393 matches
-
lui câteva locuri cu mocirlă, unde mai orăcăia din când, în când, câte o broască răgușită. Restul broaștelor stăteau ascunse prin rogozul crescut pe lângă maluri, să se ferească de căldura verii. Ajuns la bostană, se întristă de situația jalnică găsită. Vrejurile curpenilor se răsucise din cauza uscăciunii, iar pepenii nu au mai apucat să se dezvolte. Parcă erau niște tărtăcuțe bune de pus la murat. Ici colo, mai găseai câte un pepene mai mare decât pumnul, dar nu știai dacă a apucat
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
Toate lucrurile s-ar scurge în uitare, dacă pictorii nu le-ar repune iarăși pe pînze și nu le-ar resemnifica. Dacă Ioana nu ar fi resemnificat primăvara cu mireasma și cu murmurul ei, cu seva de verde urcînd în vrejuri, cu prospețimea florilor, toate ar fi rămas niște pixeli anacronici la mine pe ecran. Ea dă save as unor sclipiri artistice, dar, mai ales, știe să facă din pictură elogii de mulțumire Domnului, pentru harul pe care i l-a
NOBLETE SI VALOARE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348170_a_349499]
-
Și cu fire nevăzute, Tainic să fie țesute Și culori să îi adaugi? Poți să faci tomate sau un spine? Sau o frunză s-o creezi? Doar o boabă eu știu bine, Nu poți face , nu-o poți prinde. Nici un vrej măcar la vie , Nu poți să îl anexezi! Poți cumva albinei să dai viață? Creierul să i-l deștepți? Poți a-i da cumva povață Munca cum să și-o împartă? Căci o școală cît de- naltă De-ai avea
ŞTII TU CINE-I CREATORUL? de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347554_a_348883]
-
au plăcut încântătoarele proze scurte ale lui Mircea Băduț. O carte unitară și bine gândită. O carte de prozator matur. Nu-ți trebuie prea multe pagini ca să-ți dai sema că, în lumea noastră atât de nestatornica și sucită-n vrej, Mircea Băduț vine cu o anume prospețime, migala și bun gust oltenesc. Vine cu voluptatea finalului surpriză și cu inteligență unor pseudoconfesiuni plasate pe canavaua pretextelor vag sefiste. Că Mircea Băduț este sau nu un sefist autentic, asta are mai
SORIN PREDA, DESPRE ÎNTOARCEREA FRATELUI RISIPITOR de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350024_a_351353]
-
Mânat sub izbituri mușcând Din trupu-I carne vie, Abia suflând, abia gemând Spre locul de urgie Unde să fie răstignit Spre--a lumii izbăvire Pentru păcate ce-a greșit Abjecta omenire, Piciorul i s-a-mpiedicat Pe-un dâmb numai cocoașe De-un vrej de plantă ridicat Pe pietrele golașe. Ci semăna cu iedera, Ori poate cu sulfina, Întregul an verde era Și-și apăra colina... Iubind, cum știm, tot ce e viu Și tot ce-nsuflețit e, Al lumii Miel dus în pustiu
FLOAREA PATIMILOR (PASSIFLORA) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366046_a_367375]
-
-n plete Coroană din scaieți și spini, Cununa umilinței, Sporind în sânge și în chin Veninul suferinței. Când nu părea să mai fi scos Vreun suflu sau sudoare Și îl jeleau toți cei de jos Cu lacrimi uscătoare, Al plantei vrej de El ferit În drumul spre pieire, S-a ridicat, s-a-ncolăcit Pe cruce și lungi fire Spre a lui gură a întins Mustoase frunze crude Și fiecare l-a atins Ca buzele să-i ude Și printre spini și-a
FLOAREA PATIMILOR (PASSIFLORA) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366046_a_367375]
-
pus să poarte. Și cinci stamine are-n loc Drept semn de răni de moarte, Iar frunza-n colțuri câte trei E lancea ucigașă Ce a străpuns cu vârful ei Sfânt trup de sub cămașă Frânghia care l-a legat E vrejul ei anume... Și Floarea Patimilor dat Îi fu pe veci trist nume... Referință Bibliografică: Floarea patimilor (Passiflora) / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 848, Anul III, 27 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile
