierd și jurnalul. Gata, am plecat! Tu nu vii? -Eu mai înregistrez actele astea de la firmă, mormăi Silvica, pierdută în vraful de hârtii.DomnulGigi își târește trena cearșafului spre dormitor. Se așeză comod între perne și deschise televizorul cu sonorul la maxim. Când veni jurnalul, urmări cu adâncă religiozitate tot ce văzu și ce auzi pe ecran. Pentru că domnul Gigi este
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
amintiri ning dinspre tine Clipe boeme, fericite. Caimac de ceață-i peste râuri, Zid de zăpadă peste urme, Te caut, umbră de desfrâuri... Coboară noaptea peste lume. Se-adună-ncet ciulini, în viață, Circumvoluții în canafuri, Sofisme-nlănțuite-n gheață, Cărți nedeschise-n mine, vrafuri. Vitrine seci, rebel, fac plajă, Se joacă șah pe sub tarabe, Orașul e cuprins de vrajă, Simt universuri, stele salbe. Caduc, privesc, plutesc spre mâine, Sub cataracte de tristețe, Diger, străin, a vieții pâine, Scârbit de false obediențe. O iarnă-și
CITADELA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363412_a_364741]
-
Au împletit cămăși de zeghe pentru noi Purtate sub povara plumbului din ploi? Sau realitatea prinsă-i într-un glob Cristal cu fețe lucii ce-adună bob cu bob Secvențele terestre, pelicule de praf Uitate pe un raft deasupra unui vraf De cărți mucegăite de vreme și uitare Întreb nedumerită: - De fapt ce suntem oare? Referință Bibliografică: NEDUMERIRE / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1973, Anul VI, 26 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica : Toate Drepturile
NEDUMERIRE de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/361037_a_362366]
-
putința de-a aduce: «dovezi din biocâmpul meu / un cuant introspectiv», p. 57), raportul lirosofic dintre „starea de viu“ și „starea de mort“ în gloso-formulă miron-radu-paraschivească („decât mort, tot viu mai bine“), dar nu dintre „cântice țigănești“, ci dintr-un «vraf de cuante / prin diaspora ființării» (p. 58: «viu mi-e bine / mort mi-e greu» și, prin comutativitate, «mort mi-e bine / viu mi-e greu»), oximoronizarea lumii de la „generalul“ aforistic, la un primar paremiologic-valahic paradoxism, sau la o „solie
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
plimb puțin Închiriez cu ora un ultim zepellin Așteaptă că mă-ntorc la patru sau la două O lume de cristal sau poate chiar de rouă Am să-ți aduc iubito cu zâmbet de seraf Și viselede aur în manuscrise vraf Referință Bibliografică: O altă lume nouă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1753, Anul V, 19 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
O ALTĂ LUME NOUĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368335_a_369664]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > AMINTIRI, AMINTIRI Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2107 din 07 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Amintirile-mi cer să mai scutur de praf învechitul lor vraf de ciudat efemer. Am dorit să le las în uitare, să șterg șoapta lor și s-alerg doar în ce-a mai rămas. Dar cu cât am fugit mai departe hoinar, gustul lor dulce-amar mai pregnant l-am simțit. Resemnat
AMINTIRI, AMINTIRI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350241_a_351570]
-
fără nici un dubiu. Am cunoscut-o în urmă cu vreo trei ani, la festivitatea de premiere a concursului internațional de poezia „Starpress”, organizat la Eforie Nord de către distinsa scriitoare Ligya Diaconescu. Apoi am avut surpriza să-i găsesc poeziile printre vrafurile de manuscrise înscrise la alte concursuri literare. Practic, am asistat la creșterea ei valorică de la an la an. Acum, autoarea mi-a trimis un volum de versuri cu un titlu foarte inspirat: „Umeri de flori”. Citește mai mult La doar
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
fără nici un dubiu.Am cunoscut-o în urmă cu vreo trei ani, la festivitatea de premiere a concursului internațional de poezia „Starpress”, organizat la Eforie Nord de către distinsa scriitoare Ligya Diaconescu. Apoi am avut surpriza să-i găsesc poeziile printre vrafurile de manuscrise înscrise la alte concursuri literare. Practic, am asistat la creșterea ei valorică de la an la an. Acum, autoarea mi-a trimis un volum de versuri cu un titlu foarte inspirat: „Umeri de flori”.... XX. UMERI DE FLORI - GÎBU
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
a cunoscut de aproape în vre-o împrejurare nu l’a uitat. Are numai simpatii și stime, numai prieteni și protejați. Încet, încet, cu ochelarii pe nas, scoboară treptele Universităței, cu ghiosdanul roșu sub subțioară. Acasă ajuns, se înfundă în vraful de cărți și hrisoave, în mormanul de note și notițe, cu care alcătuiește monumentala sa operă istorică. Are însă și d-sa o dragoste la bătrânețe. Înclinare aprinsă, neînfrânată, către o ea, pentru care se ruinează, căci îi trimite tot
CRONICĂ LA CARTEA LUI ZANFIR ILIE FAŢETE ALE PUBLICISTULUI ŞI MEMORIALISTULUI VASILE ALEXANDRESCU URECHIA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364837_a_366166]
-
puțin Închiriez cu ora un ultim zepellin Așteaptă că mă-ntorc la patru sau la două O lume de cristal sau poate doar de rouă Am să-ți aduc iubito cu zâmbet de seraf Și visele de aur în manuscrise vraf Referință Bibliografică: O altă lume nouă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 768, Anul III, 06 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
O ALTĂ LUME NOUĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351752_a_353081]
-
baierele inimii se rup! Primește Doamne lacrima târzie Nevrednic sunt, slujbașul la galere Goana asta tot mai multe cere victime. Și înc-au să mai fie! Nemernic trupu-n țăr'nă se întoarce Și din el rămâne numai praful Suferința, zdrențele, tot vraful Sună ceasul, nu mai am ce toarce! Sufletul: aicea sunt dator Lumii ăsteia nedemne Când îngerii veneau să mă îndemne Că el se naște numai pentru zbor! Trece vremea, mă trezesc sărac Iubire, milostenii, fapte bune Ce greu prind astăzi
CU FAŢA CĂTRE TINE, DOAMNE de ION UNTARU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355902_a_357231]
-
eu scriu la volum, la metru cub, cum îmi spun prietenii, sunt structurate pe tiparele românului. Eu nu scriu topuri de poeme și apoi le orânduiesc între coperțile unui dosar și le pun un titlu. Nu ! Eu număr frumușel un vraf de coale, câte se brodesc ele, le numerotez, le pun un titlu și tabar să scriu. Ca să nu mi se pară că am mult de lucru, îmi pun în față, deasupra, cîte 10-15 foi și zic: „Ce ma, nu le
DIALOG CU GEORGE FILIP DIN MONTREAL, CANADA, POETUL CARE PRIN CREATIA SA, SFIDEAZA TIMPUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355918_a_357247]
-
încetat tremurul, palpitul vieții. Deodată, frunzele au renunțat, au abdicat de la viață. De-acum urmează alt drum, acela al morții. Și, dacă tot e vorba de o cădere și o așternere pe pămîntul primitor, dacă fiecare frunză îngroașe și sporește vraful, am căutat pentru a-l opune tremurului nestatornic al vieții ceva care să simbolizeze stabilitatea monumentală a morții. Gorganul te duce cu gîndul la un mormînd străvechi sau, oricum, la o movilă suficient de impunătoare care s-a tot ridicat
HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355194_a_356523]