FLOAREA PATIMILOR (PASSIFLORA) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366046_a_367375]
-
din 27 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Trecea o doamnă mândră pe alee Și nu știam de ce se fudulea. Dar, când privii sacoșa... ea ducea, Niște araci de... cucurbitacee! Astăzi, când mi-aduc aminte, nu mai pot Să râd de vrejul vostru, măi băieți, C-am luat și eu o palmă peste bot, Văzând așa minuni de... castraveți! Referință Bibliografică: Trecea o doamnă mândră pe alee... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 848, Anul III, 27 aprilie 2013. Drepturi
TRECEA O DOAMNĂ MÂNDRĂ PE ALEE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366052_a_367381]
-
Atăt de iute Să se ducă în pământ... Dar voi primi! Hai, năvălește, Omenire, Peste mansarda mea Cu busturi calcinate! Încearcă-mi inima Și vezi dacă mai bate Pentru dreptate și pentru iubire... Pe stalagmitele îngemănate, Veniți ca să-mi sădiți vrejuri de flori! Vă dau un strop Din marea mea singurătate... Veniți, veniți, Vă fac Nemuritori! Căci Andreonul nu e cea mai bună cale ( Cenaclul zeilor din fiecare joi) Să recrutezi și crești valențe epocale... Ci marea mea nădejde E în
ZAMOLXIS de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366710_a_368039]
-
vă îmbie În drumul vostru, vag, spre fericire. Pe voi vă regăsesc și vă salut Din toată măreția mea, bolnavă. Deși ajunși la mine doar pe scut, Vă vreau, cu toții, oameni de ispravă! Pe stalactitele îngemănate, Veniți ca să-mi sădiți vrejuri de flori; Vă dau un strop din Marea Mea Singurătate... Veniți, veniți, vă fac Nemuritori! Își zise calm: Iar trecu timpul... E Sacra Zi. A patra zi de joi Când se cutremură chiar și Olimpul De cele ce se fac
ZAMOLXIS de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366710_a_368039]
-
lui câteva locuri cu mocirlă, unde mai orăcăia din când, în când, câte o broască răgușită. Restul broaștelor stăteau ascunse prin rogozul crescut pe lângă maluri, să se ferească de căldura verii. Ajuns la bostană, se întristă de situația jalnică găsită. Vrejurile curpenilor se răsucise din cauza uscăciunii, iar pepenii nu au mai apucat să se dezvolte. Parcă erau niște tărtăcuțe bune de pus la murat. Ici colo, mai găseai câte un pepene mai mare decât pumnul, dar nu știai dacă a apucat
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
dintâi,/ Iar în povestea scrisă-n nopți cu lună/ Am vrut să fim dar... n-ai putut să fii!”(Dar neașteptat). Poeta nu obosește așteptând să soarbă măcar din când în când trăiri sfințite în crâmpeie de dumnezeire. Simte că "Vrejul nopții/ Leagă în ochiul meu/ Râuri de lumi/ Bătute în așteptare." (Contemplare), iar “Pentru dorințele noastre imposibile,/ Cineva grijuliu ne-a dat cerul,/ Să putem încolți și rodi/ Și, la nevoie, să recompunem misterul...” ( Suntem). Primăvara o face pe poetă
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
caracter strict estetic, reprezentată de o fâșie transversală pe mânecă, lucrată într-un punct special numit pe dos, preponderent cu motive geometrice romboidale, la o piesă dăsim o abatere de la această regulă ciupagul, P1265, care adaptează încrețului motive vegetale în vrej, brodare pe fire trase. În colecția de ciupage de la Balta, de asemenea există și exemplare care poartă o caracteristică identificată de Elena Secoșan pentru cămășile femeiești bătrînești de Mehedinți în general și anume despicătura pe mijlocul pieptului, fără cusătură,.(P1169
CIUPAGUL DE BALTA ÎN COLECŢIILE MUZEULUI REGIUNII PORŢILOR DE FIER de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354867_a_356196]
-
multiplicat:Tatăl-Fiul-Spiritul Sfânt. De acolo, din scama de pornire și din starea de scânteie ce-și așteaptă amnarul și cremenea, Dumnezeu mă privește zâmbindu-mi. Mai aruncă în mine, din când în când, cu coji de semințe din dovlealcul pe vrejul căruia vreau să urc la nemurire visând . Când pictează fețe sfinte, icoanele-i vorbesc, îi fac semne și răspund la toate întrebările artistei. Un soi de sfială mistică, o pioșenie fără de margini cuprind atunci când pictează imagini sfinte, de pildă Nașterea
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
NU-MI MAI CĂLCA PE VISE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 549 din 02 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Nu-mi mai călca pe vise că astea nu sunt preșuri Și scoate-ți ochelarii să vezi tu câte vrejuri Ne urcă rătăcirea în capete și brusc Cu visele deșarte ca într-un simun etrusc Stinge te rog țigara, nu mai privi la lustră Că noi nu suntem vip-uri, nici peșteră lacustră; S-or da în vânt turiștii pe tot
NU-MI MAI CĂLCA PE VISE de ION UNTARU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356714_a_358043]
-
sunt ei? -O șatră de lăieți... -O șatră de lăieți... Cu toată seceta care venise pe capul nostru , pepenii acelui om se copseseră. Ioniță vine la mine și mă ia la furat pepeni. Erau niște lubenițe mari, ca purceii, printre vrejuri. Îi udase întruna, zi și noapte, cărând apă de la fântâna cu ciutură din vale de la Coșerii. -Știi ce, zice Ioniță, Frida, deși s-a făcut frumoasă, nu mă mai interesează! Noaptea pe lângă cimitir îmi era tare urât și locul cu
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
prunci. Pandurii cu turcii s-au luptat, Sus, pe dealul Oltului,la noi. În joc, noi cu toții am jurat, Să-nvingem pe „turcii” în război. Atunci noi eram bravii panduri, Și-n strada vecină erau turci. Înarmați cu pietre și „vrejuri”, Viteji am pornit spre bieții prunci. Și-apoi cu capetele sparte, În grabă la spital am fost duși, Dar nimeni nu ne-a dat dreptate! Iertare să cerem, am fost puși. În noapte gândurile-mi zboară, Până ce zorii îmi bat
ÎN GÂND CU TINE FRATE,DRAG! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370924_a_372253]
-
foarte vechi, din zona de sud a Olteniei, combinate după imaginația creatoarei. Dintre flori plante (flori) domină spicul de grâu, nalba, stânjenelul, ghiocelul, narcisa, trandafirul, macul, laleaua, garoafa etc. Unele modele florale sunt grupate pentru a se face ghirlanda sau vrejul, mai ales pe chenar. Foarte frecvent este pomul vieții care poate fi adaptat la un arbore genealogic. Inedit și cu o simbolistică bogată este un model care prezintă un vas păzit de două păsări. Din vas crește pomul vieții ce
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370445_a_371774]
-
copii și de confortul apartamentului de bloc. Este ceva ce eu nu am trăit niciodată: să vezi pământul înflorind, să privești rodul strădaniei tale și să știi că zilele-ti pe pamant se împletesc cu răsăritul și apusul soarelui, cu vrejii de fasole și bostanii din câmp. Conservele și găinile sunt produsul secundar. Esențială e bucuria că trăiești și rodești! Părăsesc curtea acestui om și încep plimbarea pe ulița; ajung la marginea satului, pe islaz, si arunc un ochi în ultima
UN LOC DE MUNCA de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369691_a_371020]
-
amesteca printre ierburi. Cartoful, de feluri toate, Se-amesteca printre plante. Conopida-i în buchete Cu buclele ei cochete. Că buclele unei fete} Castraveți, stropiți cu roua, Îi culeg până nu ploua. Pepeni galbeni, pepeni verzi, Îi culeg atenți, din vrej. Mazărea ,dar și fasolea, În păstăi își țin averea. 9. 02. 2010 ÎN GRĂDINA CASEI MELE Trandafiri,si crizanteme, În grădina casei mele , Strălucesc stropiți cu roua Dimineață, în zi nouă. Bujorul roșu și macul, Micșuneaua, liliacul, Stânjenelul, orhideea Străjuiesc
IN GRADINA CU LEGUME de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353498_a_354827]
-
strângeți haina, pâinea în cufere și saci Și-o duceți în ograda și-n casa cea umilă. Săraci suntem cu duhul și vom muri săraci, Avem belșug pe masă și vrem mereu ce-i bun Că s-a uscat și vrejul... fasolea pe araci Nici nu-i mai știm azi gustul. Fasole? Ești nebun?! Săraci suntem cu duhul și vom muri săraci, În sacul de gunoi e pâine, mere coapte, Un sac de portocale, harbuz și cozonaci Se satură doar câinii
BLESTEMATA SĂRĂCIE de ANA PODARU în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354240_a_355569]
-
din 01 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Pe oceanul de tăcere Se varsă ca o cascadă, Fără dig sau bariere, Fără zgomotul din stradă, Mantie neagră și lungă, Otrăvind meticuloasă, Încercând să mă ajungă Ca o plapumă hidoasă. Mii de vrejuri, spre călcâie Cresc, spărând să mă doboare, În urmă să mai rămâie Doar flacări ucigătoare. Scântei crude vin din spate, Pârjolind puful plăpând Al viselor înghețate, De durere, spumegând, Mă inundă-n suflet gerul, Clipe crunte mă străpung Dar, voi
ZBUCIUM de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357248_a_358577]
-
Ediția nr. 305 din 01 noiembrie 2011. Pe oceanul de tăcere Se varsă ca o cascadă, Fără dig sau bariere, Fără zgomotul din stradă, Mantie neagră și lungă, Otrăvind meticuloasă, Încercând să mă ajungă Ca o plapumă hidoasă. Mii de vrejuri, spre călcâie Cresc, spărând să mă doboare, În urmă să mai rămâie Doar flacări ucigătoare. Scântei crude vin din spate, Pârjolind puful plăpând Al viselor înghețate, De durere, spumegând, Mă inundă-n suflet gerul, Clipe crunte mă străpung Dar, voi
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
Adăpostind bunătate În suflet cu mângâiere. Citește mai mult Pe oceanul de tăcereSe varsă ca o cascadă,Fără dig sau bariere,Fără zgomotul din stradă,Mantie neagră și lungă,Otrăvind meticuloasă,Încercând să mă ajungăCa o plapumă hidoasă.Mii de vrejuri, spre călcâieCresc, spărând să mă doboare,În urmă să mai rămâieDoar flacări ucigătoare.Scântei crude vin din spate,Pârjolind puful plăpândAl viselor înghețate,De durere, spumegând,Mă inundă-n suflet gerul,Clipe crunte mă străpungDar, voi învinge misterul,Săgețile să
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
Privind în depărtare, observă că începu să ningă. După câteva minute, soarele aruncă săgeți de foc, iar apoi începu o ploaie deasa. − Acum înțeleg de ce se numeste Marea Anotimpurilor! Aici vremea se schimbă mereu. Vâsli mai departe, până ce zări un vrej uriaș, ce se înalță din mijlocul mării. Sări repede din barcă și se agață de vrej. − Poate dacă ajung în vârf, o să pot vedea orizontul. Și se cațără până în vârf, unde găsi o căsuță făcută din paie și vreascuri. Bătu
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]